Efrim Siru

INTRODUCERE
Sfantul Efrem Sirul este un sfant cuvios care s-a nevoit in nordul Mesopotamiei, in cadrul
secolului al IV-lea. Nascut in jurul anului 306, in localitatea Nisibe, si trecut la cele vesnice in
data de 9 iunie 373, in localitatea Edessa, Cuviosul Efrem este pomenit de Biserica Ortodoxa in
ziua de 28 ianuarie.
Sfantul Efrem Sirul s-a nascut in jurul anului 306, in localitatea Nisibe; astazi, localitatea
natala a sfantului se numeste Nusaybin si este asezata in provincia turceasca Mardin, aproape de
granita cu Siria. Se crede ca parintii sai erau crestini. In localitatea natala a sfantului se vorbeau
mai multe limbi, dialecte ale limbii aramaice; comunitatea crestina din Nisibe folosea mai ales
limba siriaca.
Scoala teologica din Nisibe a fost infiintata in secolul al IV-lea, probabil de catre Sfantul
Efrem Sirul, la aceasta predand el insusi cativa ani buni. In anul 410, scaunul episcopal din
Nisibe este ridicat la rangul de mitropolie, avand la acea data sase episcopii sufragane.
Odata cu Sinodul Ecumenic de la Efes, din anul 431, nestorienii se grupeaza la Edessa.
Inchiderea insa a Scolii teologice din Edessa, printr-un edict imperial, la dorinta arhiepiscopului
Cirus, ii determina pe nestorieni sa se retraga la Nisibe, unde infiinteaza o alta scoala, sub
patronajul episcopului Barsuma. Temeliile doctrinare ale Scolii din Nisibe erau cele propuse de
Nestorie, Diodor din Tars si Teodor de Mopsuestia. Incepand cu secolul al V-lea, episcopii din
Nisibe au fost nestorieni, orasul devenind centrul teologic al nestorienilor din Persia.
SCRIERI
Sfantul Efrem Sirul a scris numai in limba siriaca. Sozomen spune ca Sfantul Efrem a scris
peste trei milioane de versuri. Din scrierile sale s-au pastrat peste patru sute de imne. Pe langa
nenumaratele scrieri lirice, sfantul a scris si omilii in versuri. Scrierile in proza sunt comentarii
biblice (Facere, Iesire, Faptele Apostolilor, Epistolele Sfantului Pavel) si apologii impotriva
ereticilor vremii sale.
Intr-una dintre calatoriile sale, Sfantul Efrem Sirul l-a intalnit pe Sfantul Vasile cel Mare,
ierarhul din Capadocia. In anul 372, regiunea fiind cuprinsa de seceta si foamete, Sfantul Efrem
organizeaza ajutoarele in cetatea Edessa.
S-au păstrat peste patru sute de imnuri compuse de Efrem. Admițând totuși că unele dintre ele
s-au pierdut, nu există nici un dubiu privind productivitatea lui Efrem. Istoricul bisericii
Sozomen spune că Efrem ar fi scris peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile
sale o moștenire triplă: el schițează pe modelele și metodele iudaismului rabinic timpuriu, el
folosește strălucit știința și filozofia greacă, și delectează cu simbolismul misterelor în tradiția
mesopotamiană/persană.
Cele mai importante opere ale sale sunt imnurile lirice (madrâšê). Aceste imnuri sunt pline cu
imagini după izvoare biblice, tradiții populare sau alte religii și filozofii. madrâšê-ele sunt scrise
în strofe ritmate și acoperă peste cincizeci de scheme metrice de versificare. Fiecare madrâšê are
propria qâlâ, o linie tradițională identificată după primul vers. Toate aceste qâlâ, sunt acum
pierdute. Se pare că Bardaisan și Mani compuneau madrâšê, iar Efrem a sesizat că le poate folosi
pentru a se împotrivii pretențiilor lor. madrâšê sunt strânse în diferite și numeroase cicluri de
imnuri. Fiecare grup are un nume — Carmina Nisibena, Despre Credință, În Rai, Despre
Feciorie, Împotriva ereziilor — dar aceste titluri nu sunt justificate pentru întreaga colecție. (de
exemplu doar prima jumătate din Carmina Nisibena este despre Nisibis). Fiecare madrâšâ are un
refren de obicei (`unîtâ), care este repetat după fiecare strofă. Scriitori de după Efrem au susținut
că madrâšê erau cântate de corurile de femei cu acompaniament de liră.
Efrem a scris și omilii (mêmrê) în versuri. Aceste predici în versuri sunt însă mult mai puține
decât madrâšê. madrâšê sunt scrise în perechi heptosilabice (perechi de versuri de șapte silabe
fiecare).
A treia categorie de scrieri ale lui Efrem o constituie lucrările în proză. A scris comentarii
biblice la Diatessaron-ul lui Tatian (singura concordanță evanghelică a bisericii siriace timpurii),
la Geneză, Ieșire, la Faptele Apostolilor și Epistolele Sfântului Apostol Pavel. De asemenea a
scris împotriva lui Bardaisan, Mani, Marcion și a altora.
Efrem a scris exclusiv în limba siriacă, dar există traduceri ale scrierilor sale în armeană,
coptă, greacă și în alte limbi. Unele din operele sale există doar în traduceri (majoritatea în
armeană). Bisericile siriace încă folosesc multe din imnurile lui Efrem ca parte din ciclul anual
de cult. Însă, multe din aceste imnuri liturgice au fost prelucrate și vin în conflict cu versiunile
originale.
Textul cel mai mare, critic și autentic al lui Efrem a fost compilat între 1955 și 1979 de către
Dom Edmund Beck, OSB ca parte integrantă din Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium.
Conform tradiției, Efrem a continuat să trăiască la Edessa ca un pustnic într-un schit și și-a
petrecut nopțile rugându-se și studiind scripturile. Cu toate acestea, aceasta este probabil
interpretarea ulterioară a afilierii sale față de frățietatea "fiilor legământului". Grigorie de Nyssa
ne-a lăsat următorul portret: "Efrem este un sârguincios urmaș al primilor apostoli; El poate servi
ca exemplu tuturor călugărilor și pustnicilor. El a trăit fără sac, fără băț și nu avea nici argint, nici
aur. Mâncarea lui era fulgi de ovăz și legume, iar băutura era apă curată. Corpul lui era ca un
schelet din lut."
Efrem a continuat să lucreze până la moartea sa ca profesor, ca exeget, ca polemizator, ca
predicator și ca poet religios. Efrem a murit pe 9 iunie 373, în Edessa, în Mesopotamia pe
vremea împăratului Valens.
Efectuat de:Para Adriana, CP an.III
Controlat de: Coman Diana.