Dokumen - Tips 2 Curs Ibu

7/25/2019 2.
Curs IBU
LISTA DESemestrul
SUBIECTE EXAMEN
I, anul II IBU
1. Situaţia bisericească din Răsărit, după schisma de la 1054

2. Reforma gregoriană.
3. earta pentru in!estitură " definirea conceptului #i e!aluarea e!enimentului
4. earta pentru in!estitură " desfă#urarea e!enimentelor #i re$ol!area contro!ersei
5. apti!itatea babilonică a papilor
%. Schisma papală& na#terea ei #i cele trei căi de soluţionare propuse
'. Sinodul conciliarist de la (isa
). Sinodul conciliarist *onstan$
+.
10. Sinodul conciliarist
ruciadele asel
" definirea conceptului, ideologia #i e!aluarea lor istorică
11. ruciada -
12. ruciada a -/a
13. ncercări de unire n secolele -/-& primele ncercări
14. ncercări de unire n timpul -mperiului de la iceea
15. Sinodul unionist de la on
1%. Sinodul unionist de la 6errara 6lorenţa
1'. 7lemente de spiritualitate n 7!ul 8ediu apusean& parohiile #i episcopiile
1). istercienii
1+. 9rdinele ca!alere#ti
20. 6ranciscanii
21. :ominicanii
22. ultura n ;pus n secolele -/-. ;nselm de anterbur
23. <oma din ;=uino
24. 7re$ii n ;pus.
25. Situaţia politică #i religioasă n -mperiul bi$antin nainte de căderea sub turci > pe
ba$a lucrării lui Ste!en Runciman, Căderea Constantinopolului, 7d. 7nciclopedică,
ucure#ti, 1++1, cap. 1& -mperiul care murea, p. 12/34?
2%. ăderea onstantinopolului >sau a oricărui alt tratat sau manual de -storie
bisericească uni!ersală?
2'. Situaţia cre#tinilor din onstantinopol imediat după cucerire > pe ba$a lucrării lui
Ste!en Runciman, Căderea Constantinopolului, 7d. 7nciclopedică, ucure#ti, 1++1, cap.
11& Soarta celor n!in#i, p. 155/1%+?.
1
http://slidepdf.com/reader/full/2-curs-ibu 1/31
7/25/2019 2. Curs IBU
Situaţia bisericească din Răsărit

#$%& i A!us du!ă sc"isma de la

I' (n Răsărit
;nul 1054 nu a nsemnat n nici un ca$, la acea !reme, o cotitură n !iaţa
isericii din -mperiul i$antin. 8area ma@oritate a bi$antinilor nu a cunoscut
schisma care a!usese loc ntre Răsărit #i ;pus. ;bia pe la mi@locul secolului al
-/lea
separareamasele largi
dintre ale clerului
Răsărit #i credincio#ilor
#i ;pus. au nceputa săfost
;ceastă con#tieti$are con#tienti$e$e
consolidată
definiti! de efectele de$astruoase ale cruciadei a patra >1204? asupra relaţiilor
dintre Răsărit #i ;pus >!e$i cursul despre cruciada a patra?.
:in punct de !edere politic, -mperiul bi$antin a cunoscut la nceputul
secolului al -/lea, trecerea de la o dinastie la alta. Dinastia macedonenilor , care
a condus -mperiul bi$antin ntre anii )%' / 10)1 a fost nlocuită de dinastia
comnenilor a cărui prim mpărat a fost ;leAios - omnenul >10)1/111)?.
uptele pentru tron >dinastia macedonenilor s/a menţinut la putere n ultima ei
perioadă datorită
fost marcate ncheierii militare
de ameninţări unor căsătorii ale!enite
concrete femeilor
maidin
alesaceastă dinastie?
din partea au
turcilor
selgiuci$i. ;ce#tia au cucerit treptat, n decursul secolului al -/lea, ;rmenia,
apadocia, Siria #i 8esopotamia.
Suveranitatea bizantină continua linia tradiţională care a!ea drept model
pe onstantin cel 8are. -mperiul bi$antin se considera a fi de fapt -mperiul
roman cel uni!ersal, !e#nic #i indi!i$ibil, dar #i indisolubil legat de 9rtodoAie.
Teologia bizantină s/a de$!oltat n această perioadă prin autodelimitare
faţă de principalele schisme de care era con#tientă #i pe care le condamna. 7ste
!orba, pe de pe de o parte, de delimitarea faţă de armenii, sirienii #i egiptenii
>copţii? din Răsărit care s/au despărţit de iserica 9rtodoAă după
451,nerecunoscBnd sinodul de la alcedon >451?, iar pe de altă parte de
delimitarea faţă de faţă de latinitatea din ;pus, după schisma de la 1054. <ot n
această perioadă, teologia bi$antină a nceput să/#i definească treptat un fel de
identitate naţională.
iserica 9rtodoAă din -mperiul bi$antin era, precum n secolele
anterioare, condusă de către patriarhul ecumenic, spri@init de sinodul 8arii
iserici. unoa#tem bine !iaţa #i acti!ităţile patriarhilor ecumenici din această
perioadă, pentru că acestea sunt bine pre$entate de i$!oarele care ne stau la
dispo$iţie. n !irtutea tradiţiei bi$antine, mpăratul a!ea o strBnsă legătură cu
(atriarhul, nefiind străin de alegerea acestuia. (atriarhul era ales din rBndul
2
7/25/2019 2. Curs IBU
clerului nalt, dar uneori se ntBmpla ca #i un simplu laic să fie ales n această
naltă funcţie. (rincipalele atribuţii ale mpăratului erau&
/ hotăra n chestiuni legate de credinţă putBnd pretinde mărturisiri
de credinţă din partea celor suspectaţi de ere$ieC
// deţinea controlul
conducea #edinţelearhi!ei #i a 8arii
sinodului bibliotecii patriarhaleC
iserici.
:in această perioadă pro!ine un decret imperial )#$*&+ care a restructurat

administraţia patriarhală. ;!em informaţii cu pri!ire la principalele funcţii din
administraţia patriarhală #i atribuţiile acestora.
Arhivarul >chartophlaAul? a de!enit cel mai important funcţionar
patriarhal, fiind n acela#i timp #i purtătorul de cu!Bnt al (atriarhuluiC era
responsabil cu emiterea actelorC el era păstrătorul #tampilei patriarhale #i @uca
rolul de mediator oficial ntre (atriarh #i restul clerului.
Drmau apoi învăţătorii >didasEaloi? care erau mputerniciţi să n!eţe
credinţa cre#tină. 8ai tBr$iu s/a făcut diferenţa ntre Fn!ăţătorii psalmilorG #i
Fn!ăţătorii 7!anghelieiG. ;ceastă tagmă se pare că a eAistat doar la
onstantinopol unde era ne!oie de o mai intensă #i sistematică propo!ăduire a
n!ăţăturii #i moralei cre#tine către popor.
Marele iconom, care tradiţional era un preot, era administratorul bunurilor
lume#ti ale (atriarhiei. 8ai tBr$iu marele iconom al (atriarhiei ecumenice putea
fi numit de către mpărat #i putea fi #i un laic. 8itropoliţii a!eau de asemenea
iconomi sau un mare iconom.
Sachelarul >saEellarios? era administratorul financiar, o funcţiune pe care
o ntBlnim pentru prima dată n secolul -.
Protedios!ul , un fel de Fprim acu$atorG conducea un a#a/numit tribunal
eclesial care @udeca litigii interne.
7Aita de asemenea un sinod permanent specific doar (atriarhului de
onstantinopol fiind o formă concretă de eAercitare a puterii patriarhului peste
episcopii din pro!incii, peste isericile din afara mperiului #i chiar n relaţia cu
mpăratul. :e regulă era format din arhontele marii iserici, mitropolitţii
pro!inciilor #i repre$entanţi ai puterii publice, iar n ca$ de @udecare a unei
ere$ii, de către mpăratul nsu#i. ;cest gen de sinod a de!enit permanent doar pe
parcursul secolelor /-. Sinodul permanent a!ea atribuţii legate atBt de
disci!lină cBt #i de d-matică sau de alte chestiuni curente ale !ieţii biserice#ti.
Sinodul alegea episcopii după următorul procedeu& propunea trei
candidaţi, hotărBrea finală aparţinBnd patriarhului. n ca$ul alegerii patriarhului,
hotărBrea alegerii dintre cei trei candidaţi aparţinea mpăratului. n ca$ de
!acanţă patriarhală, sinodul permanent era con!ocat de mpărat. ;ceastă formă
de organi$are este ntBlnită #i la mitropoliţii anumitor pro!incii.
"olul împăratului în viaţa #isericii era hotărBtor. ;m arătat de@a că

modelul oricărui basileu bi$antin era SfBntul mpărat onstantin cel 8are ,
supranumitFal treispre$ecelea ;postolG. n epoca sinoadelor ecumenice, rolul
3
7/25/2019 2. Curs IBU
mpăratului n păstrarea dreptei credinţe a crescut, n special n perioada cri$ei

iconoclaste. n secolul al /lea, el era numit Fn!ăţătorul tuturor #tiinţelorG. n
timpul dinastiei comnenilor, această atribuţie a primit contururi clare. 8isiunea
sa era aceea de a ncerca să con!ingă pe eretici să renunţe la n!ăţătura lor
gre#ită nainte
teologice solide.dempăratul
a fi discutaţi n sinod.
Hustinian Dnii mpăraţi
>52'/5%5? au posedat
a scris lucrări cuno#tinţe
de teologie. u
pri!ire la perioada pe care o abordăm aici, ;na omnena n lucrarea sa
Ale$iada, care descrie !iaţa #i acti!itatea lui ;leAios - omnenul >10)1/111)?
arată cum acesta #i soţia sa se străduiau $i #i noapte să studie$e cu!Bntul lui
:umne$eu.
Monahismul . :in secolul al -/lea a de!enit dominantă !iaţa monahală n

formă comunitară. 6orma cenobitică >solitară? nu dispăruse, fiind pre$entă n
sudul -taliei #i n apadocia. :e asemenea eAistau monahi itineranţi >!agabonţi?
chiar dacă iserica condamnase acest gen de monahism. 8ănăstirea era
determinantă pentru !iaţa spirituală atBt a monahilor cBt #i a clericilor. -ntrarea
n mănăstire se făcea la diferite !Brste. S/a ncetăţenit n această perioadă
obiceiul călugăririi pe patul de moarte. ;stfel, anumiţi nobili care au urmat acest
obicei, #i/au transformat caselele lor de locuit ntr/un fel de mănăstiri.
8onahsmul era influent, monahii formBnd #i din punct de !edere social un grup
distinct. Dnele mănăstiri erau bogate, posedBnd multe proprietăţi primite
donaţie.
n această perioadă s/a ncetăţenit obiceiul punerii la dispo$iţie de către
stat a unui administrator laic al a!erilor mănăstire#ti, care purta numele de
charistiarios. n ciuda unor a!anta@e imediate pentru !iaţa monahală, această
instituţie a de!enit n multe ca$uri coruptă #i a fost aspru criticată de către
(atriarhul -oan al ;ntiohiei spre sfBr#itul secolului , care dorea o reformare a
monahismului bi$antin. n anul 10)1 #i mai apoi n 10)', mpăratul ;leAios -
omnenul a confiscat o parte din a!erile mănăstirilor, dar #i ale unor biserici
pentru a putea purta ră$boaiele n care se anga@ase. mpotri!a acestor măsuri s/
au ridicat doi ierarhi& patriarhul -oan al ;ntiohiei >de@a amintit? #i mitropolitul
eon al alcedonului. (rimul a trebuit să demisione$e, trăind restul !ieţii ntr/o
mănăstire constantinopolitană aflată n posesia (atriarhatului de ;ntiohia, iar cel
de/al doilea a fost pedepsit cu eAilul.
8ănăstirea Studion din onstantinopol #i 8untele ;thos erau modele
monahale influente. (entru această perioadă, merită amintită reorgani$area
monahismului n Sicilia după cucerirea acesteia de către norman$i #i ntemeierea
mănăstirii SfBntului -oan pe insula (atmos, de către monahul Iristodulos >n
anul 10))?.
n această perioadă apar numeroase lucrări haghiografice care pre$intă !iaţa
unor monahi spre a fi modele demne de urmat. 8odelul monahal este cel care
absolută
amintită ntBietate
aici %iaţanS&'ntului
această perioadă, inclusi!
Simeon (oul pentru credincio#ii
scrisă
Teolog laici.1054
după anul 8erită
de
ucenicul său iEetas Stethatos, lucrare ce repre$intă n egală măsură
4
7/25/2019 2. Curs IBU
personalitatea SfBntului Simeon, dar #i curentele spirituale din interiorul

monahismului grecesc din secolul al -/lea.
(orme canonice) (e la mi@locul secolului al -/lea a!em de@a o serie
ntreagă de norme canonice care reglementau !iaţa religioasă a laicilor.
;stfel,
cea de/ao patru$ecea
hotărBre patriarhală luată
$i a na#terii, n ce
după @urul anului
de@a 10+4!reme
de multă fiAa ote$ul pentru
se ncetăţenise
ote$ul pruncilor. Se reglementa de asemenea modul alegerii na#ilor de
bote$, călugării fiind eAclu#i.
<ot n această perioadă s/au stabilit cu mai multă eAactitate reglementările
cu pri!ire la gradele de rudenie care puteau constitui un impediment la
căsătorie #i s/a permis căsătoria a doua #i a treia n ca$ul celor răma#i !ădu!i.
:e asemenea s/a reglementat di!orţul.
7Aistă #i cBte!a reglementări cu canonice cu pri!ire la cler& bărbaţii laici
căsătoriţi puteau să intre n cler doar dacă atBt ei cBt #i soţiile lor se aflau la
primă căsătorie. 9 a doua căsătorie nu era permisă celor hirotoniţi nici n ca$
de !ădu!ie.
II' (n A!us
Secolul al -/lea este !ă$ut de către cei mai mulţi istorici apuseni drept o
perioadă de profunde transformări pe toate planurile. Sistemul feudal n
forma lui. :in perspecti!a istoriei biserice#ti, cele mai importante
e!enimente au fost&
#' Re.rma -re-riană' Cearta !entru in/estitură
De&ininea noţiunii de *ceartă pentru investitură+) oţiunea de Fceartă

pentru in!estiturăG apare n secolul al -/lea #i define#te un conflict din
sec. al --/ lea din ;pus dintre puterea bisericească #i cea politică, cu pri!ire
la dreptul de a in!esti clerul superior, n special episcopi #i abaţi ai marilor
mănăstiri.
n secolele anterioare, n 7uropa occidentală, dar mai ales pe teritoriul
-mperiului german, episcopii erau in!estiţi de către puterea politică, ntrucBt
adesea ei ndeplineau #i rolul de senior local. 7piscopul sau abatele primea,
n !irtutea in!estirii lui de către puterea politică, o feudă, precum #i alte
pri!ilegii lume#ti. Situaţia era departe de a fi ideală pentru iserică, eAistBnd
numero#i clerici interesaţi mai mult de puterea politică decBt de interesele
spirituale ale isericii, #i cu o moralitate ndoielnică.
n sBnul isericii apusene a apărut o mi#care de reformare iniţiată din
cadrul mănăstirii
(rogramatic, Clun0
această dina fost
reformă urgundia,
formulatăpedeteritoriul 6ranţei
către sinodul de ladeLateran
astă$i.
5
7/25/2019 2. Curs IBU
din anul #$%*. Jinut n timpul papei icolae al --/lea, sinodul a luat o serie
de hotărBri menite să mbunătăţească starea isericii.
;ceste măsuri au fost&
/ clericii nu a!eau !oie să accepte in!estitura din partea unui laicC
/ era
urmainter$isă
să!Br#iriicuunei
stră@nicie simonia, s/au obţinerea oricărui beneficiu n
hirotoniiC
/ nerespectarea celibatului trebuia amendată de către credincio#i prin
neparticiparea la iturghia să!Br#ită de către cel care a ncălcat celibatulC
/ sinodul a stabilit reguli clare cu pri!ire la alegerea (apei. :acă pBnă
atunci s/a ţinut seama n alegerea papilor de !oinţa poporului din Roma
sau de !oinţa mpăratului, de acum numai cardinalii a!eau drept acti! n
alegerea episcopului Romei. lerul #i poporul roman puteau doar să #i
eAprime consensul pentru alegerea care a a!ut loc, iar mpăratului german
doar i se comunica alegerea făcută, din respect pentru el.
el care a ncercat punerea n practică a acestor principii a fost papa

1ri-rie al 2II3lea )#$453#$6%+ fapt pentru care această reformă mai este
cunoscută n istorie #i sub numele de *re&orma gregoriană)+ (ersonalitate
eAtrem de contro!ersată, Krigorie al --/lea >care anterior s/a numit
Iildebrand?, de origine modestă, educat n spiritul mănăstirii de la lun, a
luptat cu toate forţele pentru ntărirea autorităţii papale. n bogata sa
corespondenţă purtată cu arhiepiscopii #i episcopii apuseni, dar #i cu regii #i
principii 7uropei 9ccidentale, el a pus accent pe drepturile isericii #i pe
mbunătăţirea situaţiei acesteia prin combaterea simoniei #i a altor !icii din
interiorul isericii.
(rogramul papal de reformare a isericii urmat cu stricteţe de Krigorie al
--/lea, s/a lo!it de opo$iţia lui 7enric al I23lea )#$%83##$%+' n momentul
i$bucnirii conflictului dintre cei doi, Ienric era de 23 de ani, #i este descris
de istoricii isericii ca fiind de moralitate ndoielnică, cu educaţie gre#ită,
caracter dificil #i eAtrem de schimbător, n funcţie de circumstanţe. (e
teritorul -mperiului german, episcopii erau de asemenea funcţionari #i
principi ci!ili. (rogramul papal de a numi pe toţi clericii n mod direct sau
indirect, s/a lo!it aici de interesul mpăratului german de a/#i numi el nsu#i
cei mai importanţi !asali. (roblema consta a#adar n faptul că repre$entanţii
puterii politice care n mod firesc trebuiau numiţi de către mpărat, erau
aceia#i cu repre$entanţii puterii ecclesiale, pe care n mod firesc, papa dorea
să i numească.
onflictul a fost declan#at n anul #$4% cBnd Ienric al -/lea l/a numit pe
episcopul de 8ilano, fără să l consulte pe (apă. ;rhiepiscopul de 8ilano nu
era un principe imperial, fapt pentru care papa a considerat gestul ca un
amestec n treburile isericii. Krigorie al --/lea i/a trimis lui Ienric al -/
lea o scrisoare
răspuns, foarte
n ianuarie dură
#$48 n care la adunat
, mpăratul ameninţa cu eAcomunicarea.
la 9rms 2% de episcopi:rept
care
l/au depus pe papă. IotărBrea sinodului i/a fost comunicată papei printr/o
%
7/25/2019 2. Curs IBU
scrisoare plină de dispreţ, n care destinatarul este numit Fpseudo/călugărul

IildebrandG. :rept răspuns la scrisoare, n .ebruarie #$48, Krigorie al --/
lea l/a eAcomunicat pe Ienric al -/lea #i a de$legat pe supu#ii acestuia de
@urămBntul fidelităţii pe care/l depuseră faţă de mpărat, conform tradiţiei
feudale.
Spre surprinderea multora, principii germani au trecut de partea (apei.
ntr/o dietă ntrunită n #$48, ei au hotărBt că mpăratul trebuie să se abţină de
la eAercitarea publică a funcţiunii sale, iar ntr/un an trebuia să se mpace cu
papa, astfel ncBt să scape de eAcomunicare. (apa era in!itat să !ină n
Kermania.
Krigorie al --/lea s/a ndreptat spre nordul -taliei, unde era a#teptat de
principii germani spre a fi condus spre 8unţii ;lpi, spre Kermania. n
aceea#i direcţie s/a ndreptat #i Ienric al -/lea cu o armată echipată ca
pentru ră$boi. ;flat n situaţia dificilă de a fi părăsit de principii germani,
Ienric al -/lea, a trimis (apei scrisori pline de umilinţă, cerBndu/i să i
ridice eAcomunicarea. ;flat n castelul fortificat de la Canssa, la sud de
(arma, Krigorie al --/lea a fost implorat de către mpăratul Ienric al -/lea,
n haine de pocăinţă, să fie iertat. n cele din urmă papa s/a lăsat nduplecat,
Ienric al -/lea promiţBnd solemn că !a ndeplini tot ceea ce/i !a cere papa.
a semn al mpăcării, Krigorie al --/lea a trimis principilor germani o
scrisoare. ;ce#tia nsă nu au ţinut cont de iertarea obţinută de Ienric, #i n
martie #$44 au ales un nou mpărat, pe Rudl. de :/abia. Ienric al -/lea
#i Rudolf de L!abia au nceput lupta pentru supremaţie. (apa l/a susţinut pe
Rudolf pentru că Ienric ncălcase @urămintele făcute la anossa, fapt pentru
care s/a ales cu o nouă eAcomunicare din partea papei. n cadrul conflictului
dintre Rudolf #i Ienric, Rudolf a fost omorBt. Ienric al -/lea a ţinut un
sinod n care l/a depus pe Krigorie al --/lea #i a numit un antipapă, n
persoana lui lement al ---/lea, după care n #$65 a pătruns n -talia, a asediat
Roma, pe care a cucerit/o n #$6&. ;ntipapa lement al ---/lea l/a ncoronat
ca mpărat. n tot acest timp, Krigorie al --/lea a fost eAilat n castelul Sant
;ngelo.
Robert Kuiscard, conducătorul norman$ilor din sudul -taliei #i aliat al
papei, a !enit #i a eliberat ora#ul Roma #i pe papă. omportamentul brutal al
norman$ilor a stBrnit re!olta populaţiei Romei mpotri!a papei Krigorie al
--/lea, astfel ncBt Krigorie al --/lea nu a putut să rămBnă la Roma, ci a
fost ne!oit să plece spre sudul -taliei mpreună cu norman$ii, murind n #$6%
la Salermo. (otri!it biografului său, ultimele cu!inte ale lui au fost& F Am
iubit dreptatea i am ur't &ărădelegea, de aceea mor în e$il .G u!intele sunt
o parafra$are a (salmului 44, care spune F Am iubit dreptatea i am ur't
&ărădelegea, de aceea Dumnezeu m!a uns cu undelemnul bucuriei.G
earta pentru in!estitură, #i/a găsit n cele din urmă re$ol!area. n #$*6,
papa Drban
inelului a a@uns
#i cBr@ei la un acord
episcopale, semn cu 6ranţa& episcopilor,
al numirii regele a renunţat la ce
n !reme oferirea
papa
recuno#tea dreptul de confirmare al alegerii, după ce episcopul era ales
'
7/25/2019 2. Curs IBU
conform procedurii canonice. Regele france$ #i/a păstrat nsă dreptul de a

ncredinţa feude episcopului.
n ceea ce pri!e#te relaţia cu mpăratul german, conflictele au continuat.
Bnd papa ;ascal al II3ea a propus episcopilor germani să renunţe la feudele
imperiului condus
$gomotos. n cadrulla unui
aceeasinod de 7enric
!remeţinut al 23lea(ascal
la San (ietro, , ace#tia au protestat
al --/lea, papă
pro!enit din rBndul călugărilor, a fost făcut pri$onier de către mpărat #i forţat
să acorde pri!ilegiul de a conferi in!estituri n mod necondiţionat. (entru că
după plecarea mpăratului din Roma, papa (ascal al --/lea a re!ocat
concesiile făcute, mpăratul a re!enit, asediind ora#ul. (ascal al --/ea a murit
n timpul asediului. Drma#ul său, 1elasiu al II3lea l/a eAcomunicat pe
Ienric al /lea #i a fugit la lun unde a murit la un an după alegere.
Drma#ul acestuia, Calist al II3lea, fost arhiepiscop de ienne, a a@uns la un
pact cu mpăratul cunoscut n istorie de Concordatul de la -orms . ;cesta
pre!edea&
/ mpăratul !a repara, n limita posibilităţilor, daunele materiale aduse
SfBntului ScaunC
/ mpăratul renunţa la in!estituri, permiţBnd ca alegerile episcopilor #i
abaţiilor să fie făcute n mod canonicC
/ papa permitea coroanei regale să participe la alegeri. n ca$ul unor alegeri
nesigure putea să ia deci$ia finală mpreună cu episcopii regiunii
respecti!eC
/ mpăratul a!ea dreptul de a da celor ale#i n mod canonic feude #i de a
impune taAe legate de acesteaC
.valuarea evenimentului) earta pentru in!estitură, mai ales scena n care
mpăratul Kerman Ienric al -/lea a cerut iertare n mod umilitor papei
Krigorie al --/lea la anossa a de!enit celebră n istorie, bucurBndu/se de o
popularitate ulterioară eAcesi!ă. n !remea lui uther, episodul a fost
pre$entat ca o do!adă a ostilităţii papei faţă de germani. n secolul al -/
lea, n timpul lui 9tto !on ismarE, istoricii #i publici#tii germani au
considerat episodul de la anossa drept o ru#ine naţională. earta pentru
in!estitură poate fi considerată ca un moment al nfruntărilor dintre iserică
#i puterea lumească. n termeni moderni putem !orbi de conflict ntre
iserică #i Stat, re$ol!at n spiritul 7!ului 8ediu, cBnd o separare ntre
iserică #i stat era de neconceput. earta pentru in!estitură marchea$ă
sfBr#itul 7!ului 8ediu barbar.
<' Ca!iti/itatea babilnică a !a!ilr
Re$ultatul la care s/a a@uns n urma certei pentru in!estitură a conferit

papei un mare prestigiu #i o mare putere n ;pus. Dnii dintre papii ce au urmat
)
7/25/2019 2. Curs IBU
lui Krigorie al --/lea au continuat să urmărească ntărirea autorităţii papale.

7Aemplul clasic de putere este papa Incenţiu al III3lea )##*63#<#8+, care
afirma& F;m primit de la Roma mitra, semnul puterii religioase, precum #i tiara,
semnul puterii pămBnte#tiG.
a sfBr#itul
confruntare secolului
cu puterea al -/lea,
lumească, papalitatea
de această a a!ut
dată cu parte
regatul de o nouă
france$, care
cuno#tea o puternică ascensiune. :e@a regele udo!ic al -/lea cel SfBnt
>+12'0?, care se bucura de o mare reputaţie, a restrBns autoritatea Romei, prin
a#a numitul recursus ad principem adică prin dreptul de apel la su!eranul
statului, n ca$ul n care cine!a se simţea nendreptăţit de sentinţa dată de un
tribunal ecclesial.
(rotagoni#tii capti!ităţii papale au fost& ;a!a Bni.aciu 2III )#<*&3
#5$5+, #i regele =ili! al I23lea cel =rums . onifaciu era un om energic,
osa!ant,
naltă canonist,
concepţiecu aspiraţii
despre spre dominaţie.
autoritatea statală. Regele 6ilip era fără scrupule #i cu
8obilul contro!ersei a fost determinat de conflictul dintre ;nglia #i
6ranţa. onsturile acestui ră$boi i/au determinat atBt pe 6ilip cBt #i pe 7duard al
--/lea al ;ngliei să pună impo$ite #i pe cler, care s/au plBns (apei. n anul #<*8,
prin bula Clerici laicos, papa i/a eAcomunicat atBt pe cei care cereau dări de la
cler, cBt #i pe cei care plăteau dările fără permisiunea lui. ei doi regi au cerut
arbitra@ul papei n conflictul dintre ei. (apa a !ă$ut n această cerere un prile@ de
a/#i ntări autoritatea. (rin bula /na sanctam din 1302, a afirmat că cel care !rea
să se mBntuiască, trebuie să creadă că papa a primit puterea asupra tuturor
făpturilor. ;cest document este considerat cea mai mare pretenţie de supremaţie
a papei asupra puterii civile) n faţa acestor pretenţii, 6ilip al -/lea a aran@at
arestarea papei la re#edinţa sa de la ;!ignon. n cele din urmă papa a fost
eliberat datorită spri@initorilor săi, dar a murit de inimă rea.
Drma#ul acestuia, enedict al -/lea a păstorit doar opt luni, după care a
murit. ardinalii s/au mpărţit n două tabere& cei france$i au ales ca papă pe
Clement al 23lea, arhiepiscop de ordeauA, #i supus al regelui ;ngliei >$ona
ordeauA de pe teritoriul 6ranţei de astă$i se afla atunci n stăpBnirea regilor
engle$i?. lement al /lea, descris de istorici ca fiind slab la trup #i cu !oinţă
slabă, a cedat cu u#urinţă n faţa puterii ambiţiosului rege 6ilip, cu care a!ea
relaţii bune. ; fost instalat la on #i #i/a manifestat dorinţa de a !eni la Roma
dar nu a făcut nici un demers n acest sens, ntrucBt la Roma domina
instabilitatea.
n anul 130+, după o scurtă #edere la (oitiers, lement  s/a mutat la
A/i-nn, unde a că$ut sub inflenţa regelui france$. lement al /lea, a făcut o
serie de concesii regelui 6ilip&
/membrii familiei olona care au a@utat la arestarea papei a fost
reabilitatăC
// abula
fost din
anulată
12+%bula
/na sanctam din 1302,
a fost reformulată astfel ncBt să nu le$e$e independenţa
6ranţei,
+
7/25/2019 2. Curs IBU
/ nu a recunoscut oficial faptul că 6ilip al -/lea a a!ut !reo legătură cu

incidentul arestării lui la ;!ignon,
/ cel mai mare compromis este a fost acceptarea desfiinţării ordinului
templierilor >!e$i capitolul dedicat acestora?.
<oţi papii care au re$idat la ;!ignon au fost france$i, iar după '0 de ani,
se credea că papalitatea a de!enit o instituţie france$ă. (entru că ulterior această
#edere a papilor la ;!ignon a fost asociată cu eAilul n abilon al poporului
e!reu, această realitate istorică a primit numele de Fcapiti!itatea babilonicăG
el care a adus definiti! scaunul papal napoi la Roma, a fost papa
Krigorie al -/lea n anul 13''. :e acum sediul papei nu !a mai fi n palatul
ateran, ci n palatul atican din Roma.
.valuarea evenimentului. -storicii consideră Fcapti!itatea babilonică a

papilorG ca a!Bnd aspecte pozitive&
/ papalitatea era scutită de intrigile de la RomaC
/ ;!ignonul se afla ntr/o $onă mai lini#tită. Bnd re$ida la roma, adesea
papa a fost ne!oit să se refugie$e n afara RomeiC
/ de multă !reme Roma nu se mai afla n centrul cre#tinătăţii apusene.
(entru 4M5 din populaţia 7uropei, o !i$ită la ;!ignon era cu mult scurtată
decBt o !i$ită la Roma.
-storicii catolici, mai ales cei simpati$anţi ai primatului papal, sublinia$ă

aspectele negative&
/ ;!ignonul nu se bucura de prestigiul Romei #i nici de istoria cetăţii
eterneC
/ ad!ersarii primatului papal folosesc realitatea istorică a capti!ităţii ca o
do!adă mpotri!a acesteia& cum anume au putut #apte urma#i ai lui (etru
să re$ide$e n altă parte decBt la RomaN
5' Sc"isma !a!ală' Sinadele cnciliariste de la ;isa, >nstan? i

Basel
10
7/25/2019 2. Curs IBU
:upă moartea n 13') a papei Krigorie al -/lea care a adus scaunul

papal napoi la Roma, populaţia ora#ului a hotărBt să determine alegerea unui
papă italian, de#i cei mai mulţi cardinali erau france$i. Sub influenţa poporului
care a intrat n palatul papal, a fost ales papă arhiepiscopul de ari, italian de
origine,Drban
care #i/a ales numele
al -/lea, care de Urban alsă2I3lea
a ncercat curme)#5463#56*+ .
anumite practici formate n
timpul capti!ităţii babilonice, precum luAul eAagerat #i iubirea de bani, nu a fost
tolerat de cardinalii france$i, dar nici de cei italieni. SusţinBnd că Drban al -/
lea a fost ales necanonic sub presiunea poporului, colegiul cardinalilor a ales un
nou papă, pe Clement al 2II3lea, care nsă nu a reu#it să se stabilească la Roma,
ci a plecat din nou la ;!ignon. ;stfel, iserica ;puseană se !edea n situaţia de
a a!ea doi papi. 7Aistaseră #i nainte n istorie doi sau trei papi >unul legitim #i
un antipapă sau chiar doi? nsă situaţia era acum fără precedent datorită faptului
că ambii papi eAistenţi au fost ale#i de acela#i corp de cardinali. umea apuseană
s/a mpărţit n două& papa Drban al -/lea era recunoscut n -talia de ord, cea
mai mare parte a Kermaniei #i n ;nglia. lement al --/lea era cunoscut n
6ranţa >care se afla n a#a/numitul ră$boi de o sută de ani cu ;nglia?, Scoţia #i
Sicilia. ;natematismele dintre cele două scaune papale se ţineau lanţ.
n această situaţie demnitatea papalităţii a a!ut mult de suferit. :e aceea
s/a născut repede ideea re!enirii la normal. Dni!ersitatea din (ris, cea mai
apropiată de iserică, a !enit cu o serie de propuneri de soluţionare a
conflictului& s/au propus trei soluţii&
1. via cessionis " ambii papi trebuiau să abdice pentru a putea fi
ales un altul recunoscut de către toţiC
2. via compromisis " recurgerea la un albitru care să spună care este
ade!ăratul papă.
3. via concilii " con!ocarea unui concilui general al isericii care
să se pronunţe asupra situaţiei create.
Sindul de la ;isa )#&$*+
;#a cum remarcă un autor catolic, pentru prima dată n istoria isericii
apusene, a!em un sinod apusean con!ocat nu de papă ci de cardinali #i, mai
mult, un sinod n opo$iţie faţă de papi. :e#i au fost in!itaţi ambii papi >Drban al
-/lea #i lement al --/lea?, ace#tia au refu$at să participe, trimiţBndu/#i
repre$entanţi. ucurBndu/se de o largă repre$entare din partea călugărilor #i
cardinalilor, sinodul deschis la <6 martie #&$*. ; fost dominat de ideile
conciliariste susţinute de Dni!ersitatea din (aris. Sinodul a declarat pe ambii
papi schismatici, eretici notorii, sper@uri #i un scandal pentru iserica uni!ersală,
fapt pentru care au fost depu#i. Sinodul a ales ca papă pe (etru (hilargis,
arhiepiscop
#&#$+, #i caredea pre$idat
8ilano, ultima
care #i/a luat numele de Ale@andru al 23lea )#&$*3
#edinţă.
11
7/25/2019 2. Curs IBU
:eparte de a fi re$ol!at problema, Sinodul de la (isa a complicat/o. (apii

de la Roma #i ;!ignon au declarat nule lucrăriile sinodului #i nu au recunoscut
pe ;leAandru al /lea ca papă. iserica a!ea de această dată trei papi. n cele din
urmă, iserica l/a recunoscut pe ;leAandru ca papă, dar n 1410 acesta a murit.
; fost ultimul
---/lea papă de origine grecească. n locul lui a fost ales papă -oan al
>1410/1415?.
Sindul de la >nstan? )#&#&3#&#6+
ntrucBt schisma din ;pus continua, s/a iniţiat un nou sinod, de această
dată de către Sigismund de uAemburg, rege al Dngariei, ales mpărat al
Kermaniei. Sigismund a considerat că iserica trebuie să fie un factor de
stabilitate n situaţia n care din punct de !edere politic 7uropa era destabili$ată
de ră$boiul de o sută de ani dintre 6ranţa #i ;nglia, de tensiunile din oemia
cau$ate de husiţi #i de presiunea otomană.
-oan al ---/lea #i/a dat acordul pentru con!ocarea sinodului. 7l a fost
sigur că ma@oritatea prelaţilor !or fi de partea lui, nsă odată a@uns la *onstan$ a
constatat că lucrurile stOteau altfel. n cadrul sinodului s/a decis să nu se !ote$e
indi!idual ci pe naţiuni după modelul uni!ersităţilor apusene. S/au format cinci
naţiuni& germană, france$ă, engle$ă, italiană #i colegiul cardinalilor. ;stfel a fost
anulată ma@oritatea italiană care era de partea lui -oan al ---/lea. ;u participat
1)000 de oameni, fapt pentu care sinodul a fost considerat cea mai strălucită
adunare din 7!ul 8ediu occidental. ă$Bnd că Sinodul nu/i !a da cB#tig de
cau$ă, -oan al ---/lea a fugit din *onstan$, mbrăcat n hainele unui !i$itiu.
-oan al ---/lea a fost depus, el acceptBnd depunerea cu condiţia ca #i ceilalţi
doi papi să se retragă. Krigorie al --/lea s/a retras, iar enedict al ---/lea,
după ce a rămas fără susţinerea spaniolilor a acceptat retragerea. ; fost ales ca
papă Martin al 23lea )#&#43#&5#+ , recunoscut de toată lumea.
Sinodul a discutat #i alte probleme ale isericii, luBnd o serie de hotărBri
n sens conciliarist&
− limitarea taAelor papaleC
−
con!ocarea cu regularitate a unui astfel de sinod. S/a hotărBt
con!ocarea peste cinci ani a unui nou sinod la (a!ia.
Sinodul de la *onstan$ a fost considerat ca fiind cel de/al -/lea sinod
general al isericii ;pusene.
Sindul de la Basel #&5#3#&54
:e#i la *onstan$ s/a stabilit ntBlnirea cu regularitate la fiecare 5 ani,

8artin al /lea ales la *onstan$, nu a fost foarte entu$iasmat de ideea unui
conciliu ntrunit cu regularitate, ntrucBt trebuia să i pună n aplicare hotărBrile.
12
7/25/2019 2. Curs IBU
:upă planul conciliarist de la *onstan$, cel mai important sinod a fost cel de la
asel, 1431/143', socotit al --/lea sinod general al isericii ;pusene. (apa
7ugeniu al -/lea )#&5#3#&&4+, care a urmat lui 8artin al /lea, a confirmat pe
cardinalul Kiuliano esarini ca #i pre#edinte al Sinodului.
n prima
sinodului n treisesiune
puncte&care a a!ut loc n decembrie 1431, s/a stabilit o agendă a
1. nlăturarea ere$iei husite.
2. stabilirea păcii ntre naţiunile cre#tine >ră$boiul de o sută de ani nu se
terminae ncă?.
3. reforma isericii la toate ni!elele " celebra "e&ormatio ecclesiae in
capite et membris.
S/au luat hotărBri pentru mbunătăţirea situaţiei isericii #i n sens

conciliarist&
/ nlăturarea concubina@ului clerului #i a simonieiC
/ limitarea consecinţelor @uridice ale eAcomunicăriiC
/ suprimarea unor taAeC
/ reducerea numărului cardinalilor la 24C
&' Cruciadele
n 10'0, turcii selgiuci$i au cucerit -erusalimul. (elerina@ele spre

-erusalim care au continuat #i n !remea stăpBnirii arabe asupra locurilor sfinte
au fost ntrerupte acum de către turcii care erau intoleranţi faţă de cre#tini. n
anul 10'0, papa Krigorie -- a elaborat un plan de mobili$are a ntregii
cre#tinătăţi, inclusi! a bi$antinilor, mpotri!a acestora. earta pentru in!estitură
nsă a mpiedicat acest plan. (apa Drban al --/lea, la ndemnul mpăratului
bi$antin ;leAius - omnenul, prin sinodul de la lermont din 10+5, a tre$it
entu$iasmul pentru cruciadă.
(rin cruciadă se nţelege n sens larg , ră$boiul sfBnt care a fost purtat
pentru redobBndirea domeniilor sau drepturilor cre#tine #i pentru apărarea
isericii, a cre#tinilor sau mpotri!a acelora care erau consideraţi du#mani
interni sau eAterni ai cre#tinătăţii. n sensul larg al cu!Bntului, cruciade au fost
organi$ate n 9rientul 8i@lociu, Spania, ;frica de ord, $ona altică #i
interiorul !estului 7uropei. ntre du#mani au fost consideraţi sla!ii, mongolii,
păgBnii, ortodoc#ii cre#tini, ereticii precum catarii, bogomilii #i husiţii precum #i
ad!ersarii politici ai papalităţii.
n sens strict , denumirea de cruciadă desemnea$ă acţiunile militare
pornite din ;pus n secolele -/--- n !ederea redobBndirii din mBinile
păgBnilor
$ece astfel adelocurilor
cruciade,sfinte, aflate
cele mai n stăpBnirea
importante necredincio#ilor.
fiind nsă #apte. ;u a!ut loc
13
7/25/2019 2. Curs IBU
S/a format o ideologie a cruciadei sau a ră$boiului sfBnt. Se credea că

acest ră$boi este dorit de către Iristos #i iniţiat de către papă, iar participanţii
erau con!in#i că ndeplinesc o misiune sfBntă asemănătoare pelerina@elor, numai
că de această dată drumul spre Jara SfBntă a!ea drept scop eliberarea acesteia,
de unde #i lidenumirea
spirituale dată cruciadelor
s/au adăugat pri!ilegii de Fpelerina@e
concrete& narmateG.
protecţia ;cestor
propriei a!anta@ea
persoane,
familiei #i a a!utului n timpul participării la cruciadă, !alabile #i n timpul
pelerina@elor anterioare. (apa Urban al II3lea )#$663#$**+ a predicat cruciada
ca un pelerina@ subliniind că participarea la ea este un act al iubirii cre#tine.
(redica lui pentru cruciadă s/a bucurat de un ecou pe care foarte probabil papa
nu l/a a#teptat. umero#i cre#tini din Spania, -talia #i Kermania s/au declarat
gata să plece n cruciadă. n rBndul acestora se aflau #i un mare număr de săraci
cărora nu li se putea inter$ice participarea la un pelerina@. 7i au iniţiat tradiţia
unor cruciade populare care a cunoscut forma cea mai concretă prin cruciada
copiilor din 1212.
Dnele succese ale cruciaţilor au fost atBt de surprin$ătoare ncBt se credea
că au fost cau$ate de inter!enţii di!ine, de aceea treptat s/a de$!oltat o
spiritualitate adiacentă cruciadelor. <ot treptat, cei care mureau n cruciade au
nceput să fie consideraţi martiri. (re$enţa n Jara SfBntă a numero#i cre#tini
apuseni a retre$it interesul pentru relic!e. ;desea interpretat gre#it n epoca
modernă, fenomenul !enea n ntBmpinarea unei societăţi care a!ea ne!oie de
lucruri palpabile pentru a crede. ;stfel a luat amploare n ;pus cultul relic!elor
#i adiacent acestuia, negoţul cu ele.
;pelului lui Drban -- au răspuns un număr de +0 000 de cruciaţi dintre

care doar aproAimati! )P erau nobili #i ca!aleri. 9 primă grupă a a@uns n
9rient n primă!ara anului 10+%, mai de!reme decBt se a#tepta papa. ; doua
grupă a a@uns n toamna #i iarna aceluia#i an. 7ra formată din ca!aleri #i nobili.
;ce#tia au reu#it să cucerească -erusalimul n anul 10++, nnecBnd ora#ul ntr/o
baie de sBnge. S/a format astfel un fel de tradiţie& ora#ele cucerite de cruciaţi,
cre#tinii de orice confesiune puteau să rămBnă, iar necre#tinii erau eApul$aţi sau
masacraţi. Kolul de populaţie era umplut de coloni#ti din ;pus. Strategia a fost
schimbată ncepBnd cu 1110 probabil #i datorită faptului că prea puţini cre#tini
se hotărau să părăsească 9ccidentul spre a fi coloni$aţi n Răsărit. ruciaţii au
ntemeiat colonii n (alestina #i Siria care au re$istat peste 200 de ani.
Cruciada a I23a )#<$<3#<$&+' a nceputul sec. ---, entu$iasmul faţă

de cruciade a scă$ut, astfel ncBt o acţiune militară cruciată putea să fie
concreti$ată doar cu oameni anga@aţi >mercenari?. ruciada a -/a a rămas
cunoscută n istorie pentru trista realitate că nu a cucerit !reun teritoriu ocupat
de musulmai ci onstantinopolul. n legătură cu această cruciadă eAistă două
teorii& 1. teoria premeditativă potri!it căreia cruciaţii ncă de la
nceput au
!rut să meargă la onstantinopol #i să/l cucerească. Jinta
14
7/25/2019 2. Curs IBU
declarată >7giptul " centru lumii musulmane? a fost doar un

preteAt.
2. teoria ocazională, potri!it căreia cursul e!enimentelor a dus la
re$ultatul cunoscut, neeAistBnd iniţial planul cuceririi
onstantinopolului.
ruciaţii nu au fost n stare să plătească transportul trupelor, de aceea au
acceptat propunerea ducelui !eneţiei 7nrico :andolo, de a cuceri ora#ul Qara de
pe coasta :almaţiei aflat n stăpBnirea regelui Dngariei, n schimbul
transportului gratuit. ;sediul cetăţii Qara a fost condamnat de papa -nocenţiu al
---/lea. n timpul asediului, cruciaţilor li s/a adresat ;leAios -, fiul mpăratului
bi$antin -saac al --/lea ;nghelos, care a fost detronat #i orbit de ;leAios ---,
fratele lui -saac --. ;leAios - a cerut cruciaţilor a@utorul pentru redobBndirea
tronului tatălui său n !irtutea faptului că era cumnat cu 6ilip de Labia, unul
dintre căpeteniile cruciaţilor. ;leAios - a reu#it să i con!ingă pe cruciaţi să l
a@ute să recucerească tronul bi$antin, promiţBnd n schimb o recompensă
considerabilă #i unirea isericilor. n anul 1203, cruciaţii s/au achitat de
anga@ament, dar au constatat că -saac al --/lea nu putea achita suma promisă #i
nici nu a!ea puterea să determine iserica 9rtodoAă să se unească cu Roma.
ruciaţii se aflau n afara $idurilor onstantinopolului a#teptBnd
recompensa promisă. (entru că aceasta ntBr$ia să apară, ei au cucerit
onstantinopolul, la #5 a!rilie #<$%, dedBndu/se la un @af nfiorător. :upă
cucerirea ora#ului, apusenii au instaurat un -mperiu latin cu capitala la
onstantinopol, primul rege fiind alduin de 6landra. (apa -nocenţiu al ---/lea,
care a condamnat pe cruciaţi pentru că au ocupat o cetate cre#tină precum Qara,
i/a felicitat pentru cucerirea onstantinopolului, iar pe alduin de 6landra l/a
numit Fade!ăratul soldat al lui IristosG.
ucerirea onstantinopolului de către latini nu a nsemnat #i cucerirea
ntregului teritoriu bi$antin. ;dministraţia imperială #i eclesială bi$antină s/a
retras la iceea.
; fost instaurat #i un patriarh latin al onstantinopolului n persoana lui
<homaso 8orosini. n anul 1215, conciliul - ateran a recunoscut scaunul latin
al onstantinopolului ca al --/lea după Roma. -mperiul latin a re$istat pBnă n
12%1 cBnd onstantinopolul a fost recucerit de către 8ihai --- (aleologul, care
a readus capitala -mperiului bi$antin la iceea.
Cruciada c!iilr. n anul 1212, a a!ut loc o ncercare de cruciadă

iniţiată de copii. :upă unii istorici, idea unei astfel de cruciade s/a născut din
credinţa că doar copii lipsiţi de păcate !or putea să elibere$e ocurile Sfinte.
(otri!it unei alte ipote$e, la originea acestei cruciade ar sta tendinţa comună a
copiilor
a!ut loc,de a imita
fiind doarpe cei mari. :upă
o informaţie alţi istorici,
nesigură o astfel 7!
din ntunecatul de cruciadă
8ediu. nici nu ar fi
15
7/25/2019 2. Curs IBU
;ceastă cruciadă a fost iniţiată de doi copii, unul Ltefan din 6ranţa #i
altul icolae din *ln >Kermania?. 7i au adunat mai mulţi copii, ma@oritatea sub
12 ani, care au pornit spre Jara SfBntă. 8ulţi au murit de foame #i frig, s/au
nnecat n mare s/au au fost !Bnduţi ca scla!i musulmanilor.
Cruciada a 23a )#<<63#<<*+ a fost iniţiată de ;ndrei -- al Dngariei #i

ducele eopold -- al ;ustriei. :upă o eApediţie n @urul -ordanului ei s/au
ntors acasă. ; doua fa$ă a cruciadei a fost iniţiată de 6ederic --. n urma unei
nţelegeri cu sultanul 7giptului au obţinut -erusalimul, etleemul #i a$aretul.
Cruciada a 2I3a )#<&63#<%&+ a fost condusă de udo!ic - cel SfBnt al

6ranţei #i s/a desfă#urat n 7gipt finali$Bndu/se de$astruos. udo!ic - a fost
luat pri$onier după care a fost răscumpărat n schimbul unei mari sume de bani.
Cruciada a 2II3a' n 12'0 udo!ic - a iniţiat o nouă cruciadă. 7l a

sfBr#it prin a fi omorBt n asediul cetăţii <unis. 6iul său, 6ilip ---, a ncheiat
anumite acorduri cu mahomedanii.
.valuarea cruciadelor) ruciadele n sensul strict al termenului au urmărit

cucerirea Jării Sfinte din mBinile musulmanilor. (ri!ite din perspecti!a acestui
scop, ele au repre$entat un e#ec pentru că de#i au stăpBnit temporar Jara SfBntă,
această stăpBnire a fost de scurtă durată #i s/a reali$at cu enorme eforturi
materiale #i umane. 7#ecul cruciadelor s/a datorat nu numai unor carenţe de
strategie militară, ci #i faptului că nu eAistau informaţii suficiente despre
populaţia #i regiunile ce urmau a fi cucerite, turcii a!Bnd o strategie militară
suplă #i greu de cucerit cu a@utorul unei armate compacte. n afara urmărilor
negati!e amintite mai sus, se mai poate adăuga următoarele&
/ discreditarea ideii de iserică luptătoareC
/ nrăutăţirea relaţilor dintre Răsărit #i ;pusC
/ cruciada a -/a a iniţiat declinul iremediabil al -mperiului bi$antin.
-storicii !orbesc nsă #i de e&ecte pozitive&

/ s/a născut ideea unei familii a popoarelor occidentaleC
/ s/a lărgit ori$ontul cunoa#terii fiind aduse anumite in!enţii #i tehnică n
7uropaC
/ 7uropa a fost eliberată de un surplus de a!enturieriC
(ncercări de unire dintre Bisericile

seclele XI3XI2Răsăriteană i A!useană n
1%
7/25/2019 2. Curs IBU
(re$enţa turcilor n ;sia, pe teritoriile cucerite de la bi$antini, precum #i

continua lor eApansiune i/a determinat pe ace#tia să ncerce o apropiere de Roma
sau chiar o unire n schimbul unui a@utor militar mpotri!a turcilor. -storia
bisericească a nregistrat o serie ntreagă de ncercări de unire, unele rămase la
simple iniţiati!e
sinoade unioniste. de unire, altele concreti$ate n dialoguri pentru unire sau
Ian Mi"ail Ducas )#$4#3#$6#+ a oferit unirea isericilor n schimbul
unui a@utor militar. (apa Krigorie al --/lea nu a putut concreti$a a@utorul promis
bi$antinilor datorită problemelor pe care le a!ea cu mpăratul Ienric al -/lea
>!e$i cearta oenbtru in!estitură?.
mpăratul Ale@is I Cmnenul )#$6#3###6+ a militat #i el pentru o unire
politică cre#tină n !ederea alungării turcilor din 7uropa. a iniţiati!a lui, din
;pus s/a organi$at cruciada -. 8ai tBr$iu (apa (ascal --, ntr/o scrisoare către
mpăratul bi$antin, arăta că condiţia primară pentru unire este recunoa#terea
primatului papal nainte de deschiderea oricăror discuţii. n 1112, (ascal -- a
trimis la onstantinopol o delegaţie din care făcea parte arhiepisciopul de
8ilano, (etru, care, datorită modului n care s/a comportat cu i$antinii s/a ales
cu supranumele de 0rossolanus.
ntre 1101/1135 s/au nregistrat % acţiuni de ncercare de unire. ea mai
interesantă s/a consumat n anul 1135 #i a pornit de la ;pus spre Răsărit. 7ste
!orba de călătoria la onstantinopol a lui ;nselm de Ia!elberg care a fost trimis
de mpăratul german, othar ---, cu o misiune mai degrabă politică, anume să
ncheie o alinaţă cu -oan al --/lea omnenul, mpotri!a lui Roger al --/lea al
Siciliei. n timpul delegaţiei el a a!ut timp să cercete$e #i probleme de natură
bisericească. ;nselm era con!ins că dreptatea este de partea ;pusului, nsă spre
deosebire de (etrus Krossolanus, a abordat discuţiile ntr/o manieră conciliantă.
7l a a!ut o discuţie pri!ată cu iceta de icomidia, unul din principalii dascăli
ai ;cademiei de la onstantinopol. :iscuţia purtată cu aprobarea mpăratului #i
a patriarhului eon, a a!ut loc n aer liber, n faţa bisercii SfBnta -rina.
;nselm #i/a notat impresiile legate de această ntBlnire, impresii care ni s/
au păstrat pBnă astă$i. :iscuţia a a!ut aspectul unui ade!ărat duel la care au
participat #i traducători căci ;nselm nu #tia greacă. :in notele lui ;nselm aflăm
că iceta a cerut să i se traducă cu!Bnt cu cu!Bnt ceea ce spunea ;nselm. n
schimb ;nselm a cerut să i se traducă doar sensul, ntrucBt considera că o
traducere cu!Bnt cu cu!Bnt ar fi luat prea mult timp. onciliant, iceta a
acceptat propunerea, astfel ncBt ;nselm a comparat dialogul dintre ei cu cel al
celor doi ucenici n drum spre 7maus. ei doi au discutat despre &ilio1ue. iceta
a subliniat faptul că 6ilio=ue nu poate fi acceptat pentru că nu are temei biblic,
patristic sau logic #i pentru că ar distruge monarhia di!ină #i unitatea
dumne$eirii. :acă s/ar accepta filio=ue, s/ar accepta poliarhia n interiorul
Sfintei <reimi, ceea ce ar echi!ala cu acceptarea politeismului. ;u discutat #i
despre folosirea
chestiune este atBta$imei n timpul
de minoră ncBt nuiturghiei.
mpiedică ;mbii au sufletului.
mBntuirea acceptat că această
n ceea ce
1'
7/25/2019 2. Curs IBU
pri!e#te primatul papal, ;nselm susţinea că autoritatea papei este superioară

oricărui sinod.
:upă cucerirea onstantinopolului n 1204 de către cruciada a -/a,
tratati!ele
12%1?. de unire au
n decembrie fost cardinalul
1204, purtate cu(etru
-mperiul i$antin
apuano aflatde
la la iceea >1204/a
onstantinopol
cerut ortodoc#ilor să se supună papei n calitate de urma# al SfBntului (etru. a
acea dată patriarhul ortodoA nu se afla la onstantinopol, ci era refugiat n
ulgaria. n anul 120%, s/au purtat discuţii ntre cardinalul enedict #i monahii
ortodoc#i din onstantinopol. (urtătorul de cu!Bnt al monahilor a fost -oan
8et$arides, fost profesor la curtea imperială. 8onahilor li s/a cerut să se supună
patriarhului latin al onstantinopolului, <homaso 8orossini. ălugării au spus
că ei #i/au a!ut patriarhul lor care a murit #i că se !or supune patriarhului care !a
fi ales potri!it rBnduielii isericii 9rtodoAe.
;u urmat discuţii despre SfBntul ;postol (etru #i episcopatul lui la Roma.
8esarides a susţinut că ;postolii nu au a!ut scaune episcopale, tocmai pentru a
a!ea mobilitate. -acob al -erusalimului, primul episcop al acestui ora#, nu a fost
;postol, ci doar unul dintre cei '0 de ucenici. a afirmaţia că Roma este capul
tuturor isericilor, ortodoc#ii au răspuns că popularitatea de care s/a bucurat
Roma se datorea$ă faptului că a fost capitala -mperiului #i nu originii apostolice
a scaunului de acolo. -n!ocBndu/se de către latini apelul la papă de/a lungul
istoriei, călugării ortodoc#i au răspuns că acesta s/a făcut cBnd poporul era de
aceea#i credinţă cu cei din Răsărit, lucru care astă$i nu mai este !alabil.
n anul 120) a fost ales primul patriarh ortodoA de după cucerirea
onstantinopolului de către latini, Mi"ail al I23lea )#<$63#<#&+' 7l a re$idat la
iceea, alături de puterea imperială #i a purtat titlul de (atriarh al
onstantinopolului de#i re$ida la iceea. 7l a fost cel care l/a nscăunat pe
primul mpărat bi$antin cu tronul la iceea, cu numele de T"edr Lascaris.
(rincipalul pericol pentru -mperiul de la iceea l repre$entau turcii. atinii din
onstantinopol i/au spri@init pe turci mpotri!a bi$atinilor. <heodor ascaris s/a
adresat papei rugBndu/l să mi@locească pe lBngă latinii din onstantinopol pentru
a@ungerea
Răsărit pelacardinalul
o nţelegere,
de oferind
originenspaniolă,
schimb unirea isericilor.
;ela-i 1aitan. (apa
7l a apurtat
trimis n
la
onstantinopol o discuţie teologică cu icolae 8et$aridis care #i/a eAprimat
nemulţumirea că unii monahi bi$antini au fost alungaţi din mănăstiri de către
apuseni. ardinalul a promis că !a cerceta ca$ul. ; doua parte a discuţiilor a fost
aAată pe problema a$imilor, fără a se a@unge la !reun re$ultat.
; doua rundă de discuţii dintre (elagiu #i 8et$aridis s/a purtat la iceea,
n faţa mpăratului <heodor ascaris. S/au abordat temele filio=ue #i primatul
papal cu argumentele de@a cunoscute. 8et$aridis a fost dispus să facă latinilor
următoarea concesie& conducătorul bisericesc al grecilor să fie numit
Farhiepiscop al grecilorG, nu patriarh de onstantinopol. (atriarhului nsă nu i/a
con!enit acestă concesie.
1)
7/25/2019 2. Curs IBU
-oan :ucas atatses >1222/1254?, urma#ul lui <heodor ascaris, spi@init

de (atriarhul Kherman al --/lea, #i/a eAprimat atitudinea fa!orabilă pentru o
e!entuală unire, cu condiţia retragerii latinilor din onstantinopol. (rin
intermediul Krigorie
mpăratului unor călugări apuseni
al -/lea. careaau
;cesta scăpat
trimis de la turci,
o delegaţie careKrigorie
n 1234s/a adresato
a purtat
discuţie cu ortodoc#ii la iceea. :elegaţia ortodoAă era condusă de icefor
lemides. S/a discutat despre filio=ue, diferenţele euharistice >a$ima #i
momentul prefacerii? #i alte probleme mai mărunte. :iscuţiile au fost
tensionate, fapt care a dus la răcirea relaţiilor dintre Răsărit #i ;pus.
Spre sfBr#itul domniei lui -oan :ucas atatses, papa -saac al --/lea s/a
arătat dispus să sacrifice -mperiul latin de Răsărit n schimbul unei uniri a
isericilor. ;cest -mperiu era oricum aproape de prăbu#ire, iniţiati!a papei
do!edindu/se a fi mai degrabă o strategie de obţinere a unui a!anta@ eclesial,
oferind n schimb renunţarea la un -mperiu ce #i a!ea oricum pecetluită soarta.
<ratati!ele au fost ntrerupte n 1254 cBnd au murit atBt mpăratul cBt #i papa.

<heodor -- asEaris >1254/125)? a urmat politica conciliantă faţă de ;pus
a tatălui său, nsă a renunţat repede la aceasta cBnd #i/a dat seama că poate
recuceri onstantinopolul. <heodor -- a murit n anul 125), iar un an mai tBr$iu
tronul a fost preluat prin u$urpare de către 8ihail al ---/lea care l/a orbit pe fiul
lui <heodor -- asEaris. n 12%1, 8ihail al ---/lea a reu#it să recucerească
onstantinopolul #i la scurtă !reme a nceput tratati!e de unire cu Roma. ;ceste
tratati!e s/au dorit a fi mai degrabă o strategie de a $ădărnici noi atacuri din
partea cruciaţilor.
Sindul uninist de la L0n, #<4&
Dn moment mai important n ncercarea de unire dintre iserici l/a

repre$entat sinodul de la on, 12'4. on!o!at de papa 1ri-rie al X3lea
)#<4#3#<48+, la sinod au participat peste 250 de episcopi din ;pus precum #i
teologi proeminenţi precum ;lbertus 8agnus #i ona!entura. <oma din ;=uino
a murit n drum spre sinod.
mpăratul 8ihail al ---/lea (aleologul a fost in!itat să trimită o
delegaţie. -mperiul i$antin a fost repre$entat de o delegaţie restrBnsă de fideli,
fapt pentru care (apadaEis >istoric grec modern? n lucrarea Criză în #izanţ a
numit/o drept Fdelegaţie personală a mpăratului.G mpăratul a fost repre$entat
de -oannis eEEos, naltul demnitar Kheorghe ;Eropolites, Kherman al --/lea,
fost patriarh ecumenic nlăturat de mpărat #i <eofan al iceei.
Sinodul s/a deschis cu o lună nainte de sosirea grecilor acolo. (apa a
să!Br#it
(etru #i iturghia
(a!el. n ntimpul
catedrala din on
iturghiei s/a cu oca$ia
rostit sărbătorii
cre$ul Sfinţilor
cu 6ilio=ue n ;postoli
latină #i
greacă. :elegaţia bi$antină a recunoscut filio=ue #i n!ăţătura despre purgatoriu.
1+
7/25/2019 2. Curs IBU
a % iulie s/a citit actul de unire, iar Kheorhe ;chropolites a rostit @urămBntul de
supunere n numele mpăratului #i al grecilor, după care a rostit de două ori
cre$ul cu filio=ue.
Dnirea semnată pe hBrtie nu a putut fi impusă grecilor. (atriarhul -osif a
refu$at
lui s/opus
a fost accepte, faptfostul
patriarh pentru care aalfost
arhi!ar silit să se
catedralei retragă
SfBnta la mănăstire.
Sofia, Ian XI n locul
Bes
)#<4%3#<6<+, care la nceput s/a opus unirii dar a fost ntemniţat #i silit să
accepte filio=ue. :upă ce s/a con!ertit la unire, patriarhul a arătat că unii (ărinţi
răsăriteni au afirmat n operele lor că SfBntul :uh purcede de la <atăl prin 6iul.
(apadaEis eAplică nsă că această eApresie se referă la trimiterea SfBntului :uh
n lume după ntruparea 6iului, nu la originea din !eci a :uhului SfBnt de la
<atăl, prin 6iul.
9po$iţia faţă de unire nu s/a limitat numai la unii oameni ai isericii.
Sora mpăratului, 7!loghia, a fost o ardentă opo$antă a unirii. 7a ar fi afirmat&
F8ai bine să piară domnia &ratelui meu dec't puritatea credinţei .G 7a a plecat
n ulgaria unde fiica ei era soţia ţarului #i a stat acolo pBnă la moartea fratelui
său. Dnirea de la on a fost proclamată solemn la onstantiopol la 8 ianuarie
#<4%' ei care nu doreau să o accepte urmau să fie eAcomunicaţi. umărul
antiunioni#tilor a crescut chiar dacă 8ihail al ---/lea a umplut nchisorile cu ei.
urioasă este lista de deosebiri dintre ortodoc#i #i latini făcută publică de
către antiunioni#ti. (entru popor, nu erau pre$entate filio=ue sau primatul papal
ca #i diferenţe, ci alte 40 de deosebiri, precum& ote$ul printr/o singură
cufundare, semnul rucii făcut cu cinci degeteC lipsa bărbilor la preoţiC celibatul
lor etc.
;u apărut lucrări polemice imaginare, purtate ntre un ortodoA #i un latin.
umele protagoni#tilor dialogului erau pilduitoare& ortodoAul se numea
(anaghiotis, iar latinul ;$imites.
u toată cru$imea lui 8ihail al ---/lea, papa Martin al I23lea, ales n
12)1, a reali$at că implementarea unirii ntBmpină re$istenţă. 8artin al /lea era
frace$ de neam #i a nceput să se oriente$e spre regele Carl de Anu. :upă ce
l/a eAcomunicat pe mpăratul bi$antin, papa 8artin - #i/a dat consimţămntul
pentru o nouă cruciadă mpotri!a -mperiului i$antin. arol de ;n@ou a format o
coaliţie antibi$antină spri@inită de eneţia #i chiar de sBrbi #i de bulgari. n faţa
unui atac iminent, 8ihail al ---/lea a reu#it să pună la cale o răscoală mpotri!a
latinilor, care se aflau cantonaţi n Sicilia. Răscoala a nceput de la un e!eniment
aparent banal.
a 30 martie 12)2, a doua $i de (a#ti, pe cBnd oamenii se pregăteau să
meargă la !ecernie, cBţi!a soldaţi, trecBnd prin mulţime au luat cu ei o femeie.
Soţul acesteia a ripostat #i a fost n@unghiat un soldat. 8ulţimea s/a re!oltat #i a
lin#at restul soldaţilor, luaţi total prin surprindere. arol de ;n@ou abia a scăpat
cu !iaţă. ntreagul episod este eAcelent pre$entat n lucrarea %ecerniile siciliene
de Ste!en Runciman.12)2 a murit 8ihail al ---/lea. ;ndronic al --/lea, fiul lui, a
n decembrie
luat măsuri pentru nlăturarea politicii religioase a tatălui său. 7l a numit patriarh
20
7/25/2019 2. Curs IBU
pe Kheorghe de ipru, mare teolog. n 12)5, a con!ocat sinodul ţinut n iserica
laherne pentru a discuta impactul sinodului de la on. Sinodul a emis celebrul
Tomos de la %laherne al patriarhului Kheorghe considerat de unii drept egal cu
un document emis de un sinod ecumenic. Kheorghe #i/a dat seama că la ba$a
n!ăţăturii
eAplicat despre de
eApresia filio=ue stăprin
la Tatăl diferenţa
DuhuldeS&'nt
abordare despre
pre$entă SfBnta
la unii <reime.
Sfinţi (ărinţi7ldina
Răsărit nu susţine filio=ue. n cadrul !ieţii intratrinitare eAistă un mod de
sub$istenţă #i un mod de manifestare treimică. 7Apresia patristică mai sus
amintită se referă la modul de manifestare treimică, nu de sub$istenţă.
;ndronic al --/lea nu a mai a!ut nici o legătură oficială cu Roma timp de
40 de ani.
Sindul uninist de la =errara3=lrenţa )#&563#&5*+
;cest sinod marchea$ă ultima #i poate cea mai importantă ncercare de

unire a isericilor de pBnă la căderea onstantinopolului sub turci. n prea@ma
ntrunirii sinodului, -mperiul i$antin se afla n pragul de$astrului #i a!ea ne!oie
urgentă de a@utor eAtern pentru a se putea sal!a. ;cest a@utor nu putea să !ină
decBt din apus. n anul 1422, turcii au asediat onstantinopolul, care a scăpat de
această dată de cucerire. n ;pus, papalitatea a!ea ne!oie de un plus de
popularitate după ce imaginea acestei instituţii a fost afectată de disputele
consiliariste.
:e#i puternic marcaţi de pericolul otoman, dorinţa bi$antinilor de a reface
unitatea bisericească nu a fost legată numai de interese politice. ;cest lucru este
scos n e!idenţă de istoricii ortodoc#i moderni >precum (apadaEis, Criză în
#izanţ ?. :orinţa grecilor de unire apare cu atBt mai surprin$ătoare cu cBt ei
a!eau eAperienţa e#ecurilor unioniste anterioare #i a pro$elitismului latin
manifestat mai ales după cucerirea onstantinopolului din anul 1204.
Bnd s/a pus problema locului unde urma să aibă loc sinodul, bi$antinii
au propus onstantinopolul. S/a obiectat de către latini că ora#ul nu pre$enta
suficientă siguranţă datorită apropierii de turci. Dn sinod ţinut departe de ;pus
putea să ia hotărBri necon!enabile atBt pentru papă cBt #i pentru conciliari#ti.
:upă ce s/a stabilit că sinodul !a a!ea loc n ;pus, bi$antinii au a!ut de ales
ntre oferta papei de a !eni ntr/un ora# italian sau de a răspunde in!itaţiei
sinodalilor de la asel, care credeau că aici ar fi locul potri!it pentru un sinod,
sau la ;!ignon, nu departe de asel. (Bnă la urmă bi$antinii au acceptat
propunerea papei. 8oti!ele acestei acceptări erau di!erse&
/ ora#ele propuse de conciliari#ti erau prea departe de onstantinopolC
/ conciliari#tii erau di!i$aţi, bi$antinii pre!ă$Bnd apropiatul sfBr#it al
/ mi#cării
bi$antiiilorC
au pre!ă$ut că papa #i anumiţi principi europeni cu influenţă nu
!or merge la aselC
21
7/25/2019 2. Curs IBU
/ papa era spri@init de casa nobiliară de 8edici care era eAtrem de bogată #i
influentă #i din partea căruia putea să !ină un a@utor concret pentru
bi$antiniC
/ mpăratul bi$antin care a!ea de gBnd să participe el nsu#i la lucrările
sinodului spera
antiotomane, iar ocaastfel
sinodul să sfBr#ească
de acţiune princeliniţierea
putea să fie mai u#orunei cruciade
organi$ată de
către papă.
:elegaţia răsăriteană a plecat spre 6errara la 24 noiembrie 143' cu o

delegaţie de aproAimati! '00 de persoane. ele mai importante pesonalităţi ale
delegaţiei bi$antine erau&
− mpăratul -oan --- (aleologulC
− fratele lui, :imitrieC
−
−
patriarhul -osif !echilor
repre$entanţii al --/lea patriarhii
bătrBn #i bona!C
răsăriteneC
− două$eci de mitropoliţi ntre care se distingeau 8arcu 7ugenicul al
7fesului, isarion al iceeiC
− -sidor al *ie!ului care a !enit cu aproAimati! 100 de nsoţitoriC
− mitropolitul Kheorghe #i laicul Keorge din KeorgiaC
− 8itropolitul :orotei #i laicul -oan din <rape$untC
− mitropolitul :amaschin, preotul onstantin #i logofătul eagoe din
8oldo!a.
isericile din Jara RomBnească, ulgaria #i Serbia nu au fost repre$entate la

sinod.
a sosirea delegaţiei bi$antine, au trebuit re$ol!ate cBte!a probleme de
protocol& n secolul al /lea, primirea la papa pre!edea sărutarea papucului
acestuia. (atriarhul -osif al --/lea a refu$at să se supună acestui protocol,
spunBnd că nici un ;postol nu a sărutat ncălţămintele lui (etru. :rept urmare,
papa a refu$at să/l primească n mod solemn, ci doar ntr/o audienţă particulară.
;#e$area mpăratului bi$antin n sală #i po$iţia ocupată n raport cu locul unde
stătea papa a constituit de asemenea o problemă. S/a găsit n cele din urmă o
soluţie n detrimentul răsăritenilor. mpăratul dorea să intre n sala de #edinţă pe
cal, a#a cum proceda acasă. ;pusenii i/au refu$at acest lucru.
Hoseph Kill, autorul unei monografii despre sinodul de la 6erarra/6lorenţa,
care ne/a oferit aceste detalii pe ba$a cercetării i$!oarelor istorice, descrie #i
prestaţia deosebită a traducătorilor care uneori munceau la traducerea unor
sesiuni care durau peste opt ore. ;mbrosio <ra!ersari, conducător de ordin
călugăresc #i interpret la sinod, nota ntr/o scrisoare trimisă călugărilor săi& F7u
fac toată munca grea. <raduc din greacă n latină sau din latină n greacă tot ceea
ce se $ice sau se scrie.G
22
7/25/2019 2. Curs IBU
:in partea latinilor, discuţiile au fost purtate de către -oan de <or=uenada,

-oan de 8ontenigro, -oan de Ragu$a #i Kiuliano esarini. :in partea
răsăritenilor s/au remarcat 8arcu 7ugenicul #i isarion de iceea. :elegaţia
apuseană a dat do!adă de un formidabil spirit de echipă, lucru care nu se poate
spunen#itabăra
buni. desprerăsăritenilor
răsăriteni, n
s/aciuda pre$enţei
format n delegaţie
foarte repede a unor
o grupare teologi#i foarte
unionistă o alta
antiunionistă.
(rima problemă discutată a fost aceea a !ur-atriului. (o$iţia latină a
fost pre$entată de esarini. 7l a susţinut eAistenţa purgatoriului cu citate din
SfBntul ;mbro$ie, Krigorie :ialogul #i ;ugustin, dar #i din (ărinţi răsăriteni,
precum SfBntul Krigorie de ssa. -nfluenţat de apocatasta$a lui 9rigen, SfBntul
Krigorie de ssa a !orbit ntr/ade!ăr de un foc purificator. Răspunsul din
partea ortodoc#ilor a fost dat de către 8arcu 7ugenicul. 7l a arătat că ortodoc#ii
nu au găsit n scrierile patristice din Răsărit date despre un foc purificator, ci
doar despre rugăciuni pentru ispă#irea celor morţi, fără a se #ti cum anume are
loc această ispă#ire. 9rtodoc#ii au aflat abia n secolul al ---/lea despre
purgatoriu, do!adă n acest sens stBnd faptul că nu eAistă un termen grecesc
pentru acesta, ci pur #i simplu s/a mprumutat cel latin de purgatorium. a
6errara/6lorenţa, din documentul final, lipse#te ideea unui foc purificator #i a
unui loc bine definit, de#i se oferă numeroase detalii despre acesta.
n timpul lucrărilor propriu/$ise, cea mai mare parte a timpului a fost
afectată discuţiilor cu pri!ire la .iliue, anume treispre$ece sesiuni de lucru.
Răsăritenii au deschis discuţiile, arătBnd că filio=ue este o modificare nepermisă
a re$ului. Kruparea unionistă din Răsărit, care dorea cu orice preţ unirea, a
susţinut că purcederea din <atăl, prin 6iul este acela#i lucru, pentru că SfBntul
:uh a inspirat #i pe unii #i pe alţii. ;stfel, filio=ue s/a dogmati$at #i mai mult,
fără a fi impus #i n Răsărit, pentru că nu s/a găsit o soluţie teologică, a#a cum s/
a ntBmplat cu purgatoriul.
:ialogul purtat pe marginea !rimatului !a!al trebuie nţeles n conteAtul
disputelor apusene conciliariste. Recunoa#terea primatului papal a fost foarte
dorită de către papă pentru a marca o !ictorie mpotri!a conciliarismului. <ema a
fost tratată n grabă, iar răsăritenii nu au #tiut să folosească n fa!oarea lor
conflictul apusean dintre papă #i conciliari#ti. Se presupune că ei s/ar fi putut
folosi de acest conflict pentru a găsi o soluţie teologică mai apropiată de punctul
de !edere răsăritean. n actul final al sinodului, cu titlul 2aetentur caeli se
!orbe#te despre primatul uni!ersal al papei care este numit !icarul lui Iristos #i
cap al ntregii iserici. (atriarhul onstantinopolului este a#e$at al doilea după
pontiful roman, lucru nsă necuprins n !ersiunea latină a documentului.
n pri!inţa a?imelr, s/a stabilit că ambele forme de folosire a materiei
euharistice sunt legitime.
:ecretul final de unire a fost proclamat #i semnat solemn la 8 iulie #&5*
n catedrala
timp. SfBnta
:ecretul a fost8aria
citit ndellatină
6iorededin 6lorenţa,
către unde
esarini #i nsinodul
greacă adefost mutat
către ntre
isarion
al iceei. (atriarhul -osif nu a mai a@uns să semne$e actul unirii pentru că ntre
23
7/25/2019 2. Curs IBU
timp a murit. ; fost n schimb semnat de către mpărat, de repre$entanţii

patriarhiilor răsăritene #i de către #aispre$ece mitropoliţi #i patru diaconi. Bţi!a
greci, n frunte cu 8arcu 7ugenicul, de!enit #eful grupării antiunioniste, nu au
semnat decretul. ntre cei care au semnat s/a numărat #i Khenadie Scholarios, pe
atunci secretar imperial
onstantinopolului sub turci#i#icare
mare mai tBr$iu a de!enit primul patriarh al
antiunionist.
(entru iserica apuseană, acest sinod este considerat drept al
#aptespre$ecelea sinod general.
:upă semnarea actului de unire, sinodul a fost mutat la Roma unde s/a
ncheiat unirea armenilor, iacobiţilor, copţilor, abisinienilor #i nestorienilor cu
iserica ;pusului, fără ca aceste uniri să aibă o semnificaţie deosebită.
a onstantinopol, unirea s/a lo!it de o opo$iţie fără precedent. (artida
antiunionistă s/a coagulat n @urul lui 8arcu 7ugenicul #i apoi a lui Khenadie
Scholarios. 8ulţi dintre cei care semnaseră unirea au retractat/o ulterior.
n locul lui -osif al --/lea a fost ales patriarh Mitr.an de Ci?ic )#&&$3
#&&5+' ;cesta a fost depus din scaun #i declarat eretic de către ceilalţi patriarhi
răsăriteni ntr/un sinod ţinut la Ierusalim n anul #&&5. n anul #&&% a fost ales
patriarh al onstantinopolului 1ri-rie Mammas, un susţinător al unirii, care a
păstorit pBnă n anbul #&%$.
n Rusia, ţarul asile al --/lea a considerat unirea drept o trădare #i l/a
ntemniţat pe -sidor. :upă eliberare, acesta a fugit la Roma unde a de!enit
cardinal. n locul lui -sidor, n fruntea isericii Ruse a fost ales un oarecare
Ina, de origine rusă.
:intre susţinătorii din Răsărit ai unirii, isarion al iceei, -sidor al
*ie!ului #i Krigorie 8ammas s/au refugiat n ;pus, primii doi fiind făcuţi
cardinali.
a #< decembrie #&%< s/a ţinut o iturghie solemnă pentru proclamarea
unirii cu Roma. u această oca$ie, logofătul uca otaras ar fi spus& F8ai bine
să !edem turban turcesc n onstantinopol, decBt tiară de cardinalG. u a trecut
multă !reme #i dorinţa i/a fost ndeplinită.
Elemente de s!iritualitate n E/ul Mediu a!usean
n secolele
spirituale, s/au creat-/--,
centre n cadrul ncercărilor
episcopale. de mbunătăţire
iserica apuseană număra n aaceastă
!ieţii
perioadă peste 500 de diece$e. Dn număr disproporţionat de mare de episcopii
24
7/25/2019 2. Curs IBU
se afla n sudul -taliei. n 7!ul 8ediu apusean, diece$ele erau mult mai mari ca
ntindere decBt n ;ntichitate, dar mai mici decBt cele din epoca modernă.
(arohiile erau mult mai ntinse. (e tot parcursul 7!ului 8ediu, fiecare ora# a!ea
un singur paroh, care putea să fie a@utat de numero#i preoţi asistenţi >numiţi
!icari?. 8ulte
biserici dintre
parohiale catedralele
oră#ene#ti. (Bnăcelebre ale 7!ului
n secolul 8ediu auerau
--- parohiile fostpuţin
construite ca #i
numeroase
#i foarte eAtinse. 7ra un lucru eAcepţional ca un sat să aibă biserică parohială. n
secolul ---, parohiile mai mari au nceput să fie mpărţite. n aceste
subdi!i$iuni, parohia mamă #i păstra anumite drepturi faţă de cele nou
nfiinţate& bote$urile erau să!Br#ite n parohia mamă, iar la sărbătorile mari toţi
credincio#ii se adunau acolo.
lerul era numeros, iserica ;puseană necunoscBnd lipsa clericilor de
astă$i. 7ducaţia lor era sumară. Bnd n secolul --- au apărut Dni!ersităţiile, n
unele dintre ele s/au ţinut cursuri de teologie, dar se estimea$ă că doar 1P dintre
clerici frec!entaseră o #coală superioară. u toţi preoţii erau anga@aţi n gri@a
sufletelor. 7Aistau preoţi capelani ai seniorilor feudali, care se ocupau doar de
celebrarea iturghiei. n această perioadă, din păcate nu putem !orbi de o
pastoraţie efecti!ă a tuturor sufletelor. ipsiţi de educaţie #i uneori de moralitate
reputaţia preoţilor n rBndul poporului lăsa uneori de dorit. n schimb, călugării
austeri precum cei de la lun #i cistercienii se bucurau de o deosebită stimă.
n secolul al -/lea s/a simţit ne!oia unei reforme a clerului. -niţiatorii au
fost călugării de la lun. 7i recomandau ca clericii să fie adunaţi n comunităţi
de !iaţă comună de tip călugăresc pentru a n!ăţa unii de la alţii. Sinodul din
ateran din 105+ a sistemati$at aceste idei, formBnd mănăstiri pentru clerici.
;stfel a apărut ordinul canonicilor regulari ai SfBntului ;ugustin. :enumirea #i
conceptul erau inspirate din faptul că 6ericitul ;ugustin a iniţiat un tip de !iaţă
comunitară pentru clerici, fiind recomandat #i de alte concilii ulterioare.
Cistercienii' a sfBr#itul secolului al -/lea, lun se afla la apogeul

influenţei sale. inci papi pro!enind de la lun au ocupat consecuti! scaunul
papal. u timpul, spiritualitatea propusă de lun a de!enit unilaterală, fapt
pentru care au apărut noi iniţiati!e de natură spirituală, #i noi dorinţe de a trăi
mai profund cre#tinismul.
Dna dintre aceste iniţiati!e a fost fondarea n #$%6 a unei mănăstiri pe
teritoriul numit istercium >n france$ă iteauA? n apropiere de :i@on, 6ranţa
de astă$i. :upă un nceput modest, mănăstirea a de!enit renumită, cBnd tBnărul
ca!aler ernhard, mpreună cu trei$eci de nsoţitori au intrat n 1112 n
mănăstire. n 1115, abatele ernhard, n !Brstă de 25 de ani, a nfiinţat un schit
al mănăstirii de la teauA, la lair!auA. ernhard de lair!auA, numele prin
care a intrat n istorie, a pus ba$ele unui nou ordin, n a#a numita Carta
Caritatis, >constituţia iubirii?. Specific ordinului cistercian era se!eritatea
asce$ei, sărăcia absolută

munca pămBntului a !ieţii
mănăstirii. #i aagricultori,
uni clădirilor ordinului. ălugării#i trăiau
ei au impulsionat din
de$!oltat
agricultura n 7uropa apuseană.
25
7/25/2019 2. Curs IBU
(otri!it regulilor ordinului, abaţii cistercieni ai mănăstirilor trebuiau să se

adune anual pentru cosultări, iar abatele de la teauA numea !i$itatori speciali
cu misiunea de a inspecta mănăstirile ordinului. istercienii s/au distins prin
pietatea deosebită faţă de 8aica :omnului, toate mănăstirile fiind dedicate
Sfintei peste
apărut 6ecioare. istercienii
%00 de abaţii, maiau cunoscut
ales o cinstire
n 6ranţa, Kermaniadeosibită. (Bnă n 1350 au
#i -rlanda.
rdinelele Ca/alereti
Tem!lierii' :ate fiind condiţiile 7!ului 8ediu, ordinele ca!alere#ti s/au

bucurat de o mare popularitate. n anul 111+, cruciatul france$ Iugo de (aens,
a depus mpreună cu #apte colegi, !otul de ascultare faţă de patriarhul latin al
-erusalimului, promiţBnd prote@area pelerinilor mpotri!a necre#tinilor. (entru că
regele alduin al --/lea le/a ncredinţat palatul lui de lBngă locul unde s/a aflat
templul din -erusalim, au primit numele de templieri. SfBntul ernhard a scris
pentru ei o regulă monahală #i o carte cu titlul .logiul noilor cavaleri, care a
făcut cunoscut ordinul n 7uropa. 7i au purtat o mantie albă asemeni
cistercienilor, iar mai tBr$iu papa 7ugeniu al --/lea le/a permis să #i adauge
costumaţiei o cruce ro#ie. n 113+, papa -nocenţiu al --/lea a aprobat definiti!
ordinul.
<emplierii erau de trei categorii&
− cavalerii care nu erau hirotoniţi, din rBndul cărora era ales marele
mestruC
− capelanii hirotoniţi, responsabili cu ser!iciile liturgice ale
ordinuluiC
− &raţii, care a!eau obligaţia de a a@uta pe pelerini cu armele #i de a
ngri@i pe cei bolna!i.
(opularitatea templierilor, mai ales n 6ranţa, le/a adus multe bogăţii.
;ceasta a fost cau$a sfBr#itului lor tragic n 1312.
n timp ce papa lement al /lea se afla la ;!ignon, 6ilip al -/lea cel
6rumos a arestat, cu aprobarea papei, pe generalul ordinului, Facues de Mle0
#i pe templierii din 6ranţa. (roprietăţile lor au fost desfiinţate, ei fiind ar#i pe rug
ca eretici. n 1311/1312, lement a ţinut un sinod la ienne n 6ranţa, prin care
a eAcomunicat ordinul templierilor. Keneralul ordinului s/a lepădat de acesta,
nsă, n cele din urmă a retractat lepădarea, !ă$Bnd fidelitatea celor mai mici din
ordin. ; fost condamnat la moarte de#i era na#ul fiicei regelui. <radiţia spune că
n timp ce ardea pe rug el ar fi strigat papei #i regelui& %ăd un &oc înaintea
tribunalui lui Dumnezeu. n decurs de #ase luni au murit atBt papa de inimă rea,
cBt #i regele de apopleAie.
;lte ordine au fost& rdinul .raţilr s!italieri sau al S.Gntului Ian
Bte?ătrul, rdinul .raţilr din Rds sau de la Malta, Ca/alerii teutni'
2%
7/25/2019 2. Curs IBU
rdinele Ceretare
negustor=ranciscanii'
bogat. :upăSfBntul
o !iaţă6rancisc
dedicată s/a născut laspecifice
bucuriilor ##6<, cadin
;sissi ntinerilor fiu!remea
al unui
lui, precum petrecerile nocturne cu trubaduri, a renunţat la mo#tenire #i a nceput
să ducă o !iaţă acetică. n calitate de laic a nceput să predice pocăinţa #i sărăcia.
Spre deosebire de aldo #i alţi ideali#ti ai timpului său care au părăsit iserica,
el nu s/a re!oltat mpotri!a isericii, ci a obţinut de la papa -nocenţiu al ---/lea
acordul !erbal de a predica pocăinţa.
n 121+ la ;sissi a formulat primul regulament al ordinului. (uternic
orientat misionar, ordinul a trimis misionari n lumea musulmană, unii dintre ei
fiind martiri$aţi. SfBntul 6rancisc a primit stigmatele la 14 septembrie 1224, n
timp ce se afla retras n singurătate. ; murit la !Brsta de 44 de ani n mănăstirea
(or$iuncola lBngă ;sissi. onsiderat de mulţi ca un idealist #i un !isător sau un
pietist eAacerbat, el s/a remarcat prin fidelitatea faţă de iserică, accentul pus pe
asce$ă #i sărăcie. Klumeţ #i mi#cător, a dat semnalul unei mi#cări populare de
rennoire spirituală, fără a crea tulburări ma@ore.
Dminicanii " nfiinţaţi de SfBntul :ominic, născut n 11'0 n astilia.

Spre deosebire de SfBntul 6rancisc, el a studiat teologia la (alencia. ; de!enit
canonic al ora#ului 9sma, transformBnd catedrala ntr/o adunare de canonici
regulari care urmau regula 6ericitului ;ugustin. Li/a nsoţit episcopul n 6ranţa
unde mpăratul lupta mpotri!a albigen$ilor. ă$Bnd că lupta cu armele
mpotri!a ereticilor nu a a!ut re$ultat s/a gBndit să ntemeie$e un ordin de
predicatori. ; elaborat o regulă a ordinului inspirată din 6ericitul ;ugustin.
:ominicanii au format primul ordin religios cu conducere centrali$ată. ;ccentul
era pus pe ascultare, dominicanii nefiind atBt de radicali precum franciscanii n
ceea ce pri!e#te sărăcia #i asprimea !ieţii. (entru ei accentul era pus pe predică,
fiind un ordin format din preoţi cu studii.
:ominicanii au nceput să ocupe tot mai multe posturi la Dni!ersitatea
din (aris, unde s/au primit un prestigiu datorită lui ;lbert cel 8are #i <oma din
;=uino. :atorită pregătirii lor teologice, papa Krigorie al -/lea i/a numit
@udecători n tribunalul inchi$iţiei. ;cti!itatea de inchi$itori le/a atras numero#i
du#mani.
Carmeliţii H au apărut n Jara SfBntă primind n 122% aprobarea de la

papa Ionoriu al ---/lea, cBnd n (alestina situaţia a de!enit grea, au plecat n
7uropa, unde au fost reorgani$aţi de engle$ul StocE.
2'
7/25/2019 2. Curs IBU
Cultura tel-ică n A!us n seclele XI3X2' Sclastica i mistica

medie/ală
n 9amenii
deosebit. perioada isericii
in!a$iilors/au
barbare,
limitatnu s/a nregistrat
n general la citireaun#i progres teologic
copiere operelor
patristice anterioare. 6ără ndoială că cel mai citit #i copiat autor cre#tin n ;pus
a fost 6ericitul ;ugustin. n afara unor ncercări remarcabile de a scrie teologie,
precum cele ale lui arol cel (le#u! sau -oan din -rlanda, teologia nu a cunoscut
formulări originale. ;nimat de spiritul reformei de la lun, de apariţia
Dni!ersităţilor #i de acti!itatea ordinelor călugăre#ti, ;pusul #i !a de$!olta !iaţa
teologică #i spirituală, n prima @umătate a secolului -, ntr/un mod diferit de
cel din Răsărit.
:upă bul!ersările produse de popoarele migratoare, după anul 1000 cu
temerile legate de sfBr#itul lumii, #i după a#e$area #i ncre#tinarea lor, ;pusul
nceput o epocă de progres pe mai toate planurile. :ensitatea populaţiei a
crescut. ;re loc reurbani$area ;pusului pentru că migraţiile distruseseră
ci!ili$aţia urbană. (rosperitatea pe plan religios a nsemnat cre#terea numărului
de catedrale #i mănăstiri, a #colilor n care se aplicau metodele logicii #i
dialecticii. (entru că această de$!oltare intelectuală a a!ut loc n #coală, a purtat
numele de sclastică. ;stă$i, termenul are #i un sens peiorati!.
n secolul al --/lea apare ceea ce istoria isericii nume#te scolastica. a
apariţia scolasticii au contribuit progresul general al culturii #i redescoperirea
filosofilor greci, mai ales a lui ;ristotel. :acă precursori ai scolasticii sunt
consideraţi 6ulbert, episcop de hartres, sau erengar de <ours, ade!ăratul
fondator al scolasticii a fost ;nselm, arhiepiscop de anterbur, mort la 110+.
(rima dispută teologică scolastică a fost legată de n!ăţătura euharistică #i
a i$bucnit n secolul al -/lea, ca urmare a afirmaţiilor lui erengar de <ours că
elementele euharistice nu suferă o transformare reală, ci că Iristos este pre$ent
n 7uharistie doar n mod intelectual. :acă culoarea #i gustul !inului se
păstrea$ă #i după sfinţire, nseamnă că se păstrea$ă #i esenţa acestora, ntrucBt
accidentele sunt legate de esenţă. (Binea #i !inul de!in doar semne ale <rupului
#i SBngelui :omnului. ui erergar i/a răspuns anfranc, care a apărat pre$enţa
reală a 8Bntuitorului Iristos n 7uharistie, precum #i prefacerea elementelor
euharistice.
;rgumentaţia lui !a fi folosită mai tBr$iu de către Anselm de
Canterbur0 )#$553##$*+' ;nselm a de!enit n 10+3 episcop de anterbur #i
primat al ;ngliei. a$ată pe primatul credinţei, teologia lui ;nselm este nrudită
cu cea a lui ;ugustin. ;firmaţia lui de ba$ă era& Dacă nu crezi nu vei înţelege.
6ormula lui era& (u e nevoie ca mai înt'i să înţeleg ca să pot crede, ci cred mai
înt'i ca să înţeleg . 7l plasa, a#adar, credinţa naintea nţelegerii.
om) n(rincipalele lui lucrări au fost

lucrarea Prosloghion, el Prosloghion #i De ce s!antl-ic
folose#te ar-umentul &ăcut Dumnezeu
pentru
demonstrarea eAistenţei lui :umne$eu. ;nselm spunea că atunci cBnd spunem
2)
7/25/2019 2. Curs IBU
:umne$eu, concepem o 6iinţă Fmai mare decBt care o alta nu eAistăG. ;ceastă
6iinţă trebuie să eAiste n realitate pentru că altfel ar trebui să concepem o 6iinţă
de un grad #i mai nalt de perfecţiune. ;rgumentul ontologic al lui ;nselm a fost
contestat de către călugărul Kaunilo care a spus că eAistenţa cui!a nu poate fi
do!edită
n prin perfecţiunea
lucrarea aceluia.
De ce s!a &ăcut Dumnezeu om , ;nselm, a de$!oltat teoria sa
soteriologică cunoscută sub numele de teria satis.acţiei. (otri!it lui ;nselm,
scopul ntrupării nu a fost de a/l elibera pe om de robia dia!olului, teorie care
circula n 7!ul 8ediu timpuriu, clădind o anumită datorie faţă de dia!ol. :atoria
trebuia plătită faţă de :umne$eu. <eoria a apărut a!Bnd n !edere concepţia
ca!alerească medie!ală potri!it căreia orice ofensă cerea satisfacţie. Satisfacţia
pentru ofensă trebuia să fie direct proporţională cu demnitatea persoanei
ofensate. (rin păcat omul a @ignit pe :umne$eu. :emnitatea lui :umne$eu fiind
infinită pentru că :umne$eu este infinit, re$ultă că #i satisfacţia trebuia să fie
infinită. 9mul nu putea să aducă această satisfacţie pentru că orice face omul
este doar o mplinire a datoriei pe care o are faţă de :umne$eu. Satisfacţia
trebuia plătită de către om, pentru că el a fost cel care a rănit onoarea lui
:umne$eu. Satisfacţia cerută fiind infinită, nu putea fi adusă decBt de către
:umne$eu. :umne$eu nu putea să plătească această datorie a omului pentru că
ar fi stricat armonia din lume. n nţelepciunea Sa infinită, :umne$eu a găsit
soluţia& ntruparea lui :umne$eu 6iul care a a dus acestă satisfacţie ca
:umne$eu #i ca om, răscumpărBnd neamul omenesc.
;ceastă teorie a satisfacţiei a lui ;nselm a a!ut parte de numeroase critici
fiind considerată eAtrem de legalistă. 7Aistă o deosebire foarte mare ntre
soteriologia răsăriteană formulată, de eAemplu, la SfBntul ;tanasie cel 8are care
afirmă n esenţă că :umne$eu s/a ntrupat pentru a/l ndumne$ei pe om, #i
această concepţie legalistă. n !reme ce ;nselm pune accent pe aspectul @uridic
al răscumpărării, n Răsărit, accentul cade pe aspectul ontologic alacesteia.
Tma din Auin. (oate cel mai cunoscut repre$entant al scolasticii,

supranumit doctor angelicus, a fost călugăr dominican. 7l a combinat speculaţia
intelectuală cu o spiritualitate profundă. ; stabilit o distincţie ntre ade!ărurile
care pot fi percepute cu raţiunea #i de care se ocupă filosofia, #i ade!ărurile de
dincolo de raţiune, de care se ocupă teologia. :upă <oma, n !reme ce filosofia
este o #tiinţă care poate atinge limitele raţiunii umane, teologia se ocupă de
ade!ărul re!elat care nu poate fi pus la ndoială.
7l a respins te$a lui ;nselm de antembur potri!it căreia eAistenţa lui
:umne$eu poate fi do!edită prin sine. 7l a iniţiat cinci argumente raţionale
pentru do!edirea eAistenţei lui :umne$eu&
1. din eAistenţa mi#cării >argumentul primum movens?
2. din faptul
re$ultă că fiecare
că trebuie lucru
să eAiste #i are
o cau$ă eAistenţa ntr/o cau$ă, de unde
primăC
2+
7/25/2019 2. Curs IBU
3. din faptul că fiecare lucru eAistent #i are rostul lui, ceea ce nseamnă
că trebuie să eAiste o inteligenţă absolută, care a gBndit #i cret lumeaC
4. din eAistenţa diferitelor grade de perfecţiune n uni!ers, care
postulea$ă eAistenţa unei perfecţiuni absoluteC
5. perfecte
din eAistenţa ordinii adin
generatoare uni!ers
ordinii care postulea$ă eAistenţa unei fiinţe
!ă$ute.
ea mai importantă lucrare a sa este Summa theologiae, un compendiu

dogmatic folosit ca manual de teologie sistematică n seminariile teologice
catolice pBnă la Sinodul -- atican.
; fost angrenat #i n polemica cu teologia răsăriteană, redactBnd o lucrare
cu titlul .rrorum 0raecorum)
Bernard de Clair/eau@ a a!ut o influenţă hotărBtoare asupra de$!oltării

mistice apusene. 7l a afirmat că ade!ărurile cele mai profunde ale credinţei sunt
cele mai e!idente numai prin credinţa mistică personală. ; acentuat rolul
dragostei " caritas. n acest sens a scris un comentariu la Bntarea cBntărilor.
F"annes Ec"ard cel mai mare mistic al 7!ului 8ediu #i al misticii

apusene, supranumit Meister .chard . ; fost călugăr dominican de la 15 ani. ;
studiat la *ln a!Bnd maestru pe ;lbertrus 8agnus >;lbert cel 8are? precum #i
la (aris unde aa@uns profesor. ; fost unul dintre cei mai mai mari n!ăţaţi ai
!remii sale. ; a!ut marele merit de a fi ncercat sO transpună n limba@ul inimii
#i al sentimentului te$aurul ade!ărurilor tradiţionale.
7l a a#e$at mistica pe ba$e proprii. n centrul misticii sale de află iubirea
#i caracterul trinitar al acesteia. a#terea 6iului #i purcederea :uhului SfBnt din
<atăl sunt manifestări !e#nice ale iubirii intratrinitare. ;ceastă iubirere!arsă
spre ntreaga lume creată, care este chemată să se integre$e n această iubire
intratreimică.
6iul, poate să se nască mistic n sufletele noastre. a#terea lui :umne$eu
n sufletul omului este nceputul unei eAperienţe fără de sfBr#it, ce/l duce pe om
spre dumne$eire ntr/o lini#te !e#nică. n plan mistic, el a făcut o diferenţiere
ntre :umne$eu #i dumne$eire.
Tma de >em!is )#56$3#&5#+ 7ste cunoscut ca autor al lucrării De
imitatione Christi, considerată de unii drept cea mai tradusă carte după
Scriptură. ; promo!at retragerea din lume fapt pentru care a fost acu$at de
indi!idualism.
Ere?ii n A!us
2alden?ii cunoscuţi #i sub numele de Săracii din L0n, au fost iniţial o

mi#care n interiorul bisericii promo!at de (iere aldus, de unde #i numele de
30
7/25/2019 2. Curs IBU
!alden$i. .n !remea foametei din 11'%, aldo #i/a dat banii pentru săraci #i,
nsoţit de un grup de bărbaţi #i femei, a nceput să predice ntoarcerea la
cre#tinismul primar. :e!enind o organi$aţie ierarhi$ată, prefecţii depuneau
ordinul de sărăcie, castitate #i ascultare. 8i#carea a de!enit repede eAtrem de
crtică la harul
pierdut adresaapostolic.
ierarhiei n!ăţBnd
:upă cecă mi#carea
datorită imoralităţii, preoţia sacerdotală,
a fost condamnată #i/a
de episcopul
onului si de papa ucian al ---/lea, aldus a nceput să hirotonească el nsu#i
preoţi.
Kruparea !alden$ilor este considerată că fost cea mai !eche grupare
di$identă din cre#tinismul occidental care a supra!ieţuit pBnă astă$i. :in 6ranţa
s/a răspBndit n centrul #i sudul 7uropei, iar după descoperirea lumii noi #i n
;merica latină #i de nord.
Catarii sau albin-en?i' umele lor pro!ine de la ora#ul ;lbi, situat n
6ranţa meridională, unde s/a născut ere$ia. :enumirea de catari adică cei puri,
curăţi, pro!ine din caracterul eAclusi!ist al sectei care considera doar pe proprii
adepţi ca fiind n stare să atingă starea de curăţie spirituală. (romo!au o doctrină
dualistă n!ăţBnd eAistenţa unui principiu al binelui #i un altul al răului.
6undamentul dualist al doctrinelor aduce aminte de ere$ia maniheilor din
antichitate, nsă nu s/a putut demonstra n mod clar eAistenţa unei legături
istorice ntre manihei #i catari.
7i respingeau orice formă !i$ibilă a isericii #i orice autoritate. ;dmiteau
o singură taină, anume bote$ul spiritului, primit numai de către cei perfecţi, care
urmau o asce$ă riguroasă. Restul primeau bote$ul numai pe patul de moarte.
ntBlnită prima dată n -talia anilor 1030/1040, n secolele - " ,
ere$ia s/a răspBndit n 6ranţa. Kermania, -talia, Spania #i ;nglia. a nceputul
secolului ---, erau atBt de răspBndiţi n 6ranţa ncBt papa -nocenţiu al ---/lea a
pornit o cruciadă mpotri!a lor. umero#i catari au fost ar#i pe rug, alţii au fost
supu#i unor cru$imi inutile.
;etrbusenii' umele lor pro!ine de la ntemeietorul ere$iei (etro

rusius, #i a fost răspBndită mai ales n 6ranţa. (etrobusienii a!eau un discurs
eAtrem de anticlerical, promo!Bnd confiscarea a!erilor biserice#ti spre a fi
mpărţite săracilor. (etro rusius a contestat nu numai preoţia #i cultul ci #i
bote$ul copiilor #i mai apoi cultul icoanelor. ; fost ars pe rug n 113'.

Dokumen - Tips 2 Curs Ibu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips 2 Curs Ibu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/25/2019 2.

1. Situaţia bisericească din Răsărit, după schisma de la 1054

Situaţia bisericească din Răsărit

:in această perioadă pro!ine un decret imperial )#$*&+ care a restructurat

"olul împăratului în viaţa #isericii era hotărBtor. ;m arătat de@a că

mpăratului n păstrarea dreptei credinţe a crescut, n special n perioada cri$ei

Monahismul . :in secolul al -/lea a de!enit dominantă !iaţa monahală n

personalitatea SfBntului Simeon, dar #i curentele spirituale din interiorul

#' Re.rma -re-riană' Cearta !entru in/estitură

De&ininea noţiunii de *ceartă pentru investitură+) oţiunea de Fceartă

el care a ncercat punerea n practică a acestor principii a fost papa

scrisoare plină de dispreţ, n care destinatarul este numit Fpseudo/călugărul

conform procedurii canonice. Regele france$ #i/a păstrat nsă dreptul de a

<' Ca!iti/itatea babilnică a !a!ilr

Re$ultatul la care s/a a@uns n urma certei pentru in!estitură a conferit

lui Krigorie al --/lea au continuat să urmărească ntărirea autorităţii papale.

/ nu a recunoscut oficial faptul că 6ilip al -/lea a a!ut !reo legătură cu

.valuarea evenimentului. -storicii consideră Fcapti!itatea babilonică a

-storicii catolici, mai ales cei simpati$anţi ai primatului papal, sublinia$ă

5' Sc"isma !a!ală' Sinadele cnciliariste de la ;isa, >nstan? i

:upă moartea n 13') a papei Krigorie al -/lea care a adus scaunul

Sindul de la ;isa )#&$*+

:eparte de a fi re$ol!at problema, Sinodul de la (isa a complicat/o. (apii

Sindul de la >nstan? )#&#&3#&#6+

Sindul de la Basel #&5#3#&54

:e#i la *onstan$ s/a stabilit ntBlnirea cu regularitate la fiecare 5 ani,

S/au luat hotărBri pentru mbunătăţirea situaţiei isericii #i n sens

n 10'0, turcii selgiuci$i au cucerit -erusalimul. (elerina@ele spre

S/a format o ideologie a cruciadei sau a ră$boiului sfBnt. Se credea că

;pelului lui Drban -- au răspuns un număr de +0 000 de cruciaţi dintre

Cruciada a I23a )#<$<3#<$&+' a nceputul sec. ---, entu$iasmul faţă

declarată >7giptul " centru lumii musulmane? a fost doar un

Cruciada c!iilr. n anul 1212, a a!ut loc o ncercare de cruciadă

Cruciada a 23a )#<<63#<<*+ a fost iniţiată de ;ndrei -- al Dngariei #i

Cruciada a 2I3a )#<&63#<%&+ a fost condusă de udo!ic - cel SfBnt al

Cruciada a 2II3a' n 12'0 udo!ic - a iniţiat o nouă cruciadă. 7l a

.valuarea cruciadelor) ruciadele n sensul strict al termenului au urmărit

-storicii !orbesc nsă #i de e&ecte pozitive&

(ncercări de unire dintre Bisericile

(re$enţa turcilor n ;sia, pe teritoriile cucerite de la bi$antini, precum #i

pri!e#te primatul papal, ;nselm susţinea că autoritatea papei este superioară

-oan :ucas atatses >1222/1254?, urma#ul lui <heodor ascaris, spi@init

Sindul uninist de la L0n, #<4&

Dn moment mai important n ncercarea de unire dintre iserici l/a

Sindul uninist de la =errara3=lrenţa )#&563#&5*+

;cest sinod marchea$ă ultima #i poate cea mai importantă ncercare de

:elegaţia răsăriteană a plecat spre 6errara la 24 noiembrie 143' cu o

isericile din Jara RomBnească, ulgaria #i Serbia nu au fost repre$entate la

:in partea latinilor, discuţiile au fost purtate de către -oan de <or=uenada,

timp a murit. ; fost n schimb semnat de către mpărat, de repre$entanţii

Elemente de s!iritualitate n E/ul Mediu a!usean

Cistercienii' a sfBr#itul secolului al -/lea, lun se afla la apogeul

asce$ei, sărăcia absolută

(otri!it regulilor ordinului, abaţii cistercieni ai mănăstirilor trebuiau să se

Tem!lierii' :ate fiind condiţiile 7!ului 8ediu, ordinele ca!alere#ti s/au

Dminicanii " nfiinţaţi de SfBntul :ominic, născut n 11'0 n astilia.

Carmeliţii H au apărut n Jara SfBntă primind n 122% aprobarea de la

Cultura tel-ică n A!us n seclele XI3X2' Sclastica i mistica

om) n(rincipalele lui lucrări au fost

Tma din Auin. (oate cel mai cunoscut repre$entant al scolasticii,

ea mai importantă lucrare a sa este Summa theologiae, un compendiu

Bernard de Clair/eau@ a a!ut o influenţă hotărBtoare asupra de$!oltării

F"annes Ec"ard cel mai mare mistic al 7!ului 8ediu #i al misticii