Sunteți pe pagina 1din 3

Opera lui Creanga este epopeea poporului roman. Creanga este Homer al nostru.

S-a zis ca Creanga este un colector talentat de basme.


Basmele, povestile lui Creanga!
Ce insemneaza "colector" de basme?
Basmul, povestea, valoreaza cat valoreaza talentul celui care povesteste. Si
Creanga a avut un asa de mare talent, incat in toate povestile sale oamenii traiesc
cu o indiviidualitate si cu o putere de viata extraordinara.
Creanga este atat de realist, incat unele din povestile lui sint aproape lipsite de
miraculos, in altele au numai acea specie de miraculos care ingaduie povestitorului
sa inzestreze pe eorii sai cu insusiri sufletesti si trupesti peste masura omeneasca.
Iar creatiile pur fantastice, ca zmeii s.c.l., Creanga le imprumuta o viata curat
omeneasca, si anume taraneasca; ii amesteca cu desavarsire in mediul de toate
zilele din Humulesti si-i trateaza pe un picior de perfecta egalitate.
http://deacoffee.com/tag/limbajul-textului-harap-alb-ion-creanga/
http://www.wattpad.com/392080-harap-alb-relatia-incipit-final/page/3

fantastical

Arta naraiunii se contureaz cu totul aparte n proza lui Ion Creang prin ritmul
rapid al povestirii, fr digresiuni sau descrieri suplimentare, prin dialogul
dramatizat, prin umorul debordant realizat cu jovialitate, prin oralitatea stilului, dat
mai ales de erudiia sa paremiologic.
Oralitatea stilului lui Ion Creang este dat de impresia de spunere a
ntmplrilor n faa unui public care ascult i nu cititorilor.
Modaliti de realizare a oralitii stilului:
* dialogul: "- Aa a fi, n-a fi aa, zise mama, vreu s-mi fac bietul pop, ce ai tu? Numaidect pop, zise tata." ("Amintiri")
"- Parc v-a ieit un slnt din gur, Luminate mprate, zise atunci Flmnzil. (...)la lsai, mi, zise Ochil, clipocind mereu din gene." ("Harap-Alb");
* folosirea dativului etic: "ct mi i-i gliganul" (A);
"mi i-l nfac cu dinii de cap, zboar cu dnsul n naltul ceriului i apoi, dndu-i
drumul dc-acolo, se face Spnul pn jos praf i pulbere." (H.A)

* exclamaii, interogaii, interjecii: "- Hi, ei! Acu-i acu, ni.Nic!", "iat" (A); "- Mi,
Psril, iact-oi, ia!" (H.A);
* expresii onomatopeice: "i pupza, zbrr, pe o dughean" (A); "cnd s pun mna
pe dnsul, zbrr!"(H.A);
* imprecaii, apostrofe: "mnca-i-ar pmntul s-i mnnce"(A); "na! aa trebuie sa
peasc cine calc jurmntul" (H.A);
* autoadresare: "Apoi las-i, biete, satul cu tot farmecul frumuseilor lui i pas de
te du n loc strein i aa deprtat, dac te las prdalnica de inim!"(A);
* adresare direct: "i, dup cum am cinstea s v spun,..." (A); "Ce-mi pas mie?
tui sunt dator s spun povestea i s v rog s ascultai" (H.A);
* diminutive: "drgu de trebuoar"; "clcuoar"; "buzioare";
* formule specifice oralitii: "toate ca toate","vorba ceea", "de voie de nevoie",
"vorba unei babe";
* proverbe i zictori: "Goltatea nconjur, iar foamea d de-a dreptul" (A); "Cine
poale oase roade, cine nu, nici carne moale" (H.A);
* versuri populare sau fraze ritmate: "Hai fiecare pe la casa cui ne are, ca mai bine-i
pare." (A); "Poate c acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbila, vr primar cu Chioril,
nepot de sor lui Pndil, din sat de la Chilil. peste drum de Nimeril.", "La
plcinte, nainte/ i la rzboi napoi." (II.A):
* cuvinte populare, regionalisme: a fogi, a clmpni, a gbui, a
se trage la carte, a bonclui etc;
Umorul n proza lui Creang este dat de starea permanent de bun dispoziie a
autorului, de jovialitatea, verva i plcerea lui de a povesti pentru a strni veselia
"asculttorilor". Absena satirei deosebete, n principal, umorul lui Creang de
comicul lui Caragiale, povestitorul avnd o atitudine de nelegere fa de pcateleomeneti, ba chiar fcnd haz de necaz cu optimism i vitalitate, creznd ntr-o
atare ndreptare a defectelor umane.
Modaliti de realizarea umorului:
* exprimarea pozna, mucalit, ntr-o iretenie a frazei la care este imposibil s nu
te amuzi: "i s nu credei c nu mi-am inut cuvntul de joi pn mai apoi, pentru
c aa am fost eu, rbdtor i statornic la vorb n feliul meu;'' (A); "s triasc trei
zile cu cea de-alaltieri" (H.A);
* combinaii neateptate de cuvinte: "He, he! Bine ai venit, nepurcele", "cinstita de
holer", "slvit de lene" (A); "Tare mi-eti drag. Te-a vri n sn, dar nu ncapi de
urechi." (H.A);
* caracterizri pitoreti cu ajutorul cuvintelor familiale: fetele sunt "zgtii",
"drcoase", iar bieii sunt "ticii", "mangosii", "prostli", "hojmali" (A); fata
mpratului Ro este "o zgtie de fat", "un drac, bucic rupt din tal-su n
picioare, ba nc i mai i" (H.A);
* vorbe de duh: ''Vorba ceea: un nebun arunc o piatr n balt i zece nelepi n-o
pot scoate" (A); "D-i cu cinstea, s pear ruinea" (H.A);
* autopersiflarea, supraaprecierea: "tia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face"
(A);

* ironia: "- Moule, ie sama de ine bine telegarii ceia, s nu-i ieie vntul; c laul
ista-i mare i. Doamne ferete, s nu faci vro primejdie!...' (A); "Doar unu-i mpratul
Ro, vestit prin meleagurile aceste pentru buntatea lui cea nepomenit i
milostivirea lui cea neauzit" (H.A);
* caracterele personajelor: Nic este lene, comod: "Dimineaa, pn-1 scoli, i
stupeti sufletul. Cum l scoli, cere demncare. Ct i mic, prinde mute cu ceaslovul
i toat ziulica bate prundurile dup scldat, n loc s pasc cei crlani i s-mi deie
ajutor la trebi..." (A); Harap-Alb, mpreun cu prietenii si fabuloi erau "care de care
mai chipos i mai mbrcat, de se riau aele i curgeau oghelele dup dnii,
parc era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul." (H.A);
* poreclele personajelor; Trznea, Mogorogea, mo Ghioperc, Torclu (A); Buzil
(H.A);
* situaiile i ntmplrile n'care sunt puse personajele: povestirile cu cireele, cu
pupza, cu scldatul n "Amintiri"; apariia ciudatelor personaje n faa mpratului
Ro, care ncercau s se poarte, elegant i
protocolar, strnete nedumerirea acestuia: "mpratul i-a fost de-a mirarea, vznd
c nite golani au asemenea ndrzneal, de vin cu neruinare s-i cear fata, fie
din partea oricui ar fi." (H.A);
* diminutive cu valoare augmentativ: "buturic", "buzioare";
Registrul stilistic al basmului \"Povestea lui Harap-Alb\" este presarat cu zicatori,
proverbe si fraze rimate, personajele vorbind limba moldoveneasca autentica,
presarata cu multe regionalisme si cunte/ expresii populare: \"sa-l vad cand mi-oi
vedea ceafa\", \"Poftim, punga, la masa,/ Daca ti-ai adus de-acasa\"; \"Poate ca
acesta-i vestitul Ochila, frate cu Orbila, var primare cu Chiorila, nepot de sora lui
Pandila, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerila, ori din targ de la Sa-l-cati,
megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati\".In concluzie, Ion Creanga a ilustrat in
opera sa propria experienta de ata, pe care a povestit-o \"sub forma de memorial; a
invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica, valabila pentru om in
genere; si el a luptat cu spanii, cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu
dracul, ca sa treaca puntile etii, iar nemurirea si-a dobandit-o din apa e si apa
moarta a creatiei lui artistice