CUPRINS

CAP.1. DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE

PRODUCTIE
1.1. Localizarea geografic i

situaia

administrativ
1.2. Studiul condiiilor staionale
1.2.1. Condiii geologige i geomorfologice
1.2.1.1. Panta
1.2.1.2. Expozitia
1.2.2. Condiii climatice
1.2.2.1. Regimul termic
1.2.2.2. Regimul pluviometric
1.2.2.3. Evapotranspiratia potentiala
1.2.2.4. Regimul eolian
1.2.2.5. Indicatori sintetici ai datelor
climatice
1.2.3. Condiii edafice
1.2.3.1. Evidenta si raspandirea teritoriala
a tipurilor de sol
1.2.3.2. Descrierea tipurilor si subtipurilor
de sol
1.2.3.2.1. Soluri brune argiloiluviale tipice
1.2.3.2.2. Soluri brune luvice
1.2.3.3. Buletin de analiza
1.2.4. Sinteze stationale
1.3. Studiul vegetaiei forestiere
1.3.1. Formaii forestiere i tipuri naturale
fundamentale de pdure
1.3.2. Analiza structurii actuale a fondului
forestier

CAP.2. FUNDAMENTAREA
IMPADURIRI

SOLUTIILOR

DE

2.1. Identificarea i caracterizarea unitilor de

cultur forestier
2.2. Situaia actual a terenurilor de mpdurit
2.3. Necesitatea i oportunitatea interveniei cu
lucrri de mpduriri

CAP.3. STABILIREA SOLUTIILOR TEHNICE DE

INSTALARE A CULTURILOR FORESTIERE
3.1. Stabilirea interveniilor artificiale pe categorii
(natur) de lucrri de mpduriri
3.2. Alegerea speciilor pentru mpdurire i
justificarea lor silvo-economic
3.3. Alctuirea compoziiilor de regenerare i
stabilirea compoziiilor de mpdurire
3.4. Metode i procedee de mpdurire
3.5. Pregtirea terenului si a solului

CAP.4.URMRIREA
,
NGRIJIREA CULTURILOR

CONTROLUL

4.1.
Urmarirea si controlul lucrarilor de impadurire
4.2. Stabilirea retelei de puncte pentru amplasarea si
materializarea pe teren a suprafetelor de control
4.3. Natura, scopul si tehnica de aplicare a lucrarilor
de ingrijire
4.4. Planificarea aplicrii lucrrilor de ngrijire pe
u.c.f.-uri n perioada de la instalarea culturilor pn la
atingerea reuitei definitive

CAPITOLUL 1
DESCRIEREA GENERAL A UNITII DE
PRODUCIE
1.1. LOCALIZAREA GEOGRAFIC I SITUAIA
ADMINISTRATIV
Unitatea de productie II Dedulesti cuprinde paduri
situate in Subcarpatii Vrancei respectiv, culmile Blajani si
Budei. Unitatea de productie II Dedulesti este
administrate de Ocolul Silvic Ramnicu Sarat, din cadrul
Directiei Silvice Buzau.
Fondul forestier proprietate publica al acestei unitati
de productie este amplasat pe raza teritoriala a
comunelor Grebanu, Topliceni si Buda.

Nr Judet Comun
.
ul
a
cr
t.
0
1
2
1 Buza Greban

Parcele aferente

3
1-14; 17-18; 20;

Tabelul 1.1.1.
Suprafata
ha
&
4
439,1

5
16

2
3

u
u
Buza Toplicen
26-30;
u
i
Buza
Buda
33-86; 91-97; 98D;
u
99D;
TOTAL

196,5

1821,3

76

2456,
9

100

1.1.1. Vecinatati, limite, hotare

Vecinatatile, limitele si hotarele unitatii sunt
prezentate in tabelul urmator:
Tabel 1.1.2.
Puncte
cardin
ale
1
Nord

Vecinatati

Limitele U.P.
Felul
Denumirea

2
U.P. III Buda

3
4
Artificia Drumul communal
la
Buda-Pardosi

Est

U.P. IV Faget

Natural
a

Raul Ramnicu
Sarat

Hotarele
padurii
5
Liziera padurii
si borne,
limite U.P.
Liziera
padurii, borne

Sud
Vest

U.P. V
Artificia
Ramnicu
la
Sarat
U.P. I Calnau Natural
a

D.E.85 BuzauRamnicu SaratFocsani

Dealul Burdea,
Dealul Posada,
Dealul Pardosi

Liziera
padurii, borne
Liziera
padurii, borne
si limite U.P.

Toate hotarele sunt evidente si sunt materializate cu

semnele uzuale folosite la delimitarea fondului forestier,
precum si cu borne de hotar.

1.1.2. Bazinete componente

Trupurile de padure (bazinetele) constituente, ale
unitatii de productie analizate, sunt evidentiate in cele ce
urmeaza:

Nr
.
cr
t.
0
1
2

Denumirea
trupului de
padure
(bazinetului)
1
Teis
Pudreda Mare

Parcele
component
e
2
1-5;
6-13;

Tabel 1.1.2.
Suprafata
ha
%
3
138,7
178,4

4
6
7

3
4
5
6

Calea Vacii
Funduri
Cacova
Baltatu

Baba

8
9
10

Lesuri
Roiu
Valea Rea
TOTAL

14;
17-18; 20;
26-30;
33-40; 9697;
41-61; D9899;
62-71; 95;
72-83;
84-86; 9094;

4,1
117,9
196,5
197,5

5
7
8

849,4

36

288,7
289,3
196,4

12
12
7

2456,9

100

1.2.1. Condiii geologige i geomorfologice

Teritoriul ocolului cuprinde doua zone cu structura
morfologica
ale caror limite corespund cu limita
structurala dintre zona interna cutata a avan-fosei
(Subcarpatii Vrancei) sic ea necutata (Campia Buzaului).
Aceasta structura a aparut la inceputul perioadei
neogene, ca urmare a deformatiilor produse in zona de
curbura a avan-fosei. Limita dintre cele doua zone este

marcata de o denivelare sensibila, ce realizeaza diferente

de altitudine cuprinse intre 300 m si 600 m.
Zona externa are o structura geologica si litologica
relative uniforma, spre deosebire de cea interna in care
variatiile sunt specific zonei de curbura a Subcarpatilor
Vrancei. Formatiunile geologice de suprafata apartin
seriilor miocen, pliocen ale perioadei neogene si seriei
pleistocen a perioadei cuaternare.
Teritoriul ocolului silvic se afla in cea mai mare parte
in zona de molasa neogena din unitatea structuraltectonica denumita geosinclinalul carpatic. Aceasta zona
este corespunzatoare reliefului de dealuri si depresiunii
subcarpatice si este constituita din depozite miocene
(marne, argile, gresii, nisipuri), strans cutate si foliate si
pliocene (argile, nisipuri, pietrisuri) monoclinale sau usor
cutate.
In unitatea de productie Dedulesti II se intalnesc
frecvent pietrisuri, nisipuri, argile lssoide din cuaternar,
alaturi dedepozite aluvionare din Holocenul superior care
se gasesc in lunca Calnaului, in zona de intalnire a
acestuia cu raul Buzau.
De altfel, regiunea de campie face parte din unitatea
structural tectonica denumita Platforma Moesiaca,
formata dintr-un fundament cristalin, fragmentat si
scufundat la 5000 m adancime. Aceasta platform suporta
o stiva groasa de depozite sedimentare paleozoice,
mezozoice si neozoice. Dintre acestea, cele Miocene au
cea mai mare pondere, fiind constituite din gresii, marne,
argile, nisipuri, pietrisuri si lssuri.
Zona deluroasa prezinta o mare diversitate, densitate
si intensitate a proceselor geomorfologice (datorita rocilor
friabile, a fragmentarii intense a reliefului, a pantelor
relative mari si a precipitatiilor foarte variate). Prin
distrugerea padurilor s-a contribuit la declansarea si

mentinerea fenomenelor de degradare. Comparativ cu

alte zone, Subcarpatii Vrancei sunt cei mai degradati din
tara, iar procesul de degradare continua accelerat acolo
unde nu s-au luat masuri de protectie a terenurilor.
1.2.1.1. Panta
Variatiile mari ale geomorfologiei teritoriului au
determinat constituirea unor forme de relief cu pante care
oscileaza in limite foarte largi, chiar in cadrul aceluiasi
versant, cuprinse intre 0-5 gtade pe lunci, campie si
platouri si pana la peste 40 grade in zona de dealuri,
panta medie sic ea frecventa fiind de 20 grade in zona de
dealuri.
Repartitia suprafetei fondului forestier in raport cu
panta se prezinta astfel:
-panta<16 grade (fara panta-moderata) 3590,5 ha
(45%);
-panta 16-30 grade (repede) 4077,9 ha (51%);
-panta 31-40 grade (foarte repede) 345,8 ha (4%);
-panta>40 grade (foarte repede-abrupta) 10,7 ha.
Pe categorii de altitudine se prezinta astfel:
- <200 900,2 ha (11%);
-200 - 400 m 3845,3 ha (48 ha);
-400 - 600 m 2871,8 ha (36%);
-600 - 800 m 407,6 ha (5%).

1.2.1.2. Expozitia
Expozitia generala a ocolului silvic este sudica, dar in
functie de directia de curgere a retelei hidrografice, in
detalii, exista toate expozitiile influentate de microrelieful
terenului. Orientarea culmilor Blajani (din partea vest
sud-vest a ocolului silvic), Budei si Capatanii determina
expozitia generala a unitatilor de productie. Vaile
secundare care brazdeaza teritoriul determina expozitii
de detaliu foarte variate.
Pe categorii de expozitie situatia se prezinta astfel:
-versanti cu expozitie insorita 2402,7 ha (30%);
-versanti cu expozitie partial insorita 3571,1 ha (44%);
-versanti cu expozitie umbrita 2051,1 ha(26%).
Expozitiile constituie de cele mai multe ori, factori
limitative sau compensatori pentru vegetatia forestiera.
Sub aspectul expozitiei sunt oferite conditii prielnice
de vegetatie atat pentru fag, gorun, stejar brumariu, plop
alb.

1.2.2. Conditii climatice

Pentru caracterizarea teritoriului Ocolului Silvic Ramnicu
Sarat din punct de vedere climatologic, s-au interpretat
datele climatic de la statiile meteorologice Campina si
Ramnicu Sarat, precum si datele extrase din Atlasul
Climatologic pentru altitudini intermediare.
Relieful actioneaza asupra elementelor meteorologice
prin dezvoltarea sa altitudinala, prin orientarea si
inclinarea versantilor ca si prin configuratia principalelor
sale formelor de relief, determinand etajarea climatica a
teritoriului si o multitudine de topoclimate.
Datele privind miscarea aerului arata ca circulatia
predominanta a aerului este din directia vest, nord-vest si
sud-vest (63% din timpul anului) ceea ce face ca
versantii, ,,in vant sa se caracterizeze printr-un climat
mai calm si mai uscat. Complexele de relief si formele de
relief, cum sunt vaile, depresiunile, versantii nordici si
sudici, bazinetele modifica elementele meteorologice,
determinand climate locale specific.
Dupa raionarea clumatica teritoriul ocolului silvic se
incadreaza in urmatoarele unitati climatice:
-climat continental de dealuri (II.B.p.5) si anume tinutul
Subcarpatilor Vrancei cu predominarea efectelor de fhn;
-climat continental de campie (II.A.s.3) in partea de sud
si sud-est a ocolului silvic (U.P. V Ramnicu Sarat si parte
din U.P. I Calnau), in care se deosebeste si o variant de
climat continental de campie colinara (100-150 m) cu
efecte de fhn.
Este de mentionat faptul ca intre unitatile zonale de
clima si zonarea vegetatiei forestiere exista corelatii
stranse, cu precizarea ca etajarea vegetatiei forestiere se

face sub actiunea simultana a factorilor fizico-geografici,

a particularitatilor biologice ale speciilor forestiere si a
amplitudinii ecologice, precum si a interventiei omului.

1.2.2.1. Regimul termic

Principalele date ce caracterizeaza regimul termic al zonei sunt prezentate
in tabelele urmatoare:
Statia
meteorologic
a
(cota)

1
2
Rm.Sar
at
2,8
(140m)
Campin a
1,9
(463m)

II

3
0,
9
0,
7

Tabel 1.2.2.1.1.
Temperatura medie lunara si anuala (C)
Ampli
III IV
V
VI VII VIII IX
X XI XII Anua
tudin
e
la
(C)
4
5
6
7
8
9
10 11 12 13
4, 10, 16, 19, 22, 22, 17, 11, 5, 0,0
4
5
2
7
1
0
6
4
0

14
10,4

15
24,8

4, 9,3 14, 17, 19, 19, 15, 10, 4,

2
6
8
6
1
3
1
5 0,2

9,3

21,5

Temperaturile medii pe anotimpuri si in perioada de

vegetatie variaza dupa cum urmeaza:
Statia
meteor
ologica
(cota)
1
Rm.Sar
at
(140m)
Campin
a
(463m)

Tabel 1.2.2.1.2.
Temperatura medie pe anotimpuri
si in peroada de vegetatie (C)
Iarna Primav
Vara
Toamn Perioada
ara
a
de
vegetati
e
2
3
4
5
6
-1,2
10,4
21,3
11,3
18,0
-0,9

9,4

18,8

10,0

15,9

Datele inregistrate la statia Campina caracterizeaza

zona de dealuri, iar cele de la statia Ramnicu Sarat, zona
de campie.
Temperatura medie anuala variaza in raport cu
altitudinea intr-o dinamica specifica. Aceasta este de
9,3C in zona de dealuri si de 10,4C in zona de campie.
Luna cu temperature medie cea mai ridicata este iulie
(19,6C in zona de dealuri si de 22,1C in zona de
campie), iar cea cu temperatura medie cea mai scazuta
este ianuarie (-2,8C in zona de dealuri si -1,9C in zona
de campie).
Amplitudinea medie a temperaturii medii anuale
variaza de asemenea cu altitudinea, marind excesivitatea
termica din campie si scazand gradul din continentalism
termic odata cu altitudinea, aceasta fiind de 21,5C in
zona de dealuri si de 24,8C in zona de campie.

Temperaturile maxime absolute descresc continuu cu

cresterea altitudinii, fiind de 40,9C la altitudinea de 50 m
si de 37,8C la altitudinea de 436 m.
Temperaturile minime absolute au o dinamica
asemanatoare lunii ianuarie; sunt mai scazute in zona de
campie, cresc pana la altitudinea de 140-150 m de unde
descresc odata cu cresterea altitudinii. Aceasta dinamica
evidentiaza faptul ca, inversiunea termica intre zona de
campie si cea deluroasa se manifesta mai ales in sezonul
rece. De asemenea extremele termice din zona de
campie indica un continentalism accentuat. Temperatura
minima absoluta se inregistreaza in ianuarie si poate
devein un factor vatamator pentru culturile tinere le toate
nivelele altitudinale, in anii cu ninsori slabe. In general, in
aceasta luna exista un strat de zapada persistent, care
apara puietii de gerurile excesive.
Numarul zilelor de vara (temperatura maxima mai
mare sau egala cu 25C) si a zilelor tropicale
(temperatura maxima mai mare sau egala cu 30C)
descreste cu altitudinea.
Inceputul, sfarsitul si durata perioadei bioactive
(T0C) si a perioadei de vegetatie (T10C) sunt
prezentate in tabelul urmator:
Tabel 1.2.2.1.3.
Statia
T0C (perioada
T10C (perioada de
meteo
bioactive)
vegetatie)
roIncep Sfar Dura T0 Incep Sfar Dura T1
logica
ut
sit
ta
C
ut
sit
ta
0C
(cota)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Rm.Sar 20.II 15.III 299 3964 13.IV 22.X 193
3453
at
(140m)

Campin
a
(463)

19.II

14.XI
I

293

3523

19.IV

16.X

181

2961

Potentialul termic al ocolului silvic, exprimat prin

suma temperaturilor mai mari sau egale cu 0C este
cuprins intre 3523C in zona de dealuri si 3964C in zona
de campie. Durata perioadei de vegetatie (T10C) este
mai mare in zona de campie (193 zile).
Durata medie si extremele primului si ultimului inghet
sunt prezentate in tabelul urmator:

Statia
meteo
rologica
(cota)
1
Rm.Sar
at
(140m)
Campin
a
(463)

Primul inghet
Date
Date extreme
medii
Maxi
Cea
Cea
m
mai
mai
C
timpur tarzie
ie
2
3
4
5
29. 39,0
28.IX
25.XI
X
14.
X

37,8

8.IX

13.XI

Tabel 1.2.2.1.4.
Ultimul inghet
Date
Date extreme
medii
Mini
Cea
Cea
m
mai
mai
C
timpur tarzie
ie
6
7
8
9
6.IV -26,2
4.III
6.V
22.I
V

-26,6

28.III

22.V

Referitor la inghet, cercetarile de specialitate au

evidentiat complexitatea acestui fenomen, dependenta
lui fata de grosimea stratului de zapada, variatia

altitudinii, de natura terenului (descoperit, cu vegetatie),

de expozitia lui s.a.
Primul inghet se inregistreaza in jurul datei de 29
octombrie in zona de campie si 14 octombrie in zona de
dealuri, iar ultimul inghet in jurul datei de 6 mai in zona
de campie si 22 mai in zona de dealuri.
Comparand datele medii ale primului si ultimului
inghet cu inceputul si sfarsitul perioadei de vegetatie
rezulta ca intervalul de suprapunere este mica tat
primavera, cat si toamna. Acest fapt are implicatii directe
asupra dezvoltarii normale a vegetatiei, in sensul ca,
primavera vegetatia este surprinsa de ingheturile tarzii,
iar toamna ingheturile afecteaza cresterea anuala,
aceasta neavand timp sa se lignifice. In ambele zone,
ultimul inghet face ca pericolul ingheturilor tarzii sa fie
frecvent, mai ales la campie si sa produca defolierea
repetata a arboretelor si chiar degradarea florilor,
periclitand fructificatia.
Perioade cu ingheturi puternice se intalnesc in lunile
ianuarie-februarie, iar perioade calde in lunile iulieaugust. Perioada bioactive este de 10 luni.
Datele privind regimul termic prezentate, scot in
evident diferentierile si particularitatile termice ale
etajelor climatic si anume:
climatul de campie cu potential termic ridicat, dar cu
extreme termice pronuntate, caracteristice unui grad de
continentalism destul de ridicat; de asemenea, este de
remarcat, uniformitatea indicatorilor termici ai zonei de
campie. Climatul etajului de dealuri se caracterizeaza
printr-un potential termic mai scazut, cu extreme termice
mai moderate.
Comparand potentialele termice (exprimate prin
suma temperaturilor positive) cu arealele (intervalele

termice) ale principalelor specii forestiere intalnite in zona

se constata urmatoarele:
-in zona de campie, potentialul termic are o
amplitudine mai mica (50%) si valori mari (aproximativ
4000C), corespunzator arealului termic optim al
stejarului brumariu, stejarului pufos. Potentialul termic al
zonei de campie este favorabil si stejarului;
-in zona de dealuri, potentialul termic are o
amplitudine mai mare si valori cuprinse intre 3000 3500C, interval care cuprinde arealul optim al fagului si
gorunului.
1.2.2.2. Regimul pluviometric
Principalele date ce caracterizeaza regimul
pluviometric al zonei sunt prezentate in tabelul urmator:
Tabel 1.2.2.2.1.
Precipitatii medii lunare si anuale (mm)

Statia
meteo
Anu
roI
II
III IV
V
VI VII VII IX X XI XII
logica
I
ala
(cota)
1
2
3
4
5
6
7
8
9 10 11 12 13 14
Rm.Sa 34, 29, 32, 46, 64,4 82,5 57, 46, 39, 43, 46, 39, 562,
rat
9
2
8
3
1
1
5
7
5
6
4
(140m
)
Campi 38, 35, 42, 59, 100, 120, 96, 76, 60, 55, 46, 42, 776,
na
1
9
2
9
8
6
7
1
4
8
7
8
0
(463m
)

Precipitatiile medii pe anotimpuri si in perioada de

vegetatie variaza dupa cum urmeaza:
Statia
meteo
rologica
(cota)
1
Rm.Sar
at
(140m)
Campin
a
(463m)

Tabel 1.2.2.2.2.
Precipitatii medii pe anotimpuri si in perioada
de vegetatie (mm)
Perioada de
Iarna
Primav
Vara
Toamn
Vegetatie
ara
a
2
3
4
5
6
103,7
143,5
185,7
129,7
335,9
116,8

202,9

293,4

162,9

514,5

Cantitatile medii anuale de precipitatii sunt de 776,0

mm in zona de dealuri si de 562,4 mm in zona de campie.
Variatia valorilor medii lunare ale precipitatiilor in cursul
anului prezinta un maxim in iunie (120,6 mm in zona de
dealuri si 82,5 mm in zona de campie) si un minim in luna
februarie (35,9 mm in zona de dealuri si 29,2 mm in zona
de campie).
In perioada de vegetatie cad peste 60% din
cuantumul precipitatiilor, cantitatea de precipitatii fiind
de 514,5 mm in zona de dealuri si de 335,9 mm in zona
de campie.
Perioade de seceta accentuate sau prelungita nu se
inregistreaza. Nu se semnaleaza in mod deosebit existent
fenomenelor de chiciura. Umiditatea atmosferica este de
4,59 gr/m3.

Cantitatile medii de precipitatii pe anotimpuri

inregistreaza maximul vara (293,4 mm in zona de dealuri
si 185,7 mm in zona de campie) si minimul iarna (116,8
mm in zona de dealuri si 103,7 mm in zona de campie).
Precipitatiile sub forma de zapada au un important rol
ecologic, stratul persistent de zapada indeplinind rolul
unui strat termoizolant protector pentru sol si culturile
forestiere tinere.
Primele ninsori se produc in zona de dealuri, spre
sfarsitul lunii noiembrie, iar in zona de campie in prima
decada a lunii decembrie. Ultimele ninsori se produc in
zona de campie in a doua decada a lunii martie, in timp
ce in zonele de dealuri la sfarsitul lunii martie.
Primul strat de zapada se formeaza in zona deluroasa
la inceputul lunii decembrie si dureaza pana la sfarsitul
lunii martie, avand grosimi in jur de 30 cm. In zona de
campie, primul strata pare in a doua decada a lunii
decembrie si dureaza pana in prima decada a lunii
martie, grosimea medie a acestuia fiind de 5 cm.
Trebuie mentionat pericolul zapezilor ,,moi provenite
din ninsorile timpurii si tarzii ce se produc in lunile in care
temperature aerului este pozitiva, zapezi care pot
provoca ruperea varfurilor arborilor din arboretele pure si
echiene nerarite la timp.
Umiditatea relativa a aerului creste cu altitudinea,
fiind de 69-70% in zona de campie si mai mare de 70% in
zona de dealuri.
Valoarea medie a umiditatii relative a aerului in timpul
sezonului de vegetatie este mai mare de 57%.

1.2.2.3. Evapotranspiratia potentiala

Evapotranspiratia potential medie anuala are valori
de 640 mm in zona de dealuri si de 694 mm in zona de
campie.
In tabelul urmator sunt prezentate date privind
evapotranspiratia potential lunara si anuala:
Tabel 1.2.2.3.1.
Statia
Evapotranspiratia potential lunara si
meteo
anuala (mm)
roAn
logica I I II I V VI VII VII I X X X u(cota)
I I V
I X
I II ala
1
2 3 4 5 6 7 8
9 1 1 1 1 14
0 1 2 3
Rm.Sa 0 0 1 4 9 12 14 13 8 4 1 0 694
rat
4 8 5 1
3
0 5 5 3
(140m
)
Campi 0 0 1 4 9 11 12 11 7 4 1 0 640
na
7 6 0 2
8
4 6 3 4
(463m

)
In cursul anului valorile evapotranspiratiei realizeaza
un maxim in luna iulie (128 mm in zona de dealuri si 143
mm in zona de campie) si minime in lunile ianuarie,
februarie si decembrie.
Comparand valorile evapotranspiratiei potentiale
medie anuala cu cele ale precipitatiilor medii anuale se
constata ca, pana la altitudinea de aproximativ 350 m,
evapotranspiratia potentiala are valori mai mari decat
precipitatiile atmosferice, diferenta dintre acestea
descrescand cu altitudinea, ceea ce presupune un deficit
de apa, din precipitatii, care conduce la o slaba
aprovizionare cu apa a vegetatiei forestiere; de la 350 m
altitudine in sus, precipitatiile atmosferice au valori mai
mari decat cele ale evapotranspiratiei potentiale,
diferenta dintre ele crescand cu altitudinea, ceea ce
presupune un excellent de apa din precipitatii, care
conduce la o buna aprovizionare cu apa a vegetatiei
forestiere.
Evapotranspiratia potential, alaturi de adancimea si
gradul de mineralizare a apelor, reprezinta un factor
pedogenetic in zona de campie, in formarea solurilor
halomorfe si un important factor ecologic pentru
vegetatia forestiera.
1.2.2.4. Regimul eolian
Frecventa calmului in zona ocolului silvic are valori
cuprinse intre 23% in partea sudica si 29% in cea
Nordica, ceea ce arata ca in jumatatea sudica, in zona de
campie, circulatia atmosferica este destul de intensa,
aceasta fiind mai limitata spre partea nordica. In zona

deluroasa,
datorita
complexitatii
reliefului
care
influenteaza puternic atat directia cat si frecventa
vantului, circulatia aerului este destul de intensa pe
culmile inalte sip e versantii nordici si nord-estici, in timp
ce, pe versantii sudici si in depresiuni, aceasta este
moderata, fiind de aproximativ 31%. In perioada de
vegetatie, perioada de calm este de aproximativ egala cu
cea anuala.
Cel mai linistit anotimp, la toate nivelele altitudinale,
este toamna, cand perioada de calm este de 31-39%. Cel
mai agitat anotimp este primavara, perioada de calm
fiind de 16% in sudul ocolului silvic si de 23-24% in
jumatatea de nord a acestuia.
In ceea ce priveste frecventa medie a vanturilor pe
directii se constata urmatoarele:
-in zona de sud a ocolului silvic vanturile bat din
directiile nord si nord-est (40%) si din directia vest (14%);
-in partea nord-estica a campiei, vanturiledominante
bat din directiile nord-est, nord-vest si nord (40%) si din
directia vest (16%);
-in zona de dealuri vanturile bat din directiile nord-vest,
nord si nord-est (47%) si sud-vest si vest (15%). Cu mici
abateri vanturile isi mentin directiile si frecventa in tot
cursul anului si perioadei de vegetatie.
Vitezele cele mai mari (3-5 m/s) se manifesta din
directiile nord si nord-est, viteze ce se mentin si in
perioada de vegetatie in care se realizeaza 33 zile cu
vanturi tari si 5 zile cu furtuni.
1.2.2.5. Indicatori sintetici ai datelor climatice
In tabelele urmatoare sunt prezentati indicia de
ariditate si indicia de umiditate (R=P/T), lunari, anuali, pe
anotimpuri si in perioada de vegetatie:

Tabel 1.2.2.5.1.
Indici de ariditate lunari si anuali

Statia
meteo
Anu
roI
II
III IV V VI VII VII IX X XI XII
alogica
I
la
(cota)
1
2
3
4
5
6
7
8
9 10 11 12 13 14
Rm.Sa 58, 38, 27, 27, 29, 33, 21, 17, 17, 24, 37, 47, 27,6
rat
2
5
3
1
5
3
3
3
2
5
2
5
(140m
)
Campi 56, 46, 35, 37, 49, 52, 39, 31, 28, 33, 38, 57, 40,2
na
4
3
7
2
2
1
2
4
6
3
6
2
(463m
)
Statia
meteorolo
gica
(cota)

Iarna

1
Rm.Sarat
(140m)
Campina
(463m)

Statia
meteo
ro-

2
47,1
51,3

Tabel 1.2.2.5.2.
Indici de ariditate
Primav
Vara
Toamna Perioada
ara
de
vegetati
e
3
4
5
6
28,1
23,7
24,4
24,0
41,8

40,7

32,6

39,7

Tabel 1.2.2.5.3.
Indici de umiditate lunari si anuali
III

IV

VI

VII

VIII

IX

XI

Anu

logica
(cota)
1
2
3
Rm.Sar 89,4 52,9
at
(140m)
Campi 120, 77,3
na
6
(463m)

al
4
47,
7

5
50,
2

6
31,
0

7
25,
1

8
26,9

9
46,
0

10
11
111, 54,1
6

82,
8

81,
3

59,
2

47,
8

47,4

66,
3

124, 83,4
5

Tabel 1.2.2.5.4.
Statia
Indici de umiditate
meteorologica Primavar
Vara
Toamna Perioada
(cota)
a
de
vegetati
e
1
2
3
4
5
Rm.Sarat
55,2
34,9
45,9
37,3
(140m)
Campina
86,3
62,4
65,2
64,7
(463m)
Indicii de umiditate au valori anuale cuprinse intre
83,4 in zona de dealuri si 54,1 in zona de campie. In
perioada de vegetatie au valori cuprinse intre 64,7 in
zona de dealuri si 37,3 in zona de campie.
Ocolul Silvic Ramnicu Sarat se afla situate in
provinciile climatic D.f.b.x. (zona de dealuri) si D.f.a.x.
(zona de campie).
Ocolul silvic face parte din etajul climei dealurilor
(II.B.p.5) si din etajul climei de campie (II.A.s.3).
Clima dealurilor se caracterizeaza printr-un regim
termic moderat, cu ingheturi tarzii si timpurii si inversiuni
termice, in special in vai si depresiuni. Cantitatile de

precipitatii anuale variaza intre 500 si 800 mm. Aceasta

clima este mai eterogena sub aspectul variatiei valorilor
elementelor meteorologice, cu extreme mai moderate,
fiind favorabile la foarte favorabile cresterii si dezvoltarii
vegetatiei forestiere, fapt ce se manifesta prin bogatia de
specii forestiere ce cresc in aceasta regiune.
Clima de campie este mai omogena, dar mai aspra,
cu extreme termice mai pronuntate si mai putin
favorabile cresterii si dezvoltarii vegetatiei forestiere.
Atat indicatorii sintetici ai datelor climatic cat si
topoclimatul local, arata ca padurile Ocolului Silvic
Ramnicu Sarat, au conditii climatic favorabile.
Datele climatic prezentate caracterizeaza un teritoriu
mare, in cadrul caruia, microclimatul a determinat
urmatoarele etaje fitoclimatice:
-F.D.3 etajul deluros de gorunete, fagete si gorunetofagete 5152,8 ha (66%);
-F.D.2 etajul deluros de cvercete (de gorun, cer,
garnita, amestecuri dintre acestea) si sleauri de deal
1674,3 ha (21%);
-F.D.1 etajul deluros de cvercete cu stejar (si cu cer,
garnita, gorun, si amestecuri ale acestora) 226,4 ha
(3%);
-S.s silvostepa 798,8 ha (10%).

1.2.3. Conditii edafice

1.2.3.1. Evidenta si raspandirea teritoriala a
tipurilor
de sol
Situatia solurilor din cadrul unitatii de productie, pe
clase, tipuri si subtipuri, precum si suprafata ocupata de
acestea este prezentata in tabelul urmator:
Tabel 1.2.3.1.1.
Nr Clasa de Tipul de Subtipul Cod Succesiun Suprafat
.
soluri
sol
de sol
ul
ea
a
cr
orizonturi
ha
%
t.
lor
1
2
3
4
5
6
7
8
1
Brun
tipic
2201
Ao-Bt-C
922,4 38
argiloilu
Total tip
922, 38
Argiluvis
vial
4
o-luri
tipic
2401 Ao-El-Bt-C 1244, 51
Brun
3
2
luvic
litic
2405 Ao-El-Bt-C 169,8 7
pseudoglei 2407
Ao-Elw84,9
4
zat
Btw-C
Total tip
1499 62
,0
TOTAL CLASA
2421 62
,4
TATAL U.P.
2421 10
,4
0

Din analiza datelor prezentate in Tabelul 1.2.3.1.1. se

constata ca cele mai raspandite soluri pe teritoriul unitatii
de productie sunt brunele luvice pe 1499,0 ha (62%) si
solul brun argiloiluvial tipic pe 922,4 ha (38%).

1.2.3.2. Descrierea tipurilor si subtipurilor de sol

1.2.3.2.1. Soluri brune argiloiluviale tipice
Solurile brune argiloiluviale tipice ocupa o suprafata
de 922,4 ha (38%). Aceste soluri se definesc printr-un
orizont Bt avand culori galbui cu valori si crome 3,5 si o
textura mai grea decat a orizontului Ao si o structura
prismatica bine dezvoltata.
Raspandire. Solurile brune argiloiluviale se intalnesc
in zonele mai umede si mai inalte in continuarea solurilor
cenusii in partea de est a tarii, a solurilor brune roscate in
partea de sud si sud-vest si a cernoziomurilor
argiloiluviale in partea de vest.
Alcatuire si caracterizare morfologica a profilului.
Solurile brune argiloiluviale tipice prezinta urmatoarea
succesiune de orizonturi de profil: Ao-Bt-C.
Orizontul Ao este gros de 20-30 cm si are culoare
bruna, bruna deschisa cu structura grauntoasa, continut
moderat de humus, bogat in acizi fluvici.
Orizontul Bt prezinta grosimi variabile (80-120 cm), cu
nuante brune galbui, cu valori si crome 3,5, o textura

mai grea decat a orizontului Ao mijlocie si o structura

prismatica bine dezvoltata.
Orizontul C este format din depozite de textura
mijlocie, bogata in material calcice si feromagneziene.
Proprietati. Solurile brune argiloiluviale tipice prezinta
textura diferentiata pe profil (ldt=1,3-1,4) mijlocie la
nivelul orizontului Ao si mijlocie-fina sau fina in orizontul
Bt. Proprietatile fizice, fizico-mecanice si hidrofizice sunt
in general favorabile.
Continutul de humus este de 2-3% humus de tip mull,
cu raportul C/N cuprins intre 10-13. Reactia este slab
acida (pH=5,8-7,0), iar gradul de saturatie in baze
depaseste adesea 80%.
Fertilitate. Fertilitatea solurile brune argiloiluviale
depinde de forma de relief si de continutul de schelet,
care conditioneaza volumul edafic. Asigura o buna
aprovizionare cu apa a vegetatiei si o troficitate mijlocie
spre superioara.
1.2.3.2.2. Solurile brune luvice
Solurile brune luvice ocupa o suprafata de 1244,3 ha
(51%). Aceste soluri se definesc printr-un orizont El cu o
grosime de 10-20 cm si un orizont Bt cu o grosime de 6080 cm. Orizontul Ao cu o structura grauntoasa slab
dezvoltata lamelara sau poliedrica.
Raspandire. Se intalnesc in aceleasi areale cu solurile
brune argiloiluviale, ocupand suprafete intinse.
Alcatuire si caracterizare morfologica a profilului.
Solurile brune luvice prezinta urmatoarea succesiune de
orizonturi pe profil: Ao-El-Bt-C.
Orizontul Am, gros de 10-20 cm, cu nuanta galbuie,
saracit partial in argila si sescvioxizi. Structura este slab
exprimata, iar textura mai grosiera decat a orizontului Bt.
Orizontul Bt are o grosime de 60-80 cm cu nuante
brune galbui si ruginii, cu valori si crome mai mici decat

in cazul orizontului El. Este in general compact, cu textura

mijlocie.
Orizontul C - alcatuit adesea din depozite loessoide
decarbonatate si luturi.
Proprietati. Solurile brune luvice au textura
diferentiala pe profil (ldt=1,2-1,5), luto-nisipoasa in Ao,
nisipo-lutoasa in El si luto-argiloasa sau chiar argiloasa in
orizontul Bt. Structura solului este grauntoasa, slab
dezvoltata in orizontul Ao, lamelara sau poliedrica mica in
El si prismatica in Bt. Apa din precipitatii strabate usor
orizonturile superioare si stagneaza deasupra orizontului
Bt, astfel incat in perioadele umde prezinta exces de apa,
iar in cele secetoase deficit de apa. Continutul de humus
este mai mic (cca. 2 %, iar rezeva este de 60-120t/ha) si
de calitate inferioara, mai bogat in acizi fulvici (raportul
acizi humici / acizi fulvici este cuprins intre 0,4 0,6).
Sunt soluri oligomezobazice la mezobazice si au reactive
de la moderat acida la puternic acida (pH=4,5-5,6).
Subtipuri. Subtipurile intalnite in cadrul unitatii de
productie sunt: tipic pe o suprafata de 1244,3 ha (51%),
litic pe o suprafata de 169,8 (7%) si pseudogleizat pe o
suprafata de 84,9 ha (4%).
Fertilitate. Bonitatea acestor soluri variaza in functie
de volumul edafic si regimul de umiditate deficitar in
aceasta zona, dar sunt in general soluri biologic active, cu
troficitate azotata mijlocie.

1.2.3.3. Buletin de analiza

Tabel 1.2.3.3.1.
U.a.,
compoziti
e,

Orizont

Nivel
orizo
nt

Um
i-

Hu-

Carbo-

Baze

Hidr

Capa
citat

Grad
de
satu Azo

Tex

productivi de
tate,
diag
tip si
subtip
nost
de sol
ic
(denumir
e)
Cod
1
2
Ao
54A, Brun
argiloiluvi
al
Bt
tipic, Bm,
7FA 1CA
2DT,
Pm,
Sam.80an
i
Ao
69, Brun
argiloiluvi
al tipic,
Bt
7FA 1CA
2DT,
Pm,
Sam.90an
i
Ao
81B, Brun
argiloiluvi
al tipic,
Bt
7FA 3CA,
Sam.
90ani
83A, Brun
Ao
argiloiluvi
al
tipic,
Bt
5CA 4FA
1GO,
Pm, Sam
100 ani

de
diagnosti
c
cm

ditat
e
%

PH

mu
s
%

nati
CaC
O3
%

de
schi
mb
me %

ogen
de
schi
mb
me
%

ea
total
a de
schi
mb
me
%

t
ratie tot
in
al
baze g %
%

tur
a

10

11

12

13

0-15

3,31
8

4,53
0

5,59
8

12,600

12,36
4

24,96
4

50,47
3

0,28
7

I-n

15-70

2,61
3

6,28
0

0,92
4

11,130

2,914

14,04
4

79,25
2

0,04
7

0-10

3,91
1

7,63
0

2,98
9

2,770
8

0,15
3

I-n

10-80

2,34
6

8,07
0

0,92
4

5,153
6

0,04
7

0-16

3,07
0

6,10
0

2,88
0

16,380

3,544

19,92
4

81,21
3

0,14
8

I-n

16-82

3,24
3

8,06
0

0,97
8

6,095
7

0,17
6

I-n

0-15

3,77
7

7,73
0

3,42
4

4,710
3

0,17
6

I-n

16-75

3,08
4

8,09
0

0,92
4

9,974
7

0,04
7

1.2.4. Sinteze stationale

N
r.
cr
t.
0
1

In cuprinsul unitatii de productie analizate se

intalnesc 4 tipuri de statiuni, incluse in 2 etaje
fitoclimatice.
In tabelul 1.2.4.1 se prezinta evidenta tipurilor de
statiune pe etaje fitoclimatice.
Tabel 1.2.4.1.
Cod
Diagnoza
Suprafat Categoria Tipuri si
tip
tipului de padure
a
de
subtipu
statiu
bonitate ri de sol
ne
ha
% Mijlo Inf.
c.
1
2
3
4
5
6
7
F.D.3 Etajul deluros de gorunete, fagete si gorunetofagete
Deluros de gorunete Bm
5132
76,1 3
76,1
-

5142

5152

5242

podzolic edfic mijlociu, cu

graminee mezoxerofite cu
Luzula
Deluros de gorunete Bm,
podzolit pseudogleizat, cu
Carex pilosa
Deluros de gorunete Bm,
brun-slab mediu podzolit,
edafic mijlociu

Deluros de fagete Bm, brun

edafic-mijlociu, cu AsperulaAsarum

Brun luvic
tipic

84,9

84,9

468,0 19

453,2

881,8 36

881,8

Brun luvic
pseudogleiza
t
Brun luvic
tipic.
Brun
argiloiluvial
tipic
Brun
argiloiluvial
tipic

F.D.2 Etajul deluros de cvercete (de gorun, cer, garnita,

amestecuri dintre acestea) si sleauri de deal
Deluros de cvercte (gorun,
5 6131
169,8 7
169,
cer, garnita) Bi, podzolit
Brun luvic
8
edafic mic, cu graminee
litic
6

6132

6152

mezoxerofite
Deluros de cvercete (gorun,
cer, garnita) Bm, podzolit
edafic mijlociu, edafic
mijlociu
Deluros de cvercete, cu
sleauri de deal cu fag Bm,

283,7 12

283,7

457,1 19

457,1

Brun luvic
tipic
Brun
argiloiluvial

brun slab-mediu podzolit,

edafic mijlociu

TOTAL U.P.

Brun luvic
tipic

ha 2421 10 2251, 169

,4
0
6
,8
% 100
97
3

1.3. Studiul vegetatiei forestiere

1.3.1. Formaii forestiere i tipuri naturale
fundamentale de pdure
Formatiunile forestiere si caracterul actual al tipului
de padure sunt prezentate in tabelul urmator:
Formatiuni
forestiere

N
r.
c Co Denumi
rt d
re
.
0
1
2
3

Tabel 1.3.1.1.
Caracterul actual al tipului de padure
Natu Parti Total
ral
al
deriv Artific Nedefi
fund deriv
at
ial
nit
aat
ment
al
3
4
5
6
7

2
Fagete
42 pure de 646,0 137,0
dealuri
43
Fagete
37,9
amestec
ate
51 Gorunete 238,1 45,0
pure

22,8

0,9

37,1

14,3

345,7

Total
ha
%

843,
9
37,9

34

646,
7

26

Sleauri
4 53 de deal 676,1 166,4 5,0
cu gorun
Total U.P. ha
1598 348, 42,1
,1
5
%
66
14
2

45,4

392,0

37,1

16

892, 37
9
2421 10
,4
0
100
-

Din analiza tabelului 1.3.1.1. se constata ca cea mai

raspandita formatiune forestiera in cadrul unitatii de
productie este: ,,Sleaul de deal cu gorun pe 892,9 ha
(37%), urmata de ,,Fagete pure de dealuri pe 843,9 ha
(34%).
Din punct de vedere al caracterului actual al tipului de
padure situatia se prezinta astfel:
-natural fundamentale: 66%;
-partial derivat: 14%;
-total derivat: 2%;
-artificiale: 16%;
-tinere nedefinite: 2%.

1.3.2. Analiza structurii actuale a fondului

forestier

Structura fondului de productie si de protectie

din cadrul unitatii de productie pe grupe de specii,
clase de varsta si clase de productie este
prezentata in tabelul urmator:
Tabel 1.3.2.1.
S
U
P

Gru
pa
de
spe-

Suprafat
a
ha
%

Grupa de clasa de varsta (ha)

I

II

III

IV

VI

Clasa de productie
(ha)
II
III
IV
V

cii
2
FA

GO
DR
DT
DM

Total
ha
%
FA
GO
M
DR
DT
DM
Total
ha
%
FA
O
GO
DT
DM
Total
ha
%
FA
U
.
P.

GO
DR
DT
DM

Total
ha

3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13 14
749, 36 52,7 50,0 75,4 376, 61,8 132,
749,
0
2
9
0
442, 21 5,6 67,9 163, 152, 18,7 33,6 2,6 418, 21,6 4
9
7
2
13,8
8,4
5,4
0,2 12,8
0,8
727, 35 200, 165, 186, 106, 31,7 37,8 6,2 585, 134, 1,
1
0
3
3
0
6
2
1
172,
8
9,3 51,5 42,6 63,0 5,6
0,6 162,
8,6
0
8
2104 10 267 343 473 697 117 204 9,6 1928 165 1,
,3
0
,6
,1
,6
,9
,8
,3
,4
,2
1
100
13
16
23
33
5
10
92
8
2,3
71,9
4,1
228,
4
1,6
308,
3
100
2,1
2,7
1,7
0,7
7,2
100

1
23
1
74

1,3
0,3
65,1
0,5
3,6
113, 19,3 90,0
6
1
0,3
0,7
0,6
10 114 23, 157
0
,7
6
,0
37
8
51
29
38
24
9
10
0
-

1,0
6,5
5,5

1,8

15,9
82,7

2,3
56,0
4,1
139,
2
1,6
203,
2
66

98,
6
32

4,
7
4,
7
1

13,
0
4

1,8

1,8
2,3
1,2
0,6
5,9

0,3
0,4
0,5
0,1
1,3

2,1
2,1
0,5
0,7
5,4

0,6
1,2
1,8

8,2

18

75

25

753, 31 52,7 50,0 78,5 377, 61,8 132,

753,
4
5
9
4
517, 21 5,9 67,9 231, 159, 18,7 31,6 2,6 476, 38,1
0
3
6
3
17,9
1
0,5 12,0 5,4
0,2 16,9
0,8
957, 40 313, 184, 277, 112, 31,7 37,8 8,0 725, 218,
2
6
6
5
0
3
1
174,
7
9,6 52,2 43,8 63,1 5,7
0,6 165,
8,6
3
1
2419 10 382 366 636 712 117 204 11, 2137 265
,8
0
,3
,7
,5
,2
,8
,3
4
,0
,0

5,
8
5,
8

100

16

15

26

29

88

11

CAPITOLUL 2
FUNDAMENTAREA SOLUTIILOR DE IMPADURIRI
2.1. Identificarea i caracterizarea unitilor de
cultur forestier
Unitatea de cultur forestier (u.c.f.) reprezint o
poriune de teren omogen sau cu variabilitate restrns
din punct de vedere al condiiilor fizico geografice, al
topoclimatului,
solului, substratului litologic i al
vegetaiei naturale, poriunea pe care urmeaz a se

executa o anumit categorie a lucrrilor de mpdurire

( rempdurire, refacere, substituire, etc.) adoptndu-se
tehnologii unice de instalare i ngrijire a culturilor
forestiere.
2.1. Categorii de terenuri de impadurit
(reimpadurit)
Cea mai indicat modalitate de regenerare a
arboretelor, att din punct de vedere economic ct i din
punct de vedere a promovrii speciilor i provenienelor
locale (optim adaptate la
particularitile staiunii
forestiete), este regenerarea natural la adpostul
arboretului matern. Cu toate acestea intervenia cu
lucrri de mpdurire apare necesar, ntr-o msur mai
mare sau mai mic, mai devreme sau mai trziu, n orice
unitate de producie.
Intervenia artificial pentru instalarea culturilor
forestiere se impune ntr-o mare diversitate de situaii,
situaii determinate de particularitile staionale i de
vegetaie ale terenurilor de mpdurit. Din aceste
considerente s-a procedat la o sistematizare a terenurilor
de mpdurit n raport cu natura folosinei lor anterioare
i specificul vegetaiei lemnoase, n msura n care a fost
semnalat.
Exista
urmatoarele
categorii
de
lucrari
de
impadurire :
impadurire
propiu-zisa,
reimpadurire,
substituiri, completari si ameliorari, care se identifica in
urmatoarele tipuri de terenuri:
A - terenuri descoperite, lipsite de vegetatie.
A1 poieni si goluri neregenerate din padure
preluate de fondul forestier;
A2 suprafete descoperite in urma unor calamitati
(incendii, uscari, etc);

A3 - suprafete (parchete) taiate ras, prevazute a se

regenera artificial;
B suprafete (parchete) rezultate in urma arboretelor
necorespunzatoare;
B1 arborete derivate sau/si provizorii ;
B2 suprafete acoperite cu arborete ce nu se pot
regenera pe cale naturala;
B3 suprafete in care se intervine artificial pentru
ameliorarea compozitiei si consistentei;
C terenuri in care sunt necesare interventii pentru
ajutorarea regenerarii naturale;
C1 suprafete ocupate cu semintis care ocupa
intre 0.2 si 0.8 din suprafata u.c.f.;
C2 suprafete ocupate cu arborete tratate in
crang;
D alte suprafete;
D1 suprafete cu plantatii executate anterior in
care se fac interventii;
D2 suprafete ce au revenit in fondul forestier si
necesita impaduriri.

2.2. Ealonarea suprafetelor

Ealoanrea lucrrilor de mpdurire se va face pentru

o perioad de 5 ani. La ntocmirea planului privind
ealonarea lucrrilor de regenerare s-a inut seama pe de
o parte , de categoriile de teren de mpdurit n care au
fost ncadrate suprafeele ce necesit intervenia
artificial i, pe de alt parte, de rezultatele obinute din
analiza comparativ a celor dou categorii de arborete
(existent i de referin), efectuate pe baza parametrilor
privind producia, productivitatea i calitatea biomasei.
n principiu, la planificarea suprafeelor pentru
mpdurire sa luat n considerare urmtoarea ordine de
prioritate a interveniilor: suprafee ocupate de semini
natural i pentru stabilirea anului de intervenie cu lucrri
de mpduriri se va corela cu anul n care sa planificat
aplicarea ultimei tieri; suprafee ocupate de arborete
supuse tratamentului tierilor rase, n care rempdurirea
trebuie s se fac imediat dup executarea lucrrilor de
exploatare i eliberarea suprafeei de material lemnos;
suprafee lipsite de pduri (poieni), revzute a fi
mpdurite i se vor mpduri cnd se va renuna la
folosina actual, numai dac luarea lor n considerare nu
conduce la creterea exagerat a cuantumului n
suprafa a lucrrilor de mpdurire din anul respectiv.
In principiu, vor fi avizate cu prioritate suprafeele
ocupate cu arborete avnd consisten subnormal,
ncadrate n grupa a II-a funcional, ns cu stare bun
de vegetaie, aflate la vrste relativ tinere i care se
menin, urmnd a fi conduse pn la atingerea vrstei de
exploatabilitate.
Ca urmare a principiilor enumerate mai sus privind
proprietiile de intervenie cu lucrri de mpduriri, n
corelaie cu particularitile staionale i de vegetaie ale
fiecrui u.c.f. se trece la elaborarea planului de

regenerare cu precizarea anului n care se va interveni i

perioada de timp stabilit, adic 5 ani .
2.3. Necesitatea si oportunitatea interventiei cu
lucrari
de impaduriri
Tabelul 2.2.1.
N
r
cr
t

Suprafata
u.c.f.

Totala

Categorii
de terenuri

(ha)

(cod)

Suprafata efectiva (ha) de parcurs

cu lucrari de impaduri in anul
I

II

III

IV

2009

2010

2011

2012

2013

Total
5 ani
(ha)

1A

5.2

A2

1.8

1.8

3C

1.6

B1

1.6

1.6

4B

3.0

B2

1.15

1.15

2.3

5A

0.8

C1

0.6

0.6

5B

5,1

C2

4.2

4.2

8F

4.2

D2

2.1

2.1

9D

0.8

C1

0.2

0.2

11G

1.6

B3

1.2

1.2

17B

5.2

A2

1.1

1.1

1
0

20E

4.9

A1

2.8

2.8

5.5

2.9

5.35

0.2

3.95

17.9

TOTAL

CAPITOLUL 3
Alegerea si asocierea speciilor
3.1 Principii privind alegerea speciilor forestiere
1.
2.
3.
4.
5.

Principiul
Principiul
Principiul
Principiul
Principiul

polifunctionalitatii
biodiversitatii
compatibilitatii
economic
flexibilitatii
3.2. Alegerea speciilor

Prin lucrrile de mpduriri se urmrete o valorificare

ct mai bun a condiiilor staionale in vederea realizrii
de arborete valoroase att din punct de vedere biologic,
caracterizate printr-un
grad nalt de rezistent la
aciunea factorilor destabilizatori, ct i cu producii de
mas lemnoas sporite si de calitate superioar, in
vederea asigurrii cererii tot mai mari de material lemnos
de pe pia.
n alegerea speciilor se va ine cont de ncadrarea
terenurilor de mpdurit n marile uniti
de relief i
etaje naturale de vegetaie, aceasta avnd n vedere ca
ansamblul vegetaie-condiii fizico-geografice s ofere
cele mai elocvente informaii referitoare la factorii
ecologici n care va
avea loc procesul de instalare
artificial a vegetaiei forestiere. Astfel pe baz de
cercetri s-au difereniat ansambluri de staiunivegetaie, reprezentnd grupe de tipuri de staiuni i de
pdure ecologic echivalente, denumite convenional
grupe ecologice.

Aceste grupe ecologice s-au constituit avndu-se n

vedere condiiile de clim, relief,
substrat,
sol,
ape
supra- i subterane, condiii caracterizate printr-un nalt
grad de omogenitate. Aceast omogenitate a condiiilor
staionale permite aplicarea acelorai msuri silvotehnice de regenerare sau de mpdurire. Fiecare grup
ecologic cuprinde mai multe tipuri de staiune i de
pdure. Dar un tip de pdure se poate gsi numai ntr-o
singur grup ecologic. Din aceast cauz la ncadrarea
u.c.f.-urilor n aceste grupe ecologice se face in funcie de
tipul de pdure. n lipsa tipului de pdure se poate apela
la caracteristicile staionale ale terenului de mpdurit
(tipul de staiune).
In U.P. II Dedulesti se vor introduce urmtoarele
specii: gorunul, fagul, molidul, paltinul de munte, frasinul
i ciresul. Gorunul i fagul vor fi introduse ca specii
principale de baz, iar paltinul de munte i ciresul ca
specii principale de amestec cu scopul realizrii unor
arborete de amestec de valoare ridicat.
Gorunul (Quercus petraea)
Este o specie de lumina care suporta ca puiet o
umbra nu prea deasa, formand si participand la
constituirea a doua doua etaje bioclimatice. Pentru
impaduriri se folosesc atat puieti produsi in pepiniera,cat
si semanaturile directe cu ghinda. Vegeteaza in climat
cald (nu suporta geruri si ingheturi tarzii), cu soluri
afanate, textura mijlocie, bine si constant aprovizionate
cu apa, putin acide (argiloiluviale cambice); se dezvolta
anevoie pe soluri grele sau cu exces de apa. Litiera se
descompune greu, intensificand procesul de podzolire.
Are o deosebita importanta economica prin lemnul cu
cele mai bune calitati tehnologice si silviculturale, prin
arealul intins pe care il ocupa; prezinta insa greutate la
conducerea acestuia la varste inaintate. Exploatarile

nerationale, pasunatul s.a. au dus la degradarea celor

mai multe gorunete sau sleauri cu gorun. Cultura
gorunului se preconizeaza in toate statiunile de dealuri, in
care acestarealizeaza productivitati mijlocii si superioare
si substituirea numai acolo unde mentinerea este
nejustificata.
Fagul (Fagus sylvatica)
Ca specie de umbr, se comport excelent n
amestec cu alte specii valoroase ca molidul, gorunul,
bradul, laricele, realiznd arborete sntoase, viguroase
i productive. n amestec cu gorunul, afneaz solul i l
pstreaz sntos. Fiind specie de umbr i avnd
sensibilitate mare la ari i nghe, cultura fagului n
teren descoperit nu este n general posibil. Ca i n cazul
bradului, se prefer semnturile directe sub masiv,
fcute de regul n cuiburi, cu 3-4 ani nainte de tierea
de punere n lumin. Dac poziia pe versant este
adpostit, se pot face plantaii i n teren descoperit.
Paltinul de munte ( Acer pseudoplatanus)
Manifest exigene ridicate fa de fertilitatea solului.
Are temperament de semiumbr. Lemnul este de calitate
superioar, rezistent, durabil, uniform colorat, elastic i
cu luciu frumos, extrem de apreciat. Este foarte bun
ameliorator edafic datorit frunziului su bogat n
elemente minerale, ce se descompune uor. Se impune
ca o specie principal de amestec. Ca i ciresul se
introduce n pdurile de fag sau de amestec cu scopul
realizrii unori arborete amestecate sub form de
biogrupe.
Ciresul (Prunus avium)

La noi in tara este o specie diseminata, intalnita cu

precadere in zona dealurilor subcarpatice, urcand uneori
pana la 800-100m altitudine. Manifesta pretentii mari fata
de conditiile stationale, ceea ce explica prezenta sa
diseminata prin paduri. Are temperament de lumina,
prezent in arborete rarite, pe soluri fertile, bogate, trofice,
permeabile, aerisite si bine drenate. Lemnul este
considerat nobil, cu calitati excelente pentru industria
mobilei si multe alteleca cea alimentara, farmacologie
etc, cu duramen roscat-brun, cu desene caracteristice in
forma de ochiuri stralucitoare, dur, greu si se lustruieste
frumos.
Ca i paltinul de munte se introduce n pdurile de fag
sau de amestec cu scopul realizrii unori arborete
amestecate sub form de biogrupe.

Frasinul (Fraxinus excelsior)

Este o specie de lumina, apare frecvant de la campie
pana in regiunea montana mijlocie, ca specie diseminata
sau formand arborete pure, mai ales in luncile raurilor.
Este adaptabila fata de clima, vegeteaza foarte bine pe
soluri fertile, profunde, afanate, reavan-jilave pana la
umede. La munte, pe versanti calcarosi, cu soluri
superficiale, scheletice se comporta ca o specie relativ
xerofita.Lemnul deosebit de valoros de nuanta albgalbuie, cu aspect matasos, greu, foarte elastic, se
lustruieste bine, gasindu-si numeroase utilizari. Se
impune ca specie principala de amestec.
3.3. Compozitii de impadurire

Tabel 3.3.1.

u.c
.f.

1A
4E
5F
11
B
11
H
14
C

Suprafa
a
total
Suprafa
a
efectiv

(ha)
0.4
0.4
25.4
10.16
2.0
2.0
0.6
0.2
8.8
4.4
5.5
2.7

Tipul de
staiune
Tipul de
pdure
(cod)
5132
5131
5152
5314
5242
4212
6131
5151
6132
5131
6152
5113

Grupa
ecologic

48
46
44
52
48
45

Compoziia el
Compoziia de
regenerare

80GO10TE10DT
70GO20PA10TE
70GO20FA10DT
70GO20FA10PA
80FA1010DT
60FA20PA20TE
70GO20TE10DT
60GO20TE20CI
80GO10TE10DT
70GO20PA10TE
80GO10TE10DT
70GO20PA10TE

Compoziia
(formula) de
mpdurire
(%)

70GO20PA10TE
70GO20FA10PA
60FA20PA20TE
60GO20TE20CI
70GO20PA10TE
70GO20PA10TE

Rolul atribuit
speciilor
n compoziia de
mpdurire (%)
Specii principale
de
de
baz
amestec
20PA10T
80GO
E
20FA10P
70GO
A
20PA20T
60FA
E
20TE20C
60GO
I
20PA10T
70GO
E
20PA10T
70GO
E

3.4. Scheme de mpdurire

Realizarea pe cale artificial de ecosisteme forestiere
viabile, stabile i valoroase, presupune amplasarea
judicioas pe terenul de mpdurit a speciilor adoptate,
astfel nct fiecare n parte s-i ndeplineasc cu maxim
eficien rolul atribuit n compoziia de mpdurire. Ca
urmare, n activitatea de proiectare a lucrrilor de
instalare artificial a pdurii, elaborarea schemelor de
mpdurire prezint o importan deosebit.
Schema de mpdurire trebuie s indice prin
simboluri, ntr-o reprezentare grafic, modul de asociere
i amplasare a speciilor pe suprafaa de mpdurit,
dispozitivul de instalare i desimea iniial a culturilor.
Modul de asociere a speciilor, aspect ce trebuie
rezolvat numai n cazul instalrii de culturi amestecate,
se rezolv lund n considerare rolul atribuit speciilor din

Spe
d
aju

compoziia de mpdurire i innd seama de nsuirile

biologice ale speciilor asociate, de variaia condiiilor
microstaionale n cuprinsul terenului de mpdurit i de
consideraii economice .
Asocierea grupat a speciilor principale se poate
realiza n biogrupe sau fii. Cum toate u.c.f.urile sunt
prevzute a fi realizate din amestec n raport cu condiiile
staionale asocierea speciilor se va face n biogrupe;
Dispozitivul de instalare red prin dinstane locul de
amplasare pe terenul de mpdurit o materialului de
mpdurire (puiei) aparinnd speciilor din compoziia
adoptat. Acestea se aleg n funcie de natura terenului
de mpdurrt i exigenele speciilor ce se utilizeaz n
aceste lucrri.
n cadrul suprafeelor vizate a se mpduri din
cuprinsul acestui proiect exist numai plantaii astfel
nct dispozitivul de cultur va indica distanele ntre
dou locuri nvecinate de plasare a materialului de
mpdurire.
Desimea culturilor (la instalare) se exprim prin numrul
de puiei la unitatea de suprafa (buc/ha). n cadrul
plantaiilor desimea se realizeaz prin respectarea n
executarea lucrrilor de mpduriri a dispozitivului de
instalare adoptat.
Desimea culturilor este variabil n raport cu
particularitile biologice ale speciilor, iar n cadrul
aceleiai specii, n funcie de condiiile staionale, natura
lucrrilor de mpdurire, tehnologiile de instalare
adoptate i, nu n ultimul rnd, de calitatea materialului
de mpdurire.
n cazul completrilor nu se poate elabora o schem
grafic de amplasare concreta pe terenul de mpdurit a
speciilor deficitare i care alctuiesc compoziia de

mpdurire, ns, trebuie s se precizeze dispozitivul i

desimea de instalare a acestor specii.
3.4.1. Materialul de mpdurire necesar pentru
mpdurirea
suprafeelor incluse n planul de regenerare
Tabelul 3.4.1.1.
N
r.
cr
t.
1

u.c.f

3E

Supraf
efectiva
1.3

Metoda
de
impad
plantai

Compozitia de impadurit, necesarul de puieti pe ani si u.c.f.

2009
GO - 1760
TE 850
PA - 760
GO - 4500
FA - 1500

2010

2011

2012

2013

3370

6000

FA 5200
DT - 410

5610

5850

6180

5550

GO - 5800
TE 610
DT - 320
-

6730

6660

6760

5190

18450

6730

GO - 4300
TE 520
DT - 370
5190

4A

1.5

plantai

4C

2.7

plantai

5D

0.8

plantai

6C

3.24

plantai

GO - 4400
TE 750
DT - 700
-

8D

0.36

plantai

8F

1.6

plantai

GO - 4500
TE 610
DT - 440
-

GO - 4800
TE 750
DT - 630
-

11A

1.5

plantai

13C

1.1

plantai

1
0

18D

0.3

plantai

GO - 5800
TE 570
DT - 390
-

GO - 5700
TE 610
DT - 350
-

14920

12610

Necesar de puieti pe ani

Total

Necesarul de puiei pe specii :...63060 puiei, din care :

57900

gorun..41560 puieti
fag6700 puiei
paltin..760 puiei
tei..5270 puiei
diverse tari3610 puiei
3.5. Pregtirea terenului si a solului
Culturilor forestiere instalate artificial se urmrete s
li se asigure de la nceput condiii ct mai bune de
vegetaie, astfel nct reuita acestora s fie ct mai
bun, iar prin acumulrile susinute de biomas ale
puieilor, nc din primul an, s se asigure depirea
perioadei critice, de cretere individual n cel mai scurt
timp.
Terenurile de impadurit, rareori intrunesc conditiile
care sa permita trecerea directa la executarea cu
diferite mijloace a operatiilor de lucrare a solului in
vederea instalarii culturilor forestiere. De cele mai
multe ori aceste terenuri sunt acoperite de resturi de
exploatare, de tufarisuri, maracinisuri sau semintis
neutilizabil, de ierburi sau cioate sau prezinta unele
insusiri
ce le fac mai putin proprii culturilor
forestiere (exces de umiditate, inclinare pronuntata,
etc.) si ca urmare, reusita parcurgerii lor cu o serie
de operatii distincte dupa natura si succesiunea
executarii lor. In fondul forestier, cele mai frecvente
lucrari de pregatire a terenului sunt: curatirea
resturilor de exploatare sau de bolovani si grohotis,
indepartarea totala sau partiala a vegetatiei erbacee
si lemnoase, scoaterea si transportul cioatelor si
nivelarea terenului, indepartarea apei in exces, etc.
In conditii de relief accidentat, factorul principal
in functie de care se stabileste modul de pregatire a
solului este inclinarea terenului. In cazul unor

terenuri slab inclinate (< 10 grade), lipsite de

obstacole, se recomanda lucrarea solului pe toata
suprafata, mai ales daca acesta
este puternic
intelenit, tasat si compact. In cazul versantilor cu
inclinari mai mari de 10 grade, ca si in cazul cand
culturile forestiere se instaleaza sub masiv sau in
urma aplicarii taierilor rase pe parchete, se recurge
la pregatirea partiala a solului. Avantajele conferite
de acest mod de pregatire constau in faptul ca nu
necesita inlaturarea arborilor si a cioatelor, elimina
pericolul declansarii eroziunii accelerate, tehnologiile
de pregatire a terenurilor si a solului fiind mai
simple si mai putin costisitoare.
Portiunile de teren pe care se efectueaza lucrarea
partiala a solului pot avea forma unor fasii, tablii
sau vetre.
Lucrrile de pregtire a terenului urmresc, n
principal, asigurarea condiiilor necesare de pregtire a
solului. Ca urmare, aceste lucrri au un caracter auxiliar.
Pregtirea terenului se va face pe o zon mai mare n
jurul puietului, i anume pe 80 x 90 cm.
Lucrrile de pregtire a solului trebuie s sufere
adaptri corespunztoare condiiilor variate, uneori foarte
grele, n care se execut mpduririle.
n majoritatea cazurilor n care se execut mpduriri
sau substituiri, se ntlnesc de regul, soluri nenierbate
sau cel mult acoperite cu plante de pdure lipsite de
rdcini bogate, care mrunite i amestecate cu
particule minerale de sol, se descompun uor. n
asemenea situaii, sistemul de lucrare a solului este cel
mai simplu, constnd numai din desfundarea acestuia pe
adncimea de 25-30 (40) cm, urmat de nivelare. n
condiii favorabile de clim nu este necesar nici aceast

lucrare prealabil a solului, instalarea culturilor fiind

efectuat n cuiburi sau gropi executate n sol practic
nepregtit.
n cazul instalrii de culturi pe terenuri lipsite de
pdure (poieni, etc.) i refacerii arboretelor degradate din
punct de vedere al consistenei, cu solul puternic
nelenit, compactizat i uscat, lucrarea prealabil a
solului este obligatorie.
n regiunile de coline i dealuri, dac nelenirea este
prea puternic i condiiile climatice sunt mai favorabile
pentru vegetaia forestier, este suficient lucrarea
parial a solului pe fii sau tblii.
n regiunile de dealuri nalte i munte, mai cu seam
n cazul terenurilor n care se urmrete reinstalarea
pdurii, se recurge la pregtirea solului n vetre, lucrare
ce constituie faz de lucru a operaiei de plantare sau
semnare.
Pregatirea solului se face in vetre de 60 X 80 cm,
lucrarea solului in acest caz consta in mobilizarea lui
manuala la o adancime de 12 15 cm, concomitent
cu curatirea locului respectv de buruieni, radacini si
pietre. Pe terenuri cu inclinare mare, unde se recurge
aproape exclusiv la acest procedeu de pregatire a solului,
amplasarea vetrelor cu usoara contrapanta se face la
adapostul unor obstacole naturale (cioate, fragmente
de stanca, pietre mari, etc.) pentru evitarea efectului
scurgerilor apei care ar putea conduce la spalarea solului
de pe vetre sau, dimpotriva, la colmatarea acestora.
Codurile utilizate pentru lucrrile de pregtire a
terenului i solului sunt explicate mai jos:
2.1. curirea terenului de resturi de exploatare de pe
locurile de plantare;
3.1. ndeprtarea rugilor, zmeuriului, ierburilor nalte
de pe locurile de plantare;

111. pregtirea parial a solului n vetre de 40 x 60 cm

112. pregtirea parial a solului n vetre de 60 x 80 cm

Soluii tehnice de pregtire a terenului i a solului stabilite pe u.c.f.-uri

Tabelul 3.5.1.
N
r.
cr
t.

u.c.f.

Sup.
(ha)

Pregatirea terenului
Lucrarea
Sup.
executata
efectiv
a
( ari )
indep.ierburilor
26.20

Cod

3E

1.12

3.1

4A

1.5

3.1

indep. rugilor

43.20

112

4C

2.7

2.1

curatarea de craci

53.46

112

5D

0.8

3.1

indep.ierburilor

17.28

112

6C

3.24

2.1

curatarea de craci

78.84

112

8D

0.36

3.1

indep. rugilor

11.66

112

8F

1.6

2.1

curatarea de craci

43.20

112

11A

1.5

3.1

indep.ierburilor

61.56

112

13C

1.1

3.1

indep.ierburilor

37.62

112

1
0

18D

0.3

3.1

indep.ierburilor

81.00

112

Cod

112

Lucrarea solului
Lucrarea
Sup.
executata
Efectiv
a
( ari )
vetre
17.47
(60X80)
vetre
28.80
(60X80)
vetre
35.64
(60X80)
vetre
11.52
(60X80)
vetre
52.56
(60X80)
vetre
77.76
(60X80)
vetre
28.80
(60X80)
vetre
41.04
(60X80)
vetre
25.08
(60X80)
vetre
54.00
(60X80)

CAPITOLUL 4
URMARIREA, CONTROLUL SI NGRIJIREA
CULTURILOR
4.1 Urmarireea si controlul lucrarilor de impadurire
Aciunea de instalare pe cale artificial a culturilor
forestiere se poate considera ncheiat n momentul cnd
acestea realizeaz nchiderea masivului. n timpul
aplicrii tehnologiilor de mpdurire stabilite pe u.c.f.-uri,
precum i dup instalarea culturilor, se efectueaz
numeroase verificri de teren. Verificarea de teren
efectuat dup instalarea culturilor este cea mai
important, fiind cunoscut sub denumirea de recepie
tehnico financiar a mpduririlor.
Recepia tehnico financiar se efectueaz de o
comisie special alctuit, care, prin observaii i
msurtori, verific concordana ntre documentaia
tehnic i realitatea din teren, privind urmtoarele
aspecte mai importante: natura i volumul lucrrilor
executate, compoziia i schema de mpdurire, calitatea
execuiei lucrrilor de instalare, etc.
Verificarea se

finalizeaz printr-un proces verbal n care se

consemneaz realitatea din teren n raport cu
documentaia tehnic precizat n proiect.
Dup instalare, culturile sunt supuse unor observaii
i verificri sistematice, care urmresc cunoaterea
evoluiei culturii i dezvoltarea puieilor. Asemenea
verificri se fac dup metodologia de lucru precizat n
documentaiile tehnice emise de forurile tutelare (49) i
dureaz pn la atingerea reuitei definitive de ctre
cultura instalat.
Prin reuita definitiv se nelege stadiul atins de o
mpdurire de la care cultura se poate dezvolta normal,
fr s mai necesite lucrri de ngrijire sau completri.
Verificrile dureaz pn la atingerea starii de masiv.
Starea de masiv este stadiul atins de o mpdurire de la
care cultura se poate dezvolta normal, fr s mai
necesite lucrri de ngrijire (revizuiri, mobilizri ale
solului, recepri, etc.) sau completri. Reuita definitiv
se realizeaz cnd:
- la foioase, coroanele puieilor se ating pe minim 70% din
suprafa
la rinoase, puieii ating nlimea de 1,0-1,2 m.
4.2 Stabilirea retelei de puncte pentru amplasarea
si materializarea pe teren a suprafetelor de control
Prima verificare a culturilor se face la 2-3 luni dup
intrarea acestora n primul an de vegetaie, fie c
mpdurirea s-a executat n toamna anului precedent, fie
n primvara anului curent. Verificarea are drept scop
stabilirea procentului de prindere a puieilor, n cazul
plantaiilor.

Evoluia culturilor i dezvoltarea puieilor se apreciaz

pe baza datelor obinute cu prilejul efecturii controlului
anual al mpduririlor.
Pentru stabilirea coeficientului de reuit a culturilor
instalate, se procedeaz la inventarierea puieilor viabili
existeni pe teren la date inventarierii i care se
ncadreaz n compoziia de regenerare stabilit pentru
u.c.f.-ul respectiv.
Din al doilea an de instalare, pe lng aceste
observaii, se fac i msurtori privind creterea curent
n nlime a puieilor. Pe lng aprecierea prin calificative
a reuitei mpduririlor efectuate, se determin i
pierderile de puiei, att pe total ct i pe grupe de specii
i se specific cauzele care le-au provocat. Sunt
considerate pierderi normale, n perioada de instalare
pn la atingerea reuitei definitive, pierderile de puiei
care nu depesc 15%, care nu pot fi puse pe seama unor
calamiti sau deficiene tehnico organizatorice.
ncepnd cu al doilea an, se mai admit ca pierderi
normale de puiei un procent normal de pn la 2%
anual, cu condiia ca procentul cumulat al acestor pierderi
pn la reuita definitiv s nu depeasc 10% i s nu
fie grupate (mai mult de 4 puiei la un loc), situaie care
ar impune intervenia cu noi lucrri de completare.
Ultimul control anual al mpduririlor coincide cu anul n
care se constat realizarea reuitei definitive de ctre
cultura analizat. Cu acest prilej, o comisie special
alctuit face recepia definitiv i de punere n funciune
a mpduririlor. n baza actului de recepie ntocmit de
comisie se procedeaz la ncadrarea u.c.f. n evidena
fondului forestier de producie.
Din punct de vedere metodologic, verificarea
cantitativ i calitativ a diverselor lucrri executate
conform prevederilor stipulate n documentaia tehnic,

precum i urmrirea i controlul anual al mpduririlor, se

fac prin observaii, inventarieri i msurtori n suprafee
de prob permanente, materializate pe teren prin borne i
eventual rui. Amplasarea acestor suprafee se face, de
regul, cu prilejul efecturii primei operaii prevzut de
tehnologiile
de
lucru
adoptate
(i
i
menin
amplasamentul iniial pn la realizarea reuitei definitive
a mpduririlor executate). n condiiile de teren din zona
luat n studiu (zona montan mijlocie) cele mai potrivite
piee de prob ar fi cele de form circular cu suprafaa
de 100m2 i 200m2. Normativele n vigoare recomand
urmtoarele mrimi ale suprafeelor de prob:
- suprafeele sub 0,25ha se inventariaz integral;
- 100 m2 pentru suprafee ale regenerrii mai mici de
3ha;
- 100 sau 200m2 pentru suprafee mai mari de 3 ha.
Controlul regenerrilor se execut n fiecare an, n
perioada 15septembrie- 30 decembrie i are urmtoarele
etape:
- 15 septembrie-15 octombrie, faza de teren i
centralizare a datelor la nivel de structur organizatoric
- 15 octombrie-15 noiembrie, verificarea i analiza
lucrrilor
- 15 noiembrie-30 decembrie, depunerea i susinerea
analizelor la Regia Naional a Pdurilor. Pentru ca datele
ce se obin de pe suprafeele de prob s fie
reprezentative, este necesar ca amplasarea acestora pe
teren s se fac randomizat. n acest sens se pot adopta
scheme mecanice, care determin distribuirea uniform
pe toat suprafaa u.c.f.-ului.
Pentru evitarea subiectivismului n alegerea locului de
amplasare, se adopt scheme mecanice, care determin
distribuirea uniform a locurilor de prob pe ntreaga

suprafa a u.c.f.-ului. Pentru asigurarea amplasrii

uniforme pe teren a suprafeelor de control, n practic se
procedeaz la materializarea unei reele de drepte
paralele, care se intersecteaz cu alte drepte paralele sub
un unghi oarecare, distanele dintre ele fiind de 50/50 m
pentru suprafeele de control cu aria de 100 m 2 si de
50/100 pentru cele de 200 m2. Intersecia dreptelor
paralele din reea, determin puncte uniform distribuite,
n care se materializeaz centrul cercului.
Marcarea reelei de puncte se face n raport cu prima
suprafa de control, care se amplaseaz ntr-un col al
terenului de mpdurit, la o distan de 25 m fa de
limitele u.c.f.-ului, la suprafeele de 100m 2. Suprafeele
de control se menin pe acelai amplasament pn la
realizarea
reuitei
definitive.
Din
acest
motiv
materializarea lor se face prin borne amplasate n centrul
cercului. Bornele se confecioneaz din lemn i trebuie s
aib diametrul de 8-10 cm, iar lungimea de cel puin 1,50
m, din care se ngroap n pmnt 60-80 cm. La partea
superioar se fasoneaz o poriune unde se scrie numrul
de ordine al suprafeei de control respective.
Materializarea pe teren a reelei suprafeelor de
control cu caracter permanent se face odat cu
executarea primelor lucrri prevzute de tehnologia de
lucru, pentru a da posibilitatea efecturii corecte
ndeosebi a recepiei tehnico financiare. Datele obinute
privind numrul total i pe specii al puieilor existeni la
data efecturii recepiei, la nivelul fiecrei suprafee de
prob, servesc drept baz de raportare a datelor obinute
cu prilejul executrii controalelor anuale ulterioare
efectuate pe acelai amplasament. Respectnd ntocmai
aceast metodologie de lucru, se asigur precizia n
determinarea procentului de meninere, respectiv, de
pierdere a puieilor, n funcie de care se pot stabili corect

indicii de reuit i n final, calificativul corespunztor

gradului de reuit a mpduriri executate.
Date de sintez privind amplasarea suprafeelor de prob
pe u.c.f. uri
N u.c.f. Supraf.
Aria
Nr
Aria cumulat
r.
de
suprafe suprafetel a suprafeei de
cr
mpdu
ei de
or de
control
t.
rit
proba
control
ha
n % din
2
(ha)
(m )
(buc.)
suprafa
distana
a
(m)
mpduri
t
1 3E
1.12
100
4
50x50
0.04
3.5
2 4B
1.5
100
6
50x50
0.06
4
3 4C
2.7
100
9
50x50
0.09
3.3
4 4D
0.8
100
3
50x50
0.03
3.7
5 7A
3.24
200
6
50x100
0.06
1.8
6 11B
0.36
100
2
50x50
0.02
5.5
7 25E
1.6
100
6
50x50
0.06
3.7
8 29E
1.5
100
6
50x50
0.06
4
9 29K
1.1
100
5
50x50
0.05
4.5
1 30E
0.3
100
1
0
50x50
0.01
3.3

4.3 Natura, scopul i tehnica de aplicare a

lucrrilor de ngrijire
De la instalare pana la atingerea reusitei
definitive, culturile forestiere traverseaza cea mai
critica perioada din existenta lor. In consecinta,
culturile sunt parcurse cu lucrari de ingrijire pentru a
asigura conditii cat mai favorabile de vegetatie, de
crestere si dezvoltare a puietilor.
In
cele 10 u.c.f. uri planificate cu lucrari de
impaduriri in urmatorii 5 ani, se vor executa revizuiri,
descoplesiri si completari.
Revizuirea
culturilor
consta
in
depistarea
si
remedierea unor defectiuni ce pot surveni peste
iarna.
Se
pot
executa
urmatoarele
lucrari:
Indepartarea pietrelor si resturilor de exploatare de
pe puieti si din jurul acestora, inlaturarea ierburilor
cazute
peste
puieti,
rectificarea
vetrelor,
despotmolirea
vetrelor
colmatate,
replantarea
puietilor.
Descoplesirile se rezuma numai la indepartarea
vegetatiei erbacee (ierburi inalte, rugi de zmeur,
mur), din jurul puietilor, pe vatra sau in lungul
randurilor de puieti). Ierburile se astern in jurul
puietilor (multire) pentru a intarzia instalarea unei noi
generatii.
Completarea culturilor reprezinta lucrarea de
ingrijire prin care se instaleaza o noua serie de
puieti in locul celor disparuti din diferite cauze.
Necesitatea si volumul completarilor se stabilesc, de

regula, cu ocazia primului control de caliatate, dupa

ce culturile au parcurs un sezon de vegetatie,
depasind faza critica de adaptare.
In masura in care se respecta in executie prevederile
documentatiei tehnice, iar culturile nu au fost
calamitate, necesitatea interventiei cu completari este
redusa. Sunt situatii cand pierderile in puieti sunt
reduse, procentul acestora fiind sub limitele admise
(15 %), insa datorita gruparii lor (3 4 puieti) intr-un
loc, se impune interventia cu completari.
n raport cu specia principal de baz i condiiile
concrete din fiecare u.c.f. se decid soluiile tehnice de
ngrijire i se impune a fi executat n fiecare din culturile
proiectate.
4.4. Planificarea aplicrii lucrrilor de ngrijire pe
u.c.f-uri n perioada de la instalarea culturilor pn
la atingerea reuitei definitive
n momentul n care puieii plantai reuesc s ating
starea de masiv procesul de instalare artificial a culturii
s-a ncheiat.
Lucrrile de ngrijire i ntreinere necesare:
-revizuirea manual pe rnd;
-completri preliminare (10%)
-mobilizarea manual n jurul puieilor;
-descopleiri manuale pe rnd;
-descopleiri manuale n jurul puieilor;