II

CUVÂNTUL REVELAT – EXPRESIE A

IUBIRII DIVINE

Evhologhionul lui Serapion de Thmuis – locul şi importanţa

lui în istoria şi evoluţia Liturghiei şi a Liturghierului*1
Prof.dr.pr. Viorel Sava

a) Serapion, Episcop de Thmuis – date bio-bibliografice

Datele privitoare la viaţa şi activitatea episcopului Serapion de
Thmuis sunt destul de puţine dar suficiente pentru a-l putea plasa în
contextul în care a trăit şi activat şi pentru a contura profilul personalităţii
sale. Nu se cunoaşte anul naşterii şi nici cel al mutării sale la cele veşnice.
Se ştie că a fost prieten al Sfântului Antonie cel Mare şi al Sfântului
Atanasie cel Mare. Aceste prietenii scot în evidenţă preocupările şi
înclinaţiile episcopului egiptean Serapion. Din Viaţa Sfântului Antonie
aflăm că adesea marele ascet îi împărtăşea prietenului său Serapion din
experienţele şi viziunile sale. După trecerea la cele veşnice a Sfântului
Antonie o parte din puţinele lucruri de care acesta s-a folosit în timpul

* Referat susţinut în cadrul celui de-al III-lea Congres Naţional al Facultăţilor de

Teologie Ortodoxă din România, Tismana, 10-13 noiembrie 2008.
60 Prof.dr.pr. Viorel Sava

vieţii au fost încredinţate episcopului Serapion2. Sfântul Atanasie cel

Mare îi adresează episcopului Serapion trei epistole: Scrisoarea a XI-a
festală (cca. 339), Către Serapion despre moartea lui Arie (cca. 358) şi
Epistola a IV-a către Serapion episcop de Thmuis (cca. 359-360), în care
Sfântul Atanasie tratează despre Sfântul Duh, scrisoare care se încadrează
în categoria scrierilor foarte importante ale aceluiaşi autor3.
Serapion şi-a început formarea sa teologică la vestita şcoală
catehetică din Alexandria, pentru un timp fiind chiar conducătorul acestei
şcoli4. În timpul disputelor ariene se retrage în singurătate ducând o viaţă
ascetică aspră pe care o va descrie în lucrarea intitulată Regula ad
monachos. Asprimea şi sfinţenia vieţii lui au atras mulţi tineri iubitori de
cele duhovniceşti, în jurul lui formându-se o comunitate monahală căreia
Serapion îi va fi stareţ5. Între contemporani s-a distins atât prin sfinţenia
vieţii cât şi prin vasta pregătire teologică şi profunzimea gândirii sale.
Fericitul Ieronim notează că datorită temeinicei pregătiri Serapion a fost
supranumit Scolasticul6, iar Sozomen, ceva mai târziu (sec. V),
descriindu-l, spune că Serapion se „distingea prin sfinţenia vieţii şi prin
puterea elocinţei”7.
După ce Atanasie cel Mare ajunge în scaunul patriarhal de
Alexandria (în 326), cunoscându-i sfinţenia vieţii şi erudiţia teologică, îl
cheamă pe Serapion la slujirea arhieriei şi îl hirotoneşte pentru scaunul
episcopal de Thmuis, un oraş situat în Egiptul de Jos, în Delta Nilului. În
actele sinodului local de la Sardica (347) sunt menţionaţi doi episcopi cu
numele Serapion, unul dintre ei fiind de partea Sfântului Atanasie, nimeni

2
Vita Antoni, 82 şi 91, în „P.G.”, 957 şi 971, apud Maxwell E. Johnson, The
Prayers of Serapion of Thmuis, în col. „Orientalia Christiana Analecta”, 249, Pontificio
Instituto Orientale, Roma, 1995, p. 22.
3
Ibidem.
4
Enţiclopediceskii Slovari, în ruseşte, Petersburg, 1900, p. 588 apud Doctorand
Radu Mihai, Evhologhionul lui Serapion ca document pentru istoria cultului creştin
(sec. al IV-lea), în „Glasul Bisericii”, XXXIV (1975), p. 1-2, p. 72.
5
Doctorand Radu Mihai, op.cit., p. 72; Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 22.
6
De viribus illustribus, 99, în „P.L.” 23, 700, apud Maxwell E. Johnson, op.cit.,
p. 22.
7
Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 22.
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 61

altul decât episcopul de Thmuis8. În anul 356, împreună cu alţi patru

episcopi egipteni şi trei preoţi, Serapion de Thmuis a fost trimis de către
Atanasie cel Mare la curtea împăratului Constanţius, ca să-l consilieze pe
acesta, să răspundă la calomniile partidei ariene şi să-l determine pe
împărat să ia măsurile cele mai bune pentru sine şi pentru Biserică9.
Deşi nu se cunoaşte anul trecerii sale la cele veşnice, se ştie că
ultimii ani ai vieţii i-a petrecut în suferinţă apărând şi mărturisind dreapta
credinţă. Fericitul Ieronim consemnează că, în timpul împăratului
Constanţius, Serapion a fost exilat şi a suferit ca „mărturisitor”10. După
Sfântul Epifanie de Salamina, la Sinodul local din Seleucia (359) a
participat şi un episcop de Thmuis pe nume Ptolomaeus, un „uzurpator
arian”, ceea ce duce la concluzia că Serapion fusese deja înlăturat din
scaun sau poate chiar murise. Pe baza mai multor informaţii, cercetătorii
plasează sfârşitul vieţii episcopului Serapion de Thmuis între anii 360-
36211.
Opera episcopului Serapion de Thmuis conţine scrieri polemice,
epistole, corespondenţă, vieţi de sfinţi (a scris Viaţa Sfântului Macarie şi
Viaţa Sfântului Antonie) cărora se adaugă Evhologhionul, lucrare care
face obiectul studiului nostru.

b) Evhologhionul lui Serapion, episcop de Thmuis, manuscrise,

ediţii, autenticitate
Textul celor 30 de rugăciuni care compun Evhologhionul lui
Serapion, în forma cunoscută astăzi, apare pentru prima dată, cel puţin
pentru stadiul actual al cercetărilor, într-un manuscris din secolul al
XI-lea păstrat în tezaurul Mănăstirii Marea Lavră de la Muntele Athos,
manuscris înregistrat la cota 149. Acest manuscris este o colecţie de texte,

8
Doctorand Radu Mihai, op.cit., p. 72.
9
Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 22.
10
Fericitul Ieronim, op.cit., 95, apud Maxwell E. Johnson, op.cit., p.22
11
Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 23; J. Quasten, Patrology, III: The Golden Age
of Greek Patristic Literature from the Council of Nicea to the Council of Chalcedon,
Utrecht/Antwerp, 1966, p. 80; G. Fedalto, Hierarchia Ecclesiastica Orientalis, II:
Patriarchatus Alexandrinus, Antiochenus, Hierosolymitamus, Padua, 1988, p. 611.
62 Prof.dr.pr. Viorel Sava

numărând 186 de foi, de mărimea 18,2cm/14cm, fiecare pagină

conţinând, în medie, 25 de rânduri.12
Cât priveşte autenticitatea Evhologhionului ea se întemeiază pe
faptul că două din cele treizeci de rugăciuni poartă în titlu numele
episcopului Serapion. Este vorba de Rugăciunea anaforalei (Εύχή
προσφόρου Σαραπίωνος έπισκόπου) prima dintre rugăciuni, în ordinea în
care apar ele în manuscris,13 şi Rugăciunea pentru uleiul celor care au
fost botezaţi, cu numărul de ordine 15 (Προσευχ Σαραπίωυος θμούεως
Εύχή είς τò Άλειμμα τώυ βαπτιξομένου)14.
Se naşte întrebarea de ce doar două din cele treizeci de rugăciuni
poartă în titlu numele autorului şi de ce rugăciunile 1 şi 15 şi nu altele?
Cercetătorii sunt de părere că aşezarea rugăciunilor din manuscrisul
păstrat în Marea Lavră nu respectă ordinea iniţială. Unii cercetători sunt
de părere că menţionarea numelui autorului în două locuri este rezultatul
unei erori de copiere, menţionarea autorului fiind necesară numai la
început, în titlul întregului document15. Alţii sunt de părere că documentul
a avut două părţi distincte şi că la începutul fiecăreia dintre ele a fost
menţionat numele autorului. În forma lui din veacul al XI-lea,
Evhologhionul reproducea un manuscris mai vechi în formă de sul, care
purta numele autorului pe ambele părţi. „În această ipoteză, s-ar explica,
prin urmare, de ce numele lui Serapion apare de două ori în cursul
codicelui. În formatul anterior de sul fiecare din cele două titluri îşi avea
locul deasupra primei rugăciuni de pe fiecare faţă a ruloului; fiind apoi
copiat în format de codice, numele lui Serapion nu a fost omis de copist,

12
Vezi: Spyridon and S. Eustratiades, Catalogue of the Greek Manuscripts in the
Library of the Great Lavra on Mount Athos with Notices from Other Libraries, Harward
Theological Studies, XII, Cambridge, 1925, second edition, New York, 1969.
13
Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 46-47 – textul original grecesc şi traducerea în
engleză.
14
Ibidem, p. 62-63 – textul original grecesc şi traducerea în limba engleză.
15
Ibidem, p. 27-28.
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 63

care l-a transcris ori de câte ori l-a întâlnit, aşa că el apare de două ori în
cursul slujbei din aceeaşi carte.”16
Părintele Profesor Petre Vintilescu este de părere că numele
episcopului Serapion în titlul celor două rugăciuni sugerează faptul că el
„a prelucrat textul rugăciunilor însemnate cu numele lui, probabil pentru a
le acomoda teologiei ortodoxe, împotriva controverselor de atunci”17, fapt
posibil având în vedere că dreapta credinţă, ca şi ereziile, era transmisă
credincioşilor sub formă euhologică. Mai mult, paza dreptei credinţe şi
propovăduirea ei revenea, în primul rând, episcopului.
Însă, indiferent de opiniile, uneori controversate, cu privire la
ordinea iniţială a rugăciunilor din Evhologhion, la menţionarea numelui
autorului etc., când este vorba de vechimea şi autenticitatea textului
acestui Evhologhion toţi cercetătorii sunt de acord că el aparţine
episcopului Serapion de Thmuis, cu precizarea din partea unora că
Serapion ar putea fi doar un sistematizator al tezaurului liturgic existent la
vremea aceea: „În fondul lor, rugăciunile prelucrate, ca şi celelalte sunt
rugăciuni transmise veacului al IV-lea de uzul veacurilor anterioare, sau
cel puţin al veacului al III-lea, reprezentând Evhologhionul pe care
Serapion l-a găsit de la înaintaşi, în practica eparhiei sale”18.
De la descoperirea lui, în Biblioteca Marii Lavre atonite, şi până în
prezent, Evhologhionul lui Serapion a fost publicat în mai multe ediţii.
Prima apare la Kiev în 189419, în limba germană, urmată la scurt timp de
alta în limba germană20. Au urmat câteva ediţii în limba engleză, în

16
Preot Profesor Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ediţia a II-a, Bucureşti, 1998, nota
15, p. 19; Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 28.
17
Ibidem, p. 19.
18
Ibidem; P. Drews, Über Wobbermins ’Altchristliche liturgische Stücke aus der
Kirche Aegyptens, in „Zeitschrift für Kirchengeschichte”, 20 (1900), p. 438.
19
A. Dimitrievkij, Ein Euchologium aus dem 4. Jahrhundert, verfasst von
Sarapion, Bischoff von Thmuis, Kiev, 1894.
20
G. Wobbermin, Altchristliche liturgische Stücke aus der Kirche Aegyptens nebit
einem dogmatischen Brief des Bischofs Serapion von Thmuis, Leipzig und Berlin, 1898.
64 Prof.dr.pr. Viorel Sava

189921, 190022 şi 190523, alte ediţii în 193524, 194625, 195726, 196427,

198028 şi 199529.
În teologia românească avem puţine studii care au în centrul
preocupărilor lor Evhologhionul episcopului Serapion de Thmuis.
Menţionăm aici în mod deosebit lucrarea Liturghierul explicat, a
Părintelui Profesor Petre Vintilescu, în special primul capitol intitulat
Cartea numită Liturghier30, lucrare deja citată în prezentarea de faţă, şi
studiul alcătuit de Doctorand Radu Mihai, de asemenea citat aici.

c) Anaforaua liturgică în rugăciunile Evhologhionului lui

Serapion
Datat la jumătatea secolului al IV-lea, Evhologhionul episcopului
Serapion de Thmuis se plasează în perioada de formare a riturilor liturgice
sursă, patru dintre acestea s-au impus31 şi au influenţat evoluţia
Liturghiilor păstrate şi oficiate astăzi în bisericile creştine, şi de alcătuire a
unui număr impresionant de anaforale, unele dintre ele de o incontestabilă
valoare poetică şi doctrinară.
21
J. Wordsworth, Bishop Serapion’s Prayer Book: An Egyption Sacramentary
dated probably about A.D. 350-356, Hamden, 1899.
22
F.E. Brightman, The Sacramentary of Serapion, in „Journal of Theological
Studies”, 1 (1900), p. 88-113, 247-277.
23
F.X. Funk, Didascalia et Constitutiones Apostolorum, vol. 2, Paderborn, 1905,
p. 158-195.
24
J. Qusten, Monumenta eucharistica et liturgica vetustissima, Bon, 1935, p. 135-
157.
25
Bernard Capelle, L’Anaphore de Sérapion. Essai d’exégèse, în „Le Muséon”,
59 (1946), p. 425-443 şi în „Travaux liturgiques” 2, Louvain, 1962, p. 344-358.
26
Panteleimon Rodopoulos, Doctrinal Teaching in the Sacramentary of Serapion
of Thmuis, in „Greek Orthodox Theological Review”, 9 (1963-1964), p. 201-214.
27
Bernard Botte, L’Eucologe de Sérapion est-il authentique?, în „Oriens
Christianus”, 48 (1964), p. 56 şi urm.
28
Geoffrey Cunning, Thmuis Revisited: Another Look at the Prayers of Bishop
Sarapion, in „Theological Studies”, 41 (1980), p. 568-575.
29
Maxwell E. Johnson, op.cit.
30
Preot Profesor Dr. Petre Vintilescu, op.cit., p. 18-19.
31
Acestea sunt: antiohian (sirian), alexandrin (egiptean), galican şi roman, vezi
Preot Prof.Dr. Ene Branişte, Liturghia specială, ediţia a IV-a, Editura Lumea Credinţei,
Bucureşti, 2005, p. 149.
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 65

Anaforaua episcopului Serapion este produsul acestei duble lucrări.

Ea poartă pecetea contextului în care a fost alcătuită, dar şi elemente
specifice care o fac să se distingă în contextul larg al ritului liturgic
alexandrin (egiptean) şi între celelalte anaforale ale timpului. Vom poposi
asupra acestor distincţii, nu înainte de a prezenta textul anaforalei în
varianta greacă din ediţia critică folosită la elaborarea acestui studiu32, în
traducerea engleză din aceeaşi ediţie33 şi în traducere românească34.
ΕÛχ¬ Προσφόρου Σαραπίωνος ¦πισκόπου
}Αξιον κα δίκαιον ¦στιν σ¥ τÎν •γένητον πατέρα τοØ μονογενοØς
zΙησοØ ΧριστοØ αÆνεÃν ßμνεÃν δοξολογεÃν. αÆνοØμεν σ¥ •γένητε θε¥
•νεξιχνίαστε •νέκφραστε •κατανόητε πάσ® γενητ± ßποστάσει. αÆνοØμεν
σ¥ τÎν γιγνωσκόμενον ßπÎ τοØ υÊοØ τοØ μονογενοØς, τÎν διz αÛτοØ
λαληθέντα κα ©ρμηνευθέντα κα γνωσθέντα τ± γενητ± φύσει, αÆναØμεν
σ¥ τÎν γιγνώσκοντα τÎν υÊÎν κα •ποκαλύπτοντα τοÃς γίοις τς περÂ
αÛτου δόξας· τÎν γιγνωσκόμενον ßπÎ τοØ γεγεννημένου σου λόγου καÂ
Òρώμενον κα διερμηνευόμενον τοÃς γίοις. αÆνοØμεν σ¥ πάτερ •όρατε,
χορηγ¥ τ−ς •θανασίας, σ× εÉ º πηγ− τ−ς ζω−ς, º πηγ¬ τοØ φωτός, º
πηγη πάσης χάριτος κα πάσης •ληθείας, φιλάνθρωπε κα φιλόπτωχε, Ò
πσιν καταλλασσόμενος κα πάντας πρÎς ©αυτÎν δι τ−ς ¦πιδημίας τοØ
•γαπητου σου υÊοØ ªλκων. δεόμεθα ποίησον ºμς ζäντας •νθρώπους·
δÎς ºμÃν πνεØμα φωτός, Ëνα γνäμεν σ¥ τÎν •ληθινÎν κα Óν •πέστειλας
zΙησοØν ΧριστÎνq δÎς ºμÃν πνεØμα γιον, Ëνα δυνηθäμεν ¦ξειπεÃν καÂ
διηγήσασθαι τ –ρρητά σου μυστήρια. λαλησάτω ¦ν ºμÃν Ò κύριος
zΙησοØς κα γιον πνεØμα κα ßμνησάτω σ¥ διz ºμäν.
Σ× γρ Ò ßπεράνω πάσης •ρχ−ς κα ¦ξουσίας κα δυ<νά>μεως καÂ
κυριότητος κα παντÎς Ïνόματος Ïνομαζομένου οÛ μόνον ¦ν τè αÆäνι
τούτå •λλ κα ¦ν τè μέλλοντι· σο παραστήκουσι χίλιαι χιλιάδες καÂ
μύριαι μυριάδες •γγέλων •ρχαγγέλων θρόνων κυριοτήτων •ρχäν

32
Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 46, 48, 50.
33
Ibidem, p. 47, 49, 51.
34
Ne-am folosit şi de Karl Christian Felmy, De la Cina cea de Taină la
Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Un comentariu istoric, trad. Pr.Prof. Ioan
I. Ică, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p. 66-68.
66 Prof.dr.pr. Viorel Sava

¦ξουσιäν· σο παραστήκουσιν τ δύο τιμιώτατα σεραφεÂμ ©ξαπτέρυγα,

δυσÂν μ¥ν πτέρυξιν καλύπτοντα τÎ πρόσωπον, δυσÂ δ¥ το×ς πόδας, δυσÂ
δ¥ πετάμενα, κα γιάζοντα· μεθz ôν δέξαι κα τÎν ºμέτερον γιασμÎν
λεγόντων ~Αγιος γιος γιος κύριος σαβαώθ πλήρης Ò οÛρανÎς κα º γ−
τ−ς δόξης σου. Πλήρης ¦στÂν Ò οÛρανός, πλήρης ¦στÂν κα º γ− τ−ς
μεγαλόπρεποØς σου δόξης κύριε τäν δυνάμεων· πλήρωσον κα τ¬ν
θυσίαν ταύτην τ−ς σ−ς δυνάμεως κα τ−ς σ−ς μεταλήψεως· σο γρ
προσηνέγκαμεν ταύτην τ¬ν ζäσαν θυσίαν τ¬ν προσφορν τ¬ν
•ναίμακτον.
Σο προσηνέγκαμεν τÎν –ρτον τοØτον, τÎ Òμοίωμα τοØ σώματος
του μονογενοØς. Ò –ρτος οâτος τοØ γίου σώματος ¦στιν Òμοίωμα, Óτι Ò
κύριος zΙησοØς ΧριστÎς ¦ν Á νυκτ παρεδίδοτο §λαβεν –ρτον καÂ
§κλασεν κα ¦δίδου τοÃς μαθηταÃς ©αυτοØ λ¦γωνq λάβετε κα φάγετε,
τοØτό ¦στιν τÎ σäμά μου τÎ ßπ¥ρ ßμäν κλώμενον εÂς –φεσιν μαρτιäν.
δι τοØτο κα ºμεÃς τÎ Òμοίωμα τοØ θανάτου ποιοØντες τÎν –ρτον
προσηνέγκαμεν, κα παρακαλοØμεν δι τ−ς θυσίας ταύτης καταλλάγηθι
πσιν ºμÃν κα Êλάσθητι θε¥ τ−ς •ληθείας· κα òσπερ Ò –ρτος οâτος
¦σκορπισμένος μν ¦πάνω τäν Ïρέων κα συναχθεÂς ¦γένετο εÆς «ν, οàτω
κα τ¬ν γίαν σου ¦κκλησίαν σύναξον ¦κ παντÎς §θνους κα πάσης
χώρας κα πάσης πόλεως κα κώμης κα οÇκου κα ποίησον μίαν ζäσαν
καθολικ¬ν ¦κκλησίαν. Προσηνέγκαμεν δ¥ κα τÎ ποτήριον τÎ Òμοίωμα
τοØ αËματος, Óτι κύριος zΙησοØς ΧριστÎς λαβãν ποτήριον μετ τÎ
δειπν−σαι §λεγεν τοÃς ©αυτοØ μαθηταÃς· λάβετε πίετε, τοØτό ¦στιν º
καιν¬ διαθήκη, Ó ¦στιν τÎ αËμα μου τÎ ßπ¥ρ ßμäν ¦κχυνόμενον εÆς
–φεσιν μαρτημάτων. δι τοØτο προσηνέγκαμεν κα ºμεÃς τÎ ποτήριον
Òμοίωμα αËματος προσάγοντες. zΕπιδημησάτω θε¥ τØς •ληθείας Ò γιός
σου λόγος ¦π τÎν –ρτον τοØτον, Ëνα γένηται Ò –ρτος σäμα τοØ λόγου,
κα ¦π τÎ ποτήριον τοØτο, Ëνα γένηται τÎ ποτήριον αÍμα τ−ς •ληθείας.
κα ποίησον πάντας το×ς κοινωνοØντας φάρμακον ζω−ς λαβεÃν είς
θεραπείαν παντÎς νοσήματος κα είς ¦νδυνάμωσιν πάσης προκοπ−ς καÂ
•ρετ−ς, μ¬ είς κατάκρισιν θε¥ τØς •ληθείας μηδ¥ εÆς §λεγχον καÂ
Ðνειδος. Σ¥ γρ τÎν •γένητον ¦πεκαλεσάμεθα δι τοØ μονογενοØς ¦ν
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 67

γίå πνεύματιq ¦λεηθήτω Ò λαÎς οâτος, προκοπ−ς •ξιωθήτω,

•ποσταλήτωσαν –γγελοι συμπαρόντες τè λαè είς κατάργησιν τοØ
πονηροØ κα εÆς βεβαίωσιν τ−ς ¦κκλησίας. ΠαρακαλοØμεν δ¥ κα ßπ¥ρ
πάντων τäν κεκοιμημένων, ôν ¦στιν κα º •νάμνησις.
μετ τ¬ν ßποβολ¬ν τäν Ïνομάτωνq
γίασον τς ψυχς ταύτας, σ× γρ πάσας γινώσκεις· γίασον
πάσας τς ¦ν κυρίå κοιμηθείσας κα συγκαταρίθμησον πάσαις τάÃς
γίαις σου δυνάμεσιν κα δÎς αÛτοÃς τόπον κα μον¬ν ¦ν τ± βασιλεί‘
σου. Δέξαι δ¥ κα τ¬ν εÛχαριστίαν τοØ λαοØ κα εÛλόγησον το×ς
προσενεγκόντας τ πρόσφορα κα τς εÛχαριστίας κα χάρισαι ßγείαν
κα Òλοκληρίαν κα εÛθυμίαν κα πσαν προκοπ¬ν ψυχ−ς κα σώματος
Óλå τè λαè τούτå· δι τοØ μονογενοØς σου zΙησοØ ΧριστοØ ¦ν γίå
πνεύματι. ~Ωσπερ μν κα ¦στÂν κα §σται εÆς γενες γενεäν κα εÆς το×ς
σύμπαντας αÆäνας τäν αÆώνων. •μήν.

Prayer of Offering of Bishop Sarapion

It is right and just to praise, to hymn, to glorify you, the uncreated
Father of the only begotten Jesus Christ. We praise you uncreated God,
incomprehensible, inexpressible, inconceivable to every created
substance. We praise you who are known by the only-begotten Son, who
through him was spoken and interpreted and made known to created
nature. We praise you who know the Son and who reveal to the saints the
glories concerning him; you who are known by your begotten Word and
known and interpreted to the saints. We praise you, invisible Father,
provider of immortality. You are the source of life, the source of light, the
source of all grace and truth. Lover of humanity and lover of the poor,
you are reconciled to all and draw all to yourself through the coming of
your beloved Son. We pray, make us living people. Give us spirit of light,
in order that we may know you the true (God) and Jesus Christ whom you
sent. Give us holy Spirit, in order that we may be able to proclaim and
describe your inexpressible mysteries. Let the Lord Jesus speak in us and
let holy Spirit also hymn you through us.
68 Prof.dr.pr. Viorel Sava

For you are above all rule and authority and power and dominion
and every name being named, not only in this age but also in the coming
one. Beside you stand a thousand thousands and a myriad myriads of
angels, archangels, thrones, dominions, principalities and powers. Beside
you stand the two most-honored six-winged seraphim. With two wings
they cover the face, and with two the feet, and with two they fly;
sanctifying. With them receive also our sanctification as we say: Holy,
holy, holy Lord of Sabaoth; heaven and earth are full of your glory. Full
is heaven and full also is the earth of your majestic glory, Lord of powers.
Fill also this sacrifice with your power and with your participation. For to
you we offered this living sacrifice, the unbloody offering.
To you we offered this bread, the likeness of the body of the only-
begotten. This bread is the likeness of the holy body. For the Lord Jesus
Christ, in the night when was handed over, took bread, broke it, and gave
to his disciples, saying: Take and eat, this is my body which is broken for
you for the forgiveness of sins. Therefore, we also offered the bread
making the likeness of the death. And we implore you through this
sacrifice, God of truth: be reconciled to us all and be merciful. And as this
bread was scattered over the mountains and, when it was gathered
together, became one, so also gather your holy church out of every nation
and every region and every city and village and house, and make one
living catholic church. And we also offered the cup, the likeness of the
blood. For the Lord Jesus Christ, taking a cup after supper, said to the
disciples: Take, drink, this is the new covenant, which is my blood poured
out for you for the forgiveness of sins. Therefore, we also offered the cup
presenting the likeness of blood. God of truth, let your holy Word come
upon this bread in order that the bread may become body of the Word,
and upon this cup in order that the cup may become blood of truth.
And make all those who partake to receive a medicine of life for the
healing of every illness, and for the strengthening of every advancement
and virtue, not for condemnation, God of truth, nor for testing and
reproach. For we called upon you, the uncreated, through the only-
begotten in holy Spirit. Let this people receive mercy. Let them be made
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 69

worthy of advancement. Let angels be present with them for abolishing

evil and for establishing the church. And we call out also for all who have
fallen asleep, for whom also the memorial (is made).
After the Announcement of the Names
Sanctify these souls for you know them all. Sanctify all who have
fallen asleep in the Lord. Number them with all your holy powers, and
give them a place and a mansion in your kingdom. And receive also the
thanksgiving of the people and bless those who offer their offerings and
thanksgivings. Give to this entire people health, wholeness, cheerfulness,
and every advancement of soul and body. Through your only-begotten
Jesus Christ in holy Spirit. As it was and is and will be to generations of
generations and to all the ages of ages. Amen.

(„Praefatio”) (Dialogul introductiv)

Vrednic şi drept lucru este a Te lăuda, mări şi preaslăvi pe Tine,
Tatăl nefăcut al Unului-Născut Iisus Hristos. Pe Tine Te lăudăm,
Dumnezeu nefăcut, necercetat, negrăit şi necuprins pentru orice făptură
creată. Pe Tine Te lăudăm Cel ce eşti făcut cunoscut de Fiul Tău Unul-
Născut, Care prin El ai fost rostit, tâlcuit şi făcut cunoscut firii făcute,
Care faci cunoscut pe Fiul şi descoperi sfinţilor slavele din jurul Lui. Cel
ce eşti făcut cunoscut, văzut şi tâlcuit sfinţilor de Cuvântul născut de Tine.
Pe Tine Te lăudăm, Tată nevăzut, Dătătorule al nemuririi, Izvorul vieţii,
Izvorul luminii, Izvorul oricărui har şi oricărui adevăr, Iubitorule de
oameni şi Iubitorule al săracilor, Care împaci pe toţi şi prin venirea Fiului
Tău iubit îi tragi la Tine pe toţi. Te rugăm fă-ne oameni vii; dă-ne Duhul
Luminii ca să Te cunoaştem pe Tine Cel Adevărat şi pe Iisus Hristos pe
Care L-ai trimis. Dă-ne pe Duhul Sfânt, ca să putem rosti şi povesti
tainele Tale negrăite. Să grăiască în noi Domnul Iisus Hristos şi Duhul
Sfânt să Te preamărească prin noi. Căci Tu eşti mai presus de orice
stăpânie, putere şi domnie şi de orice nume numit nu numai în veacul
acesta, dar şi în cel viitor. Înaintea Ta stau mii de mii şi zeci de mii de
zeci de mii de îngeri [Dn 7, 10], arhangheli, tronuri, stăpâniri şi puteri.
Înaintea Ta stau cei mai cinstiţi doi serafimi cu câte şase aripi, care cu
70 Prof.dr.pr. Viorel Sava

două aripi îşi acoperă feţele, cu două picioarele, cu două zboară şi strigă
«Sfânt». Împreună cu care primeşte şi cântarea noastră sfântă a celor ce
spunem:
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul, plin este şi
pământul de mărirea Ta, Doamne al puterilor [încă fără „Benedictus”].
Epicleza 1:
Umple şi această jertfă cu puterea Ta şi cu împărtăşirea Ta. Căci Ţie
Ţi-am adus această jertfă vie şi ofrandă fără de sânge.
(Relatarea instituirii:)
Ţie Ţi-am adus această pâine, asemănarea trupului Unului-Născut.
Această pâine este asemănarea sfântului trup. Căci în noaptea în care a
fost vândut, Domnul Iisus Hristos a luat pâinea, a frânt şi a dat ucenicilor
Săi zicând: „Luaţi şi mâncaţi. Acesta este Trupul meu care se frânge
pentru voi spre iertarea păcatelor.”
De aceea şi noi, făcând asemănarea morţii, am adus pâinea şi Te
rugăm prin această jertfă: împacă-ne pe noi toţi şi fii nouă milostiv,
Dumnezeule al adevărului. Şi precum această pâine a fost risipită peste
dealuri şi adunată s-a făcut una, aşa adună şi Biserica Ta sfântă din orice
popor, din orice ţinut şi orice oraş, din orice sat şi casă şi fă-o o Biserică
una, sobornicească şi vie.
Ţi-am adus Ţie şi paharul, asemănarea sângelui, căci după cină
Domnul Iisus Hristos luând paharul a zis ucenicilor săi: „Luaţi şi beţi,
acesta este legământul cel nou [Noul Testament], care este Sângele Meu
care pentru voi se varsă spre iertarea păcatelor.” De aceea Ţi-am adus şi
paharul , aducând o asemănare a Sângelui.
Epicleza 2:
Să vină, Dumnezeule al Adevărului, Cuvântul Tău peste această
pâine, ca pâinea să se facă Trup al cuvântului, şi peste acest pahar, ca
paharul să se facă Sânge al Adevărului.
(„Intercessio”:)
Şi fă ca toţi cei ce se împărtăşesc să primească un leac al vieţii spre
tămăduirea de orice boală şi spre întărirea oricărei propăşiri şi a oricărei
virtuţi, iar nu spre judecată, Dumnezeule al Adevărului, nici spre ruşine şi
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 71

ocară. Căci pe Tine, Tatăl nefăcut, Te chemăm prin Unul-Născut în Duhul

Sfânt ca poporul acesta să dobândească milă şi să se învrednicească de
propăşire şi să i se trimită îngeri de ajutor spre nimicirea celui rău şi
întărirea Bisericii. Te chemăm şi pentru toţi cei adormiţi a căror pomenire
s-a făcut:
(După citirea numelor:)
Sfinţeşte sufletele acestea, căci Tu le cunoşti pe toate, sfinţeşte-le pe
toate care au adormit în Domnul şi numără-le pe ele împreună cu toate
sfintele Tale puteri şi dă-le loc şi sălaş în împărăţia Ta. Primeşte şi
mulţumirea poporului, binecuvântează pe cei care au adus darurile şi
mulţumirile, şi dă ca un milostiv la tot poporul sănătate şi nevătămare,
voioşie şi toată propăşirea sufletească şi trupească prin Unul-Născut Iisus
Hristos în Duhul Sfânt, cum a fost, este şi va fi din neam în neam şi în toţi
vecii vecilor. Amin.

Între elementele specifice acestei anaforale ne reţin în mod deosebit

atenţia:
Mai întâi, anaforaua episcopului Serapion conţine imnul „Sfânt,
Sfânt, Sfânt...” („Sanctus-ul”), imn care nu se găseşte în anaforalele mai
vechi dar care nu va mai lipsi din rugăciunile euharistice care vor urma35.
Aici el ne apare în forma simplă, primară, fără adaosul „Binecuvântat este
cel ce vine întru numele Domnului...” („Benedictus”)36. Amintim faptul
că ne aflăm la începutul procesului de dezvoltare a unor imne care vor fi
cântate de popor fragmentând textul anaforalei care, odată cu apariţia
acestor imne, va fi citit în taină de către celebrant aproape în întregime.

35
Ibidem, p. 68.
36
O prezentare pe larg a istoriei şi semnificaţiilor acestui imn, la: Gabriele
Winkler, The Sanctus. Some Observation with regard to its Origins and Theological
Significances, în „Prayer and Spirituality in the Early Church”, vol. 3 „Liturgy and Life”,
edited by Bronwen Neil, Geoffrey D. Dunn, and Lawrence Cross, St. Paul, Brisbane,
Australia, 2002, p. 111-132; R.F. Taft, The interpolation of the Sanctus into the
Anaphora: When and Where? A Review of the Dossier, în „Orientalia Christiana
Analecta”, 57 (1991), p. 281-308; 58 (1992), p. 83-121; B.D. Spinks, The Sanctus in the
Eucharistic Prayer, Cambridge, 1991.
72 Prof.dr.pr. Viorel Sava

Al doilea element specific acestei anaforale constă în cele două

epicleze, a doua fiind adresată Logosului. Atât existenţa a două epicleze
în cadrul aceleiaşi anaforale cât şi invocarea Logosului spre a sfinţi
darurile constituie excepţii de la regulă. Dacă prima epicleză se înscrie în
spiritul tradiţiei răsăritene cea de-a doua, adresată Logosului, a declanşat
un val de critici şi de opinii, adesea contradictorii, care au căutat să
explice această situaţie atipică.
După opinia unor cercetători această epicleză este o interpolare mai
târzie în anaforaua lui Serapion, fapt petrecut sub influenţă siriană37,
opinie contestată de alţii care au studiat atent topica frazei, stilul şi logica
ideilor exprimate în rugăciunea anaforalei dar şi în alte rugăciuni ale
Evhologhionului. Oricum, în practica Bisericii din Alexandria o epicleză
adresată Logosului este neîntâlnită până la anul 350 când a fost datat
Evhologhionul lui Serapion. După alţi cercetători, Serapion a adăugat
această epicleză în textul anaforalei deja existentă în eparhia sa atunci
când a urcat pe scaunul episcopal. Ea este rezultatul „geniului inovator”38
care l-a caracterizat pe episcopul Serapion şi al preocupării lui de a
„moderniza”39 rugăciunile Bisericii, opinie pe care nu o împărtăşim având
în vedere că ne aflăm în perioada de mari frământări provocate de
arianism iar reprezentanţii Bisericii, apărători ai dreptei credinţe, erau
foarte atenţi cu ceea ce poate fi acceptat şi cu ceea ce nu poate fi acceptat
în materie de dogmă şi de cult divin. Mi se pare imprudent să credem că
un episcop format la şcoala duhovnicească a Sfântului Antonie cel Mare
şi alături de teologul primului sinod ecumenic, Atanasie cel Mare, de a
căror prietenie s-a bucurat, a putut să se lase în voia duhului modernizării
şi al inovaţiei. Chiar dacă el a introdus această epicleză, eveniment care a
determinat pe Sfântul Atanasie să adreseze lui Serapion Scrisoarea despre
Duhul Sfânt, după cum afirmă cercetătorii la care ne referim aici40, în mod
sigur Serapion nu a făcut acest lucru din motivele în discuţie.

37
N. Lietzmann, Man and Lord’s Supper. A Study in the History of Liturgy,
Leiden, 1979, p. 63.
38
Bernard Capelle, op.cit., p. 358.
39
Paul Drews, op.cit., p. 438 apud Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 35.
40
Bernard Capelle, op.cit., p. 357-358.
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 73

Teologul grec Panteleimon Rodopoulos dimpotrivă afirmă că

Serapion este autorul întregului document pus pe seama lui şi că el a
folosit textul rugăciunilor pentru a afirma dreapta credinţă. Accentul pus
pe Logosul divin este atitudine anti-ariană, ridicându-se totodată
împotriva dochetismului şi dualismului maniheic41. Cu alte cuvinte,
această epicleză „atipică” este rezultatul contextului frământat şi
fragmentat de erezia ariană care contesta dumnezeirea Fiului, situaţie în
care Serapion se vede obligat să afirme şi în acest fel dreapta credinţă
statornicită de Sinodul I ecumenic şi de dascălul său, Atanasie cel Mare.
O a treia opinie cu privire la epicleza adresată Logosului ia în calcul
posibilitatea substituirii unui „Pseudo-Serapion” adevăratului Serapion,
iar această epicleză este de-a dreptul eretică pentru că substituie Logosul
Duhului Sfânt, Cel din urmă fiind considerat mai curând o forţă
impersonală decât o persoană divină42. Ideea existenţei unui „Pseudo-
Serapion”, însă, atrage după sine şi posibilitatea că documentul poate fi de
dată mai recentă iar cercetătorii trebuie să urmeze alte căi de identificare
şi evaluare a acestui Evhologhion.
Ultima opinie pe care o prezentăm aici datează de la începutul
anilor ’80. Ea le armonizează pe toate celelalte. Potrivit acesteia „o
epicleză adresată Logosului implică în mod necesar şi pe Duhul Sfânt.
Prima jumătate a secolului IV nu a făcut o distincţie tranşantă între Logos
şi Duhul Sfânt. Privită din această perspectivă rugăciunea lui Serapion
este complet ortodoxă”43.
Al treilea element specific îl constituie poziţionarea dipticelor sau a
rugăciunilor de mijlocire generală pentru cei vii şi pentru cei adormiţi în
cadrul anaforalei liturgice. Acest element face ca variatele tipuri de
anaforale existente astăzi să se deosebească între ele. Specifică
anaforalelor de tip alexandrin este aşezarea rugăciunilor de mijlocire în
prefaţă anaforalei44. Şi din acest punct de vedere anaforaua lui Serapion

41
Panteleimon Rodopoulos, Sacramentary..., p. 208-210; Idem, Doctrinal
Teaching..., p. 201-214.
42
Bernard Botte, L’Eucologe..., p. 52-55.
43
Geoffrey Cunning, Thmuis Revisted..., p. 573.
44
Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, op.cit., p. 147-148.
74 Prof.dr.pr. Viorel Sava

iese din tipare întrucât aşează rugăciunile de mijlocire după sfinţirea

darurilor, în partea finală a anaforalei, ca în tradiţia bizantină. Pomenirile
sunt la modul general, fiind amintiţi credincioşii vii şi adormiţi iar dintre
sfinţi doar îngerii. Referindu-se la rugăciunile de mijlocire din cadrul
anaforalei lui Serapion teologul liturgist Robert Taft spune că ele
reprezintă forma „primară, rudimentară”45 a acestui tip de rugăciune ceea
ce lasă loc concluziei că această anafora marchează începutul procesului
îndelungat de formare, maturizare şi individualizare al anaforalelor
liturgice. În plus, această poziţionare a dipticelor în partea finală a
anaforalei, ca în anaforalele siriene, confirmă faptul că ea însăşi este o
anafora de tip sirian, sau, cel puţin, influenţată de tipul sirian, arondarea ei
spaţiului alexandrin fiind nejustificată.

d) Alte rugăciuni aparţinătoare Sfintei Liturghii cuprinse în

Evhologhionul lui Serapion
Pe lângă rugăciunea anaforalei, plasată în fruntea celor treizeci de
rugăciuni, Evhologhionul lui Serapion cuprinde şi alte ruăciuni care
aparţineau, în mod sigur, rânduielii Sfintei Liturghii din vremea aceea.
Din păcate, Evhologhionul nu conţine precizări tipiconale care ne-ar fi
ajutat să aflăm scopul fiecărei rugăciuni în parte. Totuşi, titlul
rugăciunilor şi conţinutul lor ne dau posibilitatea să le încadrăm în
slujbele din care făceau parte. Astfel, avem rugăciuni la Botez şi
Mirungere, la hirotonia diaconilor, preoţilor şi episcopilor, la sfinţirea
uleiului pentru ungerea bolnavilor, la sfinţirea pâinii şi apei, pentru un
decedat şi o decedată. Sunt, de asemenea, rugăciuni înainte de citirea şi
explicarea Sfintei Scripturi şi o rugăciune după acestea, o rugăicune
pentru catehumeni, o rugăciune pentru bolnavi, pentru rodire, pentru
Biserică, pentru episcop şi Biserică, o rugăciune pentru îngenunchere, una

45
Robert F. Taft, S.J., A History of the Liturgy of St. John Chrisostom, vol. IV,
The Diptychs, în „Orientalia Christiana Analecta”, 238, Pontificium Institutum
Studiorum Orientalium, Roma, 1991, p. 34.
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 75

pentru poporul credincios, o rugăciune de binecuvântare a catehumenilor,

a laicilor şi a bolnavilor46.
Dintre toate acestea, în mod sigur, cele pentru catehumeni şi cele
legate de citirea şi explicarea Sfintei Scripturi făceau parte din structura
Sfintei Liturghii. Liturghia a păstrat un loc special catehumenilor în
structura ei încă de la apariţia instituţiei catehumenatului, fapt reflectat
până astăzi în Liturghiile bizantine şi nu numai. Acelaşi lucru se poate
spune şi despre rugăciunile care pregătesc citirea şi explicarea Sfintei
Scripturi în cadrul Sfintei Liturghii sau care succed aceste evenimente.
Cele mai vechi formulare cu rânduiala Sfintei Liturghii păstrate până
astăzi, arată că tradiţia răsăriteană a avut conştiinţa că citirea şi
aprofundarea Sfintei Scripturi este un act liturgic, fapt pentru care, încă de
la jumătatea secolului al II-lea (cc. 150) documentele menţionează faptul
că omilia, ca act de explicare a Sfintei Scripturi, era moment sau etapă în
desfăşurarea Sfintei Liturghii. Această însemnare o întâlnim la Sfântul
Iustin Martirul, în Apologia I47, lucrare în care ni se păstrează cea mai
sistematică şi mai completă descriere a Sfintei Liturghii din preimele trei
secole creştine. Însă, este sigur că încadrarea liturgică a citirii şi explicării
textelor sfinte este de origine apostolică, fapt confirmat de Fapte 2, 42, de
unde aflăm că prima comunitate creştină petrecea în învăţătura
apostolilor, în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciune. Prezentăm
în continuare textul acestor rugăciuni. Este vorba de rugăciunea a 19-a –
Prima rugăciune a zilei Domnului48, rugăciunea a 20-a – după omilie49, a
21-a – pentru catehumeni50 şi a 28-a – la punerea mâinilor peste
catehumeni51.

46
Karl Christian Felmy, op.cit., p. 65-66; Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 25-26.
47
Sfântul Iustin Martirul, Apologia I, LXVII, în „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”,
2, Apologeţi de limbă greacă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, p. 71.
48
Maxwell E. Johnson, op.cit., p. 71.
49
Ibidem.
50
Ibidem, p. 73.
51
Ibidem, p. 81.
76 Prof.dr.pr. Viorel Sava

[19] Prima rugăciune a duminicii (Zilei Domnului)

Te rugăm fierbinte, Părinte al Unuia-Născut, Domn a toate, Creator
al tuturor celor create şi Ziditor al întregii zidiri. Doamne, mâini curate
întindem către Tine şi către Tine ne deschidem cugetele noastre. Te (ne)
rugăm ai milă de noi, cruţă-ne, milostiveşte-te spre noi, fă-ne mai buni,
fă-ne să creştem în virtute, în credinţă şi în cunoaştere. Cercetează-ne
Doamne, căci către Tine înălţăm neputinţele noastre. Fii îndurător şi ai
milă de noi toţi. Ai milă de aceşti oameni, fă-i mai buni, blajini, chibzuiţi
şi curaţi, şi trimite puterile îngereşti pentru ca toţi aceştia să [poată să] se
sfinţească şi să se desăvârşească. Şi, Te rog fierbinte, trimite Duhul Sfânt
în cugetul nostru şi cu îndurare ne ajută să învăţăm scrierile dumnezeieşti
de la Duhul Sfânt şi să le interpretăm (tălmăcim) limpede şi cu vrednicie,
astfel încât să le fie de ajutor tuturor celor prezenţi. Prin Unul-Născut
[Fiu] al Tău Iisus Hristos, în Duhul Sfânt, prin Care a Ta este puterea şi
slava, acum şi în vecii vecilor. Amin.

[20] Rugăciune după ridicarea de la predică (omilie)

Doamne, Mântuitor al tuturor, Dumnezeu al tuturor, Domn şi
Creator a toate, Părinte al Celui Unuia-Născut, ai născut chipul fiinţei [şi]
L-ai trimis pentru folosul neamului omenesc. Prin El i-ai chemat şi Te-ai
făcut ajutor oamenilor. Ne rugăm Ţie pentru aceşti oameni. Trimite Duhul
Sfânt şi fie ca Iisus Domnul să îi cerceteze. Să vorbească în toate cugetele
şi să întărească toate inimile în credinţă. Să aducă toate sufletele la Tine,
Dumnezeul milei. Dobândeşte un popor, dobândeşte o turmă curată şi în
acest loc. Prin Unul-Născut [Fiu] al Tău Iisus Hristos, în Duhul Sfânt,
prin Care a Ta este slava şi puterea acum şi în vecii vecilor. Amin.

[21] Rugăciune pentru catehumeni

Ajutător şi Domn a toate, Mântuitor al celor care au fost eliberaţi,
apărător al celor care au fost izbăviţi, nădejde a celor care au venit sub
braţul Tău cel puternic. Tu eşti Cel care ai alungat nelegiuirea, care, prin
Fiul Tău cel Unul-Născut, l-ai făcut pe Satana lipsit de putere, ai distrus
lucrarea sa şi i-ai eliberat pe cei care erau legaţi de el. Îţi mulţumim
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 77

pentru catehumeni, pentru că i-ai chemat prin Fiul Tău cel Unul-Născut şi
le-ai dăruit cu îndurare cunoaşterea Ta. Pentru aceasta, ne rugăm să fie
statornici în cunoaştere, încât să Te cunoască pe Tine ca singurul
Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis; să rămână în
învăţături şi în înţelegere limpede; să crească pentru a deveni vrednici de
baia renaşterii şi de Sfintele Taine. Prin Unul-Născut [Fiu] al Tău Iisus
Hristos, în Duhul Sfânt, prin Care a Ta este slava şi puterea acum şi în
vecii vecilor. Amin.

[28] Punerea mâinilor asupra catehumenilor

Înălţăm mâinile, Stăpâne, şi ne rugăm: întinde mâna dumnezeiască
şi dătătoare de viaţă şi-i binecuvântează pe aceşti oameni. Către Tine,
Tatăl necreat, prin Cel Unul-Născut, şi-au plecat capetele.
Binecuvântează-i pe aceştia cu darul cunoaşterii şi evlaviei, cu
binecuvântarea Tainelor Tale. Prin Unul-Născut [Fiu] al Tău Iisus
Hristos, prin Care a Ta este slava şi puterea în Duhul Sfânt acum şi în
vecii vecilor. Amin.

e) Evhologhionul lui Serapion – „strămoşul” Liturghierului şi

al Molitfelnicului
Evhologhionul lui Serapion contează nu doar pentru studierea
evoluţiei cultului divin, ci şi pentru formarea cărţilor de cult, proces care
merge mână în mână cu cel de formare, generalizare şi uniformizare a
cultului divin. Evhologhionul acesta poate fi considerat prima carte de
cult care ni s-a păstrat în forma ei cea mai rudimentară. Este posibil ca în
perioada respectivă, şi chiar mai înainte, să fi existat şi alte formulare de
rugăciune mai ales că, cel puţin în cazul Sfintei Liturghii, ortodoxia
credinţei, exprimată în cadrul anaforalei liturgice, era urmărită cu multă
atenţie.
Deşi în istoria cercetării liturgice această colecţie de rugăciuni este
cunoscută sub denumirea de Evhologhion, denumire care s-a impus şi a
făcut carieră, părerile cercetătorilor sunt împărţite cu privire la „felul
78 Prof.dr.pr. Viorel Sava

acestei cărţi”. Cercetătorul Georg Wobbermin crede că este vorba de un

„Evhologhion” în forma lui primară52, în timp ce John Wordsworth afirmă
că este vorba mai curând de un pontifical (arhiereticon)53 decât despre un
Evhologhion. F.E. Brightman, la începutul secolului al XX-lea, nu
împărtăşeşte niciuna din cele două păreri, afirmând că această colecţie de
rugăicuni poate fi considerată o „carte a celebrantului, a preotului
(libellus)” sau un „sacramentariu rudimentar”54, părere împărtăşită şi de
teologul grec Panteleimon Rodopoulos55. Părintele Profesor Petre
Vintilescu îşi însuşeşte denumirea de Evhologhion56 fără a face alte
comentarii, însă cunoscuta-i acrivie ştiinţifică ne determină să credem că
această denumire, asimilată, de altfel, şi de istoria cercetării în domeniu,
este cea mai potrivită. Aceeaşi opinie o întâlnim şi la Părintele Profesor
Ene Branişte57.
Aşadar avem de a face cu o colecţie de rugăciuni folosită de episcop
şi de preot la săvârşirea Sfintei Liturghii şi a unor Taine dar şi în alte
împrejurări, un Molitfelnic-Liturghier în prima fază de formare a acestor
cărţi de cult. Sub această formă (de Molitfelnic-Liturghier),
Evhologhionul va dăinui timp de un mileniu. Abia din secolul al X-lea se
păstrează primele formulare manuscris cu rânduiala Liturghiei, cunoscute
sub denumirea de „contachia” sau „rotuli”, ca un extras din Evhologhion.
Deci, Liturghierul-manuscris, în prima formă a apariţiei lui, este un extras
din Evhologhion58. Însă, procesul de maturizare, a Liturghierului a durat
câteva secole, una dintre cele mai importante etape fiind consemnată pe
pământ românesc odată cu tipărirea lui la Târgovişte, în 1508, eveniment
de la care Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte anul acesta împlinirea a
500 de ani.

52
Georg Wobbermin, op.cit., p. 35.
53
John Wordsworth, op.cit., p. 24.
54
F.E. Brightman, op.cit., p. 89-90.
55
Panteleimon Rodopoulos, Sacramentary..., p. 430.
56
Pr. Profesor Dr. Petre Vintilescu, op.cit., p. 18.
57
Pr. Profesor Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, ediţia a III-a, Editura
Episcopiei Dunării de Jos, vol. I, Galaţi, 2002, p. 24.
58
Pr. Profesor Dr. Petre Vintilescu, op.cit., p. 21-22.
 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis 79

f) Concluzii
Prin vechimea şi conţinutul lui, Evhologhionul episcopului Serapion
de Thmuis a atras şi a fascinat pe cercetători. În teologia românească se
simte nevoia unei aplecări mai atente asupra acestui document pentru a
evidenţia rolul lui în istoria formării celor două cărţi de cult, Molitfelnicul
şi Liturghierul. Poate că cele două teze de doctorat aflate în lucru la
Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, sub îndrumarea P.C.
Pr.Prof.Dr. Nicolae D. Necula, una pe tema Liturghierului şi alta pe tema
Molitfelnicului, vor evidenţia mai mult şi mai bine acest lucru. Oricum,
pentru stadiul actual al cercetărilor, anul 350, când se presupune că a fost
alcătuit Evhologhionul lui Serapion, poate fi considerat anul naşterii
Liturghierului şi Molitfelnicului. Cel puţin din acest punct de vedere
documentul la care ne referim este deosebit de valoros. De asemenea,
acelaşi document ne dă posibilitatea să vedem şi să analizăm, prin prisma
anaforalei lui Serapion, una din cele mai importante faze ale evoluţiei
Sfintei Liturghii, anume formarea anaforalei liturgice în varianta ei siriană
pe pământ egiptean. Totodată el ne dă posibilitatea să vedem că şi
celelalte slujbe ale Bisericii, cuprinse astăzi în Molitfelnic, au urmat
acelaşi proces lent de plămădire, ca şi ciclul zilnic de rugăciune al
Bisericii. În cele din urmă, cel puţin în cazul anaforalei liturgice, dar nu
numai, putem constata asemănări de idei, de structură şi chiar identitate
de termeni între anaforalele bizantine şi cea a lui Serapion, ceea ce
înseamnă că, deşi ele s-au format în spaţii şi contexte diferite, au rădăcini
comune care se întâlnesc în Liturghia apostolică.

The Sacramentary of Serapion of Thmuis – its place and importance in the history
and evolution of the Holy Liturgy and the Book of Liturgy

Abstract
The Sacramentary of Serapion, bishop of Thmuis, is the oldest liturgical corpus
and the most important one of the 1st Christian millennium that has been preserved. The
study entitled The Sacramentary of Serapion of Thmuis: Its Place and Importance in the
History and Evolution of Liturgy and Liturgy Book is structured in six parts: a) the first
80 Prof.dr.pr. Viorel Sava

part contains information regarding the life and activity of Bishop Serapion; b) the
second part presents a general bibliography regarding this document, starting with the
first edition published by A Dmitrijewskij in 1894 to the last edition published at Rome
by Maxwell E. Johnson in 1995, as part of the Orientalia Christiana Analecta collection.
This second part ends with a Romanian bibliography; c) The Liturgical Anaphora from
The Sacramentary of Serapion contains three specific elements: 1 – the presence of
Sanctus Hymn; 2 – the presence of two Epicleses , the second being addressed to the
Logos; 3 – the diptychs in the final part of the Anaphora. In this part are also presented
the opinions of the researchers regarding the structure of this Anaphora and its specific
elements and also our personal opinions; d) the fourth part analyses other prayers from
The Sacramentary, prayers that were an integrant part of the Divine Liturgy; e) in the
fifth part, the study presents The Sacramentary as a predecessor of the two most
important cult books for the Orthodox Spirituality: The Liturgy Book and The
Euchologion; f) the last section of our study points out the importance of The
Sacramentary to the study of Divine Liturgy’s History, being a scientific contribution to
this theme. For the Romanian Liturgical Theology this study brings new information and
was appreciated by Romanian theologians gathered at the Third National Congress of the
Orthodox Theological Faculties from Romania, November 10-13, 2008.
Keywords: Sacramentary, Serapion, Liturgical tradition, Anaphora, Book of
Liturgy