PARADIGMELE

PSIHOLOGIEI COGNITIVE
 Ce este sistemul cognitiv (SC)?
• SC este un sistem fizic care posedă două
proprietăţi: de reprezentare şi de calcul.

• Reprezentarea este o reflectare într-un mediu

intern a realităţii exterioare.

• Newell, 1992: X-T-Y → x-t-y.

• Relaţii sistematice între domeniul ce trebuie

reprezentat şi mediul intern al reprezentării.
Ce este sistemul cognitiv (SC)?
• 2 tipuri de reprezentări:
– Simbolice (ex: imagini, conţinuturi semantice)
– Subsimbolice (ex: patternuri de activare ale
reţelelor neuronale).

• Reprezentarea este o funcţie calculabilă.

• SC îşi poate reprezenta mediul fizic extern

şi intern.
Ce este sistemul cognitiv (SC)?
• Calculul constă în manipularea
reprezentărilor pe baza unor reguli.

•Reprezentări simbolice → reguli de manipulare a

simbolurilor (ex: reguli de efectuare a operaţiilor
matematice).

•Reprezentări subsimbolice/neuromimetice → reguli

de modificare a valorilor de activare (ex: regula lui
Hebb).
 Paradigmele psihologiei cognitive
• În funcţie de
• 1. tipul reprezentărilor şi, implicit,
• 2. regulile de manipulare a lor
Rezultă două paradigme care ghidează
cercetarea sistemului cognitiv uman:
paradigma clasic-simbolică şi paradigma
neoconexionistă .
 PARADIGMA CLASIC-SIMBOLICĂ
• Rădăcini în filosofie (empirismul englez şi raţionalism),
lingvistică şi logica simbolică.

• Teza centrală: cunoştinţele şi, implicit, stările de lucruri

corespunzătoare, sunt reprezentate în SC prin simboluri sau
structuri simbolice.

• Simbol: o reprezentare care are o semnificaţie şi denotă

obiecte sau stări de lucruri şi se supune unor reguli de
combinare.

• Exemple: expresii lingvistice,concepte, judecăţi, imagini.

• SCU = sistem fizico-simbolic

PARADIGMA CLASIC-SIMBOLICĂ
Alan Mathison Turing (1912-1954)

ENIGMA
 PARADIGMA CLASIC-SIMBOLICĂ
Teza computabilităţii

• Church, 1936 – condiţia ca o funcţie să

devină calculabilă - o funcţie cu valori întregi
şi pozitive se poate calcula eficient doar
dacă este recursivă.

•Turing, 1937 – dispozitivul pe care îl propune poate calcula

orice funcţie cu valori întregi şi pozitive care este exprimată
recursiv.
• Teza computabilităţii Church-Turing
•Ulterior, teza s-a simplificat: o funcţie este calculabilă dacă
asocierile dintre valorile inputului şi valorile outputului se
realizează în baza unor regularităţi.
 PARADIGMA CLASIC-SIMBOLICĂ
Testul Turing – operaţionalizarea
inteligenţei

• Turing, 1950 – “Este posibil să se

construiască o maşină care să
gândească?”

• Definiţie operaţională a inteligenţei – Un

sistem este inteligent dacă răspunsurile pe
care le dă unui observator extern nu pot fi
deosebite de către acesta de răspunsurile pe
care le-ar da un subiect uman.
 PARADIGMA CLASIC-SIMBOLICĂ
Masina Turing
Dispozitiv computaţional ideal, compus din 4
elemente:
• Banda divizată în segmente discrete (= celule)
• Dispozitiv de
scriere-citire (=
scanner)
• O listă finită de
stări în care
poate funcţiona
maşina
• Tabel de
funcţionare.
PARADIGMA CLASIC-SIMBOLICĂ
Maşina Turing
Maşina Turing poate realiza 6 operaţii:
1. Citeşte un caracter de pe bandă (input)
2. Scrie un caracter pe bandă (output)
3. Se mişcă la dreapta
4. Se mişcă la stânga
5. Îşi poate schimba starea de funcţionare
6. Se opreşte la final.
PARADIGMA CLASIC-SIMBOLICĂ
Maşina Turing
• Unul dintre cele mai puternice dispozitive
computaţionale.

• Orice proces care poate fi descris într-un număr

finit de propoziţii ce pot fi organizate într-o
manieră coerentă din punct de vedere logic
poate fi simulat de maşina Turing.

• Se poate construi un sistem fizic ce poate avea

capacităţi computaţionale.
 PARADIGMA
(NEO)CONEXIONISTĂ
• Activitatea cognitivă poate fi explicată pe
baza unor modele de inspiraţie neuronală.
• Rosenblatt, 1957 – perceptron
• McClelland & Rumelhart, ’1980 – PDP
Research Group (Parallel Distributed
Processing).
• Teza centrală: informaţia este
reprezentată în SCU prin valori şi
patternuri de activare ale unor unităţi
simple (neuromimi).
Elementele componente ale unei
reţele neuromimetice
• O reţea neuromimetică numită şi model
conexionist este formată din:
• (1) o mulţime de unităţi;
• (2) o stare de activare;
• (3) o regulă de activare;
• (4) o funcţie output;
• (5) un pattern de conexiuni între aceste unităţi;
• (6) reguli de învăţare;
• (7) un mediu (sau ambianţă) în care operează
reţeaua respectivă.
 PARADIGMA
(NEO)CONEXIONISTĂ
Reţele neuromimetice

1. Unităţile (unităţi cognitive,

noduri, neuromimi, neuroni
formali).
• Unitaţi vizibile: input şi output
• Unităţi ascunse
 PARADIGMA
(NEO)CONEXIONISTĂ
Reţele neuromimetice

2. Valoarea/starea de activare (a): [-1, +1]

• Rest de activare (ra)
• Rata degradării (dr)
3. Regula de activare
4. Funcţia output
5. Conexiunile (wi,j)
 PARADIGMA
(NEO)CONEXIONISTĂ
Reţele neuromimetice

Netinput i = Σ wi,j x ui
Netinput = (0.5 x 0.7) + (0.3 x 1) + (0.9 x -1) + (0.2 x 0.5) = -0.15
 PARADIGMA
(NEO)CONEXIONISTĂ
Reţele neuromimetice
6. Reguli de învăţare
• Regula lui Hebb – ponderea conexiunii dintre 2
unităţi se modifică în funcţie de produsul valorilor lor
de activare.
• Regula delta – ponderea unei conexiuni se modifică
cu atât mai mult cu cât eroarea este mai mare.
• Regula retropropăgării erorii - eroarea se propagă
invers, de la unităţi output spre cele de input.
7. Mediul sau ambianţa reţelei
 PARADIGMA
(NEO)CONEXIONISTA

NETtalk
Sejnowski, T. J. & Rosenberg, C. R., (1987) Parallel
networks that learn to pronounce English text,
Complex Systems 1, 145-168.

http://www.cnl.salk.edu/ParallelNetsPronounce/index.php
Bibliografie obligatorie:
• Miclea, M. (1999), Psihologie Cognitiva.
(Cap.1)
• Miclea, M. & Curşeu, P.L. (2003). Modele
Neurocognitive. (Cap. 3)

Bibliografie suplimentara/optionala:
• Anderson, J.R & Lebiere, C. (2003). The
Newell Test for a theory of cognition. BBS,
26.