CAPITOLUL I.

NOIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND REGLEMETAREA

PREURILOR N ROMNIA
n Romnia aciuni de intervenie a statului n stabilirea preurilor au existat nc din
secolele XVIII-XIX, primele reglementri cunoscute datnd din 13 aprilie 1866, cnd prin legea
privind monopolul chibriturilor i al crilor de joc se stabilete c fixarea preurilor era realizat
de Consiliul de Administraie al Regiei Monopolurilor Statului, cu aprobarea Ministerului de
Finane. n anul 1914, declanarea Primului Rzboi Mondial conduce la adoptarea unor msuri
pentru stoparea aciunilor de specul prin fixarea preurilor maxime la care puteau fi vndute
produsele de prim necesitate.
Istoria preurilor n Romnia este marcat de instaurarea regimului comunist, care a
reprezentat instituirea unui dirijism total la nivelul preurilor, marcat prin apariia la 25 mai 1950
a Decretului nr. 142 privind reorganizarea sistemului de stabilire a preurilor. n conformitate cu
acesta erau trasate o serie de principii n acest sens: principiul unicitii preurilor pe teritoriul
Romniei, principiul relativei stabiliti a preurilor, principiul corelrii preurilor i a
diferenierii lor n funcie de calitatea produselor. Un anumit numr de produse fceau parte din
nomenclatorul pentru care preurile erau stabilite de ctre Consiliul de Minitri, iar altele cdeau
sub incidena altor organe de decizie. De asemenea, prin Legea nr. 19 cu privire la regimul
preurilor i tarifelor, din 16 decembrie 1971 se urmrea elaborarea unui sistem care s
flexibilizeze modul de fixare a preurilor cu ridicata pentru a permite adaptarea lor periodic la
condiiile noi ce apreau n economie.
Formarea liber a preurilor pe piaa romneasc a fost demarat prin H.G. nr. 1109/1990
privind liberalizarea preurilor i msuri de protecie social. Acest proces a continuat prin H.G.
nr. 239/1991 cu privire la cea de-a doua etap de liberalizare, ulterior fiind emise alte acte
normative viznd continuarea liberalizrii preurilor i tarifelor. O serie de acte legislative
reglementeaz intervenia statului, prin organele sale abilitate, n stabilirea preurilor pentru
anumite produse. Unul dintre actele normative care vizeaz gestionarea relaiilor dintre
operatorii pe o anumit pia, n vederea crerii unui climat concurenial echitabil este Legea
concurenei (21/1996). Aceasta evideniaz i reglementeaz situaiile n care anumite condiii
limiteaz formarea corect a preurilor pe pia. n acest sens, potrivit articolului 5, sunt
considerate practici anticoncureniale n domeniul preului: fixarea concertat, n mod direct sau
indirect, a preurilor de vnzare sau cumprare, a tarifelor, adaosurilor, precum i a oricror
altor condiii comerciale inechitabile. Abuzul de poziie dominant deinut de unul sau mai
muli ageni economici pe piaa romneasc este interzis deoarece poate conduce, printre altele,
la impunerea, n mod direct sau indirect, a preurilor de vnzare sau de cumprare, a tarifelor i a
altor clauze inechitabile. De asemenea, urmare a unei poziii dominante deinute pe pia, o
3

ntreprindere poate practica preuri excesive sau preuri de ruinare, preuri sub costuri (preuri de
dumping), n scopul nlturrii concurenilor sau i poate exporta produsele sub costul de
producie, urmnd ca diferena s fie acoperit prin majorarea preului pe piaa intern. Prin
aceast lege se nfiineaz dou organisme specializate cu autoritate de control i reglementare a
comportamentului concurenial. Consiliul Concurenei - instituie neguvernamental, cu rol de
decizie, care urmrete respectarea regulilor concurenei de ctre agenii economici, nlturarea
practicilor anticoncureniale i sancionarea acestora. Oficiul Concurenei este o instituie
guvernamental ce urmrete aplicarea dispoziiilor legale privind concurena (n special, a
deciziilor Consiliului Concurenei), avizarea i controlul preurilor ce au un caracter reglementat.
Principalele atribuii al Consiliului Concurenei i ale Oficiului Concurenei
CONSILIUL CONCURENEI
Certific, pe baza investigaiilor efectuate la

cererea unor ageni economici sau asociaiilor de

ageni economici i pe baza dovezilor prezentate,
existena unor practici anticoncureniale;

Ia decizii de acordare a scutirilor de nelegeri,

decizii de asociere sau practici concertate, precum
i decizii de admitere de concentrri economice;
Asigur aplicarea efectiv a deciziilor proprii;

Efectueaz, din propria iniiativ, investigaii utile

pentru cunoaterea pieei;

Sesizeaz Guvernul asupra existenei unei situaii
de monopol;

Sesizeaz instanele judectoreti asupra cazurilor

n care acestea sunt competente;
Urmrete aplicarea dispoziiilor legale n
domeniul proteciei concurenei;

Avizeaz proiectele de HG care pot avea impact

anticoncurenial i propune modificarea celor care
au un asemenea efect;
Face recomandri Guvernului i organelor APL

pentru adoptarea de msuri care s faciliteze

dezvoltarea pieei i concurenei;
Realizeaz studii i rapoarte privind concurena i
furnizeaz Guvernului, publicului i organizaiilor
internaionale specializate informaii privind
concurena;
Reprezint Romnia i promoveaz schimbul de
informaii i de experien n relaiile cu
organizaiile i instituiile de concuren strine i
comunitare.

OFICIUL CONCURENEI
Efectueaz, din propria iniiativ sau ca urmare a
unei plngeri, sesizri sau notificri, investigaii
privind practicile anticoncureniale constatate;
Avizeaz
stabilirea
preurilor
n situaia
monopolurilor, a activitilor economice supuse
unui regim special, n situaii de criz, dezechilibru
sau disfuncionare, ce pot aprea n cadrul pieei;
Urmrete aplicarea dispoziiilor legale i a altor
acte normative incidente n domeniul concurenei;
Urmrete aplicarea efectiv a deciziilor
Consiliului Concurenei i informeaz asupra
situaiilor constatate;
Urmrete evoluia preurilor n economie, face
cercetri n sectoarele economice n care evoluia i
nivelul preurilor sugereaz o restrngere a
concurenei;
Realizeaz studii i ntocmete rapoarte privind
concurena i furnizeaz Guvernului, Consiliului
Concurenei,
publicului
i
organizaiilor
internaionale informaii privind concurena;
Promoveaz schimbul de informaii i de
experien n relaiile cu organizaiile i instituiile
internaionale de profil, i coopereaz cu
autoritile de concuren strine i comunitare.

Astfel, preurile i tarifele produselor i serviciilor care se execut i se presteaz n ar

n cadrul activitilor de monopol natural sau al regiilor autonome se stabilesc cu avizul Oficiului
Concurenei. n aceast categorie, conform Legii 88/1999 se includ: energia electric, energia
termic, serviciile de transport pe cale ferat, de transport fluvial, de transport urban, serviciile
4

potale, serviciile telefonice, serviciile de alimentare cu ap i de canalizare, precum i

medicamentele de uz uman din producia intern. Preurile i tarifele acestor servicii se puteau
ajusta periodic (trimestrial sau lunar) pe baza unor parametri de ajustare (cursul de schimb
valutar leu/$ sau indicele preurilor de consum).
Conform Ordonanei de urgen nr. 36/ 2001 privind regimul preurilor i tarifelor
reglementate care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenei, acestea se pot ajusta, de regul, la
un interval de trei luni, dac parametrul de ajustare se modific cu cel puin 5% fa de nivelul
existent la data precedentei ajustri. Aceast ordonan abrog Legea 88/ 1999, impunnd alte
condiii de ajustare a preurilor. Astfel, pentru servicii telefonice i potale de baz internaionale,
precum i pentru medicamentele de uz uman ajustarea preurilor i tarifelor se face pe baza
cursului de schimb valutar leu/$, iar pentru celelalte produse i servicii ale cror pre este
reglementat, pe baza indicelui preurilor de consum. n completarea ordonanei a fost publicat
Hotrrea nr. 669/2001 privind criteriile i modalitile de ajustare a preurilor i tarifelor
reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenei, precum i coeficientul de
corecie care reflect avantajul consumatorului.
Fac obiectul reglementrii i preurile produselor ce rezult n urma desfurrii unor
activiti care sunt considerate monopol de stat, n conformitate cu Legea nr. 31/1996 privind
regimul monopolului de stat. Aceasta stipuleaz c preurile i tarifele maximale ale produselor i
serviciilor ce intr n sfera monopolului de stat sunt supravegheate de Guvern, cu avizul
Oficiului Concurenei.
Anumite tipuri i practici de preuri cad sub incidena legii, deoarece ele sunt considerate
susceptibile de a influena raporturile de concuren. Practicile preurilor impuse cuprind acte i
fapte cu caracter legal prin care se urmrete fixarea, limitarea sau controlul preurilor, ntr-un
anumit stadiu al procesului de distribuie. Acestea vizeaz relaiile dintre productori i
distribuitori i pot avea ca variant preurile recomandate. Preurile impuse sunt interzise n cazul
n care fac obiectul unor nelegeri, intrnd sub incidena Legii Concurenei.
Preurile discriminatorii presupun practicarea unor preuri diferite pentru anumite
categorii distincte de consumatori. n multe cazuri, preurile discriminatorii sunt interzise
deoarece nu pot fi justificate de diferene corespunztoare ale costului i sunt considerate inetice.
n legislaia din Statele Unite ale Americii, conform legilor Clayton (1914) i Robinson-Patman
(1936) discriminrile de pre sunt ilegale numai cnd au ca efect afectarea substanial a
competiiei pe pia. Diferenierile de pre sunt permise ca rspuns la condiiile schimbtoare
care afecteaz comercializarea produselor (ieirea din sezon, deteriorarea fizic a bunurilor,
falimentul firmei ofertante). De asemenea, sunt considerate legale preurile care rezult din
diferene de costuri sau cnd clienii nu sunt concureni.
5

Preul de ruinare poate fi practicat de o ntreprindere care, prin prisma poziiei

dominante ocupate pe pia, stabilete, pe o perioad ndelungat, un pre foarte sczut care s
genereze ieirea de pe pia a unuia sau mai multor concureni. Acest pre este interzis n
Romnia de Legea Concurenei, iar n S.U.A. de Legea Sherman i de Legea Comisiei Federale
de Comer (1914). Aceleai acte interzic i practicarea preurilor de dumping, pe plan
internaional existnd, n acest sens mai multe, reglementri ale Organizaiei Mondiale a
Comerului.
Preurile de apel sunt preuri sczute, promovate pentru a atrage consumatorii la
punctele de vnzare, existnd posibilitatea ca ulterior acetia s fie orientai ctre alte produse
mult mai profitabile pentru ofertant. n situaia n care, odat ajuns la locul de vnzare,
consumatorul este convins s cumpere un articol cu un pre mai nalt, folosindu-se o varietate de
trucuri precum degradarea produsului promovat, lipsa sa din stoc sau refuzul de a onora
comanda, se ajunge la o practic ilegal cunoscut i sub denumirea de preuri momeal (bait
and switch prices).
O serie de reglementri vizeaz modul n care sunt comunicate informaiile asupra
preului. (Hotrrea nr. 555/1994 privind stabilirea i sancionarea contraveniilor la normele
legale din domeniul preurilor i tarifelor), ofertanii avnd obligativitatea de a informa corect i
complet consumatorii cu privire la preul final, precum i la sumele adiacente aferente unor taxe
sau unor prestaii suplimentare.

CAPITOLUL II.REGLEMENTAREA I SUPRAVEGEHREA PIEELOR DE

INTERES NAIONAL N ROMNIA
Romania, n contextul apropierii de reglementarile existente in Uniunea Europeana, a
realizat cadrul legal privind reglementarea si supravegherea unor piete de interes national sau in
care exista activitati de monopol natural.
Vom

prezenta

continuare

principiile

acestor

reglementari

in

conexiune

cu formarea tarifelor specifice in domeniile energiei electrice, telecomunicatiilor si serviciilor

postale.
2.1. Reglementarea preurilor n domeniul energiei electrice
Sectorul energetic a fost in mod traditional considerat ca un sector in care monopolul
natural este de neevitat. Aceasta prezumtie s-a bazat, in special, pe caracterul inte 434b12e nsiv
investitional, pe importanta retelelor de transport si distributie si pe raritatea si concentrarea
resurselor energetice pe plan mondial.
Data fiind importanta deosebita a acestuia, atat pentru ramurile economiilor nationale, cat
si pentru asigurarea bunastarii populatiei, statul a preluat sarcina realizarii si exploatarii
sistemului. Rezultatul acestei actiuni a constat in crearea unor colosi integrati pe verticala care,
de regula, asigurau productia, transportul si distributia produselor energoelectrice. Pentru
protectia consumatorilor captivi', atat persoane fizice, cat si juridice, fata de furnizorul
monopolist, au fost instituite mecanisme de control administrativ al preturilor, pentru a se
preveni un abuz din partea acestuia.
n cadrul procesuiui de armonizare a legislatiei interne cu reglementarile comunitare a
fost initiat un amplu proces de reformare a reglementarilor referitoare la productia, transportal si
distributia energiei electrice. Prin HG nr. 627/2000, Compania Nationala de Electricitate CONEL S.A. a fost reorganizata, creandu-se Compania Nationala de Transport al Energiei
Electrice Transelectrica S.A., S.C. Termoelectrica S.A.,S.C. Hidroelectrica S.A. si Societatea
Comerciala pentru Distribuirea Energiei Electrice Electrica S.A. Astfel s-a optat pentru:
-separarea legala a activitatilor care constituie monopol natural (transport si distributie)
-privatizarea in prima instanta a celor opt filiale regionale de distributie
- accesul reglementat ia retea.
Supravegherea pietei energiei electrice cade in sarcina Autoritatii Nationale de
Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), institutie publica in subordinea Minis-rului
Industriei si Resurselor. ANRE este autoritatea publica ce are competenta de elaborare a
metodologiei de calcul al preturilor si tarifelor aplicabile activitatilor de monopol natural si de
aproare a sistemelor de preturi si tarife pentru aceste activitati, urmarind ca obiectiv, protectia
corespunzatoare a consumatorilor de energie.
7

Activitatile de monopol natural din domeniul energiei electrice sunt cele de transport si
distributie a energiei electrice, precum si cele de alimentare a consumalorilor captivi de catre
societatile de distributie a energiei electrice.
Tranzactionarea energiei electrice si a serviciilor de sistem, in Romania, se realizeaza in
cadrul pietei en gros a energiei electrice, care functioneaza pe baza urmatoarelor principii:
a) piata se realizeaza prin aranjainente comerciale en gros cu energie electrica si
cu servicii asociate, intre participanti;
b) piata trebuie sa devina competitiva la nivelul producatorilor si furnizorilor de energie
electrica si reglementata pentru activitatile de transport si de distributie;
c) pretul pietei se formeaza printr-un mecanism specific;
d) participantii la piata, inclusiv consumatorii eligibili sunt indreptatiti sa aiba acces
reglementat;
e) consumatorii eligibili pot alege fumizorul de energie electrica, cu care incheie
contracte negociate;
f) racordarea la retele de transport si de distributie reprezinta un serviciu public
obligatoriu;
Metodologiile de stabilire a tarifelor i preturilor energiei electrice. In cadrul acestora
se includ:
- metodologia de stabilire a tarifului pentru transportul energiei electrice;
- metodologia de stabilire a tarifelor pentru consumatorii finali captivi de ener-gie
electrica.
Particularizam in continuare doar metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de
distributie a energiei electrice.
Metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distributie a energiei
elecrice. Serviciul de distributie consta in exploatarea, intretinerea, dezvoltarea retelei de
distributie in scopul transmiterii energiei electrice de la producatori/operatori de transport la
consumatorii finali de energie electrica.
Operatorul de distributie asigura doua categorii de servicii:
- serviciul de distributie;
- serviciile de sistem ale retelelor de distributie a energiei electrice.
In prezent, distributia energiei este asigurata de S.C. Electrica S.A., prin cele opt filiale
regionale (operatori) ale acesteia. Tarifele de distributie se determina pentru fiecare operator de
distributie pe baza cheltuielilor aferente utilizarii retelelor de distributie ale acestuia si sunt unice
pe teritoriul operatorului.
8

Tarifele se stabilesc pentru serviciul de distributie prestat, pentru categoriile de

destinatari:
- fumizori alimentati din reteaua de distributie;
- consumatori eligibili alimentati din reteaua de distributie;
- alti operatori de distributie/transport pentru tranzitul energiei.
Nivelul tarifelor de distributie se fundamenteaza cu datele privind cheltuielile anuale ale
operatorului. Tarifele pot fi revizuite periodic, odata cu revizuirea tarifelor reglementate pentru
consumatori finali, daca se inregistreaza o variatie a costurilor unitare mai mare de 5% fata de
cele previzionate.
Pentm fiecare din grupele de elemente de retea se stabilesc tarife specifice de tip monom,
pe nivel de tensiune si tip de instalatii, si anume:
- tarif pentru linii de 110 kV;
- tarif pentru puncte de transformare 110 kV/MT (medie tensiune);
- tarif pentru linii MT;
- tarif pentru puncte de transformare Medie Tensiune/Joasa Tensiune;
- tarif pentru linii de Joasa Tensiune.
Stabilirea de catre ANRE a tarifelor pentru transportul si distributia energiei electrice se
face pe baza unei metodologii care tine cont de categoriile de costuri ale operatorilor, dupa cum
urmeaza:
a. costurile de exploatare si intretmere a retelei
b. costurile pentru consumul propriu tehnologic;
c. costurile financiare pentru dezvoltare (dobanzi, comisioane bancare si diferen-te de
curs valutar legate de credite pentru investitii).
Cota de profit brut aplicabila la suma acestor costuri este de 8%.
2.2. Reglementarea preurilor n sectorul comunicaiilor
Domeniul comunicatiilor, in special cel al telecomunicatiilor, a cunoscut o dezvoltare
tehnologica exploziva in ultimele doua decenii.
Aparitia acestor noi tehnologii si servicii nu a eliminat insa in totalitate monopolurile, in
special cele naturale, a caror existenta deriva din importanta retelei fizice pentru fumizarea
serviciilor si din faptul ca sunt utilizate in special resurse limitate (spatiul radioelectric, resursele
de numerotatie etc), a caror utilizare rationala implica impunerea unor restrictii si din necesitatea
asigurarii serviciului universal.
Problemele cele mai importante in acest domeniu apar pe piata serviciului de telefonie
fixa si pe piata serviciilor postale.
9

- Piata telefoniei fixe nu a dezvoltat, pana in acest moment, solutii pentru eradicarea
completa a monopolului pentru toate tipurile de servicii si nici pentru toate zonele geografice,
fapt care a impus implicarea statului,in incercarea de a separa nucleul monopolului natural de
celelalte componente ale serviciilor de telecomunicatii, in scopul crearii unui grad cat mai ridicat
de concurenta.
In acest scop au fost impuse fostilor operatori monopolisti, care detin in proprietate
reteaua de telefome fixa, obligatii legate in principal de:
- permiterea accesului la retea, in conditii nediscriminatorii a celorlalti operatori pentru
fumizarea serviciilor chiar concurente. In acest scop, fostilor operatori monopolisti le-au fost
impuse obligatii de separare a activitatilor legate de administrarea si fumizarea retelei de
activitatile de furnizare, prin intermediul retelei, a serviciilor de telefonie. In acest mod, poate fi
determinata posibila discriminare, prin pret sau prin conditii de acces, a operatorilor concurenti
pe piata serviciilor de telefonie;
- interconectarea retelelor de telecomunicatii, astfel incat clientii unei companii de
telefonie sa poata apela clientii unei alte companii.
In plus, interventia statului consta si in asigurarea serviciului universal, respectiv setul
minim de servicii de o calitate determinata care este disponibil pentru toti utilizatorii, indiferent
de localizarea lor geografica, la un tarif accesibil. Setul de servicii se refera, in principal, la
asigurarea accesului la o locatie fixa, asigurarea unui serviciu de informatii si asigurare de
telefoane publice cu plata.
Asigurarea serviciului universal poate implica si acordarea unor compensatii companiilor
care sunt desemnate pentru fumizarea acestora, datorita faptului ca obligatia de asigurare a
serviciului universal poate implica asumarea unor costuri suplimentare si desfasurarea unor
activitati ineficiente din punct de vedere economic.
Reglementaiea pietei serviciilor telefonice ia Romania.Incepand cu octombrie 2002,
odata cu intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvemului nr. 79/2002 si cu infiintarea
Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii, sunt introduse si in Romania regulile
comunitare cu privire la supravegherea pietei serviciilor si retelelor de telecomunicatii, regulile
specifice privind protectia concurentei si reglementarea preturilor in acest domeniu.
In scopul supravegherii pietelor, pe baza regulamentului privind identificarea pietelor
relevante din sectorul comunicatiilor electronice si a regulamentului privind efectuarea analizelor
de piata si determinarea puterii semnificadve de piata, ANRC efectueaza analize de piata pentru
a determina daca un fumizor de servicii sau retele de telecomunicatii detine pozitie dominanta,
respectiv daca are posibilitatea de a se comporta independent de clientii sau fumizorii sai. ANRC
10

poate impune fumizorilor care detin pozitie dominanta obligatii de nediscriminare, de asigurare a
evidentei contabile separata, de stabilire pe baza unei metodologii agreate etc.
Daca o analiza de piata indica absenta concurentei efective, care presupune ca operatorul
in cauza este capabil sa mentina tarifele la un nivel excesiv de inalt sau sa reduca tarifele in mod
nejustificat, in detrimentul utilizatorilor finali, ANRC poate sa impuna obligatii referitoare la
recuperarea costurilor si controlul tarifelor, inclusiv obligatii de fundamentare a tarifelor in
functie de costuri si obligatii privind evidenta contabila, pentru fumizarea anumitor forme de
acces sau de interconectare. La impunerea obligatiilor ANRC va lua in considerare investitia
facuta de operatorul in cauza si va permite existenta unei rate rezonabile de recuperare a
capitalului investit, tinand seama de riscurile asociate acestei investitii.
Orice mecanism de acoperire a costurilor sau orice metodologie de tarifare im-pusa
trebuie sa promoveze eficienta economica si concurenta si sa maximizeze beneficiul
consumatorilor. In acest scop ANRC poate saia in considerare tarifele practicate pe pietele
concurentiale comparabile.
In cazul in care un operator are obligatia sa isi fundamenteze tarifele in functie de costuri,
atunci proba faptului ca tarifele respective sunt determinate prin adaugarea la costuri a unei rate
rezonabile de recuperare a investitiei se afla in sarcina operatorului in cauza. In vederea
calcularii costului fumizarii eficiente a serviciilor, autoritatea de reglementare poate utiliza
metode de contabilizare a costurilor, altele decat cele utilizate de operator. ANRC poate cere
unui operator safurnizeze toate informatiile care au stat la baza determinarii unor tarife si poate
impune, daca este cazul, ajusari ale acestor tarife.
In situatia in care controlul tarifelor se realizeaza prin impunerea implementarii unui
sistem de contabilitate a costurilor, descrierea acestui sistem trebuie facuta publica, indicandu-se
cel putin principalele categorii in care sunt grupate costurile si regulile utilizate pentru alocarea
costurilor. Indeplinirea obligatiilor de implementare a sistemului contabil trebuie auditata anual
de un organism independent, rczultatele acestui audit urmand sa fie publicate in conditiile
stabilite de ANRC.
ANRC are si rolul de a monitoriza nivelul si evolutia tarifelor serviciilor cuprinse in sfera
serviciului universal, putand obliga furnizorii acestui tip de servicii sa aplice tarife comune,
inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice sau pe intreg teritoriul national sau sa
respecte anumite formule de control al cresterii tarifelor.

11

2.3.Modul de reglementare i de control al tarifelor pe piaa serviciilor potale

Si in domeniul serviciilor postale tendintele, atat pe plan european, cat si pe plan national,
sunt legate de deschiderea pietelor catre concurenta in contextul asigurarii serviciului universal.
Serviciul universal este definit ca dreptul oricarui consumator de a beneficia de furnizarea
permanenta a serviciilor postale de o calitate definita, la un pret accesibil, in orice punct de pe
teritoriul Romaniei. Fumizorii serviciului universal sunt desemnati pe baza unor conditii si
proceduri stabilite de catre ANRC si Consiliul Concurentei.
Pentru deschiderea graduala la concurenta, prin OG 31/2002 a fost stabilita limita
maxima de gramaj (350 g) a trimiterilor de corepondenta inteme si intemationale pentru
prestarea carora pot fi desemnati unul sau mai multi furnizori.Aceasta limita poate fi redusa prin
Hotarare a Guvemului, ceea ce poate permite alinierea la normele europene m domeniu, care
prevad o limita de 100 g incepand cu 1.01.2003, respectiv de 50 g incepand cu 1.01.2006.
Tarifele percepute pentru prestarea serviciilor postale se stabilesc avandu-se in vedere
eficienta economica, asigurarea dreptului de acces la serviciul universal si dezvoltarea retelei
postale. Tarifele serviciilor postale din sfera serviciului universal trebuie sa fie accesibile,
transparente, nediscriminatorii si fundamentate pe costuri.
Funizorii de serviciu universal carora li s-a rezervat dreptul de a presta unul sau mai
multe servicii postale din sfera serviciului universal au obligatia de a supune spre aprobare
ANRC tarifele percepute pentru serviciile rezervate si de a le aduce la cunostinta publicului cu
cel putin 30 de zile inainte de data la care acestea intra in vigoare. In vederea aprobarii tarifelor
percepute pentru serviciile rezervate, autoritatea de reglementare va solicita avizul consultativ al
Consiliului Concurentei.
In situatia in care un fumizor de serviciu universal aplica tarife reduse in cazul unui
volum mare de trimiteri de la acelasi expeditor, el are obligatia de a aplica principiile
transparentei si nediscriminarii atat cu privire la tarife, cat si cu privire la conditiile asociate
acestora.
ANRC poate stabili in sarcina furnizorilor de serviciu universal obligatia mentinerii unui
nivel uniform al tarifelor percepute pentru serviciile din sfera serviciului universal pe care sunt
obligati sa le presteze, pe intreaga arie geografica in care presteaza aceste servicii.
Furnizorii de serviciu universal trebuie sa respecte urmatoarele principii la incheierea
acordurilor privind cheltuielile terminale corespunzatoare trimiterilor postale intemationale:
- cheltuielile terminale sa fie fixate in functie de costurile prelucrarii si livrarii trimiterilor
postale intemationale;
- nivelul tarifelor sa fie corespunzator calitatii serviciului;
- cheltuielile terminale sa fie transparente si nediscriminatorii.
12

Fumizorii de serviciu universal trebuie sa tina evidenta contabila separata, in cadrul

contabilitatii inteme de gestiune, pentru fiecare dintre serviciile rezervate, pe de o parte, si pentru
serviciile nerezervate, pe de alta parte. In evidenta corespunzatoare serviciilor nerezervate
trebuie sa se urmareasca distinct serviciile incluse in sfera serviciului universal si cele care nu
sunt incluse in aceasta sfera.
Metodologia de repartizare pe conturi a costurilor corespunzatoare serviciilor rezervate si
serviciilor nerezervate se stabilesc de ANRC. Situatiile financiare anuale ale fiecarui fumizor de
serviciu universal trebuie intocmite, prezentate spre auditare unui auditor financiar
independent si publicate anual pe cheltuiala furnizorului si in conditiile stabilite de autoritatea de
reglementare

CAPITOLUL III. REGLEMETAREA CONCURENEI N ROMNIA

13

n Romnia, reglementarile principale din acest domeniu sunt urmatoarele:

Legea nr. 15, din 18 august 1990, privind reorganizarea unitatilor comerciale de
stat ca regii autonome si societati comerciale, cuprinde in art. 36-38 prevederi
referitoare la concurenta, inspirate din Tratatul de la Roma din 1956, care a stat la
baza constituirii Pietei Comune;
Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale;
Hotararea de Guvern nr. 228/1992 privind protejarea producatorilor nationali si a
pietei interne in competitia neloia rezultata din importul sau exportul de marfuri,
in si din Romania.
Legea nr., din 20/ 6.04. 1993, pentru ratificarea Acordului european instituind o
asociatie intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele
membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993,
contine (art.70) ample referiri la concurenta economica si la necesitatea
armonizarii legislatiei romanesti in domeniu, cu cea a Europei Occidentale;
Legea nr. 21 din 10 aprilie 1996 (Legea concurentei) plaseaza Romania intre
statele in care reglementarea concurentei economice corespunnde standardelor
actuale in materie.
Institutia abilitata sa supravegheze piata si sa puna in aplicare reglementarile ce vizeaza
protectia concurentei economice este Consiliul Concurentei.
Competenta consultativa este data de faptul ca aceasta autoritate trebuie sa avizeze toate
proiectele de legi si hotarari ale guvernului care pot avea impact anticoncurential. Avizul
Consiliului Concurential este necesar in domeniul preturilor si tarifelor in urmatoarele situatii:
a)

instituirea de catre guvern a unor forme de control a preturilor in sectoarele

economice sau pe pietele unde concurenta este exclusa sau substantial restransa prin efectul unei
legi sau datorita existentei unei pozitii de monopol;
b)

dispunerea de catre guvern a unor masuri cu caracter temporar pentru sectoare

economice determinate si in imprejurari exceptionale (situatii de criza, dezechilibru intre cerere

si oferta si disfunctionalitate evidenta a pietei).
Avizul Consiliului Concurentei este obligatoriu si in situatia cand organele administratiei
publice centrale si locale, alte institutii abilitate prin lege, decid sa restructureze prin fuziune sau
dizolvare regiile autonome sau societatile comerciale in care participarea statului este majoritara.
Competenta contencioasa este legata de faptul ca aceasta autoritate ia deciziile prevazute
de lege in cazul incalcarii prevederilor legale privind:
practicile anticoncurentiale;
concentrarile economice, avand ca obiect sau efect restrangerea, impiedicarea sau
denaturarea concurentei.
14

Consiliul Concurentei are putere de decizie fiind investit cu prerogativa de a emite

injonctiuni si de a aplica sanctiuni pecuniare si sanctiuni complementare. In plus, Consiliul
Concurentei dispune de competenta de a transmite, in anumite cazuri, dosarul instantei de
judecata.
Injonctiunile sunt dispozitii date agentilor economici de a reveni la situatia anterioara
incalcarii comportamentului concurential normal.Neconfirmarea atrage aplicarea sanctiunilor
pecuniare.
Practicile anticoncurentiale sunt constituite, conform legii concurentei, din doua categorii
de comportament ale agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici:
a)

intelegerile ce au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau

denaturarea concurentei;
b)

folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante.

nelegerile cu caracter anticoncurenial. Articolul 5 din Legea nr. 21/1996 afirm

principiul interzicerii intelegerilor, oricaror decizii de asociere sau practici concertate intre
agentii economici sau asociatii de agenti economci, iar in anexa 2 enumera, cu titlu de exemplu
urmatoarele sapte tipuri de comportament anticoncurential:
a)

fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de

cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale

inechitabile;
b)

limitarea sau controlul

productiei,

distributiei,

dezvoltarii

tehnologice

sau

investitiilor;
c)

impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul

teritorial, al volumului vanzarilor si achizitiilor sau pe alte criterii;

d)

aplicarea, in privinta partenerilor comerciali a unor conditii inegale la prestatii

echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
e)

conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor

clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor nici conform uzantelor
comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;
f)

participarea in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice forme de

concurs de oferte;
g)

eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe

piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de
a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

15

Legea concurentei nu incrimineaza atingerea unei pozitii dominante pe piata, in mod

individual sau de catre mai multi agenti economici, dar interzice in mod expres folosirea in mod
abuziv a pozitiei dominante prin recurgerea la fapte anticoncurentiale care au ca obiect sau pot
avea ca efect afectarea comertului sau prejudicierea consumatorilor.
Pozitia dominanta este in general constatata atunci cand un agent economic ocupa 50% sau mai mult, din piata respectiva. Acest criteriu clasic de definire a dominatiei pietei a fost
completat, incepand cu anii 80, cu alte criterii care tind sa raspunda mai bine diversitatii, din
punct de vadere calitativ, a dominatiei pietei.
Concentrarilor economice li se aplica principiul interzicerii atunci cand au ca efect
crearea sau consolidarea unei pozitii dominante si conduc sau ar putea conduce la restrangerea,
inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei.
In analiza efectelor anticoncurentiale ale concentrarilor economice se analizeaza
deasemenea piata relevanta si afectarea acesteia. Piata relevanta se defineste asa cum am vazut
mai inainte, pe baza identificarii pietei produsului si a pietei geografice.

16