2.1 Un model de relatii eficiente profesor-elev.

Predarea la catedra poate fi si trebuie s fie una dintre cele mai agreabile si multumitoare
mederii, insa, din pacate, pentru multi profesori, nu este. Ce se poate face in privinta asta?
Recent un profesor a spus :
Cand am inceput sa predau, ma vedeam ca un lider al unui grup vesel de elevi, gata sa invete,
sa explorez, sa descopere. Nu a fost asa. Nu ma mai bucura sa predau. Urasc fiecare ora,
fiecare zi de predare. La fel si elevii. Ma simt ca un stapan de sclavi care flutura biciul asupra
capetelor unor copii lenesi al caror interes este sa scape de munca. Ei mint, inseala, se parasc si
par interesanti in a face cat mai putin pentru a trece clasa. Cel mai rau dintre toate este ca mi sa spus ca de acum voi fi evaluat dupa cat de bine se descurca ei la testele standard!
Un numar socant de profesori sunt de acord cu fustrarile acestui pedagog. Aprarent,
majoritatea profesorilor isi incep viata profesionala cu ideea ca vor avea parte de bucurii si
impliniri, insa descopera viata scolara ca fiind plina de diferente, o lume in care trebuie sa tina
piept elevilor in ceea ce pare de multe ori o lupta pentru supravietuire.
Atunci cand profesorii traiesc aceasta dezamagire, incearca sa-si dea seama ce s-a
intamplat. Stiu ca ceva merge prost si ca ar trebuii sa existe o explicatie pentru faptul ca predatul
nu este o slujba satisfacatoare, asa cum credeau ei ca va fi.
Uneori ii condamna pe profesorii lor de la facultate pentru ca nu le-au spus cum este
lumea adevarata. Mai rau ajung la concluzia ca vina este in totalitate a lor, ca nu sunt facuti
pentru a fi profesori.
Desi toate aceste explicatii sunt oarecum valabile, ele sunt departe de adevar.De exemplu
profesorii de la universitati, cu toate cunostintele si expertiza lor, nu isi pot transfera experienta
catre profesorii din scoli. Fiecare persoana trebuie sa experimenteze viata in scoala in modul sau
propriu, iar acea experienta nu este transferabila.
In ceea ce priveste obiceiul de a da vina pe diferentele dintre elevi, este putin probabil sa
fi avut loc schimbari majore la tineri intr-o perioada de patru sau cinci ani de cand proaspatul
profesor a terminat scoala, ajungand acum la catedra. Schimbarea pe care oamnenii o percep
atunci cand se intorc la scoala in calitate de profesor nu este o schimbare in natura umana, este o
schimbare de roluri.Una din caracteristicile institutiei pe care o numin scoala este separarea
rolurilor de profesor si elev.Experienta de sute de mii de profesori ne spune ca, majoritatea
dintre ei stiu foarte multe despre procesul de predare. Pur si simplu, ei nu au foarte multe sanse
sa o demonstreze.

Predarea este o activitate generala, toata lumea o practica.Parintii isi invata copiii,
angajatorii isi invata angajatii, antrenorii isi invata jucatorii, sotiile isi invata sotii si invers, si,
desigur, profesorii isi invata elevii.
Adultii petrec o perioada incredibila invatandu-i pe tineri. O partedin acest timp este ca
un premiu, pentru ca, ajutandu-i pe copiii de orice varsta sa invete aptitudini noi, avem parte de o
experienta vesela. Te face sa te simti bine ca profesor sau parinte sau chiar tanar lider deoarece ai
o contributie la cresterea unui copil, ai dat ceva din tine pentru a imbogati viata unei alte
persoane.
De multe ori profesorii si asistentii sociali descopera ca dorinta lor emtuziasta de a-i
invata ceva folositor pe tineri nu este privita si de ei cu la fel de mult entuziasm, dimpotriva,
uneori se confrunta cu incapatanare maxima, cu lipsa motivatiei, lipsa atentiei, cu dezinteres
inexplicabil si de multe ori cu ostilitate.Cand elevii refuza sa invete fara motiv ceea ce profesorul
le ofera in mod altruist, predatul devine o pierdere de timp, poate fi o experienta chinuitoare care
duce la sentimente de neadaptabilitate, lipsa sperantei, si de prea multe ori , la resentimente fata
de elevul incapatanat si nerecunoscator.
Relatia dintre un profesor si un elev este o calitate cruciala, o calitate mai importamta
chiar decat cum se comporta profesorul sau cui incearca sa-i predea.Predarea si invatarea sunt
doua functii diferite.Procesul de predare este sustinut de catre o persoana, iar procesul de
invatare se petrece in interiorul unei persoane. Daca procesele de predare-invatare functioneaza
eficient, atunci exista o relatie unica intre cele doua parti, o legatura intre profesor si elev.

Predarea este o activitate generala, toata lumea o practica.Parintii isi invata copiii,
angajatorii isi invata angajatii, antrenorii isi invata jucatorii, sotiile isi invata sotii si invers, si,
desigur, profesorii isi invata elevii.
Adultii petrec o perioada incredibila invatandu-i pe tineri. O partedin acest timp este ca
un premiu, pentru ca, ajutandu-i pe copiii de orice varsta sa invete aptitudini noi, avem parte de o
experienta vesela. Te face sa te simti bine ca profesor sau parinte sau chiar tanar lider deoarece ai
o contributie la cresterea unui copil, ai dat ceva din tine pentru a imbogati viata unei alte
persoane.
De multe ori profesorii si asistentii sociali descopera ca dorinta lor emtuziasta de a-i
invata ceva folositor pe tineri nu este privita si de ei cu la fel de mult entuziasm, dimpotriva,
uneori se confrunta cu incapatanare maxima, cu lipsa motivatiei, lipsa atentiei, cu dezinteres
inexplicabil si de multe ori cu ostilitate.Cand elevii refuza sa invete fara motiv ceea ce profesorul
le ofera in mod altruist, predatul devine o pierdere de timp, poate fi o experienta chinuitoare care

duce la sentimente de neadaptabilitate, lipsa sperantei, si de prea multe ori , la resentimente fata
de elevul incapatanat si nerecunoscator.
Relatia dintre un profesor si un elev este o calitate cruciala, o calitate mai importamta
chiar decat cum se comporta profesorul sau cui incearca sa-i predea.Predarea si invatarea sunt
doua functii diferite.Procesul de predare este sustinut de catre o persoana, iar procesul de
invatare se petrece in interiorul unei persoane. Daca procesele de predare-invatare functioneaza
eficient, atunci exista o relatie unica intre cele doua parti, o legatura intre profesor si elev.