Sunteți pe pagina 1din 1

Lun n cmp

Nichita Stnescu
Cu mna stng i-am ntors spre mine chipul,
sub cortul adormiilor gutui
i de-a putea s-mi rup din ochii ti privirea,
vzduhul serii mi-ar prea cprui.
Mi s-ar prea c desluesc, prin crenge,
zveli vntori, n arcuiii lei
din goana calului, cum i subie arcul.
0, tinde-i mna stng catre ei
i stinge tu conturul lor de lemn subire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rtcit cu timpul, pe ntins.
Eu te privesc n ochi i-n jur s terg copacii
n ochii ti cu luna m rsfrng
... i ai putea, uitnd, s ne striveti n gene
dar chipul i-l ntorn, pe braul stng.