Sunteți pe pagina 1din 6

Textul publicitar

Loacker Gran Paticceria este o gama de specialitati de ciocolata care definesc


bunul gust intr-un mod traditional italian.Tortina este diponibila sub forma de minitarte la 21 g
in varianta Original crema pralinata si glazura din cea mai fina ciocolata cu lapte - si in
varianta Dark, cu ciocolata neagra delicioasa. Datorita ambalajului special, prospetimea
produselor este pastrata un timp mai indelungat decit in cazul celor obisnuite.
Specialitatile Loacker nu contin coloranti, conservanti si nici ingrediente care duc la cresterea
colesterolului. Pret: 11,5 RON/125 g.
( REVISTA AVANTAJE, NOIEMBRIE 2005)
Acest text apartine stilului publicistic. Stilul publicistic este propriu ziarelor si
revistelor destinate marelui public; este stilul prin care publicul este informat, influentat si
mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice, economice,
artistice etc. Modalitatile de comunicare sint: monologul scris (in presa si publicatii- cazul
prezentat in acest referat), monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile
publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris).
Stilul publicistic apare si se dezvolta in conditiile intemeierii si dezvoltarii presei in
limba romana, ca expresie a publicizarii, a interpretarii pentru public a vietii social-politice
si cultural-stiintifice, nationale si internationale, opineaza Dumitru Irimia. Este un stil de
interferenta a celui beletristic cu cel stiintific, preluand, la nivelurile sale de exprimare,
caracteristici din amandoua. Ceea ce deosebeste stilurile intre ele este insa vocabularul, cu
intreaga lui gama de nuante semantice, gradul de expresivitate, coloritul emotional si
sintaxa.
Publicitatea ca imagine fixa este constituita dupa cum opineaza I.C.Corjan, dintr-o
serie articulata de semnificatii icontextuale care au coerenta si coeziune structurala si emit o
multitudine de mesaje distinte si cu o vocatie semiotica diferentiala. Publicitatea poate fi
definita, dupa I.C.Corjan si ca o sinteza dintre text si ilustratie, dintre legenda si imagine si
invers. Avind in vedere ca vorbim de o reclama, vizualul se imbina cu imaginatia, tocmai
pentru a fi cit mai persuasiv, element de baza in acest stil. Pentru a identifica o reclama este
nevoie de doua elemente esentiale:

imagine, care poate fi reala sau contruita artificial, in care prezenta podusului este la
alegerea celui care o face;
enuntul lingvistic cu referire la obiectul propus, acest enunt trebuie sa fie formulat
clar.

In reclama prezentata in acest referat, publicitatea este pentru un produs italian, mai
precis o gama de specialitati din ciocolata. Asa cum este specific stilului publicistic, in
aceasta reclama sint oferite date concrete in ceea ce priveste produsul ( gramaj, crema ). In
ceea ce priveste orice tip de reclama/publicitate este importanta motivatia consumatorului.
Acesta trebuie sa stie care este avantajul sau daca va avea un anumit produs. In cazul
nostru motivatia pare sa fie destul de solida, si anume faptul ca produsele oferite de firma
LOACKER GRAN PASTICCERIA nu contin conservanti, coloranti sau alte ingrediente ce pot
cauza neplaceri in ceea ce priveste sanatatea consumatorului. Mesajul transmis respecta
normele comunicarii, acesta fiind receptat, inteles si interpretat de catre cititorii acestei
reviste. Rolul semnificantului este de a situa semnificatul intr-o anumita perspectiva. Scopul
semnificarii nu este de a crea alt univers imaginar ci de a interpreta prin semnificat un
referend preexistent, lasind loc imaginetiei receptorului de a-si face o idee cu privire la
produlul respectiv. De cele mai multe ori semnificantul depaseste limita corelatiei cu
semnificatul, tocmai pentru a crea acea ideea de perfectiune cu privire la aceste dulciuri, in

cazul de fata. Destinatarul are sansa de a lasa libere imaginile individuale in dimensiunile
propuse de emitator si le valorifica introducind procesul semnificarii intr-o stare tensionala
particulara. Este un lucru cert faptul ca aceasta revista este citita de suficiente persoane care
vor vedea reclama si vor fi atrase de produsul prezentat, datorita emitatorului, care este
sursa de informatii, de unde ia nastere ideea ce va fi transmisa. Acesta are un dublu rol, el
creeaza mesajul in anonimat, dar cu toate acestea este prezent. Cel care primeste mesajul,
receptorul, ia mesajul direct de la sursa sau prin diverse surse media. De aceea mesajul
trebuie sa fie clar si corect, el este unitatea de baza a comunicarii ce transmite o informatie.
Din punct de vedere formal, este reflectata structura generala a limbii romane, ponderea
mare a elementelor de comparatie, frecventa clasei morfologice a substantivelor in calitate
de compatate si comparante. Relatia semnificat-semnificant oscileaza intre excluderea
semnificantului de la constituirea semnificatiei, modificarea semnificantului si participarea
ambelor parti la procesul comunicarii. Semnificatia semnului lingvistic este indreptata de
acelasi raport dintre continutul informational si directia persuasiva.
Stilul publicistic contine comparatii al caror termen secund se incadreaza, semantic,
acelorasi cimpuri lexicale ca si in stilul beletristic: mare, indelungat, ingredient, cultural,
etc. Datorita ambaljului special, prospetimea produselor este pastrata un timp mai
indelungat decit in cazul celor obisnuite(Gh. Borlocan). Faptele de limba pe care se sprijina
redundanta in stilul publicistic sint: derivatia sinonimica, constructiile fixe, stereotipia unor
enunturi cu valoare metaforica. In publicitatea tiparita, asa cum este si in acest caz, sinteza
dintre cuvint si imagine creeaza un limbaj complex, orientat catre un referent real, si se
bazeaza pe strategii verbal-iconice polisemantice. Reclamele se fac pe baza unor relatii
mental-cognitive ce au rol demonstrativ-persuasiv. De cele mai multe ori argumentarea se
impune ca modalitate de influentare persuasiva, argumenteaza in mod natural tocmai pentru
influenta publicul. Strategia persuasiva se bazeaza pe doua argumente:

persuasiunea adresata ratiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauza-efect;


(cauze-situatie de analizat si/ sau problema-solutii-rezultate/ modalitati de aplicare a
solutiilor);
persuasiunea adresata afectivitatii aduce argumente de popularitate, superioritatea
unor produse in raport cu altele similare, marturia unor beneficiari ai produsului,
traditie, grija fata de destinatar.

Reclama data are o argumentare logica, de ordin rational educativ, ce implica logica,
regula reciprocitatii, binomul cauza efect, sau de ordin analogic: comparatia, exemplificarea
ca strategii de persuasiune. In subconstintul oamenilor, este faptul ca orice produs, daca
este strain, este si bun, lucru ce este evidentiat chiar de la inceputul textului, Loacker Gran
Paticceria este o gama de specialitati de ciocolata care definesc bunul gust intr-un mod
traditional italian. Persuasivitatea in procesul de semnificare este supusa tot timpul verificarii
din perspectiva relatiilor pret-continut. Produsul prezentat nu contine coloranti, conservanti si
ingrediente ce ar favoriza cresterea colesterolului, astfel consumatorul este atras de acest
lucru, sanatatea lui fiind cea evidentiata acum. Chiar daca va manca ceva dulce, nu va avea
probleme de sanatate, fiind evidentiata astfel calitatea produsului. Ideea textului este data de
titlu, DELICII DIN ITALIA, cititorul isi da seama ca este vorba despre ceva deosebit, insa
nestiind ce, va citi textul in totalitate. Fiecare reclama poate fi insotita asa cum am mentionat
si mai sus de o imagine care sa reprezinte produsul respectiv, tocmai pentru a da siguranta
consumatorului ca ceea ce este specificat in text este adevarat, iar in momentul in care
produsul va ajunge in mina lui, va fi pe deplin multumit. Receptivitatea la termenii ce
denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale
proprii), utilizarea unor procedee menite a stirni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice DELICII
DIN ITALIA, adeseori formate dintr-un singur cuvint, constructii retorice (repetitii, interogatii,
enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare
sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative este specifica acestui stil.Titlul are rolul

de a forta atentia si interesul cititorului dar si de a concentra in planul sau semantic cadrul
situational sau ideea concentrala in jurul careia textul isi organizeaza informatiile. Intilnim o
ambiguitate amplificata, ce reduce sau amplifica forta de convingere. In unele cazuri
reducerea continutului informational este pina la 0, ceea ce nu este cazul si in aceasta
reclama, unde produsul este prezentat destul de amplu, cititorul avind rolul de a se convinge
singur de cele prezentate. Este vorba de manipularea cititorului, deoarece produsul poate sa
nu fie asa cum este prezentat. Impletirea functiei referentiale cu functia conativa, cu
interventia de ordin secundar determina desasurarea functiei globale a limbii si intelegerea
textului mai bine, chiar daca se intervine im mod secundar cu mici detalii, acestea au o foarte
mare importanta in ceea ce vrea emitatorul sa transmita. Strins legat de stilul publicistic este
structura textului ce trebuie sa fie intr-o strinsa corespondenta cu natura mesajului, si este
conditionata de destinatar, care se impune inainte de toate emitatorului. Pronumele personal
are in acest caz o frecventa redusa. Rezulta de aici caracterul referential-obiectual al acestui
stil. Reclamele sint destinate unui anumit public: copii, parinti, elevi, etc., astfel ele trebuie
concepute astfel incit mesajul sa fie inteles bine de catre persoanele carora este aderesat.
Daca in stilul belestrsitic si stiintific, destinatarul este ignorat de catre emitator, in stilul
publicistic emitatorul este interesat de starea destinatarulului intr-o anumita perspectiva
ideologica, politica, culturala din care acesta recepteaza continutul de informatii pe care prin
enuntul dat. Emitatorul transmite informatiile cu un anumit scop. Receptorul trebuie sa fie
atras de produsul respectiv, sa doreasca sa il achizitioneze, cum este si cazul reclamei
prezentate aici, publicul va fi atras de ceea ce ii este transmis de catre emitator, imformatia
fiind clara si formulata persuasiv.
Textul are caracter bipolar in stilul publicistic, el comunica anumite date cu privire la relatiile
social-politice, economice, interne si intermationale, iar in raportul cu protagonistii, ii
orienteaza sa interpreteze datele realitatii social-politice. Raportul text-mesaj oscileaza intre
doi poli:

texte in care predomina componenta persuasiva, ce se caracterizeaza prin prezenta


multor semne lingvistice, ce au un continut informational care scade odata cu
cresterea ponderii finalitatii persuasive; cconcentrarea minima fiind caracteristica
stilului publicistic, in aces caz;
texte in care sfera de semnificatii a mesajului depaseste dezvoltatrea sintagmatica a
enuntului; aceasta este prezenta in materialele strict informative sau in cele de mica
pulicitate, in aceste texte concentrarea semantica este maxima.

In cazul reclamei prezentate cititorul are aproape toate informatiile in ceea ce priveste
aceste dulciuri. Este dat chiar si pretul, tocmai pentru a da siguranta destinatarului in ceea
ce priveste produsu. O particularitate definitorie a stilului publicistic este impletirea nivelului
fonetic al semnelor lingvistice cu aspectul lor grafic.

Textul narativ
Glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare,
copleindu-l. Se simea mic i slab, ct un vierme pe care-l calci n picioare, sau ca o
frunz pe care vntul o vltorete cum i place. Suspin prelung, umilit i nfrico at n
faa uriaului:
Ct pmnt, Doamne!...
n acelai timp ns iarba tiat i ud parc ncepea s i se zvrcoleasc sub
picioare. Un fir l nepa n glezn, din sus de opinc. Brazda culcat l privea
neputincios, biruit, umplndu-i inima deodat cu o mndrie de stpn. i atunci se
vzu crescnd din ce n ce mai mare. Vjiturile stranii preau ni te cntece de
nchinare. Sprijinit n coas, pieptul i se umfl, spinarea i se ndrept, iar ochii i se
aprinser ntr-o lucire de izbnd. Se sim ea att de puternic nct s domneasc
peste tot cuprinsul.
(Liviu Rebreanu, ION, Cap II Zvrcolirea)
Fragmentul aparine capitolului al II-lea, Zvrcolirea (titlu simptomatic pentru dilema
sufleteasc a lui Ion). Prin tehnica dispunerii antinomice a unor scene-cheie (metoda
modern a contrapunctului), acest episod are o pereche construit prin simetrie
invers n capitolul al IX-lea, Srutarea (cnd Ion se simte ca un uria care a biruit
balaurul).
Textul citat are o funcie de caracterizare, cuprinznd eroul principal n rela ia sa
complex cu pmntul. Acesta apare ca o zeitate in fa a creia omul trie te
sentimentul nimicniciei. Tririle luntrice ale eroului sunt eviden iate din perspectiva
naratorului omniscient care surprinde reaciile suflete ti antitetice. Detalierea
acestora se realizeaz prin comparaii cu simboluri selectate din planul naturii,
figurnd derizoriul i efemeritatea (vierme, frunz),prin epitetul dublu (mic i slab;
umilit i nfricoat), prin metafora personificatoare (glasul pmntului; uriaul).
Prima metafor are funcie definitorie pentru orizontul interior al protagonistului.
Vocea care vine din adncimi insondabile ale incon tientului colectiv define te
arhetipul. Ptrunznd nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, cople indu-l , ea
apare ca o voce a fatalitii, a unui destin pus sub semnul hybrisului.
Chemarea pmntului, mai puternic dect cea a iubirii, modeleaz comportamentul
i opiunile lui Ion. Suspinul umilit i nfricoat exprim nu numai con tiin a nimicniciei
umane n raport cu divinul i cu pmntul ridicat la rang de divinitate, ci i un tragic
presentiment al fatalitii. Acesta va fi ns anulat de nfiorarea orgolioas a omului
care, prin gestul ritualic al rsturnrii brazdei, are sentimentul izbvirii, al puterii sale
de a schimba faa pmntului. Toate aceste triri ale personajului sunt descrise ntrun limbaj familiar, ncrcat ns de o surprinztoare poezie, izvort din sentimentul
autentic al naturii i din cunoaterea firii umane.

Textul argumentativ
Adevratele poezii ncep acolo unde se sfresc pe hrtie. (O. Goga Precursorii)
Consider pertinent afirmaia adevratului poet, O. Goga. Fr ndoial, poezia,
opera literar n general, nu este un simplu obiect estetic, un artefact, deoarece ea
nu se confund cu scrisul i suportul acestuia. Literatura oral nu a fost nregistrat
n scris i totui i are existena sa. Aadar, nu putem echivala o oper literar cu o
metod de notare sau nregistrare. Cred c adevratele poezii exist nu numai
pentru c exist un emitor, ci mai ales un receptor cititorul. Opera literar se afl
ntotdeauna dincolo de orice experien creatoare i dincoace de orice experien de
lectur. Prin urmare, ea este altceva dect crede c a lsat n ea cel care a creat-o i
mai mult dect descoper n ea cel care o interpreteaz. Pentru a cpta via,
cuvintele trebuie s fie simite de cititor i, doar dac acestea reuesc s-l nale n
sfera ficiunii ideale (T. Maiorescu), ele vor tri. Starea de catharsis marcheaz, n
primul rnd, victoria poeziei n lupta pentru supravieuire. Dei produs al unui autor,
opera i prsete condiia dependent n care se gsete n cursul procesului de
creaie, pentru a deveni un obiect artistic oferit percepiei i interpretrii. Cuvntul
este mort, ngropat n acele versuri, dac nu este rostit, simit. Poeii combin
cuvintele astfel nct forma cptat s sensibilizeze cititorul. Oskar Walzer spunea
c forma operei de art este n egal msur elementul spiritual ce-l insufl artistul
operei sale, ca i tot ceea ce, modelat de mna sa, condiioneaz aspectul exterior al
operei de art. n realitate, voina, cunoaterea, simirea alctuiesc coninutul unei
opere, dar acest coninut, pentru a deveni art, trebuie s se prezinte cititorului
senzorial, i nu conceptual.
Textul argumentativ reprezint un act de comunicare centrat pe funcia conativ,
scopul urmrit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de
vedere susinut de autor. ntr-un text argumentativ, autorul apr o tez prin utilizarea
unor argumente pe care le poate ilustra cu exemple. Orice text argumentativ
cuprinde, de obicei, o constatare general (care poate fi, eventual, o afirmaie cu
caracter general, care trebuie susinut prin demonstraie), argumentele aduse de
autor n sprijinul sau mpotriva constatrii enunate i o concluzie (sintez a opiniilor
exprimate). Teza (ideea susinut de autor) rspunde la ntrebarea ce vrea s
demonstreze autorul su?. Ea poate fi explicit, cnd este enunat foarte clar de
ctre autor cel mai adesea la nceputul sau la finalul textului, n aceast ultim
situaie aprnd sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul ntregului
discurs, sau implicit, cnd se deduce din scopul general urmrit n ansamblul
argumentaiei.
Pentru a-i demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei
argumentate. Argumentele trebuie s fie solide, formulate clar i ordonate logic
pentru a justifica teza i a convinge receptorul. n comunicarea scris, fiecrui
argument i corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi nsoite de
contraargumente, care confer ntregului discurs un plus de precizie i de

viabiliate/credibilitate. Formularea argumentelor se realizeaz cu ajutorul unor


structuri de tipul: consider c..., deoarece/fiindc/ntruct/pentru c..., m
intereseaz, mi place, mi strnete interesul... deoarece. De asemenea, se pot
utiliza structuri lexicale cu rol emfatic i persuasiv: bineneles, n mod sigur, n mod
evident, cert este c... Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dac
argumentul conine o referin general, exemplul expune ntotdeauna un caz
particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experiena personal, preluarea
unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referin (filosofi, lingviti,
critici literari etc.), invocarea utilitii problematicii abordate. Unele argumentri sunt
foarte bine ilustrate prin contraexemple.
Concluzia rezum demersul argumentativ.
Ordonarea prilor componente ale textului argumentativ se realizeaz cu ajutorul
unor elemente conectoare (adverbe, locuiuni adverbiale, conjuncii sau locuiuni
conjuncionale, structuri verbale) care exprim diferite raporturi.