Este evident ca pentru fiecare dintre acestea, comunicarea in clasa are specificul sau,
determinat de cadrul institutional in care se desfasoara si de logica specifica activitatii
dominante-invatarea ( ca modalitate esentiala de instruire si educare). O ampla prezentare a
specificului comunicarii educative si didactice o realizeaza E.Paun (1982, pp. 151-167),
urmarind coordonatele: factorii comunicarii educative, cadrul acesteia, circuite de comunicare in
clasa, rasportul relatie educativa-relatie de comunicare, blocaje ale comunicarii educative,
randamentul comunicarii didactice etc.