Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Testarea clinica
musculo-articulara
Cunoasterea gradului de miscare a unei articulatii sau a valorii fortei unui muschi
de a executa miscarea unui segment aste absolut necesara pentru a putea stabili un diagnostic
functional in cadrul bolilor care afecteaza aparatul locomotor. Uneori, deficitul functional al
acestui aparat este usor vizibil si fara a examina bolnavul, alta data el poate fi pus in
evidenta doar printr-un examen atent, fiind mascat de gestici compensatorii. Pe de alta parte,
sint necesare o standardizare si o cuantificare a modalitatii de apreciere a gradului de
disfunctionalitate si a fortei de miscare a unui segment, pentru a putea fi urmarite secvential, in
evolutie, de acelasi examinator sau de examinatori diferiti. Dar nu numai pentru diagnostic este
necesara o astfel de apreciere, ci si pentru kinetoterapeut, care isi alcatuieste programul de lucru
pornind de la cunoasterea foarte precisa a gradului de disfunctionalitate mioartrokinetika
Testarea clinica musculoarticulara reprezinta modalitatea prin care se apreciaza calitativ
si cantitativ, capacitatea de miscare a sistemului mioarticular. Pentru ca aceasta apreciere sa fie
reproductibila, s-a ajuns la o standardizare a examenului articular si muscular, absolut
obligatorie pentru a se putea interpreta de diferiti examinatori, in consens si in orice moment,
starea functionala mioarticulara a unui bolnav. Desigur ca aceasta testare clinica, desi se
exprima cifric, cuantificat, are un oarecare grad de aproximatie, deoarecc intervine atit
subiectivismul testatorului, cit si capacitatea de intelegere si colaborare a pacientului.
Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulara poarta numele de
,,bilant articular" sau ,,testing articular", iar analizarea fortei diverselor grupe musculare
este denumita ,,bilant muscular" sau ,,testing muscular".
Aceste bilanturi clinice sint analitice, deoarece ele cerceteaza fiecare articulatie, muschi
si miscare in parte. Clinica pune insa la dispozitie si posibilitatea unor aprecieri globale bazate
pe gestica si activitatea vietii obisnuite sau, eventual, pe gestica din timpul desfasurarii
1
anumitor munci. Aceste , .bilanturi globale" sau ,, bilanturi sintetice" sint tot mai apreciate in
ultima vreme, fiind de mare utilitate in special la pacientii cu incapacitati functionale
importante, pentru alcatuirea obiectivelor de etapa ale programelor de recuperare functionala.
In sens strict, bilantul articular reprezinta masurarea amplituidinilor de miscare in
aritculatii, pe toate directiile de miscare. In sens mai larg, odata cu executarea acestor
masuratori se fac si alte aprecieri asupra respectivei articulatii (miscari anormale,
temperatura crescuta, cresterea de volum etc.), obseirvatii la care se va adauga examenul
radiologic. In acest capitol ne vom ocupa doar de masurarea miscarilor articulare, si nu de
examenul articular complet
Generalitati
Fara a necesita o indeminare deosebita, totusi executarea corecta a masuratorilor
cere o oarecare experienta, care se capata dupa testari repetate si se refera la aprecierea
limitei maxime reale a unei miscari, mai ales la persoanele necooperante sau care prezinta
dureri la mobilizare , la aproximarea unghiului articular cind masurarea se face fara
goniometru sau la corecta asezare a goniometrului, cind se recurge la el.
Acuratetea masuratorilor este in functie si de obiectivul lor. Pentru orientarea unui
examen clinic general se pot admite variatii de 8-10, iar pentru unele miscari, chiar mai
mult. In cazul testarilor pentm alcatuirea unui program de kinetoterapie in vederea
recuperarii unui deficit functional este nevoie de mai multa precizie, erorile nedepasind' 5
-6. Daca este vorba de masuratori utilizate in cadrul unor studii sj cercetari, nu se admit erori
peste 3 (M. Moore).
extensia fiind considerata limita de 180. Dar pozitiile de plecare (pozitiile de 0) sint
considerate diferit.
S-a utilizat si exprimarea numerica de peste 180, considerindu-se masuratoarea pe valorile
unui cerc complet (360). Astfel, extensia membrului superior va avea in acest caz valoarea de 225
230 (0 fiind pozitia cu bratul ridicat la zenit).
Aceste exprimari diferite creau mari confuzii cind era vorba sa se inregistreze restrictiile de
mobilitate. Cifrele inscrise in fisele de test nu mai puteau fi comparate.
Desi nu exista vreo standardizare hotarita de vreun forum international sau national, prin
consens liber acceptat se utilizeaza de catre marea majoritate a autorilor sistemul de exprimare
numerica a miscarii bazat pe principiul ,,0180C". Pozitia de 0 este cea a corpului in ortostatism,
cu bratele pe linga corp, palmele inainte, piciorul facind un unghi de 90 cu gamba. Orice
miscare porneste de la 0 spre 180, valoare ce nu poate fi depasita de tipul respectiv de miscare.
Inregistrarea valorilor goniometrice
Pentru necesitatile clinice curente este suficienta inregistrarea cifrica a unghiurilor
articulare masurate. Aceasta inregistrare se face in diverse sisteme de tablouri sau tabele, de
obicei grupind doua cite doua valorile miscarilor opuse (flexie-extensie ; abductie- adductie
etc.), eventual alaturi de valorile standard (normale). In aceste tabele se poate inregistra, tot
cifric, evolutia ulterioara a unghiurilor de miscare. Orice testator poate imagina diferite sisteme
de astfel de tablouri sau tabele.
Interpretarea valorilor goniometrice
Valoarea unghiului unei miscari poate sa fie apreciata in comparatie cu unghiul aceleiasi
miscari a segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de miscare
articulara. Aceste valori ..normale" au fost stabilite pe baza mediilor valorice ale populatiei
sanatoase de ambele sexe si la diverse virste. Tabelele in care sint consemnate aceste valori
variaza in functie de autori, neexistind de fapt o reala standardizare a lor, fapt explicabil daca
tinem seama de variatiile unghiurilor realizate de miscarile indivizilor cu constitutie, virsta,
sex, antrenament foarte diferite. Cind se va expune bilantul fiecarei articulatii, se vor preciza si
valorile standard.
4
Amplitudinile maxime ale miscarilor in diverse articulatii sint utilizate rar in cursul
activitatilor noastre obisnuite. De obicei ele folosesc unghiurile din imediata vecinatate a pozitiei
de repaus articular (pozitia de functiune), ceea ce reprezinta asa numitul ,,sector util de
mobilitate". Pe masura ce miscarea se indeparteaza de acest sector, valoarea functionala a
amplitudinilor maxime este mai redusa. Datorita acestui fapt, Ch. Rocher introduce notiunea
de ,,coeficient functional de mobilitate", pentru a exprima diferentiat importanta pentru functia
articulara a diverselor segmente de mobilitate.
Fiecare tip de miscare are coeficienti functionali de mobilitate elementari, care, prin
sumare, determina un coeficient global functional. Rocher stabileste acesti coeficienti asa
cum sint trecuti in tabelul de mai jos
Articulatia
Miscarea
Flexie
0 45 45
90 90 180
Abductie
Umar
Sectorul
de CoeficientuI
miscare
0- 90 90
0,4 0,2
130 130
0,1
170
0,3 0,2
0,1
Rotatie
interna
de 0,1
Rotate
externa Indiferent
Retropulsie
sector
0 20 20
0,4 0,6
Flexie
80 80-100
0,9 0,4
>100
Cot si antebrat
Supinatie
0- 30 30
90
0,4 0,2
Pronatie
0- 30 30
60 GO 90
0,4 0,2
0,1
Sectorul
de
miscare
0- 30 30
75 >75
Cocficient
Articulatia
Pumn
Miscarea
Flexie
Extensie
0 30 30
80 >80
0,7 0,4
0,2
0.9 0,5
0.1
5
Sold
0.6
0.1
0,4
Abductie
0- 15 ' 1530 30 60
0,6
0,1
0,4
Rotate externa
0,2
0,2
0 45 45
90 90
160
0 20 20
40
0- 20 2070
0,9
0,4
Genunchi
Flexie
Glezna
Flexie dorsala
Flexie plantara
0,7
2
2
considerata de unii ca ,,pozitie zero", sau ,,pozitie de start", iar de altii ca ,,pozitie
neutra". Acesti termeni de fapt nu sint absolut sinonimi, putind crea ,si unele confuzii.
Calculul unghiurilor unei miscari pleaca de la 0 spre 180, corpul si segmentele corpului
trebuind sa fie pozitionate a in pozitia anatomica (in ortostatism -talpile pe sol, membrele
superioare pe linga corp, cu palmele in supinatie), cu exceptia masuratorii pronosupinatiei,
cind nu se pleaca de la pozitia anatomica a miinii, ci cle la pozitia de ,,indifererita" a miinii
(intermediara intre pronatie si supinatie). Totusi, cind facem masuratorile propriu-zise nu
putem pozitiona intotdeauna pacientul in pozitia anatomica, fiind foarte incomod sau chiar
imposibil de determinat unele miscari. Astfel, este usor de inteles ca din ortostatism nu o sa
putem in nici un fel masura flexia piciorului, iar pentru aprecierea valorii miscarilor
soldului vom intimpina mari dificultati.
Respectind principiul pozitiei de baza, vom aseza pacientul si segmentele in diverse
pozitii, care sa inlesneasca o miscare sau alta, ca si masurarea lor.
De exemlu, pentru a masura flexia piciorului, trebuie sa-1 pozitionam la 90,
aceasta situatie pacientul fiind fie culcat, fie pe scaun, cu piciorul ridicat de la sol. Aceste
pozitii, care respecta pentru segmentul respectiv pozitia anatomica, adica ,,pozitia zero" in
raport cu corpul, dar care sint in asa fel alese, incit sa permita o manipulare mai usoara a
goniometrului, poarta denumirea de ,,pozitii de start preferentiate" sau, pe scurt, pozitii
preferentiate. Dintr-un punct de vedere, sint deci sinonime cu . notiunile de ,,pozitie
zero", ,,pozitie neutra" sau ,,pozitie de start".
0,
de
testat
dar si intr-o
aplicarea
trebuie
pozitie
goniometrului.
corect
asezat
preferentiala
Aceste
pozitii
vor
pentru
pentru
fi
o'btinerea
desfasurarea
specificate
pos-
miscarii
pentru
fiecare
miscare in parte.
-Goniometrul va fi aplicat
intotdeauna pe partea
laterala
a arti-
paralel
cu
axele
articulatii
este
egal
cu
valoarea unghiului maxim masurat al acelei miscari, dar numai daca s-plecat de la
pozitia zero. In cazuri patologice, scazind din valoarea acestui unghi valoarea
unghiului de la care porneste miscarea, obtinem gradul de mobilitate a acelei
articulatii.
-Genunchiul si cotul nu au miscare de lexie, deoarece pozitia de extensie maxima
a lor este considerate pozitie zero. Se masoara insa deficitul de extensie, care, scazut din
unghiul maxim de flexie realizat, ne da gradul
adevarate
sint:
scapulohumerala,
acromioclaviculara
si
toracic.
Miscarea de bascula a scapulei (maximum 45) asigura amplitudinile mari de
miscare ale bratului, mai ales in abductia peste 72, ca si in miscarile de flexie peste 60
sau de extensie.
e) Articulatia subdeltoidiana este de fapt un plan de alunecare intre fata profunda a
deltoidului si mansonul rotatorilor. Bursa de la acest nivel permite alunecarea tesuturilor
moi, care in acest fel nu blocheaza amploarea miscarilor umarului.
Articulatiile sternoclaviculara, acromioclaviculara si scapulotoracica formeaza centura
scapulara, care contribuie in mod decisiv la marea mobilitate a bratului.
Centura scapulara are ea insasi o miscare in raport cu toracele, realizind miscarile
proprii ale umarului, care sint :
- Miscari de proiectie anterioara (antepulsie) si posterioara (retropulsie), care
realizeaza deplasari do 1012 cm (aceste miscari nu se pot masura in grade). In
aceasta miscare scapula se transleaza, indepartindu-se sau apropiindu-se de coloana
10
al e
trunchiului,
acesta atinge
acromion.
Urmatoarele 90 sint realizate prin :
a) bascularea de
60 a scapulei
in
(din
articulatia
scapulotoracica),
articulatiile stornocostoclaviculara
(30) si
acromioclaviculara (30) ;
b) inclinarea
laterala
coloanei
dorsolombare
(cind
abductia
este
ambele
componente.
Pozitia preferentiala de start pentru masurarea abductiei cu gonio
ortostatism sau din sezind pe un taburet, pacientul fiind plasat cu spatele la testator.
Se poate utiliza si pozitia de decubit ventral
goniometrului se aliniaza pe
este miscarea de
tiv
zero este
rata (apropierea
insa
amplitudine.
antero-posterioare,
terioara se executa de
coraco
scapulotoracica,
si
prin
glenohume
bascularea
rale.
scapu
Urmatoarele
lei
60
(inlesnita
le
de
realizeaza
rotatiile
in
aceste
dintre ele.
tism si sezind.
za lombara. In miscare,
a bratului,
12
tinuare.
Atentie :
- Sa se evite extensia trunchiului
-Sa se evite abductia umarului
-Sa se evite ridicarea umarului
-Sa nu-si schimbe pozitia bratului goniometrului fixat la trunchi
4. Extensia ,de numita si
,,retroductie",
de ligamentele
C
poate
scapulei spre
atinge
90
prin
coraco-
accentuarea
care
bascularii
rotatii
de
metrului
Atentie :
- Sa se evite flexia anterioara a trunchiului
(din
pozitiile
de
sagital .
13
5. Rotatia interna
tudine
maxima.
Antepulsia
centurii
95 de ampli
la mis-
cu
flectat la 90.
Miscarea de rotatie se realizeaza prin orientarea antebratului spre planul mesei si sub acest
plan, daca este posibil.
-Se vor evita schimbarile de pozitie ale umarului, mai ales caderea lui pe planul
mesei (retropulsie), motiv pentru care se asaza sub umar o perna mica
-Abductia bratului trebuie sa fie bine fixata la 90
6. Rotatia externa sau rotatia laterala realizeaza 80-90 de amplitudine maxima, din care
6065 din scapulohumerala, iar 2025 prin retropulsia scapulotoracica. Masurarea se face din
acceasi pozitie si prin aceeasi plasare a goniometrului ca la rotatia intrena, dar antebratul este orie
Miscarile de rotatie se executa in jurul axului vertical, fiind rotatii longitudinale ale bratului
Aceasta precizare este necesara, deoarece pe axul vertical membrul superior poate
executa din umar si miscari in plan orizontal, denumite (discutabil) flexie si extensie
orizontala Alti denumesc (mai corect) aceste miscari adcluctie si abductie orizontala.
Pozitia de start este din ortostatism, in sezind sau in decubit dorsal. cu membrul
superior abdus la 90 si palma privind inainte. Flexia orizontala aduce membrul pina la 135 140 prin fata toracelui, iar extensia orizoritala il orienteaza spre inapoi la un unghi de 30, la
aceste miscari contribuind si centura scapulara prin antepulsia sau, respectiv. retropulsia ei.
7. Circumductia este miscarea complexa pe care articulatia umarului o realizeaza
datorita tuturor celor 3 grade de libertate pe care le are. Ea descrie un con deformat.
Pozitia corecta de functiune in care trebuie sa se imobilizeze articulatia umarului este in
flexie 45, abductie 60, rotatie 0
14
radiocubitala superioara
16
17
18
Miscarea in articul
atiil
e carpometacarpiene
creaza causul
can. Aceasta
atiil
e metacarpofalangi
in
100, cind sint flectate concomitent toate cele patru dea cite unui singur deget este mai redusa dato
poate ajunge la
0 si ajungind
uit. Exista un
dorsala a miinii, pe
rniinii.
nta dintre
de la nivelul pumnului
panul orizontal
al palmei.
20
precisa a lor.
aropiere a
cere
se apreciaza
. miscarilor
de flexie-extensie si lateralitate
4. Rotatia axiala
cum s-a
atiil
e interfalangiene.
mai ampla la
flexiei
interfalangiene
seste 90 .
se
face
cu
carpofalangiene ;
distale
si
Amplituidinea variaza de la
doar
la
posibila doar in
unele
persoane.
0 la 20 . In interfalangienele
21
proximale in mod
in articul a t i i l e p o l i c e l u i
sediul lor :
-In articulatia scafotrapezoidala, miscarea este foarte limitata si nu poate fi
apreciata.
-In articulatia trapezoidometacarpiana se realizeaza miscari ample de:
-abductie : miscarea de indepartare a policelui de planul palmei,miscare in plan perpendicular pe palma (fig. 2-12), cu amplitudinea de
6070 ;
tiala ;
de-a lungul
goniometrica
trebuie
facuta
cu
grija
ca
de 2530
in
articulatia
flexiei este
coapsei.
de testat in sus.
Goniometrul se plaseaza pe marele trohanter, cu bratul fix
spre
creasta iliaca, paralel cu axa lunga a trunchiului (pe linia medioaxilara), si bratul mobil de-a
lungul coapsei, catre condilul lateral
24
Atentie :
-Sa se evite bascularea bazinului, motiv pentru care este fixat
prin presarea cu mina a spinei iliace antero-superioare !
-Muschii ischiogambieri retracturati limiteaza flexia cind
genunchiul este intins.
2. Extensia cu genunchiul intins este de 15 20, iar cu el flectat nu depaseste 10.
Extensia pasiva atinge 30.
Pozitia pfeferabila pentru testare este decubitul ventral. (Uneori se
decubitul lateral.) Goniometrul se asaza ca la testarea fl
recurge si la
exiei.
de modalitatea de testare.
in acest ultim
ului, ceea ce da o
amplitudine de 50 60.
Atentie.
-O miscare de abductie a soldului opus mareste aparent unghiul coxofemuralei testate.
-Bascularea laterala a bazinului poate fi de asemenea cauza
de eroare in masuratoare.
4.Adductia este imposibila din pozitia anatomica zero, cu mem
aliniate unul linga altul. Pentru aprecierea acestei miscari
brele pelviene
30.
Se mai poate testa abductia combinindu-se cu flexia soldului, asociind
sau nu si o
flexie a genunchiului
Atentie :
-Sa se porneasca de la o pozitie corecta de 0, deoarece une
ori nu se sesizeaza
carea, falsificind
rezultatul masuratorii.
Abductia si adductia se executa in plan frontal pe axa sagitala asoldului
5. Rotatia interna
meseii flectat la
extins, cu piciorul
-de asemenea, dm decubit vent ral, cu genunchiul la 90, duce rea spre inauntru
a gambei se realizeaza prin rotatia interna a soldului.
26
Asemanator,
din
decubit
dorsal,
genunchiul la 90 , ducerea
cu
soldul
si
in afara a gambei
duri ca si aceasta
dului, avind o
, abductie de 5,
Testarea genunchiului
Genunchiul este format din trei articulatii, dintre care
sifemurorotuliana
femuroti biala
din condilii
miscarea de flexie-
treaza ca
atare.
27
respectiv, flectat.
Aceste miscari reprezinta alunecari antero-posterioare ale tibiei fata de condilii femurali
Exista un ,,sertar" anterior si altul posterior, in functie de directia miscarii, care se
evidentiaza doar pasiv. Testarea se face cu genunchiul flectat la 90.
28
Testarea gleznei
Articulatia gleznei sau articulatia tibiotarsiana, de tip trohlear, este formata din
pensa tibioperoniera si din fata superioara si partile superioare ale fetelor laterale ale
astragalului. Este o articulrtie cu un singur grad de libertate, permitind miscarea in plan
sagital, flex:a si extensia piciorului. Axa de miscare nefiind perfect transversala (este
deviata cu 8), in flexie dorsala piciorul deviaza putin si in adductie. Capsula articulara
este intarita de ligamentele colaterale intern si extern.
Pozitia anatomica de la care se apreciaza valoarea miscarilor de flexie-extensie este cu
piciorul in unghi drept cu gamba.
1. Flexia (flexia dorsala, dorsiflexlia) masoara 20-25, putind fi marita prin flexia
genunchiului, care relaxeaza tricepsul sural.
Pozitia de preferat pentru testare este din sezind la marginea mesei (cu genunchiul
flectat) sau din decubit dorsal, cu genunchiul flectat. Goniometrul se asaza extern, cu bratul
fix plasat pe peroneu, orientat de maleola externa, si cu bratul mobil paralel cu
metatarsianul V.
2. Extensia (flexia plantara), cu amplitudine mai mare, ajunge la45 ; se masoara in
acelasi fel si in acelasi timp cu flexia.
In miscarea de flexie-extensie un rol important il joaca articulatia tibioperoniera
inferioara (o articulatie ligamentara), ajutata de cea superioara.
Deoarcce astragalul este mai lat anterior decit posterior, in timpul dorsiflexiei partea mai
lata va presa lateral in scoaba tibioperoniera, indepartind peroneul in afara de linia mediana.
Revenirea din flexie a piciorului readuce peroneul. Aceste miscari sint inlesnite de
articulatiile tibioperonicre inferioara si superioara.
29
compusa de fapt din doua articulatii: una formata de fatetele antero-interne, alta de cele
postero-externe ale suprafetei inferioare a astragalului cu suprafata superioara a calcaneului
Intre aceste articulatii ramine un spatiu liber, ca un tunel (sinus tarsi), in care se afla
un ligament puternic interosos, care, impreuna cu ligamentul extern si cu cel posterior,
formeaza chingile de mentinere a articulatiei astragalocalcaneene.
b) Articulatia mediotarsiana -tot de tip artrodie este de asemenea formata din
tinut extins,
extern, de cca 2530 se executa, mai ales, din mediotarsiana si mai putin din
subastragaliana
-Flexia-extensia calcaneului, de mica amplitudine, se adauga acestor miscari
executate de astragal in articulatia tibiotarsiana.
Toate aceste miscari, de fapt, se compun pentru a realiza urmatoarele
miscari
complexe:
1. Inversia -miscare ce reprezinta asocierea adductiei cu supinatia
si o usoara
soldului.
la marginea
spatiul dintre
utilizata in
activitatile obisnuite.
2. Extensia activa are 70 pentru haluce, dar pasiv, asa cum se in
timpla si in
spre degetul V.
Masuratoarea instrumentala fiind dificila, de obicei amplitudinile se
apreciaza
visual.
31
32
-occiputul, zona dorsala medie, fesele si taloanele, care sint tangente in plan
vertical (perete) ;
-verticala care trece prin tragus, prin fata anterioara a umarului, marginea anterioara a
marelui trohanter, marginea externa a piciorului.
Aprecierea miscarilor coloanei se face pornind de la pozitia zero si fixind bazinul, fapt
deosebit de dificil datorita miscarilor in articulatiile coxofemurale. Numai in sezind se ponte
considera ca bazinul este mai mult sau mai putin fixat. Pe de alta parte, mobilitatea coloanei
variaza foarte mult in functie de virsta, ,,normalitatile amplitudinilor de miscare nefiind
standardizate in corelatie cu acest important parametru.
Tehnica si instrumentele de masurat sint si ele variabile.
vertebra. Sint artrodii care permit doar simple alunecari anterioare, posterioare sau laterale.
Aceste articulatii sint invelite de un aparat capsuloligamentara
Structura osoasa rigida dintre cele doua tipuri de articulatii obliga la o participare
sincrona a lor in timpul miscarii care se realizeaza de la un etaj la altul, amplificindu-se pe
masura ce intra in actiune tot mai multe niveluri.
Pozitia zero a coloanei este cea realizata in ortostatism, in rectitudine, avind ca repere :
-verticala firului cu plumb, care cade de la protuberanta occipitala, de-a lungul
spinelor vertebrale, in santul interfesier si intre cele doua maleole interne ;
-linia dintre virfurile scapulelor si linia bicreta, care sint ori zontale si paralele ;
-occiputul, zona dorsala medie, fesele si taloanele, care sint tangente in plan
vertical (perete) ;
-verticala care trece prin tragus, prin fata anterioara a umarului, marginea anterioara a
marelui trohanter, marginea externa a piciorului.
Aprecierea miscarilor coloanei se face pornind de la pozitia zero si fixind bazinul, fapt
deosebit de dificil datorita miscarilor in articulatiile coxofemurale. Numai in sezind se poate
considera ca bazinul este mai mult sau mai putin fixat. Pe de alta parte, mobilitatea coloanei
variaza foarte mult in functie de virsta, normalitatile amplitudinilor de miscare nefiind
standardizate in corelatie cu acest important parametru.
Tehnica si instrumentele de masurat sint si ele variabile.
Testarea coloanei cervicale
De electie, pozitia pentru testare este in ortostatism sau sezind.
1.Flexia masoara 3045, din care 20 in articulatia atlantooccipitala. Se apreciaza fie
dupa distanta mento-nstern (gura fiind inchisa)
-normal -mentonul putind atinge sternul , fie cu goniometrul, luind ca reper linia dintre lobul
urechii si comisura gurii (bratul fix este plasat orizontal, bratul mobil urmeaza miscarea acestei
linii).
34
35
entul in
ortostatism, astfel :
-punctul de pe fata laterala a membrului inferior pe care il atinge virful
degetelui III, in miscare,
palma aluneca de-a lungul coapsei.
-cu goniometrul : bratul fix, vertical, pe linia spinelor, orientat
intre S1 si C7 ;
. care se
inclina.
4.Rotatia masoara 30 -45 pe fiecare parte si se apreciaza prin
format intre linia umerilor(care se misca) si linia bicreta a pel
unghiul
visului.
realiza sint :
-Flexie -110-135
-Extensie -50-75
-lateralitate 60-80
-rotatie 75-105
Pozitia de functiune a coloanei corespunde pozitiei zero, cu coloana
curburile fiziologice
facind
(50), calculate
rului inferior si
lateralitate.
In general, nu se fac referiri la testarea acestor miscari, cu excepti
coborire a mandibulei, care face posibila deschiderea gurii si se
celei de
37