Fiziologie Seminar 2

Fiziologia aparatului cardiovascular, Proprietatile fundamentale ale miocardului

A. Automatismul
Este proprietatea miocardului de a descarca ritmic impulsuri care au ca urmare
contractia miocardului. La nivelul nodului sinoatrial se descarca impulsuri cu o
frecventa de 60-80 pe minut. La nivelul nodului atrioventricular se descarca
impulsuri cu o frecventa de 40 pe minut. La nivelul fasciculului hiss si reteaua
purkinje se descarca impulsuri cu o frecventa de 25 pe minut.
B. Conductibilitatea
Este proprietatea miocardului de a raspandi excitatia pana in intreg miocardul. Ea
se pune in evidenta cu ligaturile lui Stannius prin care se constata ca impulsul care
ar trebui urmat de contractie nu se transmite prin portiunile in care aplicarea
ligaturii a realizat o sectiune fiziologica. Mai intai stimulul se propaga de la nodul
sinoatrial la atrii pe care le activeaza producand sistola atriala. Urmeaza o
intarziere de 0,04 secunde corespunzatoare propagarii mai lente prin nodul
atrioventricular, apoi prin fasciculul hiss, prin reteaua purkinje si de aici in intreg
miocardul ventricular realizand sistola ventriculara.
C. Excitabilitatea
Este proprietatea miocardului de a raspunde la stimuli printr-un potential de
actiune. Inima este excitabila in discola (perioada de relaxare a inimii) si
inexcitabila in sistola (perioada de contractie a inimii). Pentru a obtine o
contractie, excitantul trebuie sa aiba o anumita intensitate sub care miocardul nu
raspunde prin contractie. Aceasta poarta numele de legea tot sau nimic.
D. Contractilitatea
Este proprietatea miocardului de a se contracta rezultand expulzia sangelui.
E. Tonicitatea
Este proprietatea miocardului de a-si mentine o anumita tensiune a peretilor
musculari, o stare de subcontractie care se mentine si in timpul diastolei.