Poezia Testament deschide volumul de debun Cuvinte potrivite, publicat

in anii maturitatii artistice, in 1927.

Poezia apartine directiei moderniste, pentru ca impune forme noi in planul
creatiei artistice, produce adancirea lirismului si ambiguitatea limbajului
particular: Hotar inalt cu doua lumi pe poale,construieste metafore socante
potrivit esteticii noi,prin care elementele uratului se transforma in frumos:
Facui din zdrente muguri si coronae.Textul se mai incadreaza in directia
modernista si prin rolul asumat de poet de a crea si de a reflecta asupra
creatiei sale,un fel de lirism voluntar,reluat si dezvoltat in alte poezii din
volumele ulterioare.Interesul autorului se indreapta spre raportul dintre
inspiratia si tehnica poetica,punand problema cuvantului, a capacitatilor
acestuia de a re-crea lumea,dar si pe aceea a slefuitorului de cuvinte,a
artistului: Eu am ivit cuvinte potrivite/Si, framantate mii de saptamani/Leam prefacut in versuri si-n icoane.Tudor Arghezii opteaza pentru o
poezie moderna construita din strofe polimorfe, cu o prozodie inedita.
TEMA poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug,creatie
lasata mostenire unui fiu spiritual: Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa
moarte/Decat un nume adunat pe o carte, evidentiindu-se concepia
asumat a poetului de a echilibra tensiunile dintreslova de foc i slova
furit n creaia cu valoare testamentar.
Prima ideea fundamentala a poeziei este legatura indisolubil, organica,
statornicit intre poet si stramosii lui, "ramura obscura", oameni simpli, "robi
cu saricile pline de osemintele varsate-n mine". Fata de acestia T. Arghezi
considera ca are o datorie pe care trebuie s-o duca la indeplinire. De aceea,
dupa propria-i conceptie, creatia sa trebuie inteleasa ca singura zestre lasata
urmasilor. Din "osemintele" si "cenusa din vatra" a stramosilor poetul face un
"Dumnezeu de piatra", "Hotar inalt cu doua lumi pe poale/Pazind in piscul
datoriei tale". Actul liric este transformat intr-o razbunare a neferintelor
strabunilor, caci in ea s-a strans veninul tuturor generatiilor dinaintea lui.
A doua idee esentiala a poeziei este izvorul si natura artei, asa cum o
concepe T Arghezi. Acesta promoveaza ideea ca in arta nu exista subiect
urat sau frumos, ca in arta uratul nu are nici un sens, ci numai exprimarea
artistica gresita poate genera uratul, numai tehnica artistica urata sau lipsa
de talent pot duce la realizarea unei opere literare inestetice. Arghezi
foloseste ca mijloc in exprimare estitica uatului. Sursa limbajului sau poetic
este limbajul popular si familial al truditorilor pe ogoare: rapi, gropi
adanci, pe branci, sudoare, bici, vite, plavani, ocara, sapa, sarici, rbdat,

durere, manie, robi, adica lumea saraciei si a suferintei, a vietii in zdrente,

sub blestemul mucegaiului, al bubelor si al noroiului, al ocrii si al biciului, din
care poetul face "muguri si coroane"
Motivul central al poeziei este cartea care nseamn cunoatere, legatura
spiritual dintre generaii, pentru c amintete despre strbuni i se
adreseaz tinerilor cititori. Cmpul semantic al crii este alctuit din
cuvintele: testament, hrisov, cuvinte potrivite, vioar. Motivul
tapului: care sugereaza pe o parte fortele demonice iar, pe de alta parte,
sacrificiul , ispasirea tuturor pacatelpr savarsite, prin magia cuvantului.
Motivul revoltei: imbraca forme semnificative dar nu dramatice Durerea
noastra surda si amara/ O gramadi pe-o singura vioara; Biciul rabdat sentoarce in cuvinte/ Si izbaveste-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei
tuturor, ceea ce contureaza ideea ca poetul constientizeaza care este rolul
sau de parinte, creator de noi universuri inchise in cartea-treapta. Motivul
metamorfozei : al transformarii uneltelor de creatie: ca sa schimbam , acum
intaia oara/ Saba-n condei si brazda-n calimara
Titilu poeziei reprezinta cheie de patrundere in universal operei. Cuvntul
Testament in sens denotativ nseamn un act prin care o persoan
las bunurile sale urmailor. n poezia lui Arghezi, substantivul comun
nearticulat "testament" este o metafora, care simbolizeaza creatia si care
evidentiaza relaia spirituala ntre generaii precum i responsabilitatea
urmailor fa de motenirea primit. Nearticularea cuvantului din titlu
trimite catre generalizare, deschidere, mesajul adresandu-se tuturor
cititorilor. De asemenea, titlul ilustreaz i n sens propriu faptul c poezia
este un "act oficial" ntocmit de poet, prin care las motenire urmailor
opera sa literar:"Nu-i voi lsa drept bunuri dup moarte,/Dect un nume
adunat pe-o carte."
Lirismul este subiectiv, discursul liric avnd un caracter adresat, i se
realizeaz prin mrcile lexico-gramaticale ale eului liric: pronume personal la
pers. I sg."eu"; vb.la pers. I si a II-a sg."am ivit", "s urci"; adj.posesive la
pers. I sg."cartea mea","strabunii mei".
Incipitul propriu-zis introduce receptorul n problematica poeziei, n mod
direct, prin referire la atitudinea scriitorului fa de creaie, fa de lume, el
avnd doar o avere spiritual: Nu-i voi lsa, drept bunuri dup moarte, /
Dect un nume adunat pe-o carte. Ca un printe spiritual sau ca un mentor,
eul liric se adreseaz direct cititorului, printr-un substantive in vocativ:
fiule. Cartea oferit acestuia este o treapt a cunoaterii, rodul durerii

de vecii ntregi, un bun de mare valoare care trebuie pstrat: Cartea mea-i,
fiule, o treapt. Metafora "seara razvratit" face trimitere la trecutul
zbuciumat al strmosilor, care se leag de generaiile viitoare, prin
"carte". Enumeraia "rpi i gropi adnci", ca i versul urmtor "Suite de
btrnii mei pe branci" sugereaz drumul dificil al cunoaterii, i al
acumulrilor strbtut de naintai.
n strofa a doua,"cartea", creaie elaborat cu trud de poet, devine
cartea de cpti a urmailor ("hrisovul vostru cel dinti")i are pt.generaiile
viitoare o valoare fundamental, asemeni Bibliei, este un document al
existenei i al suferinei stmilor.
Strofa a treia sugereaz o evoluie spiritual. De la instrumentele
enunate de poet, sap, brazd, ilustrnd munca fizic, omenirea a progresat
ctre o activitate intelectual, condei, climar. Limbajul poetic vine din
vorbirea btrnilor, din limba popular, din"graiul lor cu-ndemnuri pt.vite",
metafora ce desemneaz poezia ca meteug, ca trud, i nu ca inspiraie
divin. Poetul transform aceti termeni n"cuvinte potrivite", n obiect al
poeziei, le d valoare estetic i o nou semnificaie.
Strofa a patra cuvntul arghezian e omnipotent, el poate s
mngie sau s pedepseasc, s aline sau s ocrasc. Am luat ocara
njure. Prin intermediul poeziei, trecutul se scacralizeaz. Cuvntul este
divin, iar generaiile viitoare au datoria de a-l pstra i a-l nala.
In strofa a cincea, apare ideea transfigurrii socialului n
estetic, prin faptul c durerea, revolta social sunt concentrate n poezie,
simbolizat prin "vioar": "Durerea noastr surd si amar/O gramadii pe-o
singura vioar." Poezia reprezint pt.Arghezi i un mijloc de rzbunare a
suferinei naintailor: "Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte / i izbvete-ncet
pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor".
Ultima strof evidentiaz faptul c muza, arta
contemplativ, "Domnia" pierde" n favoarea meteugului poetic: ntins
lenes pe canapea,/Domnia sufer n cartea mea. Poezia este o mbinare
armonioas ntre har divin, inspiraie, talent slova de foc i efort, trud
poetic slova faurita: Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se
mrit. Condiia poetului este redat n versul Robul a scris-o, Domnul o
citete ; artistul este un rob, un truditor al condeiului i se afla n slujba
cititorului, Domnul.

n ceea ce privete particularitile prozodice ale textului, poezia

Testament este alctuit din cinci strofe inegale ca numr de versuri, dou
octave, un catren i dou strofe polimorfe, cu o msur de 9 - 11 silabe, rim
mperecheat i ritmul variabil, situndu-se i prin versificaie la grania
dintre tradiie i modernitate. Astfel, sonoritile dure ale unui lexic coluros,
sugernd asprimea existenei i truda cutarii, sunt conferite i
de versificaie.
n opinia mea , atitudinea poetic, de mbinare a slovei furite, lefuite de
un adevarat bijutier al cuvintelor i a slovei de foc, inspiraie de sorginte
divin, reprezint esena viziunii despre lume n poezia Testament, n care
se dezvolt tema ars poetica. Rolul poetului este de a da cuvintelor urte,
bube, mucegaiuri i noroi, forme i coninuturi noi, transformndu-le n
versuri i-n icoane pentru a pstra legtura dintre generaii. Pentru Arghezi
, poetul este un creator orgolios i un poeta faber , adic furitor , lefuitor
de cuvinte. Rolul poeziei este acela c, folosind o adevarat alchimie a
verbului, s transforme realitatea ntr-o carte, adic ntr-o form de
reflectare a vieii poporului, primind astfel dimensiuni sociale i estetice.
Cititorul este o punte de legtura intre trecut,present si viitor: Dela strabunii
mei pana la tine, el fiind adevaratul demiurg al textului: Robul a scris-o,
Domnul o citeste.
In concluzie, poezia Testament este o art poetic de sintez pentru orientrile poeziei
interbelice, cu elemente tradiionaliste i moderniste ce ilustreaz unitatea de concepie
i de viziune a lui Arghezi asupra existenei.