Sfântul Efrem Sirul Recunoaştere Patriarhia

Ecumenică , BOR
Naştere aprox.
306
Mutare la Domnul 373 Sfântul şi Prea Cuviosul
(sau 379) Părintele nostru Efrem Sirul
a fost un prolific scriitor de
Localizare Imperiul imnuri şi teolog din secolul
Bizantin (Siria) IV. El este cinstit de creştini
Naţionalitate sirian din lumea întreagă, dar în
mod deosebit de creştinii
Data canonizării
siriaci, ca sfânt. Prăznuirea
necunoscută
sa în Biserica Ortodoxă este
Prăznuire la data de 28 în 28 ianuarie.
ianuarie
 Greacă — Άγιος Εφραιμ
Συρος — Hagios Ephraim
Syros.
Latină — Sanctus Ephraem
Nume Syrus
Efrem mai este cunoscut şi Engleză — Saint Ephrem
ca Efraim (ebraică sau the Syrian
greacă), Efrem (latină), Arabă — ‫رياني‬HHHH‫رام الس‬HHHH‫— أف‬
Afraim sau Afrem (ambele Afram as-Suryani
siriace). Totuşi, "Efrem" este Viaţa
scrierea preferată în
Sfântul
general.
Efrem s-a
Siriacă — ‫ܡܪܝ ܐܦܪܝܡ ܣܘܪܝܝܐ‬ născut în
— Mâr Aphrêm Sûryâyâ. jurul anului
306, în
oraşul Nisibis (actualul siriac. Numeroase religii
Nusaybin, la graniţa cu păgâne, iudaismul şi
Siria). Dovezi cuprinse în grupările creştine timpurii
imnografia sa sugerează că concurau una cu cealaltă
ambii săi părinţi făceau pentru inima şi sufletul
parte din comunitatea locuitorilor. Erau vremuri de
creştină în creştere a puternice tensiuni religioase
oraşului, deşi hagiografii şi politice. Împăratul roman
târzii au scris că tatăl său Diocleţian semanse un tratat
era preot păgân. În Nisibis- cu omologul său persan,
ul zilelor lui Efrem erau Nerses în 298 care trecuse
vorbite numeroase limbi, Nisibis în mâinile romanilor.
îndeosebi dialecte ale Persecuţiile sălbatice ale lui
aramaicii. Comunitatea Diocleţian sunt o parte
creştină folosea dialectul importantă a moştenirii
bisericii Nisibene din
perioada creşterii lui Efrem.
Sfântul Iacov (Mar Jacob),
primul episcop din Nisibis, a
fost ales în 308, Iar Efrem a
crescut sub îndrumarea sa.
Sfântul Iacov este cunoscut
ca unul din participanţii la
Primul Sinod Ecumenic din
325. Efem a fost botezat de
tânăr, Iacov i-a fost profesor
(în siriacă malpânâ, un titlu
cu o mare încărcătură de
respect pentru creştinii
siriaci). A fost hirotonit ca
diacon or atunci ori mai
târziu. A început să
compună imnuri şi să scrie
comentarii biblice ca parte a
sarcinilor sale educative. În
imnurile sale, adeseori se
referă la sine însuşi ca la un
"om care adună laolaltă",
(`allânâ), la episcopul său ca
"păstorul" (râ`yâ) iar la
comunitatea sa ca "ţarc"
(dayrâ). Popular, Efrem este
creditat ca fondatorul Şcolii
din Nisibis, care în secolele
următoare a a fost centrul
învăţăturilor Bisericii asediu, Efrem consideră că
Asiriene de Răsărit (i.e., episcopul Iacov a apărat
Nestorieni). oraşul cu rugăciunile sale.
În 337, împăratul Constantin Episcopul îndrăgit de Efrem
I, care a transformat a murit curând după acest
creştinismul în religie legală evenimet, iar Babu a condus
în Imperiul Roman, a murit. destinele bisericii prin
Profitând de această vremurile tulburi ale
oportunitate, Shapur al II-lea disputelor de frontieră. În
al Persiei a iniţiat o serie de timpul celui de-al treilea
atacuri în nordul asediu, din anul 350, Shapur
Mesopotamiei de sub a schimbat cursul râului
administraţie romană. Mygdonius pentru a ocoli
Nisibis a fost asediat în 338, zidurile Nisibisului.
346 şi 350. În timpul primului Nisibisenii au refăcut repede
fortificaţiile în timp ce Vologese în 359. Acesta
cavaleria pe elefanţi a este anul în care Shapur a
perşilor s-a împotmolit în început iarăşi să jefuiască
pământul mocirlos de pe regiunea. Oraşele din jurul
fundul râului. Efrem a Nisibisului au fost distruse
sărbătorit salvarea pe rând iar locuitorii lor ucişi
miraculoasă a oraşului într- sau deportaţi. Imperiul
un imn ca fiind ca plutirea Roman avea interese
sigură Arcei lui Noe pe predominante în vest, iar
puhoaiele potopului. Constanţius şi Iulian
O legătura fizică importantă Apostatul se luptau pentru
cu viaţa lui Efrem o controlul întregului imperiu.
constituie baptisteriul din În cele din urmă, la moartea
Nisibis. Inscripţia spune că a lui Constanţius, Julian şi-a
fost construit sub episcopul început marşul către
Mesopotamia. El a adus cu
sine persecuţiile sălbatice
din ce în ce mai puternice
asupra creştinilor. Julian a
început un marş temerar cu
destinaţia finală capitala
perşilor, Ctesiphon, unde,
suprasolicitat şi depăşit
numeric, a început imediat
retragerea pe acelaşi drum.
Julian a fost omorât în timp
ce asigura retragerea, iar
armata l-a ales pe Jovian ca
împărat în locul lui. Spre
deosebire de predecesorul
său, Jovian era un creştin
nicenian. A fost silit de
circumstanţe să încheie
pace cu Shapur, şi a cedat
Nisibisul Persiei, cu condiţia
ca toţi creştinii să poată
părăsi liberi oraşul.
Episcopul Abraham,
succesorul lui Vologeses şi-
a condus poporul în exil.
Efrem s-a alăturat unui grup
numeros de refugiaţi care s-
a îndreptat către vest, iniţial
către Amida (Diyarbakir), şi
în cele din urmă în Edessa
(actualul Sanli Urfa) în 363.
Efrem, spre sfârşitul celui de
al VI-lea deceniu de viaţă a
candidat la preoţie în noua
biserică, şi se pare că şi-a
continuat munca de profesor
(probabil în şcoala din
Edessa). Edessa fusese
dintotdeauna inima lumii
vorbitoare de siriacă, iar
oraşul era plin de filizofii şi
religii păgâne. Efrem spune
despre creştinii ortodocşi
nicenieni că erau numiţi, pur
şi simplu, "Palutians" în
Edessa, după un episcop
decedat. Arianii, Marcioniţii,
Maniheiştii, Bardaisan-iştii şi
diverse mişcări Gnostice se
autoproclamau ca fiind
adevărata biserică. În toată
această confuzie, Efrem a
scris un mare număr de
imnuri în apărarea
ortodoxiei. Un scriitor siriac
ulterior Jacob din Serugh,
scrie că Efrem a pus toate
corurile de femei să îi cânte
imnurile transpuse pe
melodii populare siriace în
forumul din Edessa.
După zece ani de rezidenţă
în Edessa, după şaizeci de
ani, Efrem a trecut la
Domnul, după unii în 373,
iar după alţii în 379.
Scrieri
S-au păstrat peste patru
sute de imnuri compuse de
Efrem. Admiţând totuşi că
unele dintre ele s-au pierdut,
nu există nici un dubiu
privind productivitatea lui
Efrem. Istoricul bisericii
Sozomen spune că Efrem ar
fi scris peste trei milioane de
versuri. Efrem combină în
scrierile sale o moştenire
triplă: el schiţează pe
modelele şi metodele
iudaismului rabinic timpuriu,
el foloseşte strălucit ştiinţa şi
filizofia greacă, şi
delectează cu simbolismul
misterelor în tradiţia
mesopotamiană/persană.
Cele mai importante opere
ale sale sunt imnurile lirice
(madrâšê). Aceste imnuri
sunt pline cu imagini după folosi pentru a se împotrivii
izvoare biblice, tradiţii pretenţiilor lor. madrâšê sunt
populare sau alte religii şi strânse în diferite şi
filozofii. madrâšê -ele sunt numeroase cicluri de imnuri.
scrise în strofe ritmate şi Fiecare grup are un nume
acoperă peste cincizeci de — Carmina Nisibena,
scheme metrice de Despre Credinţă, În Rai,
versificare. Fiecare madrâšê Despre Feciorie, Împotriva
are propria qâlâ, o linie ereziilor— dar aceste titluri
tradiţională identificată după nu sunt justificate pentru
primul vers. Toate aceste întreaga colecţie. (de
qâlâ, sunt acum pierdute. Se exemplu doar prima
pare că Bardaisan şi Mani jumătate din Carmina
compuneau madrâšê, iar Nisibena este despre
Efrem a sesizat că le poate Nisibis). Fiecare madrâšâ
are un refren de obicei versuri de şapte silabe
(`unîtâ), care este repetat fiecare).
după fiecare strofă. Scriitori
de după Efrem au susţinut A treia categorie de scriei
că madrâšê erau cântate de ale lui Efrem o constituie
corurile de femei cu lucările în proză. A scris
acompaniament de liră. comentarii biblice la
Efrem a scris şi omilii Diatessaron-ul lui Tatian
(mêmrê) în versuri. Aceste (singura concordanţă
predici în versuri sunt însă evanghelică a bisericii
mult mai puţine decât siriace timpurii), la Geneză,
madrâšê. madrâšê.sunt Ieşire şi la Faptele
scrise în perechi Apostolilor şi Scrisorile
heptosilabice (perechi de Sfântului Apostol Pavel. De
asemnea a scris împotriva
lui Bardaisan, Mani, Marcion conflict cu versiunile
şi a altora. originale.
Efrem a scris exclusiv în Textul cel mai mare, critic şi
limba siriacă, dar există autentic al lui Efrem a fost
traducei ale scrierilor sale în compilat între 1955 şi 1979
armeană, coptă, greacă şi în de către Dom Edmund
alte limbi. Unele din operele Beck, OSB ca parte
sale există doar în traduceri integrantă din Corpus
(majoritatea în armeană). Scriptorum Christianorum
Bisericile siriace încă Orientalium.
folosesc multe din imnurile "Efrem Grecul"
lui Efrem ca parte din ciclul
Meditaţiile literare ale lui
anual de cult. Însă, multe din
Efrem referitor la credinţa
aceste imnuri liturgice au
creştină şi poziţia lui faţă de
fost prelucrate şi vin în
erezii au făcut din el o sursă
populară de inspiraţie în
întreaga biserică. Acest
lucru s-a întâmplat ca o
continuare a faptului că
există un număr uriaş de
lucrări ale lui Efrem în
domeniul pseudoepigrafiei şi
hagiografiei. Unele din
aceste compoziţii sunt în
versuri, adesea o variantă
heptosilabică a cupletelor lui
Efrem. Multe din aceste
opere sunt compoziţii târzii
din limba greacă. Adesea,
cei care studiază opera
sfântului Efrem se referă la
această lucrare de mari
dimensiuni ca având un
singur şi imaginar autor
numit Efrem Grecul sau
Efrem Graecus (în opoziţie
cu realul Efrem Sirul). Nu
putem spune că toate
textele în greacă atribuite lui
Efrem nu îi aparţin, dar o
parte din ele în mod sigur nu
sunt ale sale. Cu toate
acestea, compoziţiile în
limba greacă sunt sursa
principală de materiale
pseudoepigrafice, şi conţin,
de asemenea, lucrări în
latină, slavonă şi arabă. Nu
există o analiză critică
acestor opere, şi multe din
ele sunt considerate ca
autentice de Biserică.
Cea mai cunoscută dintre
aceste scrieri este
"Rugăciunea Sfântului
Efrem", care este parte
integrantă din slujbele din
Postul mare ale
creştinismului răsăritean.
Doamne şi Stăpânul vieţii
mele, duhul trândăviei, al
grijii de multe, al iubirii de
stăpânie şi al grăirii în
deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al
gândului smerit, al răbdării
şi al dragostei, dăruieşte-mi
mie, slugii Tale!
Aşa, Doamne, Împărate,
dăruieşte-mi ca să-mi văd
greşelile mele şi să nu
osândesc pe fratele meu, că
binecuvântat eşti în vecii
vecilor. Amin.
rugăciunea este de obicei
urmată de 12 de Cu toate că
închinăciuni - 3 serii de câte Sfântul Efrem
4, după cum urmează: nu a fost
Dumnezeule, milostiv fii mie, călugăr, este
păcătosului! (închinăciune); ştiut că a
Dumnezeule, curăţeşte-mă practicat o viaţă
pe mine păcătosul! ascetică severă, crescând
(închinăciune); Cel ce m-ai permanent în sfinţenie. În
zidit, Dumnezeule, vremea sa, monahismul era
miluieşte-mă! (închinăciune); la începuturile sale în Egipt.
Fără de număr ţi-am greşit, Se pare că facea parte dintr-
Doamne, iartă-mă! o comunitate urbană, strâns
(închinăciune). unită, de creştini care
Cinstirea ca sfânt "conveniseră" împreună să
slujească şi să se abţină de
la relaţii sexuale. Unii dintre
termenii siriaci folosiţi de
Efrem să-şi descrie
comunitatea au fost ulterior
folosiţi pentru descrierea
comunităţilor monahale, dar
afirmaţia că a fost călugăr
este nefondată.
Popular, Efrem este creditat
cu câtevă călătorii. Într-una
din acestea l-a vizitat pe
Sfântul Vasile cel Mare.
Acest fapt îl apropie pe
Efrem Siriacul de Părinţii
Capadocieni, şi constituie un
pod teologic important între
vederile spirituale ale celor
doi, care aveau multe în
comun.
În plus, Efrem este creditat
şi cu vizitarea lui Abba
Bishoi (Pisoes) aflat în
mănăstirile din Wadi Natun,
Egipt. Ca şi vizita legendară
făcută Sfântului Vasile cel
Mare, această vizită
constituie un pod teologic
între originile monahismului
şi răspândirea lui în teologic.În plus, el
biserică.. încurajrază citirea Sfintei
Cel mai popular apelativ Scripturi într-un mod care îşi
pentr Efrem este "Harpa are rădăcinile mai mult în
Duhului" (siriacă Kenârâ d- credinţă decât în analiza
Rûhâ). Mai este cunoscut ca critică. Efrem arată un simţ
"Diaconul din Edesa", adânc al legăturilor dintre
"Soarele Sirienilor" şi ca toate fiinţele create, ceea ce
"Stâlpul bisericii". face ca unii să vadă în el un
În cadrul tradiţiei bisericii, "sfânt ecologist".
Efrem demonstrează că Citate
poezia nu este numai un "Îndrăzneala dragostei
mijloc adecvat pentru noastre îţi place, Doamne, la
teologie, şi chiar superior în fel de mult cum îţi place că
multe feluri discursului
trebuie să-ţi furăm din cele
ce ne dăruieşti."
"Duşmanul neîmpăcat al
lumii întregi, în neobrăzarea
sa neruşinată, atacă Sfânta
Biserică atacându-i slujitorii.
Doamne, nu lăsa Biserica
Ta Sfântă fără ajutorul tău,
pentru că promisiunea ce
ne-ai făcut-o privind
invincibilitatea ei nu poate fi
vădită ca neadevărată."
"Binecuvâtată este acea
persoană care a consimţit
să devină cel mai bun
prieten al credinţei şi
rugăciunii: el are mintea
liniştită iar credinţa şi
rugăciunea se opresc doar
la moartea lui. Rugăciunea
care vine din inima omului
deschide porţile raiului: acea
persoană stă de vorbă cu
Dumnezeu şi este plăcută
Fiului lui Dumnezeu.
Rugăciunea potoleşte mânia
şi furia Domnului. Tot în
acest fel, lacrimile ochilor
deschid porţile compasiunii."
Serafimul nu-şi putea
murdării mâinile cu cărbune,
dar l-a adus aproape de
gura lui Isaia: Serafimul nu-l
putea ţine, Isaia nu-l putea
înghiţi, dar nouă Domnul ni
le-a permis pe amândouă.
 (Efrem este) "Cel mai
mare poet al epocii patristice
şi, probabil, singurul poet-
teolog de mărimea lui
Dante." — Robert Murray.
Imnuri Mereu gândindu-te la
Tropar (Glasul 8) judecata de apoi,
Tu verşi nesecate lacrimi de
Printr-un şuvoi de lacrimi ai
păreri de rău,
udat deşertul,
Străduinţele tale făcându-le
Şi setea ta de Domnul a
exemple de urmat şi împlinit,
adus abundenţa în faţa ta,
Şi trezind leneşii la pocăinţă:
Prin strălucirea miracolelor
Tu eşti, într-adevăr, un
ai luminat întregul univers.
părinte renumit.
Sfinte părinte Efraim, roagă-
te lui Hristos Domnul nostru
să ne miluiască!
Condac (Glasul 2)
Sfinte părinte Efraim,
  Griffith, Sidney H (1997).
Izvoare Credinţa iubeşte taina: citind
Biblia cu Sfântul Efrem Sirul.
 Brock, Sebastian P Marquette University Press,
(1985). Ochiul luminos: Milwaukee, Wisconsin (ISBN
Viziunea asupra lumii 0-87462-577-7)
spirituale a Sfântului Efrem,  Matthews, Edward G and
Cistercian Publications Joseph P Amar
(ISBN 0-87907-624-0) (tranducere), Kathleen
 Brock, Sebastian McVey (ed.) (1994). Sfântul
(tranducere) (1990). Imnuri Efrem Sirul: scrieri alese în
în rai: Sfântul Efrem Sirul. St proză. Catholic University of
Vladimir's Seminary Press, America Press (ISBN 0-
Crestwood, New York (ISBN 8132-0091-1)
0-88141-076-4)
 McVey, Kathleen E
(trans.) (1989). Efrem Sirul:
imnuri. Paulist Press. (ISBN
0-8091-3093-9)
 Wikipedia:Efrem Sirul