Deontologia functiei publice

1. Din punct de vedere etimologic, termenul general de

deontologie îsi are originea:

a. în două cuvinte grecesti: cuvântul deon, -ontos, care

înseamnă ceea ce trebuie făcut, ceea ce se cuvine,
datorie, si cuvântul logos , care înseamnă cuvânt, dar si
teorie, studiu;
b. în două cuvinte grecesti: cuvântul deon, -ontos, care înseamnă ceea ce
trebuie să ti se cuvină, si cuvântul logos , care înseamnă cuvânt, dar si
teorie, studiu;
c. în două cuvinte grecesti: cuvântul deon, -ontos, care înseamnă ceea ce
trebuie făcut, ceea ce se cuvine, datorie, si cuvântul logos , care înseamnă
cuvânt, dar si logoreic

2. Deontologia a fost definită ca fiind :

a. teoria datoriilor morale, specifice exercitării oricărei profesii;

b. doctrina, teoria, stiinta datoriilor morale, dar si legale specifice
exercitării oricărei activităti umane;
c. doctrina, teoria, stiinta datoriilor morale, dar si legale
specifice exercitării oricărei profesii.

3. Deontologia, prin specificul obiectului său de

cercetare se află la granita dintre:

a. drept, religie si morală, fiind astfel o stiintă multidisciplinară disciplinară

b. drept si morală, fiind astfel o stiintă
interdisciplinară
c. dreptul privat si dreptul public, fiind astfel o stiintă interdisciplinară

4. Deontologia a mai fost definită ca reprezentând

:

a. ansamblul normelor care conturează si formează conduita umană, în

general;
b. ansamblul normelor care conturează comportamentul social al oricărui
individ;
c. ansamblul normelor care conturează un anumit tip
de comportament profesional

,,,,,,,,,,,

5. Normele deontologiei, în general, sunt consacrate:

a. Unele sunt consacrate juridic, respectarea lor

putând fi impusă prin forta de constrângere a statului, în
timp ce altele sunt consacrate doar moral si pot fi
sanctionate doar de oprobriul opiniei publice;
b. Sunt consacrate juridiceste, respectarea lor putând fi impusă prin interventia
fortei de coercitie a organelor statului;
c. Pot fi sanctionate doar de oprobriul opiniei publice, înscriindu-se în categoria
normelor etice.

6. Din punct de vedre etimologic, termenul de

etică:

a. este originar din limba latină si înseamnă cutumă, obicei, morav, caracter;
comportament.
b. este originar din grecescul ethos, care înseamnă
cutumă, obicei, morav, caracter, comportament;
c. este originar din cuvântul englez ethics, care înseamnă morală

7. Termenul de morală îsi are originea:

a. În cuvântul latinesc mos, moris, care se traduce, în

mod obisnuit, prin: morală, moralitate, etică;
b. În cuvântul englez moral, care înseamnă morală, conduită corectă, etc.;
c. În cuvântul francez morale,care înseamnă morală, conduită corectă, etc

8. Morala reprezintă :

a. într-un sens larg, atât valorile, cât si nonvalorile conduitei umane;

b. într-un sens restrâns, numai ceea ce este pozitiv în conduita umană;
c. ansamblul normelor de convietuire si de comportare a
oamenilor unii fată de altii si fată de colectivitate.

9. Dreptul este definit ca fiind :

a. totalitatea conditiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate
uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi divine a libertătii;
b. ansamblul regulilor asigurate si garantate de către
stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea
comportamentului uman în principalele relatii din
societate;
c. ansamblul regulilor de conduită edictate si sanctionate de către
organismele sociale, care sunt destinate să asigure buna funcTionare a
acestora..

,,,,,,,,,,,,,,,
10. Dreptul pozitiv sau dreptul obiectiv reprezintă:

a. totalitatea normelor obligatorii, elaborate de autoritătile competente ale

statului
sau ale administratiei publice locale, norme a căror respectare este
asigurată prin intermediul persuasiunii ;
b. totalitatea normelor obligatorii, elaborate de
autoritătile competente ale statului sau ale
administratiei publice locale, norme a căror respectare
poate fi impusă, la nevoie, prin intermediul coercitiei
statale;
c. totalitatea normelor elaborate de organismele sociale si a căror
respectare poate fi impusă, la nevoie, prin intermediul fortei de
constrângere.

11. Norma morală reprezintă:

a. o regulă generală de conduită, care are ca scop asigurarea ordinii

sociale, regulă ce poate fi impusă, la nevoie, prin constrângerea statului;
b. o prescriptie generală de conduită, al cărei scop este acela de a asigura
ordinea socială, regulă ce poate fi dusă la îndeplinire, de regulă, pe cale
statală;
c. o regulă de comportament însusită de individ ca
impuls lăuntric, în scopul promovării binelui în
conformitate cu valorile morale unanim admise de către
colectivitate

12. Norma juridică este definită ca fiind :

a. o regulă generală si obligatorie de conduită, al cărei

scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce
poate fi impusă, la nevoie, prin constrângerea organelor
competente;
b. o prescriptie generală de conduită, al cărei scop este acela de a asigura
ordinea socială, regulă ce poate fi dusă la îndeplinire, de regulă, pe cale
statală;
c. o regulă generală de conduită, care are ca scop asigurarea ordinii
sociale, regulă ce
poate fi impusă, la nevoie, prin constrângerea statului

13. Principiile juridice sunt acele idei generale care :

a. au stat la baza sistemului de drept si au orientat reglementările juridice

si aplicarea dreptului, fiind expresia valorilor promovate si apărate initial
de normele morale;
b. îsi au originea în normele morale confirmate ca linii generale ale conduitei umane;
c. constituie baza întregului sistem de drept dintr-o
tară, orientând reglementările juridice si aplicarea
dreptului, fiind expresia valorilor promovate si apărate
de drept

,,,,,,,,,

14. Normele morale pot fi grupate în trei categorii:

a. Interdictiile, care sunt normele prin care se interzic anumite acte sau
atitudini iar încălcarea lor atrage anumite sanctiuni;
b. Interdictiile, recomandările si prescriptiile care
vizează conduita umană în general;
c. Recomandări, care sunt normele referitoare la acte sau atitudini a căror
realizare este recomandabilă conduitei individului

15. Normele juridice, în functie de caracterul

conduitei pe care o prescriu, se clasifică în :

a. Norme onerative, ca norme cu caracter imperativ, care impun subiectului de

drept să săvârsească o anumită actiune sau să îndeplinească o anumită
sarcină;
b. Norme permisive, ca norme care nici nu obligă, nici nu interzic o
anumită actiune, lăsând la aprecierea subiectului alegerea unei anumite
conduite;
c. Norme onerative, norme prohibitive si, respectiv, norme
permisive, , în functie de caracterul conduitei pe care o prescriu.
 16. În ceea ce priveste aplicarea si respectarea normelor
juridice:

a. aplicarea si respectarea normelor juridice este asigurată de

stat prin organele sale competente, precum sunt
organele administratiei si autoritătile puterii
judecătoresti,
b. aplicarea si respectarea normelor juridice este asigurată de societate
prin structuri adecvate, care vor trece la aplicarea unor sanctiuni penale,
civile sau administrative, după caz
c. aplicarea si respectarea normelor juridice este asigurată în mod
individual prin aplicarea unor sanctiuni penale, civile sau administrative,
după caz

17. Aplicarea si respectarea normelor morale se

realizează:

a. uneori, în cazuri mai deosebite, prin interventia organelor de constrângere ale

statului;
b. benevol, singura constrângere venind din partea opiniei
publice, care va putea exercita diverse forme de presiune:
oprobriul, blamul, dispretul sau marginalizarea ori izolarea
celor care au încălcat normele morale ;
c. ori izolarea celor care au încălcat normele morale de către comunitate
prin mijloace informale, dar si cu interventia organelor de constrângere ale
statului, dacă va fi cazul.

,,,,,,,,,,,,,

18. Notiunea de deontologie a functiei publice

implică:

a. existenta exclusivă a unei deontologii a functionarului public;

b. existenta unei deontologii a unor demnităti sau magistraturi publice;
c. existenta unei deontologii a functionarului public, dar si
o deontologie a functiei de parlamentar, a functiei de
judecător sau procuror, precum si o deontologie a
oricărei alte functii, demnităti sau magistraturi publice.

19. Deontologia functiei publice reprezintă :

a. un ansamblu de norme juridice care pune în evidentă primatul dreptului
în raport cu morala;
b. un ansamblu de norme juridice si morale, care constituie o
îmbinare a dreptului cu morala;
c. un ansamblu de norme morale care conturează comportamentul privat
al titularului unei functii publice

20. Au calitatea de izvoare ale deontologiei functiei publice:

a. acele norme juridice care reglementează drepturi si

obligatii sau conduita unor titulari de functii publice,
demnităti publice sau magistraturi publice;
b. Constitutia, legile organice si cele ordinare, ordonantele de urgentă si
ordonantele ordinare ale Guvernului;
c. hotărâri ale Guvernului, alte acte administrative cu caracter
normativ,etc

21. Exercitarea deontologică a functiei publice

reprezintă :

a. obligatia functionarului public să-si formeze conduita profesională pe

baza constrângerii si a respectului pentru lege;
b. acea situatie în care functionarul public îsi
îndeplineste atributiile legale în spiritul respectării
datoriei si satisfacerii drepturilor si intereselor legitime ale
particularilor, în calitatea lor de beneficiari ai serviciilor publice;
c. obligatia subordonării functionarilor publici fată de superiorul ierarhic

22. Exercitarea deontologică a functiei publice va

implica:

a. obligatia functionarului public de a respecta îndatoririle morale

b. respectarea prevederilor legale care reglementează conduita sa
profesională
c. obligatia functionarului public de a respecta îndatoririle
morale dar si prevederile legale care reglementează
conduita sa si exercitarea functiei respective.

23. Exercitarea deontologică a functiei publice se

realizează pe baza:

a. exclusiv pe baza unor principii fundamentale constitutionale;

b. unor principii constitutionale si legale care
jalonează conduita profesională si privată a titularilor de
functii, demnităti sau magistraturi publice;
c. exclusiv pe baza unor principii legale

24. Între altele, constituie un principiu constitutional al

exercitării deontologice a functiei publice:

a. Principiul care îl obligă pe functionarul public să exercite functia publică

în conditii de cinste si probitate morală si profesională;
b. Principiul egalitătii de tratament fată de toti beneficiarii serviciului
public, care se regăseste în art.1 si în art.15 din Constitutie
c. Principiul suprematiei Constitutiei si al respectării
legilor, consacrat de art.1 din Constitutie

25. Între altele, constituie un principiu

constitutional al exercitării deontologice a functiei publice:

a. Principiul egalitătii de tratament fată de toti

beneficiarii serviciului public, care se regăseste în art.4
si în art.16 din Constitutie;
b. Principiul care îl obligă pe functionarul public să manifeste discretie
profesională cu privire la informatiile de care ia cunostintă în exercitiul
functiei publice
c. Principiul potrivit căruia functionarii publici au îndatorirea de a respecta
normele de conduită profesională si civică prevăzute de lege.

26. Între altele, constituie un principiu legal al

exercitării deontologice a functiei publice:

a. Principiul egalitătii de tratament fată de toti beneficiarii serviciului

public, care se regăseste în art.4 si în art.16 din Constitutie
b. Principiul potrivit căruia functionarii publici au
îndatorirea de a respecta normele de conduită
profesională si civică prevăzute de lege, consacrat la
art.43 alin.(3) din Legea nr.188/1999, republicată;
c. Principiul suprematiei Constitutiei si al respectării legilor, consacrat de
art.1 din Constitutie

,,,,,,,,,

27. Notiunea de conflict de interese este definită

de lege ca fiind:
a. o situatie în care persoana ce exercita o functie publică are un interes
personal de orice natură, care ar putea influenta îndeplinirea atributiilor
care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative
b. orice situatie în care persoana ce exercita o demnitate publică sau o
functie publică are un interes ilicit, care ar putea influenta îndeplinirea cu
obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte
normative
c. acea situatie în care persoana ce exercita o
demnitate publică sau o functie publică are un interes
personal de natură patrimonială, care ar putea influenta
îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin
potrivit Constitutiei si altor acte normative

28. Principiile care stau la baza prevenirii

conflictului de interese în exercitarea demnitătilor
publice si a functiilor publice sunt:

a. Impartialitatea în aplicarea principiului egalitătii de tratament fată de toti

beneficiarii serviciului public;
b. Impartialitatea, integritatea, transparenta deciziei si
suprematia interesului public
c. Suprematia interesului public, fată de interesele personale ale
beneficiarilor serviciilor publice.

29. Functionarul public administrativ, este în conflict

de interese dacă:

a. participă în cadrul aceleiasi comisii, constituite conform legii, cu

functionari publici care au calitatea de sot sau rudă;
b. interesele sale patrimoniale, ale sotului sau rudelor sale pot influenta deciziile
pe care trebuie să le ia în exercitarea functiei publice;
c. este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să
participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice
si juridice cu care are relatii cu caracter patrimonial.

30. Prin incompatibilitate se întelege:

a. Situatia în care calitatea de deputat si functia de membru al Guvernului

sunt detinute de una si aceeasi persoană;
b. Situatia în care două functii sau două activităti nu
pot fi exercitate, în mod legal, de către una si aceeasi
persoană
c. Situatia în care functia de judecător si calitatea de professor universitar
sunt detinute de una si aceeasi persoană.
,,,,,,,,,,,,,
31. Regimul juridic al incompatibilitătilor si al
conflictului de interese în exercitarea oricărei functii
publice a fost reglementat :

a. Prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor
publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri,
prevenirea si sanctionarea coruptiei;
b. Prin Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici;
c. Prin Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a functionarilor publici

32. Legea nr.161/2003, Titlul IV din Partea I care

reglementează conflictul de interese si regimul
incompatibilitătilor, sunt aplicabile:

a. Functionarilor publici, deputatilor si senatorilor, precum si medicilor

care activează în sectorul public
b. Magistratilor, Avocatului poporului si avocatilor, în general;
c. Presedintelui României, deputatilor si senatorilor, consilierilor
prezidentiali si consilierilor de stat din Administratia
Prezidentială.

33. Calitatea de deputat sau de senator este

incompatibilă cu exercitarea oricărei functii publice de
autoritate:

a. cu exceptia celei de Avocat al poporului, care este asimilată functiei de

ministru
b. cu exceptia celei de secretar de stat membru al Guvernului
c. cu exceptia celei Secretar general al Camerei Deputatilor

34. Functia de judecător si procuror este

incompatibilă, potrivit art.101 din Legea nr.161/2003, cu
orice altă functie publică sau privată:

a. cu exceptia functiilor didactice din învătământul

superior
b. cu exceptia functiilor didactice din învătământul superior de stat
c. cu exceptia functiilor didactice din învătământul superior privat
 35. Statutul de functionar public nu este declarat
incompatibil:

a. cu exercitarea unei functii private, remunerate

b. cu exercitarea unei functii private, neremunerate
c. cu exercitarea unei functii sau activităti în domeniul
didactic

,,,,,,,,,,,,
36. Dintre functionarii publici, nu pot fi membri ai unui partid
politic:

a. functionarii publici care fac parte din categoria functionarilor publici cu functii de
conducere din guvern si ministere
b. functionarii publici care fac parte din categoria înaltilor
functionari publici;
c. functionarii publici care fac parte din categoria functionarilor publici cu functii de
conducere, în general.

37. Codul de conduită a functionarilor publici a fost

adoptat prin Legea nr.7/2004 :

a. ca urmare a unei propuneri legislative a unui grup de parlamentari din Parlamentul

European
b. ca urmare a insistenTelor DelegaTiei Comisiei Europene la Bucuresti
c. ca urmare a Recomandării nr. R (2000) 10, a
Comitetului Ministrilor Consiliului Europei

38. Obiectivele urmărite prin adoptarea Codului de

conduită a functionarilor publici sunt, între altele:

a. Informarea publicului cu privire la conduita

profesională la care este îndreptătit să se astepte din
partea functionarilor publici în exercitarea functiilor publice
b. Crearea unui instrument juridic pus la dispozitia organelor de urmărire penală
pentru cercetarea si sanctionarea faptelor de coruptie
c. Crearea unui climat de încredere între funcrionarii publici, pe de o parte, si
autoritătile administratiei publice, pe de altă parte.
 39. Ca principiu general al conduitei functionarilor publici,
principiul suprematiei Constitutiei si a legii :

a. Recomandă functionarilor publici respectarea Constitutiei si a legilor tării în

exercitarea functiei publice
b. Este urmarea firească a actiunii principiului general
al legalitătii, care trebuie să guverneze activitatea întregii
administraii publice;
c. Stabileste ierarhia actelor normative pe care functionarii publici sunt obligati să le
aplice în activitatea lor.

,,,,,,,,,,,,

40. Ca principiu general al conduitei functionarilor

publici, principiul prioritătii interesului public:

a. Prescrie functionarilor publici să aprecieze interesul public mai presus

decât interesul personal, în exercitarea functiei publice
b. Recomandă functionarilor publici să considere interesul public mai
presus decât interesele personale ale beneficiarilor serviciilor publice
c. Constituie însăsi filozofia existentei si functionării
administratiei publice, în general, si a oricărui serviciu
public, în special

41. Ca principiu general al conduitei functionarilor

publici, principiul asigurării egalitătii de tratament a
cetătenilor în fata autoritătilor si institutiilor publice :

a. Obligă functionarii publici ca, în exercitarea functiei

publice, să aplice acelasi regim juridic în situatii identice
sau similare, fără nicio discriminare
b. Defineste discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restrictie sau
preferintă, pe baza de rasă, nationalitate, etnie, limbă, religie, categorie
socială, convingeri,sex, orientare sexuală, etc.
c. Stabileste, în favoarea beneficiarilor serviciilor publice, drepturi egale privind
accesul la aceste servicii

42. Ca principiu general al conduitei functionarilor publici,

principiul profesionalismului:

a. Obligă pe functionarii publici să urmeze cursurile de dobândire si

perfecionare a cunostintelor si abilitătilor profesionale necesare dezvoltării
carierei lor;
b. Obligă pe functionarii publici de a îndeplini atributiile de
serviciu cu responsabilitate, competentă, eficientă,
corectitudine si constiinciozitate
c. Constituie, întotdeauna, garantia stabilitătii functionarilor publici pe functiile
publice pe care au fost numiti.

43. Ca principiu general al conduitei functionarilor publici,

principiul impartialitătii si independentei :

a. Este completarea principiului asigurării egalitătii de tratament a

cetătenilor în fata autoritătTilor si institutiilor publice, fără nicio discriminare;
b. Obligă functionarii publici ca, în exercitarea functiei publice, să aibă o
atitudine impartTială si independentă fată de influentele ilicite ale sefilor
ierarhici;
c. Cere functionarilor publici ca, în exercitarea functiei publice,
să aibă o atitudine obiectivă, neutră faă de orice interes
politic, economic, religios sau de altă natură

,,,,,,,
44. Ca principiu general al conduitei functionarilor
publici, principiul integritătii morale:

a. Constituie, alături de principiul profesionalismului,

unul dintre cei doi piloni pe care trebuie să se
reconstruiască functia publică în tara noastră;
b. Recomandă functionarilor publici să nu solicite si să nu accepte, direct
ori indirect,pentru ei sau pentru altii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea
functiei publice pe care o detin
c. Îndrumă functionarii publici să nu abuzeze în vreun fel de functia publică
pe care o detin.

45. Ca principiu general al conduitei functionarilor

publici, principiul libertătii gândirii si a exprimării:

a. Obligă functionarii publici să permită beneficiarilor serviciilor publice să-

si exprime si să-si fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept si
a bunelor moravuri;
b. Obligă functionarii publici de conducere ca, în exercitarea functiei publice pe
care o detin, să permită libertatea gândirii si a exprimării
c. Permite functionarilor publici să-si exprime si să-si
fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept si
a bunelor moravuri.
 46. Ca principiu general al conduitei functionarilor publici,
principiul cinstei si corectitudinii:

a. Defineste buna-credintă, care nu este altceva decât iubire de adevăr;

b. Conturează buna-credintă, ca fiind abtinerea de la vătămarea sau de la
păgubirea altuia
c. Cere functionarilor publici ca, în exercitarea functiei publice si
în îndeplinirea atributiilor de serviciu, să fie de bună-
credintă

47. Ca principiu general al conduitei functionarilor publici,

principiul deschiderii si transparentei:

a. Permite publicului să aibă posibilitatea legală de a

cunoaste si monitoriza activitatea functionarilor publici si
asigurarea caracterului eminamente public al acestei
activităti;
b. Obligă functionarii publici ca, în exercitarea functiei publice, să pună la
dispozitia beneficiarilor serviciilor publice toate informatiile de care acestia sunt
interesati
c. Recomandă functionarilor publici ca, în exercitarea functiei publice, să pună
la dispozitia beneficiarilor serviciilor publice toate informatiile de care acestia sunt
interesati

,,,,,,,,,,,,

48. Ca principiu general al conduitei functionarilor publici,

principiul deschiderii si transparentei:

a. A fost definit prin Legea nr.52/2003, pentru asigurarea transparentei decizionale

în cadrul autoritătilor administratiei publice centrale si locale;
b. A fost definit prin Legea nr.7/2004;
c. Obligă pe cetăteni să participe la luarea deciziilor administrative si în
procesul de elaborare a proiectelor de acte normative

49. Normele generale ale Codului de conduită

includ:

a. reguli care privesc atât conduita profesională a functionarilor publici;

b. reguli care privesc conduita extraprofesională a acestora
c. reguli care privesc atât conduita profesională a
functionarilor publici, cât si reguli care privesc conduita
extraprofesională a acestora

50. Prima normă generală a conduitei profesionale a

functionarilor publici:

a. stabileste incompatibilitătile generale ale calitătii de functionar public

administrativ
b. defineste scopul principal al activitătii functionarilor
publici ca fiind acela de a asigura realizarea unui serviciu
public de calitate cât mai bună
c. Interzice functionarilor publici să pună la dispozitia publicului informatiile
confidentiale sau clasificate în posesia cărora intră în exercitarea functiei
publice.

51. A doua normă generală a conduitei profesionale a

functionarilor publici :

a. statuează obligatia de loialitate a functionarilor publici fată

de Constitutie si lege;
b. înlocuieste actiunea principiului general al legalitătii;
c. lărgeste limita, oricărei actiuni administrative realizate de functionarii publici

52. O altă normă importantă a conduitei profesionale a

functionarilor publici:

a. obligă functionarii publici de a apăra, cu orice pret, prestigiul autoritătii

sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea;
b. permite functionarilor publici să exprime în public orice fel de aprecieri,
dacă interesele conducerii autoritătii sau institutiei publice presupun acest lucru;
c. este aceea care îi obligă la loialitate fată de
autoritătile si institutiile publice

,,,,,,,,,
53. Altă normă care se referă la conduita
profesională a functionarilor publici, privind participarea la
activităti sau dezbateri publice, care :

a. interzice functionarilor publici participarea la asemenea activităti sau

dezbateri;
b. impune ca acestia, când participă la activităti sau
dezbateri publice, să aibă o atitudine de rezervă si
echilibru;
c. permite functionarilor publici participarea la asemenea activităti sau
dezbateri numai pe baza unui mandat expres dat de conducătorul
autoritătii sau institutiei publice

54. Normele generale care au drept scop

transpunerea principiului integritătii morale a functionarilor
publici:

a. interzic folosirea de către functionarii publici, în alte

scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor
functiei publice detinute;
b. interzic oricărui functionar public să poată achizitiona, concesiona sau
închiria orice bun aflat în proprietatea statului sau a unitătilor
administrativ-teritoriale, supus vânzării, concesionării sau închirierii;
c. permit ca, în anumite situatii si în limitele unor valori, functionarii publici să
poată accepta cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj, etc.

55. Rolul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, în ceea

ce priveste Codul de conduită a functionarilor publici,
vizează:

a. organizarea si functionarea comisiilor paritare si a comisiilor de disciplină;

b. organizarea si desfăsurarea concursurilor, organizarea perioadei de
stagiu, evaluarea performantelor profesionale ale functionarilor publici
c. atributii de monitorizare, verificare si control privind
aplicarea si respectarea prevederilor legale referitoare
la normele de conduită a functionarilor publici

56. Rolul autoritătilor si institutiilor publice în

implementarea si respectarea dispozitiilor Codului de conduită
a functionarilor publici :

a. a devenit important, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.7/2004;

b. a devenit important, ca urmare a creării postului de
consilier etic, de regulă din cadrul compartimentului de
resurse umane;
c. a crescut foarte mult ca urmare a creării postului de consilier etic, în
cadrul cabinetului conducătorului autoritătii sau institutiei publice respective

,,,,,,,,,,,,

57. Codul de conduită a personalului contractual

din autorităTile si instituTiile publice a fost adoptat:
a. prin Legea nr.188/1999;
b. prin Legea nr.7/2004;
c. si pentru faptul că s-au identificat fapte
generatoare de lipsă de integritate în cadrul personalului
din compartimentele administrative ale autoritătilor si
institutiilor publice

58. Codul de etică si deontologie al politistului, în

vigoare, a fost adoptat:

a. avându-se în vedere că politistul este functionar public

civil, cu statut special
b. prin H.G. nr. 438/2004;
c. prin Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului

59. Conduita politistului este guvernată de o serie de

principii, dintre care:

a. principiul legalitătii , potrivit căruia, în exercitarea atributiilor sale,

politistul este obligat să respecte, exclusiv, legea;
b. principiul legalitătii , potrivit căruia, în exercitarea atributiilor sale,
politistul este obligat să respecte legea dar si toate actele normative
adoptate sau emise pe baza legii;
c. principiul legalitătii , potrivit căruia, în exercitarea
atributiilor sale, politistul este obligat să respecte legea,
precum si drepturile si libertătile constitutionale ale
persoanelor

60. Conduita politistului este guvernată de o serie de

principii, între care:

a. principiul independentei operationale, care constă în îndeplinirea atributiilor

potrivit competentelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în
cadrul politiei;
b. principiul independentei operationale, care constă în
îndeplinirea atributiilor potrivit competentelor, fără imixtiunea
ilegală a altor politisti, persoane sau autorităti;
c. principiul independentei operationale, care constă în îndeplinirea atributiilor
potrivit competentelor, fără imixtiunea altor politisti, persoane sau autorităti
,,,,,,,,,,,
61. Codul deontologic al personalului din sistemul
administratiei penitenciare:

a. a fost aprobat prin Ordinul nr. 2.794 din 8 octombrie 2004 al

Ministrului Justitiei
b. contribuie la apărarea ordinii publice si sigurantei nationale, dar si a
drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor;
c. recomandă functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare
respectarea dispozitiilor legale specifice

62. Codul deontologic al judecătorilor si

procurorilor, în vigoare:

a. a fost adoptat prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor si

procurorilor
b. cuprinde normele si regulile profesionale si morale pe baza cărora se
desfăsoară activitatea si relatiile colegiale în cadrul instantelor si parchetelor;
c. a fost aprobat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august
2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

63. Potrivit normelor generale ale Codului

deontologic al judecătorilor si procurorilor:

a. nu pot participa la reuniuni publice;

b. judecătorii si procurorii sunt datori să apere
independenta justitiei;
c. judecătorii si procurorii sunt obligati să realizeze cu operativitate
lucrările repartizate, inclusiv prin redactarea acestora la domiciliu

64. Potrivit normelor generale ale Codului

deontologic al judecătorilor si procurorilor:

a. judecătorii si procurorii sunt datori să se abtină de la unele acte sau

fapte de natură să compromită demnitatea lor în functie si în societate;
b. judecătorii si procurorii nu pot cumula această calitate cu nici o altă
functie publică sau privată;
c. judecătorii si procurorii sunt obligati să manifeste o
preocupare deosebită pentru apărarea si ridicarea
demnitătii si onoarei profesiei de judecător sau procuror

65. Statutul deputatilor si senatorilor si Regulamentele

Camerei Deputatilor si Senatului:
a. reprezintă o adevărată codificare a statutului juridic
si etic al parlamentarului român;
b. au fost adoptate prin Legea nr. 96/2006;
c consacră principiul machiavelic, potrivit căruia omul politic nu trebuie să-
si tină cuvântul atunci când motivele care l-au făcut să promită un lucru au
încetat de a mai exista.
66. Alte reglementări cu caracter deontologic sunt:

a. Legea nr.47/1994 pentru personalul din cadrul serviciilor aflate

în subordinea Presedintelui României;
b. OUG nr.1/2001, care a modificat si completat Legea nr.47/1994;
c. Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

67. Alte reglementări cu caracter deontologic mai

sunt:

a. Legea nr.672/2002 privind auditul public intern;

b. OUG nr.3/2009 si Legea nr.7/2004 pentru personalul Corpului
de control al primului-ministru
c. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.252/03.02.2000, prin care a fost
adoptat Codul privind conduita etică a auditorului intern, în anul următor.

68. Alte reglementări cu caracter deontologic sunt

si:

a. Legea nr. 92/1992 privind organizarea judiciară;

b. Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale;
c. Codul de etică si conduită a membrilor si
personalului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, adoptat
prin Regulamentul nr. 5/1995 al C.N.V.M.

69. Mai pot fi enumerate ca reglementări

deontologice:

a. Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al

instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă
acestea;
b. Codul deontologic al farmacistului si medicului dentist
c. Codul deontologic al membrilor Comisiei Nationale de Evaluare si Acreditare a
Învătământului Universitar si Preuniversitar.

70. Mai pot fi enumerate ca reglementări

deontologice si:
a. Codul de conduită si deontologie medicală veterinară
b. Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor
din România
c. Codul de etică si de conduită al personalului din AgenTia
Medicamentului

71. Din punct de vedere al exercitării functiei publice,

coruptia reprezintă:

a. reprezintă una dintre problemele cele mai sensibile din România zilelor
noastre
b. un fenomen care, din punct de vedere al dreptului penal, prezintă
pericolul social al unor infractiuni
c. un risc major pentru exercitarea deontologică a
functiei publice si o proastă exercitare a functiei publice
72. Termenul de coruptie are sensul:

a. termenul are sensul general de abatere de la imoralitate si de la necinste

b. termenul a intrat în limba română, prin intermediul limbii engleze, din
limba latină
c. În limbajul comun, termenul include toate
activitătile si actele prin care se realizează deturnarea
functiei publice de la scopul satisfacerii interesului
general si realizarea drepturilor si intereselor legitime,
către satisfacerea unor scopuri si interese particulare

73. Notiunea generală de coruptie:

a. include fapte care se vor regăsi incriminate si sanctionate ca infractiuni de

coruptie în Codul penal sau în legile penale speciale
b. este cu mult mai largă decât notiunea de coruptie
penală, de coruptie infractională
c. are în vedere rezultatul corupător sau necorupător asupra functionarului
public

74. În acceptiunea Codului penal, notiunea de functionar

public:

a. este similară notiunii de functionar public din Legea nr.188/1999 privind Statutul
functionarilor publici
b. este identică cu notiunea functionar public din Legea nr.188/1999 privind
Statutul functionarilor publici
c. este diferită fată de aceea folosită de Legea
nr.188/1999, republicată, fiind cu mult mai largă.
 75. Într-o acceptiune strict juridică, în primul rând,
notiunea de coruptie:

a. include infractiunea de luare de mită, prevăzută la art.256 din Codul

penal;
b. include infractiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută la
art.255 din Codul penal;
c. include, în primul rând, faptele pe care Codul penal le
califică drept infractiuni de coruptie.

76. Tot în acceptiune juridică, în al doilea rând,

notiunea de coruptie:

a. Include faptele pe care alte legi speciale le califică

drept infractiuni de coruptie, în special Legea nr.78/2000 privind
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptTie;
b. infractiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal;
c. infractiunile de trafic de influentă prevăzută la art. 257 din Codul penal

77. Sunt infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie

următoarele fapte, dacă sunt săvârsite în scopul obtinerii
pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase
necuvenite:

a. infractiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal;

b. utilizarea creditelor sau a subventiilor în alte scopuri decât
cele pentru care au fost acordate;
c. infractiunile de trafic de influentă prevăzută la art. 257 din Codul penal

78. Sunt infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie si

următoarele fapte, dacă sunt săvârsite în scopul obtinerii
pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase
necuvenite:

a. infractiunile de trafic de influentă prevăzută la art. 257 din Codul penal;

b. infractiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal;
c. folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informatii ce
nu sunt destinate publicitătii ori permiterea accesului unor
persoane neautorizate la aceste informatii.

79. Cauzele coruptiei ,ca fenomen social, sunt:

a. urmarea interactiunii unor factori subiectivi;
b. urmarea interactiunii unor factori subiectivi, dar si a unor
factori obiectivi
c. urmarea interactiunii unor factori obiectivi.

80. Factorii subiectivi ai fenomenului coruptiei:

a. reprezintă singurele cauze ale fenomenului de coruptie;

b. sunt acele elemente care îl caracterizează pe titularul
functiei publice, pe care îl conturează ca pe o persoană
cu un sistem de valori străine de valorile morale si legale
ale deontologiei functiei respective;
c. constituie împrejurări care favorizează proliferarea fenomenului de
coruptie

81. Factorii obiectivi ai fenomenului coruptiei:

a. reprezintă cauze care concură, alături de cele

subiective, la manifestarea fenomenului de coruptie;
b. constituie singurele cauze ale fenomenului de coruptie;
c. sunt împrejurări care favorizează proliferarea fenomenului de coruptie.

,,,,,,,,,,,,,,,,,
82. Efectele coruptiei sunt, de exemplu:

a. afectarea demnitătii numai a functionarului public care are o conduită

coruptă;
b. diminuarea încrederii cetătenilor în functionarul public care are o conduită
coruptă;
c. afectarea demnitătii, a probitătii profesionale si a
credibilitătii tuturor categoriilor de titulari de functii publice.

83. Efectele coruptiei sunt, de exemplu:

a. slăbirea gravă a valorilor fundamentale ale

societătii, distrugerea notiunii de bună-credintă care este
indispensabilă unei corecte functionări a autoritătilor si
institutiilor statului;
b. diminuarea încrederii cetătenilor în functionarul public care are o conduită
coruptă;
c. afectarea demnitătii numai a functionarului public care are o conduită
coruptă
 84. Remedii ale fenomenului coruptiei, în documentele
europene:

a. Sunt stabilite prin Rezolutia (91)27 a Comitetului Ministrilor Consiliului

Europei privind autorizarea creării acordului partial si lărgit pentru
stabilirea "Grupului de State împotriva Coruptiei –GRECO;
b. Sunt stabilite prin Rezolutia (97) 24 a Comitetului Ministrilor
Consiliului Europei privind cele 20 de principii directoare pentru
lupta împotriva coruptiei;
c. Sunt stabilite prin Rezolutia (2000)25 a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei
privind Fondarea Grupului de State pentru combaterea a Coruptiei – GRECO.

85. Remedii ale fenomenului coruptiei, în documentele

interne:
a. incriminarea ca infractiuni a faptelor de coruptie;
b. Urmărirea si judecarea infraciunilor de coruptie prevăzute în Codul penal;
c. prin Legea nr.27/2002 a fost ratificată Conventia
penală privind coruptia, adoptată la Strasbourg la 27
ianuarie 1999, iar prin Legea nr. 147/2002 a fost
ratificată ConventTia civilă asupra coruptiei, adoptată la
Strasbourg la 4 noiembrie 1999;

86. Actualul Guvern al României are, în Programul de

guvernare 2009-2012, ca măsuri:

a. consolidarea institutională si functională a Directiei

Nationale Anticoruptie si a Agentiei Nationale de Integritate
b. continuarea formării profesionale a personalului implicat în solutionarea
dosarelor penale
c. suplimentarea bugetului Consiliului Superior al Magistraturii.

87. Sunt infractiuni săvârsite de functionari, în

exercitarea functiei publice:

a. Uzurparea de calităti oficiale, potrivit art.240 din Codul penal

b. Delapidarea, potrivit art.215¹din Codul penal
c. Ruperea de sigilii si sustragere de sub sechestru, potrivit art. 243 din Codul penal.

88. Sunt infractiuni săvârsite de functionari, în

exercitarea functiei publice:
a. Traficul de influentă, potrivit art.257 din Codul penal
b. Falsul privind identitatea, potrivit art.293 din Codul penal
c. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, potrivit
art.246 din Codul penal.

89. Sunt infractiuni săvârsite de functionari, în

exercitarea functiei publice:

a. Abuzul în serviciu contra intereselor publice, potrivit art. 248

din Codul penal
b. Darea de mită, potrivit art.255 din Codul penal
c. Furtul, potrivit art.208-209 din Codul penal

90. Sunt infractiuni săvârsite de functionari, în

exercitarea functiei publice:

a. Infractiunile de ultraj, potrivit art.239 din Codul penal

b. Purtarea abuzivă, potrivit art.250 din Codul penal
c. Înselăciunea, potrivit art. 215 din Codul penal.

91. Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului Ministrilor

Consiliului Europei privind codurile de conduită pentru
functionarii publici:

a. a fost adoptată în anul 2004, anterior adoptării Legii nr.7/2004 privind

Codul de conduită a functionarilor publici;
b. a fost adoptată de Parlamentul European în scopul de a constitui un
model pentru codurile nationale de conduită a functionarilor publici din statele UE
c. are ca anexă Codul model de conduită a functionarilor
publici.

,,,,,,,,,,,,
92. Domeniul de aplicare a Codului model de conduită
pentru functionarii publici:

a. acest cod se aplică tuturor functionarilor publici,

oricărei persoane aflate în serviciul unei autorităti
publice, precum si oricărei persoane aflate în serviciul
unor institutii private care efectuează servicii publice
b. acest cod se aplică oricărei persoane aflate în serviciul unei autorităti
publice
c. acest cod se aplică tuturor functionarilor publici, ca si în România.

93. Sunt principii ale Codului model de conduită pentru

functionarii publici:

a. Loialitatea functionarului public îl obligă pe acesta să servească în mod

loial pe beneficiarii serviciilor publice;
b. Natura curtenitoare si politicoasă a comportamentului trebuie să
caracterizeze relatiile functionarului public relatiile sale cu superiorii;
c. Neutralitatea functionarului public este un principiu
care îl obligă pe functionarul public să actioneze de o
manieră politică neutră.

94. Sunt principii ale Codului model de conduită

pentru functionarii publici:

a. Loialitatea fată de autoritatea sau institutia publică îl obligă pe

functionarul public să se comporte cu bună credintă fată de beneficiarii
serviciilor publice
b. Principiul evitării conflictului de interese îl obligă pe
functionarul public să evite ca interesele sale personale
să intre în conflict cu functiile sale publice;
c. Principiul obiectivitătii si al tratamentului egal îl obligă pe functionarul
public să actioneze fără să tină cont de interesele celorlalti.

95. Sunt reguli necesare pentru respectarea principiilor

Codului model de conduită pentru functionarii publici :

a. Regula întocmirii unui raport, către superiorul

ierarhic este obligatorie atunci când functionarul public
consideră că i se cere să actioneze într-un mod ilegal, imoral
sau contrar eticii;
b. Functionarul public trebuie să semnaleze autoritătilor competente,
conform legii,orice violare personală a prevederilor acestui cod
c. Functionarul public trebuie să semnaleze autoritătilor competente, conform
legii,modul în care foloseste sumele primite ca salariu.

,,,,,,,,,,,,,
96. Sunt reguli necesare pentru respectarea
principiilor Codului model de conduită pentru unctionarii
publici :
a. Functionarul public trebuie să se conformeze oricărei restrictii impusă de
conducerea autoritătii sau institutiei publice;
b. Functionarul public trebuie să vegheze ca bunurile, instalatiile, serviciile si
resursele financiare, care îi sunt încredintate, să le utilizeze ca pe cele
personale;
c. Regulile privind cadourile îl obligă pe functionarul
public să nu solicite si nici să accepte cadouri, favoruri,
invitatii sau orice alt avantaj care pot influenta impartialitatea cu
care îsi exercită atributiile sale

97. Dreptul la o bună administratie (administrare) :

a. a cunoscut în România o consacrare constitutională si legală

b. a fost consacrat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene
c. reprezintă preocupări de multă vreme pentru doctrina administrativă
din tara noastră

98. Codul bunei conduite administrative:

a. a fost aprobat la 6 septembrie 2001, prin hotărârea

Parlamentului European
b. textul acestuia a fost redactat de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei, care a
pornit de la art. 41 si art. 43 din Carta drepturilor fundamentale a UE;
c. defineste buna administraTie si proasta administratie

99. Sunt principii ale bunei administratii, consacrate de

Codul bunei conduite administrative:

a. Principiul motivării deciziilor permite, totusi, functionarului public luarea

unor decizii care se bazează pe motive succinte sau care nu contin
rationamente individuale
b. Regula indicării căilor de atac obligă să fie indicată natura căii de atac,
organele înaintea cărora va putea fi exercitată, dar nu si termenul de
exercitare
c. Principiul termenului rezonabil pentru luarea unei decizii, este
o cerintă impusă activitătii administrative a institutiilor,
organelor si functionarilor comunitari

,,,,,,,,,,,,,
 100. Sunt principii ale bunei administratii, consacrate de
Codul bunei conduite administrative:

a. Principiul obiectivitătii permite functionarului comunitar ca , la luarea

deciziilor administrative, să aibă în vedere, în unele situatii exceptionale, si
elementele si împrejurările subiective ale cazului;
b. Principiul corectitudinii îl obligă pe functionarul
comunitar să actioneze cu impartialitate si, în acelasi timp,
într-o manieră echitabilă si rezonabilă, echilibrată
c. Principiul asteptării legitime obligă functionarul comunitar să răspundă
tuturor asteptărilor persoanelor fizice si juridice

101. Deontologia a fost definită ca fiind:

a. Ansamblul normelor care conturează un anumit tip

de comportament;
b. Ramură de drept public
c. Comportamentul individului la nivel psihologic

102. Normele moralei sunt:

a. Norme juridice obligatorii

b. Recomandări care nu pot fi impuse prin forta de
constrângere a statului
c. Reguli de conduită reglementate juridic;

103. Dreptul pozitiv reprezintă:

a. Totalitatea normelor de conduită morală;

b. Totalitatea normelor obligatorii elaborate de
autorităTile competente ale statului
c. Totalitatea normelor procedurale ale dreptului public

104. Dreptul subiectiv reprezintă:

a. Posibilitatea unui subiect de a-si valorifica sau apăra

împotriva tertilor un interes legalmente protejat;
b. Ansamblul drepturilor subiective civile;
c. Forta coercitivă a statului
,,,,,,,,,,,,,,,,
105. În functie de caracterul conduitei pe care o prescriu,
normele juridice sunt:

a. Numai permisive;
b. Numai prohibitive;
c. Onerative, prohibitive si permisive

106. Prin notiunea de „functie publică” se întelege:

a. O profesie exercitată în legătură cu treburile

statului al cărei statut este stabilit de stat prin organele
sale competente
b. Orice profesie exercitată în temeiul unei legi sau ordonante de guvern;
c. O activitate desfăsurată în temeiul unui contract individual de muncă

107. Sunt trăsături ale deontologiei functiei publice:

a. Este o subramură a dreptului muncii si securitătii sociale;

b. Reprezintă un ansamblu de norme juridice si morale,
constituind o îmbinare a dreptului cu morala;
c. Reprezintă atitudinea psihologică a functionarului public fată de activitatea
pe care o desfăsoară;

108. Constituie o trăsătură a deontologiei functiei

publice si:

a. FunctTionarul public actionează în baza mandatului acordat de cetătenii cu

drept de vot;
b. Functia publică trebuie exercitată discretionar;
c. Scopul acesteia este circumstantiat unui serviciu public;

109. Sunt izvoare directe ale deontologiei functiei publice:

a. Constitutia, legile, Codul muncii si alte acte normative;

b. Normele de conduită morală;
c. Jurisprudenta instantelor judecătoresti

110. Cea mai importantă categorie a personalului

organelor administratiei publice o reprezintă:

a. Personalul contractual;
b. Functionarii publici;
c. Demnitarii;

,,,,,,,,,
111. În sens larg, notiunea de „functie publică”
reprezintă:

a. Functia publică administrativă

b. Orice functie de conducere exercitată în cadrul organelor administratiei
publice
c. Functia publică exercitată în cadrul oricărui organ al
statului, indiferent cărei puteri îi apartine: legislativă,
executivă sau judecătorească

112. Sunt trăsături caracteristice ale functiei publice:

a. Functia publică are caracter propriu, continuu si

obligatoriu;
b. Functia publică se exercită în regim de drept privat
c. Exercitarea functiei publice presupune încheierea unui contract individual de
muncă;

113. Caracterul obligatoriu al functiei publice presupune:

a. Exercitarea ei reprezintă o posibilitate pentru titular;

b. Functionarul public este obligat să intervină din
oficiu sau la cerere potrivit competentei sale;
c. Exercitarea functiei publice este lăsată la aprecierea titularului ei

114. Sunt trăsături caracteristice ale functiei publice,

între altele, si următoarele:

a. Este o situatie juridică reglementată legal, în sensul că drepturile si

obligatiile care formează continutul acesteia sunt prestabilite prin norme juridice
si prin actele de numire în functie emise de către organele administratiei
publice;
b. Reprezintă un ansamblu complex de drepturi si obligatii conferite
titularului ei,care capătă un adevărat statut propriu si participă la
realizarea competentei întregului sistem al administratiei publice
c. Are caracter continuu în sensul că existenta
drepturilor si obligatiilor care formează continutul său
durează atâta timp cât durează competena organului
administratiei publice pe care functionarul public o
realizează, fără intermitente

115. Functia publică se caracterizează si prin

următoarele trăsături:

a. Apartine numai functionarului public, învestit cu realizarea

competentei ce revine organului administratiei publice din care face
parte;
b. Exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor care formează continutul său
reprezintă o facultate la aprecierea titularului funcTiei
c. Drepturile si obligatiile care formează continutul functiei publice nu sunt
exercitate în regim de putere publică.
116. Sunt principii ale exercitării functiei publice
(administrative), între altele, si următoarele:

a. Principiul transparentei, potrivit căruia exercitarea functiei publice implică

furnizarea către structurile de informare a opiniei publice a tuturor informaiilor
legate de exercitarea functiei;
b. Principiul eficientei si eficacitătii , potrivit căruia
functia publică trebuie exercitată cu respectarea
limitelor bugetului alocat organului respectiv si,
totodată, cu 21 urmărirea celui mai bun rezultat social
pentru cetătean si/sau colectivitate:
c. Principiul impartialitătii, în sensul că functia publică va trebui exercitată
fată de subiectii tuturor raporturilor juridice de drept administrativ ce intră
sub incidenta reglementării aplicabile.

117. Sunt principii ale exercitării functiei publice,

între altele, si următoarele:

a. Principiul legalitătii potrivit căruia, notiunea de functie

publică este definită prin lege, iar functile publice sunt
cele prevăzute în anexa legii;
b. Principiul obiectivitătii, în sensul că exercitarea functiei publică trebuie
făcută în acord cu interesele private personale ale functionarului public
c. Principiul secretizării informatiilor de interes public legate de procesul
decizional

118. În raport cu nivelul studiilor necesare ocupării lor,

functiile publice se împart în trei clase:

a. Clasa I, care cuprinde functiile publice pentru a căror

ocupare se cer studii superioare de lungă durată,
absolvite cu diplomă de licenta sau echivalentă;
b. Clasa a II-a, care cuprinde functiile publice pentru a căror ocupare se cer
studii liceale, absolvite cu diplomă de licentă
c. Clasa a III-a, care cuprinde functiile publice pentru a căror ocupare se cer
studii medii, absolvite cu diplomă

119. Functiile publice de executie sunt structurate pe

următoarele grade profesionale

a. Pe 4 grade profesionale: superior, principal, asistent si

debutant
b. Pe 3 grade profesionale: superior, principal si debutant
c. Pe 3 grade profesionale: superior, principal si asistent

,,,,,,,,,,,,,
120. Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,
notiunea de „functionar public” reprezintă:

a. Persoana desemnată de Presedintele României să exercite o functie în

regim de putere publică;
b. Persoana numită, în conditiile Legii nr. 188/1999, într-o
functie publică;
c. Membrii Guvernului si înaltii functionari ai statului

121. Poate fi functionar public în conditiile Legii nr. 188/1999

privind Statutul functionarilor publici:

a. Orice persoană fizică sau juridică, de cetătenie/ nationalitate română

învestită într-o functie publică, pentru a desfăsura o activitate menită să
satisfacă interesul public, general;
b. Persoana fizică de cetătenie română, cu domiciliul în
tară, învestită într-o functie publică printr-un act de
numire
c. Persoana fizică numită într-o functie publică pentru a desfăsura o
activitate pe o durată precis determinată si în scopul prevăzut în actul de
numire

122. Prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul

functionarilor publici se aplică următoarelor categorii de
functionari publici:
a. Functionarilor publici din administratia publică
b. Functionarilor publici din cabinetul demnitarului
c. Cadrelor didactice;

123. Pot beneficia de statute speciale proprii functionarii

care îsi desfăsoară activitatea în cadrul următoarelor
structuri:

a. Organele de conducere ale Parlamentului

b. Consilierii juridici din cadrul Consiliului Concurentei
c. Serviciile diplomatice si consulare

124. Nu pot beneficia de statute speciale proprii functionarii

care îsi desfăsoară activitatea în cadrul următoarelor
structuri:

a. Aparatul de lucru al Guvernului

b. Structurile de specialitate ale Parlamentului României;
c. Structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;

,,,,,,,,,,,,,,,

125. Pot fi numiti functionari publici definitivi:

a. Persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice de

grad profesional debutant
b. Functionarii publici cu o vechime în muncă de minimum 6 luni si care au
efectuat perioada de stagiu
c. Persoanele care intră în corpul functionarilor publici
prin concurs si care au vechimea în specialitatea
studiilor necesare ocupării postului de minimum 12 luni,
8 luni si, respectiv 6 luni, în raport cu nivelul studiilor
absolvite

126. Categoria înaltilor functionari publici cuprinde

persoanele care sunt numite în una dintre următoarele
functii:

a. Prefect;
b. Secretar al unitătii administrativ - teritoriale
c. Director general în aparatul autoritătilor administrative autonome

127. Categoria înaltilor functionari publici nu cuprinde

persoanele care sunt numite în una dintre următoarele functii:

a. Consilier de stat;
b. Secretar de stat;
c. Secretar al judetului si, respectiv, al municipiului Bucuresti

128. Categoria functionarilor publici de conducere cuprinde

persoanele numite în una dintre următoarele functii publice:

a. Secretar general al ministerului;

b. Primar al municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului si al
comunei
c. Sef de serviciu si sef de birou;

129. Persoana care detine functia de arhitect-sef este:

a. Functionar public de conducere care detine o functie publică

specifică
b. Înalt functionar public în cadrul primăriei
c. Salariat angajat în baza unui contract individual de muncă în cadrul
Primăriei - Directiei de urbanism si amenajare teritorială

,,,,,,,,,,,
130. Din categoria functionarilor publici de executie fac parte,
potrivit Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici:

a. Consilierul juridic, expertul si inspectorul;

b. Referentul, seful de serviciu, si seful de birou
c. Secretarul general adjunct din cadrul ministerelor

131. Înaltii functionari publici sunt numiti după

următoarele reguli de competentă:

a. Primul ministru numeste subprefectul si inspectorii guvernamentali;

b. Guvernul numeste secretarul general, secretarul general
adjunct al guvernului,prefectii si subprefectii
c. Guvernul numeste prefectul, secretarii generali din ministere si inspectorii
guvernamentali
 132. Dezvoltarea carierei în functia publică se realizează
în următoarele modalităti:

a. Promovarea unui concurs pentru numirea ca functionar public;

b. Primirea calificativului „corespunzător” în urma evaluării activitătii
functionarului public;
c. Promovarea într-o functie publică superioară;

133. Principiile care stau la baza organizării si

dezvoltării carierei în functia publică sunt următoarele:

a. Principiul competentei si al profesionalismului;

b. Principiul egalitătii de sanse si al promovării drepturilor si intereselor
functionarului public;
c. Principiul stabilitătii raporturilor de serviciu;

134. Sunt conditii cerute de lege unei persoane pentru

ocuparea unei functii publice, între altele:

a. Să aibă vârsta de minim 21 de ani împliniti;

b. Să aibă exclusiv cetătenia română;
c. Să cunoască limba română, scris si vorbit

135. Sunt conditii cerute de lege unei persoane pentru

ocuparea unei functii publice, între altele:

a. Să aibă vârsta de minim 18 ani împliniti;

b. Să aibă studii medii, atestate cu diplomă de bacalaureat
c. Să nu fi suferit vreo afectiune de sănătate pe o perioadă de 2 ani
anterioară momentului la care candidează pentru ocuparea functiei publice;
136. Calitatea de functionar public este compatibilă cu
una din următoarele calităti:

a. Calitatea de membru al unui grup de interes economic

b. Calitatea de reprezentant al institutiei publice în cadrul unor
organisme sau organe colective de conducere constituite în temeiul
actelor normative în vigoare
c. Calitatea de mandatar al unei persoane în ceea ce priveste efectuarea unor acte
în legătură cu functia publică pe care o exercită;

137. Calitatea de functionar public este incompatibilă

cu una dintre următoarele activităti:

a. Nu poate fi mandatar al unei persoane în ceea ce priveste

efectuarea unor acte în legătură cu functia publică pe care o
exercită;
b. Nu poate acorda consultantă de specialitate la societătile în privinta cărora a
exercitat activităti de control, după o perioadă de 3 ani de la iesirea din
corpul functionarilor publici
c. Nu poate avea calitatea de cadru didactic în învătământul universitar;

138. Functionarul public este în conflict de interese

dacă se află în una dintre următoarele situatii:

a. Este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea

deciziilor cu privire la persoane fizice si juridice cu care are relatii cu caracter
nepatrimonial;
b. Participă în cadrul aceleiasi comisii, constituită conform legii, cu
functionari publici care au calitatea de sot sau rudă de gradul IV;
c. Interesele sale patrimoniale, ale sotului sau rudelor sale de
gradul I pot influenta deciziile pe care trebuie să le ia în
exercitarea functiei publice;

139. Functionarul public este în conflict de interese

dacă se află în una dintre următoarele situatii:

a. Este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să

participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice si juridice
cu care are relatii cu caracter patrimonial
b. Interesele sale patrimoniale, ale sotului sau rudelor sale de până la gradul IV
pot influenta deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea functiei publice;
c. Participă în cadrul aceleiasi comisii, constituită conform legii, cu
functionari publici care fac parte din aceeasi clasă profesională sau au
acelasi grad profesional

,,,,,,,,,,
140. Ocuparea functiilor vacante de functionar public se
poate face în una dintre următoarele modalităti:

a. Promovare, urmată de redistribuire

b. Transfer;
c. Recrutare în baza unui interviu si cu cerinta absolvirii cursurilor unei institutii de
învătământ superior;

141. Concursurile de recrutare pentru functiile vacante din

autoritătile si institutiile publice centrale se organizează de
către:

a. Cancelaria Primului-Ministru pentru recrutarea înaltilor functionari publici

b. Agentia Natională a Functionarilor Publici pentru ocuparea
functiilor publice de conducere generale si specifice
c. Guvernul României pentru secretarul general si secretarii adjuncti din cadrul
ministerelor

142. Concursurile de recrutare pentru functiile vacante din

autoritătile si institutiile publice din administratia publică locală
se organizează de către:

a. Agentia Natională a Functionarilor Publici pentru ocuparea

functiilor publice de conducere si pentru secretarii
unitătilor administrativ-teritoriale;
b. Autoritătile si institutiile publice constituite la nivel local pentru functiile publice din
domeniile protectiei copilului si resurse umane
c. Primăriile pentru ocuparea functiilor publice din departamentul auditului public
intern;

143. Comisiile constituite în vederea organizării si

desfăsurării concursurilor pentru ocuparea functiilor publice
si pentru recrutarea functionarilor publici sunt:

a. O comisie unică de concurs, care are si atributii de solutionare a contestatiilor

asupra rezultatelor concursului;
b. O comisie de concurs, una pentru solutionarea contestatiilor împotriva rezultatelor
si o comisie pentru validarea rezultatelor finale;
c. O comisie de concurs si o comisie de solutionare a
contestatiilor formulate de candidati împotriva rezultatelor obtinute

144. Etapele concursului de ocupare a unei functii publice

sunt:

a. Selectarea dosarelor de înscriere în raport de îndeplinirea

conditiilor legale si specifice, proba scrisă si interviul;
b. Proba scrisă, care constă în redactarea unei lucrări sau rezolvarea
unor teste grilă si examenul medical
c. Interviul, ca probă eliminatorie si proba scrisă;
145. Rezultatul final al concursului poate fi contestat astfel:

a. În termen de 5 zile de la afisare, la Comisia de concurs

b. În termen de 5 zile de la afisare la comisia de solutionare a
contestatiilor
c. În termen de 15 zile la instanta judecătorească;
 146. Solutia comisiei de solutionare a contestatiilor poate fi
atacată:

a. La instanta de contencios administrativ, în conditiile Legii nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, modificată;
b. La tribunal - sectia conflicte si litigii de muncă;
c. La judecătorie, ca instantă de drept comun, candidatul neavând
calitatea de functionar public;

147. Organizarea si dezvoltarea carierei în functia publică

se realizează si pe baza unuia dintre principiile
următoare:

a. Principiul concurentei loiale;

b. Principiul egalitătii de sanse;
c. Principiul motivării deciziilor luate

148. Durata perioadei de stagiu este:

a. 12 luni pentru functionarii publici din clasa I;

b. 6 luni pentru functionarii publici din clasa a II-a;
c. 8 luni pentru functionarii publici din clasa a III-a;

149. Îndrumătorul este:

a. Functionarul public aflat în perioada de stagiu cu atributii de control si

verificare a activitătii functionarilor publici debutanti;
b. Functionarul public definitiv însărcinat de conducătorul institutiei să
efectueze lucrările functionarilor publici debutanti, atunci când acestia se află
în concediu medial sau de odihnă;
c. Functionarul publici definitiv desemnat de
conducătorul autoritătii sau institutiei publice, cu atributii în
stabilirea programului de desfăsurare a perioadei de
stagiu si în coordonarea activitătii functionarului public
debutant pe toată perioada de stagiu;

,,,,,,,,,,
150. Îndrumătorul are, printre alte atributii, si pe cea
de:

a. Să supravegheze modul de îndeplinire a atributiilor

de serviciu de către functionarul public debutant;
b. Să propună conducătorului autoritătii, prin referatul de evaluare, promovarea
functionarului public debutant într-u functie superioară de executie;
c. Să propună eliberarea din functie atunci când în urma evaluării
functionarul public primeste calificativul „necorespunzător”;

151. Una dintre operatiunile materiale care stau la baza

evaluării activitătii functionarului public debutant este:

a. Întocmirea raportului de evaluare de către conducătorul autoritătii sau

institutiei publice, în calitatea sa de evaluator;
b. Întocmirea raportului de stagiu de către functionarul public
debutant;
c. Sustinerea unui examen scris pentru verificarea cunostintelor teoretice si a
deprinderilor practice dobândite în timpul perioadei de stagiu;

152. Este act premergător întocmirii raportului de

evaluare:

a. Testarea psihologică a functionarului public debutant;

b. Sustinerea unei prelegeri având o temă legată de domeniul în care îsi
desfăsoară activitatea;
c. Interviul de evaluare sustinut de functionarul public
debutant cu evaluatorul, care este conducătorul
autoritătii sau institutiei publice în care îsi exercită functia
publică, functionarul intervievat

153. Referatul îndrumătorului trebuie să cuprindă,

printre alte mentiuni si:

a. Numărul de lucrări repartizate functionarului public debutant si gradul lor de

dificultate;
b. Conduita functionarului public debutant în timpul serviciului
c. Dificultătile întâmpinate de functionarul public debutant în timpul perioadei de
stagiu;

154. Sunt criterii de evaluare a functionarului public debutant,

între altele:

a. Gradul de cunoastere a reglementărilor specifice

domeniului de activitate si capacitatea de a lucra în
echipă
b. Aptitudinea de a coordona activitatea celorlalti functionari publici debutanti si de a-
i ajuta la efectuarea lucrărilor
c. Spiritul de initiativă în elaborarea unor norme de ordine interioară, menite
să eficientizeze activitatea compartimentului în care îsi exercită functia
publică;

155. Calificativele pe care functionarul public debutant le

poate obtine în urma evaluării sunt:

a. Foarte bine, bine, suficient si insuficient

b. Excelent, bine, satisfăcător si nesatisfăcător;
c. Corespunzător si necorespunzător

156. Propunerile făcute de evaluator în raportul de

evaluare, în functie de calificativul acordat sunt:

a. Participarea functionarului public debutant la cursuri de perfectTionare

profesională, în cazul obtinerii calificativului „necorespunzător”;
b. Numirea functionarului public debutant într-o functie publică
definitivă, în situatia obtinerii calificativului
„corespunzător”;
c. Promovarea în gradul II profesional a functionarului public debutant, în situatia
obtinerii calificativului „corespunzător”;

157. Actul de învestire în functia publică are următoarele

caracteristici:

a. Este un act administrativ cu caracter unilateral si individual,

care provine de la conducătorul autoritătii sau institutiei
publice
b. Poate îmbrăca atât forma scrisă cât si verbală;
c. Trebuie semnat de functionarul public debutant numit în functia publică
definitivă prin respectivul act;

158. Depunerea jurământului de către functionarul

public numit în functia publică definitivă se caracterizează
prin:

a. Este operatiune facultativă;

b. Este lăsată la aprecierea conducătorului autoritătii sau institutiei publice,
care a emis actul de numire;
c. Este o operatiune obligatorie, nedepunerea
jurământului atrăgând revocarea actului de numire în
functia publică;

159. Sunt drepturi ale functionarilor publici debutanti

prevăzute de lege, între altele, si următoarele:
a. Dreptul de a fi sprijinit si îndrumat în îndeplinirea atributiilor
de serviciu pe parcursul perioadei de stagiu;
b. Dreptul de a fi consultat de către superiorii ierarhici cu privire la
lucrările ce i se repartizează spre realizare;
c. Dreptul la promovare în functie publică superioară

160. Sunt obligatii ale functionarilor publici debutanti

prevăzute de lege, între altele, si următoarele:

a. Să participe la concursurile de avansare pentru obtinerea unei trepte de

salarizare superioară;
b. Să participe la manifestări stiintifice si profesionale,
în vederea completării pregătirii profesionale
c. Să asigure efectuarea lucrărilor repartizate altor colegi, pe timpul cât
acestia din urmă se află în concediu de odihnă

161. Calificativele obtinute de functionarii publici în urma

evaluării anuale a performantelor profesionale individuale
sunt avute în vedere la:

a. Avansarea în treptele de salarizare;

b. Selectarea în vederea participării la simpozioane si conferinte organizate
în domenii de interes pentru activitatea functionarului public;
c. Acordarea de prime sau alte premii anuale la propunerea conducătorului
autoritătii sau institutiei publice în care activează functionarul public

162. Evaluarea performanttelor profesionale individuale

se realizează de către un evaluator
care poate fi:

a. Demnitarul, pentru toti functionarii publici de conducere ierarhic superiori

b. Functionarul public de conducere care coordonează
compartimentul în cadrul căruia îsi desfăsoară
activitatea functionarul public de executie sau care
coordonează activitatea acestuia
c. Înaltul functionar public pentru functionarii publici de conducere care au raporturi
directe cu demnitarul

163. Una dintre etapele procedurii de evaluare este si:

a. Interviul, care se realizează după ce functionarului public i se aduce la

cunostintă rezultatul evaluării si calificativul final;
b. Contrasemnarea raportului de evaluare de către
functionarul public ierarhic superior evaluatorului, care poate
confirma sau modifica raportul de evaluare;
c. Contestarea rezultatului final al evaluării de către functionarii publici
nemultumiti

,,,,,,,,,,,,,,,,

164. Functionarul public nemultumit de modul de rezolvare a

contestatiei formulate impotriva rezultatului evaluării se
poate adresa:

a. Instantei de contencios administrativ în conditiile Legii nr.

554/2004, cumodificările si completările ulterioare;
b. Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, în conditiile Legii nr. 188/1999 privind
Statutul functionarilor publici
c. Tribunalului – sectia conflicte si litigii de muncă;

165. Promovarea în functie a functionarilor publici se

realizează prin ocuparea:

a. Unei functii publice dintr-o clasă superioară, ca

urmare a promovării examenului sau concursului
organizat în acest sens si obtinerii unei diplome la nivel
superior
b. Unei functii de înalt functionar public
c. Unei functii de secretar adjunct în minister

166. Una dintre conditiile cumulative care trebuie îndeplinite

de functionarul public pentru participarea la examenul de
promovare în grad profesional superior este:

a. Să fie absolvent de masterat sau de studii postuniversitare în domeniul

administratiei publice;
b. Să fie numit într-o functie publică din clasa I;
c. Să aibă cel putin 4 ani vechime în gradul profesional al
functiei publice din care promovează

167. Conditia de a nu avea în cazierul administrativ o

sanctiune disciplinară neradiată în conditiile legii este
cerută functionarului public pentru:
a. Participarea la examenul sau concursul de promovare pentru
ocuparea atât a unei functii superioare de executie cât si a unei
functii publice de conducere, inclusiv în cadrul sistemului de
promovare rapidă;
b. Numai în cazul participării la examenul sau concursul pentru ocuparea
unei functii publice de conducere vacante
c. Numai în cazul participării la concursul organizat în sistemul de
promovare rapidă în functia publică

,,,,,,,,,,,,,,,,,,
168. Sunt drepturi al functtionarilor publici prevăzute de
lege, între altele, si următoarele:

a. Dreptul la opinie, în virtutea căruia este interzisă orice discriminare pe

criterii de apartenentă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex,
orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă natură,
cu exceptia celor de natură politică
b. Dreptul functionarului public de a fi informat cu privire la deciziile care se iau cu
privire la organizarea si functionarea institutiei publice din care face parte si a
cărei competentă o realizează
c. Dreptul la grevă;

169. Sunt, potrivit legii, între altele, îndatoriri ale functionarilor

publici:

a. Obligatia de a se abtine de la fapte care ar putea aduce

prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului Corpului
functionarilor publici
b. Obligattia de a se abtine de la exprimarea sau manifestarea publică sau
particulară a convingerilor si preferintelor politice;
c. Obligatia de a solicita sau accepta daruri sau orice avantaj, direct sau
indirect,pentru el sau pentru altii, în legătură cu exercitarea atributiilor de
serviciu;

170. Mobilitatea functionarilor publici din cadrul unei

autorităti sau institutii publice se realizează, în principal, în
vederea asigurării:

a. Protectiei functionarilor publici din sectoarele vulnerabile la

coruptie, prin exercitarea periodică a unor atributii
diferite ori prin utilizarea mutării temporare în cadrul
unui alt compartiment al autoritătii sau institutiei publice
b. Eficientizării activitătii autoritătii sau institutiei publice din cadrul căreia
este mutat functionarul public
c. Respectării principiului modificării periodice a raporturilor de serviciu ale
functionarilor publici;

171. Din punct de vedere al interesului, mobilitatea înaltului

functionar public se realizează:

a. În interesul autoritătii sau institutiei publice ierarhic superioare celei din

cadrul căreia este mutat functionarului public ;
b. În interes public sau în interesul functionarului public delegat
c. În interesul demnitarului, fată de care functionarul public se află în raporturi
de serviciu directe

,,,,,,,,,,,
172. Mutarea unui înalt functionar public din functia de
prefect în cea de inspector guvernamental se dispune de
către:

a. O comisie disciplinară constituită la nivelul conducerii prefecturii, din

care nu face parte prefectul ce urmează a fi mutat pe altă functie publică;
b. Primul Ministru, prin decizie motivată în fapt si în drept;
c. Guvernul României, prin hotărâre, pentru
respectarea principiului simetriei în domeniul numirii în
functii publice;

173. Mobilitatea în interesul functionarului public se dispune:

a. Din oficiu, în mod unilateral, de către autoritatea sau institutia publică

din care face parte functionarul si cu acordul autoritătii sau institutiei publice
la care se face mutarea;
b. În urma aprobării cererii verbale sau scrise, de către conducătorul
autoritătii sau institutTiei publice de la care se transferă functionarul public;
c. În urma aprobării cererii scrise si motivate a
functionarului public, de către persoana care are
competenta numirii în functia publică cu scopul dezvoltării
carierei în functia publică;

174. Mobilitatea în interes public se poate dispune :

a. Pe baza unui plan de mobilitate aprobat prin

hotărâre a Guvernului;
b. Pentru un grup de functionari publici, printr-un singur act administrativ cu caracter
unilateral
c. De o comisie constituită la nivelul conducerii autoritătii sau institutiei
publice din care face parte functionarul, printr-o hotărâre motivată;

175. Dreptul de asociere sindicală este interzis prin

statute speciale:

a. Tuturor functionarilor publici

b. Înaltilor functionari publici
c. Functionarilor publici cu functii de executie din cadrul ministerelor ;

176. Categoriile de personal excluse de la exercitiul

dreptului la grevă sunt:

a. Personalul contractual din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor

b. Personalul militar din Ministerul Justitiei si din unitile aflate în
subordinea acestuia;
c. Functionarii publici cu functie de conducere

,,,,,,,,,,,,,
177. Obligatia de a se abtine de la exprimarea sau
manifestarea publică a convingerilor si preferintelor politice
revine:

a. Numai înaltilor functionari publici;

b. Numai functionarilor publici cu functii de conducere în cadru autoritătilor si
institutiilor publice constituite la nivel central;
c. Tuturor functionarilor publici, în exercitarea atributiilor ce le
revin

178. Principiile aplicabile sistemului de formare

profesională a functionarilor publici sunt, între altele:

a. Principiul eficientei, potrivit căruia autoritătile si

institutiile publice au obligatia de a asigura atingerea obiectivelor
formării cu un consum rational de resurse;
b. Principiul eficacitătii, potrivit căruia beneficiarii de formare au obligatia de
a obtine rezultate corespunzătoare resurselor alocate
c. Principiul transparentei, potrivit căruia, beneficiarii formării profesionale au
obligatia de a pune la dispozitia celor interesati informatii de interes public
referitoare la activitatea autoritătii sau institutiei publice din care fac parte;
 179. Sunt principii constitutionale ale exercitării
deontologice a functiei publice si:

a. Principiul egalitătii de tratament fată de toti beneficiarii

serviciului public;
b. Principiul egalitătii de tratament, potrivit căruia functionarul public
trebuie să ai aibă acelasi comportament fată de toti colegii săi;
c. Principiul egalitătii de tratament, potrivit căruia conducătorul autoritătii
sau institutiei publice trebuie să dezvolte relatii profesionale de aceeasi
natură cu subordonatii săi;

180. Sunt principii legale ale exercitării deontologice

a functiei publice, potrivit dispozitiilor Legii nr. 188/1999 privind
Statutul functionarilor publici, republicată:

a. Principiul care îl obligă pe functionarul public să prejudicieze persoanele

fizice sau juridice precum si prestigiul corpului functionarilor publici;
b. Principiul potrivit căruia functionarul public trebuie
să manifeste discretie profesională cu privire la
informatiile de care ia cunostintă în exercitiul functiei publice;
c. Principiul care îl obligă pe functionarul public ca, în exercitarea functiei să
aibă un comportament activ din punct de vedere politic

,,,,,,,,,,,,,,,
181. Sunt principii legale ale exercitării deontologice
a functiei publice, potrivit dispozitiilor Legii nr. 188/1999 privind
Statutul functionarilor publici, republicată, si:

a. Principiul care îl obligă pe functionarul public să

exercite functia publică în conditii de cinste si probitate
morală si profesională;
b. Principiul potrivit căruia functionarul public trebuie să combată toate
propunerile si initiativele superiorului său legate de activitatea pe care o
desfăsoară;
c. Principiul potrivit căruia, functionarul public trebuie să pretindă
acordarea unui salariu proportional cu dificultatea activitătii în tinând cont de
riscul profesional

182. Nu constituie abateri disciplinare săvârsite de

functionarii publici:
a. Întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor
b. Stabilirea de către functionarii publici de executie de relatii directe cu petentii în
vederea solutionării cererilor acestora;
c. Neglijenta în rezolvarea lucrării;

183. Răspunderea disciplinară a functionarilor

publici este guvernată de următoarele principii de drept:

a. Principiul proportionalitătii abaterii disciplinare si a urmărilor acesteia

b. Principiul unicitătii răspunderii disciplinare;
c. Principiul celeritătii si operativitătii tragerii la răspunderea penală;

184. Sunt principii ale răspunderii disciplinare a

functionarilor publici, între altele, si:

a. Principiul garantării dreptului la apărare, care

obligă autoritatea sau institutia publică, în cadrul cercetării
administrative prealabile să procedeze la audierea
functionarului public cercetat, care poate fi asistat de un
avocat sau de un reprezentant si să ceară administrarea
de probe;
b. Principiul prezumtiei de nevinovătie, potrivit căruia functionarul public este
mentinut în functie până la pronuntarea unei hotărâri judecătoresti
irevocabile în legătură cu abaterea disciplinară săvârsită;
c. Principiul contradictorialitătii procedurii cercetării prealabile, care obligă
autoritatea sau institutia publică să comunicefunctionarului public cercetat
instanta si termenul în care poate fi atacată actul administrativ sanctionator;

,,,,,,,,,,,,,,

185. Sunt conditii ale răspunderii disciplinare, între

altele, si:

a. Existenta unei sesizări a organelor de cercetare penală cu privire la

săvârsirea unei abateri disciplinare
b. Existenta unei fapte ilicite, omisivă sau comisivă care
să aducă atingere bunei activităti a autoritătii sau institutiei
publice
c. Functionarul trebuie să fi actionat în stare de necesitate sau în caz fortuit

186. Functionarul public vinovat de săvârsirea unei

abateri disciplinare poate fi sanctionat
cu:

a. Amendă administrativă în cuantum de 5 – 20% din salariul de bază net

avut în ultima lună de activitate
b. Suspendarea raporturilor de serviciu pe o perioadă de 3 luni;
c. Mustrare scrisă;

187. Sunt sanctiuni disciplinare, între altele si:

a. Destituirea din functie;

b. Avertismentul public
c. Munca fără plată în folosul institutiei

188. Răspunderea contraventională a functionarilor

publici intervine în următoarele situatii:

a. Functionarul public săvârseste o contraventie la circulatia pe drumurile

publice în timp ce conduce masina de serviciu
b. Functionarul public săvârseste o contraventie în
timpul si în legătură cu sarcinile de serviciu
c. În situatiile enumerate expres si limitativ în Statutul general al functionarilor publici
si în Statutele unor categorii speciale de functionari publici

189. Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii

contraventionale se face, de regulă, de către:

a. Conducătorul autoritătii sau institutiei publice în care activează functionarul

public contravenient;
b. Organele de politie în circumscriptia cărora se află sediul autoritătii sau
institutiei publice la care este încadrat functionarul public;
c. Sefii de servicii si de directii împuternicitti de către
conducătorul autoritătii sau institutiei publice;

,,,,,,,,,,,,
190. Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei
si aplicare a sanctiunii contraventionale, functionarul public se
poate adresa :

a. Cu plângere prealabilă la organul superior ierarhic celui care a aplicat

sanctiunea contraventională
b. Cu plângere la judecătoria în circumscriptia căreia se
află sediul autoritătii sau institutiei publice în care este numit
functionarul public sanctionat
c. Cu plângere la sectia contencios administrativ a tribunalului, în raza căruia
se află sediul autorităTii sau instituiei publice în care este numit functionarul public
sanctionat

191. În materia răspunderii contraventionale

prevederile Legii nr. 188/1999 se completează cu:

a. Dispozitiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

b. Principiile consacrate de Constitutia României în materie
c. Prevederile generale ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contraventiilor;

192. Răspunderea civilă a functionarilor publici este:

a. O formă subsidiară răspunderii penale

b. Forma principală de răspundere a functionarilor publici
c. O formă specifică a răspunderii civile delictuale

193. Una dintre condittiile speciale ale răspunderii

civile a functionarilor publici este:

a. Fapta să reprezinte o încălcare a îndatoririlor de

serviciu;
b. Să existe o legătură de cauzalitate între fapta săvârsită si prejudiciul
creat;
c. Fapta să fi fost săvârsită cu vinovătie sub forma intentiei sau a culpei

194. Răspunderea civilă a functionarului public se

angajează în următoarele situatii:

a. Pentru pagubele produse fără vinovătie în patrimoniul autoritătii sau

institutiei publice în care functionează
b. Pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au
acordat necuvenit
c. Pentru despăgubirile plătite de autoritatea sau institutia publică în
temeiul unei hotărâri judecătoresti irevocabile, prin care s-a constatat că a
actionat cu exces de putere în emiterea unui act administrativ care îl privea pe
respectivul functionar public;

195. În cazul pagubelor provenite din daunele plătite

de autoritatea sau institutia publică, în calitate de comitent
unor terti, repararea pagubei se face:
a. Prin emiterea de către seful autoritătii sau institutiei publice a unui act
administrativ în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei
b. Prin asumarea unui angajament de plată de către functionarul public;
c. În baza hotărârii judecătoresti definitive si
irevocabile

196. Dreptul de a emite actul administrativ de recuperarea a

pagubei se prescrie în termen de :

a. 1 an de la constatarea pagubei;
b. 3 ani de la producerea pagubei;
c. 6 luni de la asumarea angajamentului de plată de către functionarul public

197. Răspunderea penală a functionarului public

intervine pentru:

a. Infraciunile săvârsite în timpul serviciului sau în

legătură cu atributiile functiei publice pe care o ocupă;
b. Infractiunile de violentă pe care functTonarul public le săvârseste fată de
un alt functionar public
c. Infractiunile economice dacă prejudiciul cauzat autoritătii sau institutiei
publice este mai mare de 500.000 lei;

198. Pot fi infractiuni specifice, care atrag răspunderea

penală a functionarului public, între altele si:

a. Luarea de mită, neglijenta în serviciu, delapidarea,

insubordonarea;
b. Darea de mită, insubordonarea, abuzul de încredere
c. Purtarea fără drept a unor însemne oficiale, ruperea de sigilii si purtarea
abu

199. Trimiterea în judecată a functionarului public

pentru una dintre infractiunile prevăzute de art. 54 lit. h) din
Legea nr. 188/1999 are drept consecintă:

a. Încetarea raporturilor de serviciu dispusă de superiorul ierarhic;

b. Mutarea functionarului public în cadrul altui compartiment sau altei
structuri fără personalitate juridică;
c. Suspendarea functionarului public din functia publică pe
care o detine de către persoana care are competenta legală de
numire în functie;
,,,,,,,,,,,,,
200. Dacă functionarul public este condamnat definitiv
pentru vreuna dintre infractiunile prevăzute de art. 54 lit. h)
din Legea nr. 188/1999, consecinta este:

a. Sesizarea comisiei de disciplină competentă pentru a începe cercetarea

prealabilă în vederea identificării prejudiciului adus autoritătii sau institutiei
publice;
b. Încetarea de drept a raportului de serviciu;
c. Mutarea definitivă pe un post de executie inferior celui avut anterior, într-un
compartiment sau directie fără personalitate juridică al altei autorităti sau
institutii publice decât cea la care fusese numit functionarul public