Aprobat

la edina Catedrei Relaii Internaionale

din______________201___, proces-verbal__
___________________ef Catedr
Lista subiectelor examenelor de licen la disciplina
"Istoria, Teoria i Practica diplomaiei"
(2015 2016)
1. Evoluia metodei diplomatice n Grecia Antic.
2. Organizarea, structura i funcionalitatea aparatului diplomatic al Imperiului Roman.
3. Formele i metodele diplomatice ale politicii externe din Imperiul Bizantin. Structura i
funciile instituiei de solie.
4. Evoluia metodelor i mijloacelor diplomaiei statelor italiene n epoca Renaterii.
Organizarea i funciile serviciului diplomatic italian.
5. Esena caracterului informativ al reprezentanelor diplomatice ale oraelor italiene
medievale. coala diplomatic veneian.
6. coala diplomatic francez din sec. al XVII-lea i impactul ei asupra practicii
diplomatice europene.
7. Diplomaia i serviciul diplomatic al Imperiului Rus n sec. XVIII-XIX: forme, metode
de organizare i funcionare.
8. Evoluia relaiilor diplomatice din Europa n perioada 1799-1814. Diplomaia lui
Napoleon Bonaparte.
9. Diplomaia SUA n timpul luptelor coloniale i obineri independenei. Direcile
principale a politici externe.
10. Diplomaia rilor din America Latin n perioada luptei pentru independen. Formarea
i consolidarea statelor latino-americane.
11. Congresul de la Viena din 1814-1815 i rolul acestuia n reglementarea relaiilor
interstatale europene n perioada 1815-1848.
12. Problema oriental n relaiile diplomatice ale statelor europene din anii `70 ai sec. al
XIX-lea pn n 1914.
13. Documentele diplomatice: notele diplomatice, i documentele interdepartamentale.
14. Scrisoarea oficial: caracteristic, structur i coninut. Titlurile oficiale caracteristice
scrisorilor oficiale.
15. Analiza comparativ a serviciilor diplomatice a statelor strine (SUA, Marea Britanie,
Frana, RFG, Italia i Rusia)
16. Diplomaia multilateral - actorii guvernamentali i neguvernamentali. Evoluia istoric
a diplomaii multilaterale.
17. Corespondena diplomatic, ca form de activitate diplomatic. Stilul i limbajul
diplomatic.
18. Noiunea de diplomaie: interpretri, abordri i tipurile de baz. Locul i rolul
diplomaiei n evoluia relaiilor internaionale.
19. Diplomaia Marilor puteri: metodele i mijloacele caracteristice. Abordri teoreticopractice privind diplomaia SUA.
20. Negocierile diplomatice ca form de activitate diplomatic: esena i funciile lor.

21. Noiunea de serviciu diplomatic. Structura i funciile serviciului diplomatic

contemporan.
Ca parte component a serviciului de stat, serviciul diplomatic este activitatea
profesional desfurat de autoritile unui stat prin reprezentanii si diplomatici n scopul
promovrii politicii externe n conformitate cu prevederile Constituiei, legilor interne i
tratatelor interna- ionale, conveniilor de la Viena privind relaiile diplomatice i consulare.
n acelai timp, trebuie menionat faptul c serviciul diplomatic i diplomaia sunt concepte
diferite, avnd caracteristici distincte.
Elementele serviciului diplomatic n totalitatea sa reprezint instituiile sau organele
de resort. Sistemul instituiilor serviciului diplomatic este format din urmtoarele
structuri:
ministerul Afacerilor Externe, cu statut de instituie central;
misiunile diplomatice, inclusiv reprezentantele permanente de pe
ling organismele internaionale, delegaiile si misiunile ad-hoc;
oficiile consulare;
alte uniti, create in scopul asigurrii activitii instituiilor
serviciului diplomatic, inclusiv pentru instruirea si reciclarea personalului
acestora.
Relaiile externe ale unui stat mai sunt promovate prin intermediul misiunilor sau
reprezentanelor diplomatice. Astfel, misiunea diplomatic desfoar o activitate, coninutul
creia depinde de raporturile existente dintre cele dou state, iar fiecare activitate i gsete
expresia politico-juridic n funciile misiunii diplomatice. n conformitate cu art.3 al Conveniei
de la Viena din 1961, funciile misiunii diplomatice constau n urmtoarele: a) a reprezenta statul
acreditant n statul acreditar; b)a ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale
cetenilor si n limitele admise de dreptul internaional; c) a duce tratative cu guvernul statului
acreditar; d)a se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia evenimentelor
din statul acreditant; e) a promova relaii de prietenie i a dezvolta relaii economice, culturale i
tiinifice ntre statul acreditant i statul acreditar.
22. Noiunea de relaii diplomatice. Procesul de stabilire, suspendare i rupere a relaiilor
diplomatice.
Relatiile diplomatice sunt forma normala de contact permanent si oficial intre statele
suverane.
Relatiile permanente si oficiale cu caracter quasi-diplomatic , in sensul ca pot fi
asimilate relatiilor diplomatice, se pot stabili si intre statele suverane si alte entitati cu
personalitate juridica internationala, precum si intre aceste entitati.
Stabilirea relatiilor diplomatice este una din formele prin care statele isi manifesta dorinta de a
dezvolta colaborarea intre ele si de a contribui astfel la mentinerea si consolidarea pacii
mondiale, in cadrul unei ordini internationale menite sa satisfaca tot mai adecvat aspiratiile de
progres si bunastare ale tuturor popoarelor.
Suspendarea relatiilor diplomatice consta din incetarea temporara a activitatii misiunii
diplomatice in unul din statele care intretin relatii diplomatice, sau a misiunilor diplomatice din
ambele state. O asemenea situatie poate interveni ca urmare a unei deteriorari survenite in
raporturile dintre ele sau ca urmare a aparitiei unui fapt neasteptat.

Prin ruperea relatiilor diplomatice.Ruperea relatiilor diplomatice este un act unilateral si

trebuie sa rezulte din declaratii sau acte fara echivoc. Fiecare stat are dreptul discretionar
de a rupe aceste relatii cu un alt stat, fara a putea fi blamat ca ar fi afectat in vreun fel
prerogativele celuilalt stat.
Ruperea relatiilor diplomatice se poate produce in imprejurari diverse, ca urmare
a unor dificultati intervenite intre statele in cauza, care pot fi dintre cele mai variate:

ratiuni de prestigiu ale statului care initiaza ruperea relatiilor diplomatice ;

deosebiri fundamentale de ordin politic sau chiar ideologic, care capata note
acute la un moment dat ;
acuzatii de amestec in treburile interne la adresa statului cu care se rup
relatiile ;
dezaprobarea unui anume act politic sau juridic al statului cu care se rup
relatiile;
ca mijloc de sanctiune individuala.

23. Funciile, formele i metodele de activitate ale misiunii diplomatice.

Sa incepem prin a recurge la Conventia de la Viena din 1961, art. 3, pentru a enumera
functiile misiunii diplomatice : (a) reprezentarea statului acreditant in statul acreditar ; (b)
ocrotirea in statul acreditar a intereselor statului acreditant si cetatenilor sai, in limitele
admise de dreptul international ; (c) ducerea de tratative cu guvernul statului acreditar ; (d)
informarea prin toate mijloacele licite despre conditiile si evolutia evenimentelor din statul
acreditar si raportarea cu privire la acestea guvernului statului acreditant ; (e) promovarea de
relatii de prietenie si dezvoltarea de relatii economice, culturale si stiintifice intre statul
acreditant si statul acreditar. In acelasi articol, se face mentiunea : Nici o dispozitie a
prezentei Conventii nu poate fi interpretata ca interzicand misiunii diplomatice exercitarea
functiilor consulare.
Se desfasoara in doua directii:
- statul acreditant
- statul acreditar
In
raport
de
aceste
directii,
activitatea
diplomatica
are
trei
faze:
a) primirea instructiunilor pe care le primeste agentul de la statul acreditant - sunt primite o data
cu plecarea de la post si sunt instructiuni cu caracter general si instructiuni pe care le primeste pe
parcursul misiunii sale. Instructiunile pot fi: secrete astensibile( pot fi comunicate statului
acreditar)
b) faza demersului: apare sub forma notei diplomatice care poate fi: oral, scris, mixte
c) faza raportului diplomatic catre statul acreditant; poate fi clasificat dupa mai multe
criterii:
dupa termen: - ordinare - trimise curent statului acreditant si redau activitati
curente
- extraordinare: cu ocazia unor evenimente deosebite
- dupa continut: - descriptive
- - descrierea continutului raportului
- -narative

expunere
de
fapt
a
situatiei
- deliberative dare de seama cu recomandarea de sugestii, de rezolvare a problemelor
dupa forma: scrise, orale, mixte.

24. Personalul serviciului diplomatic: categorii i funcii. Privilegiile i imunitile

diplomatice.
Personalul instituiilor serviciului diplomatic este format:
1) n cadrul Ministerului Afacerilor Externe i Integrrii Europene :
a. din
funcionari
publici
n
funcii
diplomatice;

b. din persoane cu funcii de demnitate public n funcii diplomatice;

c.din
personalul
cabinetului
ministrului;
d. din funcionari publici care nu dein funcii diplomatice;
e. din personal administrativ-tehnic i de serviciu;

2 n cadrul misiunilor diplomatice i al oficiilor consulare:

din funcionari publici n funcii diplomatice i consulare, denumii n
continuare ageni
diplomatici i,
respectiv, funcionari
consulari;
1. din funcionari publici care nu dein funcii diplomatice i consulare;
2. din personal administrativ-tehnic i de serviciu
Enumerarea principalelor imuniti i privilegii diplomatice acceptate de ctre toate
statele reflect necesitatea de a se asigura prin acestea independena total a diplomailor fa de
autoritatea statului acreditar:

imunitatea de jurisdicie -penal, civil, administrativimunitatea de executare a misiunii dipomatice i a agentului diplomatic;
inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice, a bunurilor acesteia i a arhivelor;
inviolabilitatea personal a agentului diplomatic, a reedinei i a bunurilor sale;
libertatea de comunicare;
libertatea de micare;
scutirea de obligaia de a face depoziie sau de a ndeplini rolul de expert;
scutirea de la obligaiile din domeniul asigurrilor sociale; folosirea drapelului i a
emblemei naionale; procurarea de localuri pentru misiune i locuine pentru membrii
acesteia.
Imunitile i privilegiile diplomatice pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii:

25. Noiunea de serviciu consular. Structura i funciile serviciului consular contemporan.

26. Noiunea de relaii consulare. Modul de stabilire i ncetare a relaiilor consulare.
Relatiile consulare sunt strans legate de relatiile diplomatice, functiile reprezentantelor consulare
cunoscand numeroase zone de interferenta cu cele ale misiunilor diplomatice.
Spre deosebire de misiunile diplomatice, misiunile consulare nu indeplinesc functii la nivelul
guvernamental al relatiilor dintre state si de aceea nu sunt acreditate pe langa guvernul statului de
resedinta. Functionarii consulari stabilesc legaturi directe numai cu autoritatile locale si nu cu
guvernul, se bucura de privilegii si imunitati mai restranse si sunt subordonati, in activitatea lor,
sefului misiunii diplomatice din tara de resedinta.
Institutia consulara a aparut, din punct de vedere istoric ca urmare a dezvoltarii schimburilor
comerciale intre state si a deplasarilor de persoane peste granitele nationale, provocate, la
origine, in primul rand, de nevoile negotului.

Relatiile consulare se stabilesc intre state pe baza principiului consimtamantului mutual (art.
2 al Conventiei de la Viena din 1963).
Consimtamantul celor doua state este necesar si pentru infintarea oficiilor consulare (a
consulatelor), fiind cerut, de asemenea, pentru stabilirea sediului, clasei si circumscriptiei
consulare, precum si in cazul schimbarilor ce pot interveni in privinta acestora si la deschiderea
de viceconsulate, agentii consulare sau birouri in alte localitati decat in cea care se afla sediul
postului consular.
Incetarea functiilor unui membru al unui post consular
Functiile unui membru al unui post consular inceteaza indeosebi prin:
a) notificarea de catre statul trimitator catre statul de resedinta despre faptul ca functiile lui au
incetat;
b) retragerea exequaturului;
c) notificarea statului de resedinta catre statul trimitator despre faptul ca el a incetat sa mai
considere persoana in cauza ca membru al personalului consular.
27. Oficiu consular: caracteristic, structur, funcii i clase. Statutul consulului onorific al
Republicii Moldova.
Conform art.4 din Conventia consulara de la Viena din 24.04.1963, oficiile consulare, se
stabilesc "prin consimtamantul mutual". El trebuie sa se poarte asupra unor elemente
principale ale postului consular, spre deosebire de relatiile diplomatice, care stabilesc numai
nivelul de reprezentare, ambasada sau legatie. De subliniat faptul ca in relatiile consulare nu
vom intalni procedura acreditarii si, prin urmare, termenii de ,,stat acreditant" si ,,stat
acreditar" nu vor fi utilizati, acestia fiind inlocuiti cu termeni de ,,stat trimitator" - in
engleza: ,,sending State", in franceza: ,,Etat d'envoi" -, si ,,stat care primeste" - in engleza:
,,receiving State", in franceza: ,,Etat de reception"-.
Art.1 al Conventiei consulare de la Viena prevede la litera a clasa/rangul oficiilor consulare,
respectiv consulatul general, consulatul, viceconsulatul si agentia consulara. Corespunzator
acestora avem clasa/rangul functionarilor consulari: consul general, consul, viceconsul si
agent consular. La un oficiu consular isi desfasoara activitatea un numar de angajati
consulari - persoane care indeplinesc atributii de serviciu in sectorul administrativ:
registratorii, secretarii, stenografii si dactilografii, arhivistii, casierii, functionarii
administrativi; personal tehnic si gospodaresc:portarii, soferii, instalatorii etc; precum
si personal aflat in serviciul privat al functionarului consular: menajere, bucatarese, gradinari
s.a.
Functiile si atributiile reprezentatilor consulari sunt statornicite prin cutume, tratate si practica
statelor, putand varia in raport cu nevoile si particularitatile relatiilor bilaterale. Desi au avut loc
ample discutii in doctrina cu privire la functiile consulare nu s-a reusit adoptarea unei enumerari
exhaustive a acestora. Acest lucru se reflecta in art.5 al Conventiei de la Viena din 1963, care
precizeaza faptul ca reprezentantul consular ,,poate indeplini orice functii incredintate oficiului
consular de catre statul trimitator, in masura in care nu sunt interzise de statul de resedinta".

Denumirea de functii consulare a fost adoptata atat de Conventia de la Viena din 24

aprilie 1963 privind relatiile consulare, cat si de Conventia de la Paris din 1967, privind functiile
oficiilor consulare.
In Regulamentul Consular, aprobat prin Hotararea de Guvern nr.760 din 16 septembrie
1999, functiile consulare sunt denumite ,,competente".
Potrivit art.5 al Conventiei Consulare de la Viena, din 1963, functiile consulare pot fi
clasificate in doua grupe:
-

functii de reprezentare si ocrotire a intereselor statului si conationalilor, de

informare, de promovare a relatiilor prietenesti si de cooperare intre statul trimitator
si statul de resedinta; aceste functii sunt comune misiunilor diplomatice si celor
consulare;

functii specifice, privind indeosebi reprezentarea, protectia, asistenta acordata

conationalilor aflati pe teritoriul statului de resedinta.

Functiile consulare cele mai importante sunt:

a) protejarea in statul de resedinta a intereselor statului trimitator si ale cetatenilor sai,
precum si ale persoanelor juridice proprii, in limitele permise de dreptul international;
b) amplificarea dezvoltarii relatiilor comerciale, economice, culturale si stiintifice intre
statul trimitator si cel de resedinta si promovarea relatiilor amicale intre ele, in conformitate cu
prevederile Conventiei;
c) urmarirea prin toate mijloacele legale a dezvoltarii vietii comerciale, economice,
culturale si stiintifice a statului de resedinta, furnizarea de informatii in materie organismelor si
persoanelor interesate din tara reprezentata;
d) eliberarea de pasapoarte si alte documente de calatorie cetatenilor statului trimitator, de
vize sau documente corespunzatoare persoanelor care doresc sa calatoreasca in statul reprezentat;
e) acordarea de asistenta consulara cetatenilor proprii si a persoanelor juridice din statul
trimitator;
f) functionarea in calitate de notar sau ofiter al starii civile, precum si in alte calitati
asemanatoare si exercitarea anumitor functii de natura administrativa, cu conditia ca nimic sa nu
fie contrar acestora in legile si regulamentele statului de resedinta;

g) apararea intereselor cetatenilor si a persoanelor juridice cu cetatenia/nationalitatea

statului trimitator in cazuri de succesiune in teritoriul de resedinta, in conformitate cu legile si
regulamentele acestuia din urma;
h) apararea, in limitele impuse de legile si regulamentele statului de resedinta, a intereselor
minorilor si a altor persoane fara capacitate deplina (sau lipsite de capacitate), care au cetatenia
statului trimitator, in special in cazurile in care exista curatela sau tutela;
i) conform practicilor si procedurilor in vigoare in statul de resedinta, reprezentarea sau
asigurarea unei reprezentari corespunzatoare pentru cetatenii statului trimitator in fata justitiei si
a altor autoritati ale statului de resedinta, in scopul obtinerii, in conformitate cu legile si
regulamentele statului de resedinta, de masuri provizorii pentru pastrarea drepturilor si
intereselor acelor cetateni, acolo unde, din cauza absentei sau din orice alta cauza, aceste
persoane sunt incapabile in momentul respectiv sa-si asume apararea propriilor drepturi si
interese;
j) transmiterea de documente juridice sau nejuridice, executarea unor scrisori sau comisii
rogatorii in scopul obtinerii de probe din statul trimitator, in conformitate cu acordurile
internationale in vigoare sau, in absenta acestora, in orice alta maniera compatibila cu legile si
reglementarile statului de resedinta;
k) exercitarea drepturilor de supraveghere si inspectie, prevazute in legile si
regulamentele statului trimitator, asupra navelor avand nationalitatea acestuia si a avioanelor
inregistrate in acest stat, precum si asupra echipajelor lor;
l) extinderea asistentei la navele si avioanele apartinand statului trimitator sau unor firme
si persoane din acesta, precum si la echipajele lor si fara a prejudicia competentele autoritatilor
statului de resedinta, conducerea de investigatii asupra oricarui incident petrecut in timpul
calatoriei, precum si rezolvarea disputelor de orice fel intre comandant, ofiteri si marinari, in
masura autorizata de legile si regulamentele statului trimitator;
m) indeplinirea oricarei alte functii incredintate postului consular de catre statul trimitator,
care nu este interzisa de catre legile si regulamentele statului de resedinta sau impotriva careia nu
este ridicata o obiectie de catre acesta ori la care se refera acorduri internationale in vigoare intre
statul trimitator si cel de resedinta.
Functiile consulare pot fi exercitate de catre functionarii consulari aflati la un oficiu
consular deschis pe teritoriul statului de resedinta sau de catre un diplomat din cadrul ambasadei
desemnat sa-si desfasoare activitatea la sectia consulara a reprezentantei diplomatice.
Prezentul Regulament este ntocmit n baza Conveniei de la Viena cu privire la relaiile
consulare din 24 aprilie 1963 i n conformitate cu punctul 84 al Hotrrii Guvernului nr. 368 din

28 martie 2002 cu privire la aprobarea Statutului Consular, care stabilete cadrul juridic privind
desemnarea, activitatea i ncetarea funciilor funcionarilor consulari onorifici ai Republicii
Moldova, precum i privind instituirea, funcionarea i ncetarea activitii oficiilor consulare,
conduse de funcionarii consulari onorifici ai Republicii Moldova.
2. Consulul onorific al Republicii Moldova reprezint interesele Republicii Moldova i ale
cetenilor si n statul de reedin, i la indicaia Ministerului Afacerilor Externe i Integrrii
Europene (n continuare - ministerul) efectueaz alte aciuni care nu contravin legislaiei
Republicii Moldova i a statului de reedin.
3. nfiinarea oficiilor consulare onorifice i numirea consulilor onorifici ai Republicii
Moldova pe teritoriul altor state poate fi efectuat numai cu acordul statului de reedin i se
face n temeiul prevederilor prezentului Regulament, legislaiei Republicii Moldova, legislaiei
statului de reedin i tratatelor internaionale la care Republica Moldova este parte.
4. Consulul onorific al Republicii Moldova se bucur de nlesnirile, privilegiile i imunitile
prevzute de Convenia de la Viena (1963) cu privire la relaiile consulare (potrivit Capitolului
III Regimul aplicabil funcionarilor consulari onorifici i posturilor consulare conduse de ei).
5. nfiinarea, activitatea i desfiinarea oficiilor consulare onorifice ale Republicii Moldova
conduse de consulii onorifici este monitorizat, coordonat i evaluat de ctre:
a) n cadrul ministerului: Grupul de lucru al ministerului privind consulii onorifici ai
Republicii Moldova (n continuare - Grupul de Lucru);
b) n ara de reedin a oficiului consular: eful misiunii diplomatice sau oficiului consular a
Republicii Moldova acreditat pentru statul de reedin.
n cazul lipsei unei misiuni diplomatice sau a unui oficiu consular ale Republicii Moldova n
statul de reedin al postului consular onorific al Republicii Moldova, Ministrul va desemna
misiunea sau subdiviziunea MAE IE responsabil pentru coordonarea i evaluarea activitii
consulatului onorific respectiv.
6. Toate cheltuielile legate de nfiinarea, activitatea consulatului, ndeplinirea atribuiilor
oficiale i de reprezentare a intereselor Republicii Moldova pe teritoriul statului de reedin snt
suportate de ctre consulul onorific. Consulul onorific nu poate cere de la autoritile Republicii
Moldova rambursarea cheltuielilor suportate pentru ndeplinirea atribuiilor sale, salarii,
indemnizaii sau alte venituri, oricare ar fi tipul acestora.
7. Consulul onorific nu poate cere imuniti i privilegii de care se bucur agenii diplomatici
i funcionarii consulari de carier ai Republicii Moldova n strintate.
28. ntrevederile la nivel nalt. Tipuri de summit i avantajele ntlnirilor periodece.
29. Cerinele profesionale i calitile morale ale diplomatului. Problema loialitii i
machiavellimului n activitatea diplomatic.
Din totdeauna calitatea de diplomat a fost asociat indisolubilactivitii,constituit apoi ca
tiin,iar dup unii i ca art,care a primit denumirea de diplomaie.Vorbind despre aceast
profesie trebuie s menionm c aceasta nu este deloc una uoar. n primul rnd, reprezentantul
acestei profesii trebuie s acioneze ca mediator ntre dou ri: statul su de reedin i statul n
care este acreditat i de a dezvolta relaiile bilaterale dintre aceste dou.Sarcina lui principal este
de a explica poziia rii sale prin mijloace ct mai accesibile celeilalte pri. Un diplomat trebuie
s in cont de mentalitatea naional, de principiile morale i aspectele politice ale statului,cu
care au fost iniiate negocieri n vederea unei viitoare cooperri.Ca reprezentant al statului
su,diplomatul ndeplinete i desfoar o activitate destul de dificil care ine nu doar de
mediere. El trebuie s urmreasc tot ceea ce se ntmpl n jur i s raporteze Ministerului
Afacerilor Externe.Fiind situat direct n epicentrul evenimentelor, diplomatul recomand o
poziie oficial care trebuie urmat ntr-o situaie concret. Cheia succesului n activitatea
diplomatic este nivelul nalt de pregtire, potenialul intelectual i cultural i, desigur, arta de a
folosi toate acestea n practic.Deci,unui diplomat i se cere s fie un specialist n domeniul
relaiilor internaionale,politicii i dreptului internaional(aici mai pot fi adugate o serie de

domenii,dar cele expuse sunt obligatorii).Una dintre cele mai importante caliti pe care trebuie
s o posede un diplomat i de care depinde succesul activitii sale este patriotismul.Promovarea
i aprarea intereselor rii,reprezentarea cu demnitate a statului snt atribuii nscrise n definiia
diplomaiei,iar realizarea lor implic un nalt patriotism din partea diplomatului chemat s le
serveasc.O alt important calitate este contiinciozitatea,ceea ce presupune ndeplinirea
instruciunilor primite i executarea zilnic a ndatoririlor sale,care la rndul lor se bazeaz pe
simul responsabilitii.Punctualitatea unui diplomat n toate mprejurrile activitii sale este o
cerin obligatorie,deoarece nepunctualitatea poate fi interpretat ca manifestarea
nerespectului,atitudinii neglijente i neutre.Un diplomat trebuie s fie i un geniu analist.
Membrii Corpului diplomatic i consular al au urmtoarele obligaii: a) s respecte i s apere
valorile democraiei constituionale i ale statului de drept; b) s fie loiali i devotai statului
romn i Ministerului Afacerilor Externe; c) s apere i s promoveze interesele statului romn i
ale cetenilor romni n ar i n strintate: s i ndeplineasc ndatoririle de serviciu i
obligaiile profesionale cu devotament n scopul nfptuirii politicii externe.
30. Activitatea diplomatic a decanului i corpului diplomatic. Specificul comunicrii cu
diplomaii americani, englezi, francezi, germani, italieni i rui.
31. Serviciul diplomatic al Republicii Moldova: procesul de instituionalizare, structura i
funciile.
32. Serviciul consular al Republicii Moldova: structura i funciile.
33. Diplomaia multilateral a Republicii Moldova: aspecte de organizare, reglementare i
funcionare.
34. Diplomaia parlamentar: esen i forme ei de manifestare. Avantajele diplomaie
parlamentare fa de diplomaia clasic.
35. Protocolul i ceremonialul diplomatic instrument politic al diplomaiei. Particularitile
structurii i funcionalitii serviciului protocolar al Republicii Moldova.
36. Diplomaia de conferine, ca form a diplomaiei multilaterale. Avantajele diplomaiei de
conferine.
37. Noiunea de vizit diplomatic. Aspectele organizrii i desfurrii vizitelor
demnitarilor de stat n rile strine.
38. Locul i rolul atributelor de stat n practica diplomatic contemporan. Simbolurile de
stat ale Republicii Moldova.
39. Diplomaia statelor mici: metodele i mijloacele caracteristice.
40. Funciile i tipurile negocierilor diplomatice.
41. Tipurile fundamentale de strategii i tactici utilizate n cadrul negocierilor diplomatice.
42. Adoptarea deciziilor strategice prin prisma specificului cultural al unei naiuni.
43. Fazele negocierilor diplomatice: abordare teoretic.
44. Diferenele de cultur n negocierile diplomatice.
45. Pregtirea organizaional i de fond a negocierilor diplomatice.
46. Semnificaia negocierilor n rezolvarea conflictelor regionale.
47. Metodele i mecanismele de reglementare a conflictelor internaionale.
48. Conceptele contemporane de gestionare a conflictelor internaionale.
49. Evoluia relaiilor diplomatice ale Statului Moldovenesc n a doua jum. a sec. al XIV-lea
nceputul sec. al XV-lea. Diplomaia lui Alexandru cel Bun.
50. ara Moldovei n contextul relaiilor internaionale din a doua jum. a sec. al XV-lea.
Esena i prioritile diplomaiei lui tefan cel Mare.

51. Evoluia instituiilor de solie i capuchehaie n diplomaia moldoveneasc n perioada

sec. XV-XIX.
52. Moldova n contextul relaiilor diplomatice europene n perioada sec. XVIII- XIX.
Tratatul de la Bucureti (1812).
53. Problema Basarabiei n contextul relaiilor internaionale din perioada interbelic a sec.
al XX-lea
54. Prioritile politicii externe a Republicii Moldova i implementarea ei la etapa actual.
55. Rolul i locul O.S.C.E. n soluionarea conflictului transnistrean.
56. Republica Moldova n calitate de subiect al dreptului internaional: istorie i
contemporaneitate.
57. Relaiile Republicii Moldova cu Ucraina i Romnia: studiiu comparat.
58. Relaiile Republica Moldova cu Federaia Rus 1991 2016.
59. Conflictul transnistrean: esena, cauzele apariiei i perspectivele reglementrii.
60. Neutralitatea Republicii Moldova: concept i realitate.