Calugarita

Ziua I

Tatal nostru care ne Esti in Ceruri Zi de zi ma rog la Tine Dumnezeule,

sa nu-mi dai ispita cea din care au gustat multi si s-au lepadat de Tine. Sa nu
fiu eu cea ce pica-n plasa celui viclean ce-mi ofera iubirea pervers de dulce.
Ti-am spus Doamne, Ti-am spus.
Rugandu-ma acum la Tine iti spun, prin marturia mea, ca am gresit in fata
Ta. In fata mea. In fata iubirii credintei ce-o purtam de-o viata intreaga
pentru ceea ce credeam a fi ceva ce poate nu a existat Ma ierti Isuse? M-a
poti ierta vreodata?
Aminte-mi aduc de-acea satana cu chip de inger ce m-a ispitit in veacuri de
agonie din iubire pentru el si m-a furat din ce-am calugarit pana acum. Ori eu
nu sunt femeie, ori eu nu vreau iubita ca si Tine, ce Te iubesc toti? Nu-I gand
de-o pofta sau dorinda de uitare, ori Tie, Doamne-ti pasa mai putin de eu tiam inselat credinta c-o iubire? Cine va stii Isuse, cine va stii?
Noptile-mi curg cu sudori si dorinta, pofte de atingeri si mangaieri, soapte
ispititoare de care numai Tu le-Ai stii si oricare femeie ce a pasit in iad.
Ma simt inflacarata. Oare deja sa ard in iaduri in chinuri si dureri
apocaliptice? Dumnezeul meu. Sa fi gresit ca a ales daruinta intr-un Tine si
nu viata ce m-ar duce-n iad? Sau blasfemie-ar fi de as allege iubirea in locul
tau, ori inteleg acum, iubirea-n sine-I spurcata de eu Te-am inselat cu ea.
L-am cunoscut intr-una din zilele de vara, ale Raiului ce nu le-Ai daruit, intro Duminica in care muritorii se rugau; el avea o mormantare. Of Duhule,
prea-sfant si milostiv, tut i-ai ales in suflet sa ma-ncerci. Sa-mi dai ispite prin
moarte ori nu-I deajuns caci viata eu ti-am daruit-o?
Am privit neputincioasa cum ii curgeau lacrimile-ndurerate de harul ce i lAi daruit, ca cea ce i-a dat viata sa-Ti fie alaturi. Langa Tine.
Plangeau in hohote, pe vreme ce preotul cerea iertare pentru fiinta ce-Ai
chemat-o alaturi. Eram cu surorile, ruga Ti-o faceam.
Vesnica-I pomenire, ai sufletului, adormite-I roabei tale, ori de n-a iubit pe
veci eu nu te-as fi tradat. Imi amintesc si-acum chiar, ca-n ziua aceea l-am
privit numai pe el. Numai fiinta lui ma strafulgerat intr-un mine, si-atunci nu
Te-am mai simtit.
N-am mai iubit, tamaia sau gandul catre Tine, ori pofta de vreo ruga.
Dumnezeule, ce facusem. Ti-am inselat credinta pentru cel spurcat. Ori nume
n-are el satan sa-I spun, de n-a iubit si el?
Transpiram tinand cartea cea cu rugaciuni in care surorile, ce-ti erau

credincioase citeau, iar Tu le multumeai cu saruturi de buna-stare si credinta

pe cand eu pofteam la muritori. Eram coplesita chiar imbujorata. Scapam
cartea cea cu rugaciuni in nestire. Preotul ma privea lung iar
surorile cu ura. Stiau ca eu pofteam la necuratul dar ce era sa fac? Speram
doar ca mormantarea se va sfarsi, iar el va pleca si voi uita. Nu. Tu Ai stiut
prea bine Doamne, ca pofta de iubire intr-o viata dedicata in ceea ce as
putea crede, ar creste din clipa in care as gasi-o.
Atunci eu mi-am pierdut credinta
Se intampla oare sau eram din ce in ce mai atrasa de elde negrul din ochii
lui, de lacrimile ce le varsa in hohotele durerii, de parul blond de mainile
fine. Ori inger era si ma chema spre Tine sau cel viclean s-a imbracat in sfant
sa-mi fure credinta intr-un Tine. Eram pierduta in privirea lui.
Ma vei ierta?
Tata! Maine-ti voi marturisi mai mult.
.In Numele Tatalui; si-al Fiului, si-al Sfantului DuhAmin!