Zece adevăruri despre Convenţia privind Micul Trafic la Frontieră

1. Îngrijorarea că Europa va fi din nou divizată s-a accentuat mai ales după
aderarea la spaţiul Schengen a nouă state europene la finele lui 2007. Aşa se explică
încercarea UE de a dilua frontierele şi de a liberaliza regimul de trecere a frontierei.
Astfel, Regulamentul Nr. 1931 adoptat de către Parlamentul European şi Consiliul UE
stabileşte cadrul legal pentru semnarea de către statele membre UE a unor acorduri
bilaterale privind micul trafic la frontieră cu state terţe. Atât statele din Spaţiul Schengen,
cât şi cele care urmează să adere au dreptul să semneze asemenea acorduri. Sunt eronate
afirmaţiile politicienilor, care susţin că odată cu aderarea României la Spaţiul Schengen
aplicarea unui asemenea acord nu va fi acceptată de către Comisia Europeană. Din
contra, intenţia a fost de a permite statelor Schengen semnarea unor asemenea
documente. În acest sens, ultimele semnale de la Bruxelles arată că România va adera la
zona Schengen în 2011 după o perioadă prealabilă de monitorizare de doi ani.
2. Regulamentul Nr. 1931 modifică acquisul Schengen şi introduce un nou
document de călătorie - permisul de trecere a frontierei externe. Locuitorii zonei de
frontieră a UE, deţinători ai permisului vor avea drept de şedere în zona de frontieră
românească pe o perioadă de maximum trei luni de la data intrării în România.
3. Potrivit prevederilor, zona de frontieră este de 30 de kilometri şi numai în
cazuri de excepţie poate fi extinsă la 50 de kilometri. Localităţile care sunt la limită vor fi
incluse în această zonă.
4. Potrivit Regulamentului, permisul de şedere poate fi acordat persoanelor, care
locuiesc în zona de frontieră minimum un an. Totuşi, fiecare stat membru are libertatea de
a stabili numărul de ani necesar pentru acordarea permisului. Din motive de securitate,
România pledează pentru obligativitatea reşedinţei în zona de frontieră pe parcursul
ultimilor trei ani.
5. Permisul nu va depăşi costul vizei, adică va fi emis gratuit de către autorităţile
consulare sau administrative ale celor două părţi. Valabilitatea acestuia poate fi de la
un an la cinci ani. Titularilor permisului nu li se vor aplica ştampile în paşaport şi aceştia
nu vor avea nevoie de vize. Tot din motive de securitate în permis ar putea să fie
specificate orele şi punctul de frontieră, prin care va fi permisă intrarea pe teritoriul UE.
România va supraveghea zona de frontieră şi în cazul unor abuzuri, permisul va fi retras.
6. Până la 19 ianuarie 2009, Comisia Europeană va trebui să pregătească un
raport privind implementarea noului regim de frontieră.
7. Orice tip de condiţionare de către diplomaţia moldovenească a semnării
Convenţiei privind Micul Trafic la Frontieră este contra-productivă. Pentru România,
semnarea Convenţiei implică costuri suplimentare: permise, monitorizarea zonei de 30 de
km, amenajarea unor puncte de trecere speciale, riscuri migraţionale etc.
8. Dintre statele incluse în Politica Europeană de Vecinătate, Ucraina a semnat
recent un acord de acest tip cu Ungaria, proaspăt aderată la Spaţiul Schengen. Acordul
simplifică regulile de circulaţie pentru persoanele din 384 localităţi ucrainene şi 244
localităţi maghiare. Consulatul maghiar din Beregovo (Maramureşul Istoric) deja
eliberase până la 1 februarie 2008 - 2341 de permise pentru trecerea frontierei, iar cel
din Ujgorod – 1416 permise. În total, consulatul maghiar din Ujgorod planifică să
elibereze 25 000 de permise în 2008. Ucraina finalizează negocierile şi cu Polonia, după
ce textul acordului fusese respins de către Comisia Europeană pentru că era solicitată
lărgirea zonei de frontieră dincolo de 50 de km. Estimările arată că circa 800 000 de
persoane ar putea avea beneficii de pe urma semnării acestui acord. Ucraina speră să
semneze în scurt timp şi cu Slovacia un astfel de acord. Pe de altă parte, Federaţia Rusă
negociază cu Letonia şi Lituania acorduri similare. Semnarea acordului cu Lituania era
preconizată pentru a doua jumătate a anului 2008. Mai ales, regiunea Kaliningrad face
presiuni asupra Moscovei să semneze un asemenea document. Dintre statele de la
frontiera externă estică a UE, numai Belarus să aprofundeze relaţiile cu UE, însă chiar şi
cu acest stat unii oficiali europeni cred că ar trebui semnat un acord referitor la micul
trafic.
9. Semnarea şi negocierea acestei convenţii au fost întârziate nejustificat de către
autorităţile moldoveneşti în detrimentul populaţiei de la frontieră. Pe de altă parte,
semnarea de către Bucureşti a acestui acord până la alegerile din 2009 va lipsi opoziţia
moldovenească de un atu în viitoarea campanie electorală.
10. Cazul convenţiei ne convinge încă o dată că deseori bunăstarea cetăţenilor
depinde de calitatea clasei politice. Semnarea acestui document era posibilă pe parcursul
anului 2007 imediat după intrarea în vigoare a Acordului de Readmisie. Absurd, dar în
comparaţie cu Ucraina suntem în întârziere cu un an.