Sunteți pe pagina 1din 9

Biblia Arimina dupa

Sarmis/Mitra

LEGEA ADEVĂRULUI ŞI DREPTATII


după Sarmis/Mitra(text în lucru)

SCRIERI ESENE

Frăţia Celui Ales

Priviţi cît de bine şi de plăcut le este


Copiilor Luminii
Să sălăşluiască împreună în comuniune!
Pentru Frăţia Celui Ales,
Tatăl Ceresc,
A dat Legea Adevărului şi Dreptăţii,
Şi chiar viaţa veşnică.

Legea a fost răsădită în Grădina Frăţiei


Pentru a lumina inimile Copiilor Luminii,
Pentru a netezi drumul în faţa lor
La cele şapte şi încă şapte căi ce duc la Pomul Vieţii
Ce se înalţă în mijlocul Mării Veşnice.
Legea a fost răsădită în Grădina Frăţiei Celui Ales
Ca ei să poată recunoaşte,
Chipul adevărului şi minciunii,
Adevărul născut din izvorul Luminii,
Astfel încît ei merg pe căile Luminii.
Şi minciuna născută din adîncurile întunericului.
Ţinutul tuturor Copiilor Adevărului
Se află în mîinile puternicilor Îngeri ai Luminii,
Astfel încît ei merg pe căile Luminii.
Copiii Luminii sînt slujitorii Legii
Şi Tatăl Ceresc nu-i va uita.
El le-a şters păcatele cu un nor gros
El a aprins candela Adevărului în inimile lor.
Cîntaţi, voi ceruri,
Cîntaţi umile bucăţi ale pămîntului,
Izbucniţi în cîntece voi, munţilor,
Voi, păduri cu fiecare copac al vostru
Pentru că Tatăl Ceresc a aprins flacăra Sa
În inimile Copiilor Luminii
Şi glorificîndu-L în ei.
Legea Sfîntă a Creatorului
Purifică pe acei care urmează Lumina
De toate gîndurile, cuvintele şi faptele rele,
Aşa cum un vînt puternic şi repede
Curăţă cîmpia.
Lăsaţi Copilul Luminii să înveţe, aşa cum doreşte,
Cuvîntul Sfînt,
De la primul pînă la ultimul ceas al zilei,
De la primul la ultimul ceas al nopţii.
Mintea lui trebuie să-şi dezvolte isteţimea,
Iar sufletul lui să crească puternic în Legea Sfîntă.
Cînd mijeşte de ziuă
El va privi cu luare-aminte soarele care răsare
Şi va întîmpina cu bucurie pe Maica sa Pămîntească.
Cînd mijeşte de ziuă Îşi va spăla corpul în apă rece
Şi va întîmpina cu bucurie pe Maica sa Pămîntească.
Cînd mijeşte de ziuăEl va respira aerul înmiresmat
Şi va întîmpina cu bucurie pe Maica sa Pămîntească.
În timpul zilei
El va lucra cu fraţii săi în Grădina Frăţiei.
La vremea amurgului
El se va aduna cu fraţii săi
Şi împreună vor studia cuvintele sfinte
Ale taţilor lor şi ale taţilor taţilor lor,
Chiar pînă la cuvintele Părintelui nostru Eno.
Şi cînd stelele se vor înălţa pe cer,
El va face comuniuni
Cu sfinţii Îngeri ai Tatălui Ceresc.
Şi vocea sa se va înălţa cu bucurie
Către cel Prerînalt, zicînd;
Noi Te slăvim Creatorule,
Făcătorul tuturor lucrurilor buneMintea Bună,
Şi Legea.
Nemurirea Şi Focul Sfînt al Vieţii.
Noi vom dărui Legii
Înţelepciunea Limbii
Vorbirea Sfîntă,
Faptele şi Cuvintele drepte.
Binecuvîntează-ne Tatăl Ceresc,
Ca noi să putem aduce abundenţă
Lumii, pe care Tu ai creat-o,
Ca noi să putem înlătura foamea şi setea
Din lumea pe care ai creat-o,
Ca noi să putem înlătura bătrîneţea şi moartea
Din lumea pe care ai creat-o.
O, bunule, cel mai binecuîntat Tată Ceresc,
Binecuvîntează-ne ca să putem gîndi
Potrivit Legii,
Ca să putem vorbi
Potrivit Legii,
O, tată Ceresc,
Care este invocarea cea mai importantă
În măreţie şi binecuvîntare?
Este aceea, o, Copil al Luminii,
Care te face,
De cînd te scoli şi pînă mergi la culcare,
Tot timpul cît lucrezi,
Să ai gînduri bune, să spui cuvinte bune şi să faci fapte bune
Şi să respingi gîndurile rele, cuvintele rele şi faptele rele.
Primul pas
Pe care Copilul Luminii l-a făcut
Îl aşează în Raiul Gîndului Bun,
Împărăţia Sfîntă a Înţelepciunii.
Al doilea pas pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut
Îl aşează în Raiul Cuvîntului Bun,
Împărăţia Sfîntă a Iubirii.
Al treilea pas pe care Copilul Luminii l-a făcut
Îl aşează în Raiul Faptei Bune,
Împărăţia Sfîntă a Puterii.
Al patrulea pas pe care Copilul Luminii l-a făcut
Îl aşează în Lumina Nemărginită.
Tatăl Ceresc cunoaşte inimile Copiilor Luminii
Şi moştenirea lor va fi în veci.
Pe ei nu-i vor speria vremurile grele
Şi vor îndura cu smerenie zilele de foamete.
Cu ei este Fîntîna Vieţii,
Iar Tatăl Ceresc nu-şi lasă de izbelişte copiii Săi.
Sufletele lor vor respira tot timpul şi totdeauna,
Iar chipurile lor vor fi izvodite cu Viaţă Veşnică.
Binecuvîntaţi fie Copiii Luminii
Care şi-au împletit rosturile vieţii cu Legea
Şi merg cu Adevărul pe toate căile lor.
Fie ca Legea să-i binecuvînteze cu toate bunurile
Şi să-i ferească de toate relele,
Şi să le lumineze inimile
Cu vederea înlăuntrul trupului şi sufletului
Şi prin acestea, cu cunoaşterea lucrurilor veşnice.

Cele şapte Legăminte

Doresc şi mă voi strădui


Să trăiesc asemenea Arborelui Vieţii
Răsădit de către Marii Părinţi ai Frăţiei,
Cu Tatăl meu Ceresc,
Care a răsădit Grădina Veşniciei Nemărginite
Şi mi-a dat sufletul,
Cu Maica mea Pămîntească
Care a răsădit Marea Grădină a Pămîntului
Şi mi-a dat trupul, Cu fraţii mei
Care lucrează în grădina Frăţiei noastre.
Doresc şi mă voi strădui
Să păstrez în fiecare dimineaţă comuniunea
Cu Îngerii Maicii Pămînteşti,
Şi în fiecare seară cu Îngerii Tatălui Ceresc,
Aşa cum au stabilit
Marii Părinţi ai Frăţiei noastre.
Doresc şi mă voi strădui
Să urmez Calea Păcii Înşeptite.
Doresc şi mă voi strădui
Să-mi pregătesc mai bine trupul care lucrează,
Trupul meu care simte,
Şi trupul meu care gîndeşte,
Potrivit Învăţăturilor Marilor Părinţi ai Frăţiei noastre.
Întotdeauna şi oriunde voi asculta cu respect
Pe Învăţătorul meu,
Care îmi aduce Lumina Marilor Părinţi din toate timpurile.
Eu mă voi supune Învăţătorului meu
Şi voi asculta hotărîrea Sa
Privind orice nemulţumiri sau plîngeri aş putea avea
Împotriva oricăruia dintre fraţii mei
Care muncesc în Grădina Frăţiei;
Şi nu mă voi plînge de nici un frate
Lumii din afară.
Eu voi păstra totdeauna şi oriunde taina
Tuturor tradiţiilor Frăţiei noastre
Pe care Învăţătorul mi le va spune
Şi nu voi dezvălui nimănui aceste taine
Fără permisiunea Învăţătorului meu.
Eu nu voi pretinde niciodată ca fiind a mea
Cunoaşterea primită de la Învăţătorul meu
Şi voi crede totdeauna în el.
Pentru toată această cunoaştere
Eu nu voi folosi niciodată învăţătura şi puterea
Pe care le-am dobîndit
Prin iniţierea primită de la Învăţătorul meu
Pentru dorinţe pămînteşti sau din fală.
Eu intru în Grădina Veşnică şi Nemărginită
Cu mare cinstire faţă de Tatăl meu Ceresc,
Maica Pămîntească şi Marii Părinţi,
Înaltă cinstire faţă de Învăţătura Sfîntă,
Preacurată şi Salvatoare
Înaltă cinstire faţă de Frăţia Celui Ales.
Cartea esenă a lui Iosius(Cele şapte căi ale păcii)
Şi văzînd mulţimile, Iosius urcă pe un munte împreună cu discipolii săi, precum şi toţi cei însetaţi de
vorbele sale, veniră la el. Şi văzîndu-i adunaţi în jurul său, le vorbi astfel: Pace vă aduc vouă copiii
mei,Pacea înşeptităA Maicii PămînteştiŞi a Tatălui Ceresc. Pace aduc corpului vostru,Pacea călăuzită
de Îngerul Puterii, Pace aduc inimii voastrePace călăuzită de Îngerul Iubirii; Pace aduc minţii
voastre,Pace călăuzită de Îngerul Înţelepciunii.Prin ÎngeriiPuterii, Iubirii şi Înţelepciunii, Voi veţi
străbate cele Şapte CăiAle Grădinii NemărginiteŞi corpul vostru, inima voastră şi mintea voastrăVor
fi UnulÎn zborul SfîntCătre Marea Cerească a Păcii. Adevăr zic vouăCăile sînt şaptePrin Grădina
NemărginităŞi fiecare trebuie trecutăDe corpul, inima şi mintea voastrăÎmpreună în comuniuneCa nu
cumva să vă împleticiţi şi să cădeţiÎn hăul întunericului.Pentru că după cum o pasăre nu poate zburacu
o singură aripă, Tot aşa, Pasărea ÎnţelepciuniiAre nevoie de cele două aripi ale Puterii şi IubiriiPentru
a zbura deasupra hăuluiPînă la Pomul Sfînt al Vieţii. Căci trupul singurEste ca o casă uitată, văzută de
departe;Ceea ce părea frumosNu este decît ruină şi tristeţeCînd este privit de aproape.Corpul
singurEste ca un car de aurPe care făuritorul său l-a pus pe un piedestalPentru a nu se hîrbui fiind tras
pe pământ.Dar ca chip de aur,El este urît şi fără graţie, Pentru că numai în mişcare Îşi arată
rostul.Întocmai ca un gol întunecat de fereastrăCînd vîntul a stins lumînarea, Este corpul singur,Fără
inimă şi fără mintePentru a-l umple cu Lumină. Iar inima singură,Este ca un soare fără pământ pe care
să strălucească,O lumină în gol,Un rotogol de căldură, Cufundat într-o mare de întuneric.Pentru că
atunci cînd un om iubeşte,Acea iubire se îndreaptă numai cătrePropria distrugereDacă nu există mîini
pentru îndeplinireaDe fapte buneŞi nici minte pentru a ţese flăcările dorinţeiÎntr-o ţesătură de
psalmi.Inima singură Este ca o furtună în deşert,Fără corp şi fără minteCare o fac să cîntePrintre
chiparoşi şi pini. Iar mintea singurăEste un sul sfîntCare s-a uzat odată cu trecerea anilorŞi trebuie
distrus.Adevărul şi frumuseţea cuvintelor saleSînt neschimbateDar ochiiNu mai pot citiLiterele
şterseŞi se sfărîmă între degetele pe care îl ţin.Aşa este mintea fără inimăCînd spune numai vorbe, Şi
fără trupPentru a-şi îndeplini rosturile sale.La ce ar mai fi de folos înţelepciuneaFără o inimă care s-o
simtăŞi fără o limbă care să-i dea grai?Mintea singură este stearpă ca pîntecul unei femei bătrîne,Fără
inimă şi fără trupPentru a-l umple de viaţă. Pentru că iată, adevăr zic vouă,Trupul, inima şi
mintea,Sînt ca un car, un cal şi un căruţaş.Carul este trupulFăurit pentru îndeplinirea voinţeiTatălui
CerescŞi a Maicii Pămînteşti.Inima este bidiviul înflăcărat,Glorios şi curajos, Care trage cu curaj
carul, Chiar dacă drumul este bun, Sau presărat cu bolovani, Ori oprit de trunchiuri de copaciÎn calea
sa.Iar căruţaşul este mintea Care ţine hăţurile înţelepciuniiVăzînd pe deasupra ce se întîmplăPînă
departe în zare,Călăuzind carul prin roţile şi oiştea lui. Aplecaţi-vă urechea, o, voi ceruriŞi voi vorbi;
Şi ascultă, O, Pămîntule, Cuvintele pe care le va rosti gura mea. Învăţătura mea va cădea în picături
ca de ploaie,Cuvîntul meu se va împrăştia ca roua,Ca ploaia liniştită Pe iarba delicatăŞi ca furtunile pe
cîmpuri. Binecuvîntat este Copilul LuminiiCare are trupul puternicPentru că el a fost în înfrăţire cu
Pămîntul.În fiecare zi voi veţi avea ca o sărbătoareCu toate darurile pe Îngerul Pămîntului: Grîul auriu
şi meiul, Strugurii purpurii de toamnă,Roadele coapte ale pomilor,Mierea albinelor de culoarea
chihlimbarului.Veţi căuta aerul proaspătAl pădurilor şi cîmpurilorŞi acolo, în mijlocul lorVei găsi
Îngerul Aerului.Scoateţi încălţările şi îmbrăcăminteaAstfel ca Îngerul AeruluiSă vă îmbrăţişeze întreg
trupul, Respiraţi prelung şi adîncAstfel ca Îngerul Aerului să intre în voi.Intraţi apoi în apa rece şi
curgătoare a rîuluiAstfel ca Îngerul ApeiSă îmbrăţişeze întreg trupul vostru.Aruncaţi-vă în braţele
saleŞi în ritmul respiraţieiDeplasaţi apa cu corpul vostru.Căutaţi Îngerul SoareluiŞi lăsaţi-vă în
îmbrăţişarea luiCare vă curăţă cu flăcări sfinte.Toate aceste lucruri aparţin Legii SfinteA Maicii
Pămînteşti,Acea care v-a dat naştere.Acela care a găsit pacea trupuluiA construit un lăcaş sfîntÎn care
să poată sălăşlui pentru totdeaunaDuhul lui Dumnezeu. Cunoaşteţi această pace cu mintea
voastră,Doriţi această pace cu inima voastrăŞi îndepliniţi această pace cu trupul vostru. Binecuvîntat
este Copilul LuminiiCare are mintea înţeleaptăPentru că el va izvodi Cerul.Mintea celui înţeleptEste
un cîmp roditorCare dă roadă bogată.Dacă voi arătaţi uni om înţeleptO mînă de seminţe de griuEl va
vedea cu ochiul minţii saleUn cîmp de grîu auriu.Dacă voi arătaţi aceeaşi mînă de boabe de grîuUnui
prostEl va vedea numai ce este înaintea lui,Şi le va considera ca pe nişte pietre fără trebuinţă.Şi aşa,
cum cîmpul omului înţeleptDă roadă bogată, Iar a celui prost Dă numai pietre,Aşa este şi cu gîndurile
noastre.După cum snopul de grîu auriuEste ascuns în bobul de grîu, Tot aşa împărăţia cerurilor este
Ascunsă în gîndurile noastre.Dacă ele vor fi pline cu Puterea, Iubirea şi ÎnţelepciuneaÎngerilor Tatălui
CerescEle ne vor conduce la Veşnicia Nemărginită.Dar dacă ele vor fi murdăriteCu corupţie, ură şi
ignoranţă,Ele ne vor înlănţui picioareleDe stîlpii durerii şi ai suferinţei.Nici un om nu poate sluji la
doi stăpîni;Nici gîndurile rele nu pot rămîne într-o mintePlină cu Lumina Legii.Acela care a găsit
pacea cu mintea saA învăţat să zboare dincoloDe Tărîmul Îngerilor.Fie ca să cunoaşteţi această pace
cu mintea voastră,Să doriţi această pace cu inima voastră,Şi s-o îndepliniţi cu trupul vostru.
Binecuvîntat este Copilul LuminiiCare are inima curatăPentru că îi va vedea pe Dumnezeu.Pentru că
Tatăl Ceresc va dat vouăDin Duhul Său SfîntŞi Maica Pămîntească v-a datTrupul ei Sfint, Tot aşa voi
să iubiţiPe toţi fraţii voştri,Iar adevăraţii voştri fraţi sînt toţi aceia careÎndeplinesc voinţa Tatălui
vostru CerescŞi a Maicii voastre Pămînteşti.Fie ca iubirea voastră să fie ca Sfîntul SoareCe străluceşte
deasupra tuturor zidirilor PămîntuluiNu numai asupra unui fir de iarbăSau a alteia.Şi această iubire va
curge ca un izvorDe la frate la frate,Şi pe măsură ce este consumatăEa este refăcutăPentru că iubirea
este veşnică.Iubirea este mai puternicăDecît curenţii apelor de adîncime.Iubirea este mai puternică
decît moartea.Şi dacă un om nu iubeşteAcela zideşte un perete între elŞi toate creaturile PămîntuluiŞi
acolo va sălăşlui În singurătate şi durere.Sau el poate deveni asemenea unui vîrtej de rîu,Care atrage
în adîncimeTot ceea ce pluteşte prea aproape de el.Deoarece inima este o mare cu valuri puternice,Iar
iubirea şi înţelepciunea trebuie să o liniştească, După cum Soarele cald străbate noriiŞi linişteşte
marea agitată,Acela care a găsit pacea cu fraţii săiA intrat în împărăţia Iubiriişi va vedea pe Senta în
faţă. Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră,Să doriţi această pace cu inima voastrăŞi să
împliniţi această pace cu trupul vostru. Binecuvîntat este Copilul LuminiiCare a construit pe
PământÎmpărăţia cerurilor,Pentru că el va sălăşlui în ambele lumi.
Voi veţi urma Legea Frăţiei Celui Ales
Care spune că nimeni nu va fi nici bogat,Nici sărac,Şi că toţi vor lucra împreunăÎn Grădina
Frăţiei.Dar că fiecare va urma propria caleŞi că fiecare va asculta de propria inimă.Pentru că
în Grădina NemărginităSînt multe şi diverse flori.Una va spune că ea este cea mai
bunăDeoarece culoarea ei este purpurie.O alta, că ea este avantajatăDeoarece lujerul său este
mai lung şi mai delicat.Deşi fraţii pot fi de neamuri diferiteEi tot trudesc împreunăÎn vai Maicii
Pămînteşti,Şi îşi înalţă vocile împreunăÎn lauda Tatălui Ceresc.Şi împreună rup pîinea sfîntăŞi
în tăcere împărtăşesc sfînta masăA recunoştinţei.Nu va exista pace între popoareAtîta vreme cît
nu va fi o singură grădină a FrăţieiPe Pământ.Deoarece, cum ar putea să fie paceCînd fiecare
om îşi urmăreşte propriul său cîştigŞi-şi vinde sufletul în sclavie?Tu, Copil al Luminii,Adună-te
cui fraţii tăiŞi apoi porniţi şi răspînduţi-văPentru a-i învăţa căile LegiiPe aceia care au nevoie să
le audă.Acela care a găsit paceaCu frăţia omuluiA lucrat el însuşiAlături de Dumnezeu.Fie să
cunoaşteţi această pace cu mintea voastră,Şi să doriţi această pace cu inima voastră,Şi să
îndepliniţi această pace cu corpul vostru. Binecuvîntat este Copilul LuminiiCare a cercetat
Cartea LegiiPentru că ea îi va fi ca o luminăÎn întunericul nopţiiŞi ca o insulă de adevărÎntr-o
mare de minciună.Să ştiţi, cuvîntul scris care vine de la DumnezeuEste o oglindire a Mării
Cereşti,Aşa cum stele sclipitoareOglindesc faţa cerului.După cum cuvintele Părinţilor din
vechimeSînt gravate cu mîna lui DumnezeuPe tăbliţele Sfinte,Tot aşa Legea este înscrisă în
inimileCredincioşilor care le studiază. Pentru că li s-a spus bătrînilorCă la început au fost
uriaşi pe PământŞi oameni puternici din vechime, Oameni de renume.Iar Copiii Luminii Vor
păzi şi păstraCuvîntul lor scris,Ca să nu redevenim sălbaticiŞi să cunoaştem Împărăţia
Îngerilor.Să ştiţi, de asemeneaCă numai prin cuvîntul scrisVeţi putea descoperi acea LegeCare
este nescrisă,După cum apa care izvorăşte din pământAre un izvor ascunsÎn adîncimile tainice
ale pămîntului.Legea scrisăEste mijlocul prin care Este înţeleasă Legea nescrisă,După cum
ramura mută a unui pomDevine fluier cîntătorÎn mîinile ciobanului.Sînt mulţi aceia careAr
vrea să rămînă în liniştitaVale a necunoaşterii.Unde se joacă copiiiŞi fluturii zboară în soareÎn
timpul vieţii lor scurte de o oră.Dar nimeni nu poate întîrzia acolo mult timp,Pentru în zare se
înalţă, sumbri,Munţii uceniciei.Sînt mulţi aceia cărora Le e teamă să-i traversezeŞi, de aceea,
sînt mulţiCare au căzut poticnindu-se şi rănindu-sePe povîrnişurile lor abrupte şi
prăpăstioaseDar credinţa este călăuzaPeste prăpăstiile larg deschiseIar îndîrjirea îi susţine Pe
drumul pietrelor prăpăstioase.Dincolo de vîrfurile îngheţate ale acestui chin,Se întind pacea şi
frumuseţeaGrădinii Nemărginite a CunoaşteriiUnde înţelesul Legii Este făcut cunoscut Copiilor
luminii. Aici, în centrul pădurii sale,Se înalţă Arborele Vieţii,Mister al misterelor.Acela care a
găsit paceaCu învăţăturile PărinţilorPrin lumina minţii,Prin lumina naturiiŞi prin cercetarea
Cuvîntului Sfînt,A străbătut locul ascuns de noriAl Părinţilor din vechime,Unde sălăşluieşte
Sfînta Frăţie,Despre care nici un om nu poate vorbi.Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea
voastră,S-o doriţi cu inima voastrăŞi s-o îndepliniţi cu trupul vostru. Binecuvîntat este Copilul
LuminiiCare a cunoscut-o pe Maica sa Pămîntească, Pentru că Ea este Aceea care i-a dat
viaţa.Să ştiţi că Maica voastră este în voiŞi voi sunteţi în Ea.Ea v-a născutEa v-a dat viaţă,Ea
este aceea care v-a dat trupul vostru,Şi Ei Îi veţi da înapoi, într-o ziAcest trup.Să ştiţi că sîngele
care curge în voiEste născut din sîngeleMaicii voastre Pămînteşti.Sîngele ei care din
noriŢîşneşte din pîntecul pămîntului,Susură în pîraiele munţilorSe scurge din belşug în rîurile
cîmpiilor,Leneveşte în lacuri,Vuieşte cu putere în mările furtunoase.Să ştiţi că aerul pe care ăl
respiraţiEste născut din respiraţiaMaicii voastre Pămînteşti.Respiraţia Ei este de azurÎn
înălţimile cerurilor,Suspină pe crestele munţilor,Freamătă printre frunzele pădurilor,Unduie
cîmpurile cu roade bogate,Se linişteşte în văile adînci,Se încălzeşte în deşert.Să ştiţi că tăria
oaselor voastreEste născută din oaseleMaicii voastre PămînteştiEa, a cărei carne se colorează în
galben şi roşuÎn fructele pomilor.Lumina ochilor voştriŞi auzul urechilor voastreSunt născute
dinCulorile şi suneteleMaicii voastre Pămînteşti,Care vă scaldă în întregimeCa valurile mării,
peştiiŞi ca vîrtejul de aer, păsările.Adevăr zic vouă,Omul este FiulMaicii Pămînteşti,Şi de la Ea
îşi primeşte Fiul OmuluiÎntregul său trup. Chiar dacă trupul prunculuiEste născut din pîntecul
mamei sale.Adevăr zic vouă,Voi sunteţi una cu Maica Pămîntească; Ea este în voi şi voi sunteţi
în Ea.Din Ea v-aţi născut,În Ea trăiţi,Şi în Ea vă veţi întoarce.Păstraţi, de aceea, Legile
Ei,Pentru că nimeni nu poate trăi îndelungat,Şi nu poate fi fericitDecît acela care respectă pe
Maica sa Pămîntească,Şi urmează Legile Ei.Sîngele vostru este sîngele Ei,Respiraţia voastră
este respiraţia Ei,Oasele voastre – oasele Ei,Carnea voastră – carnea Ei,Ochii şi urechile voastre
– ochii şi urechile Ei.Acela care a găsit paceaCu Maica sa Pămîntească,Nu va cunoaşte niciodată
moartea.Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră,Să doriţi această pace cu inima
voastrăSă vă îndepliniţi această pace cu trupul vostru. Binecuvîntat fie Copilul LuminiiCare în
caută pe Tatăl său CerescPentru că el va avea viaţă veşnică.El va sălăşlui în locul ascunsAl
Celui PreaînaltVa avea adăpost la umbra Celui AtotputernicPentru că El a dat poruncă
Îngerilor SăiDe a veghea asupra voastră în toate felurile.Să ştiţi că Domnul a fost Sălaşul
nostruÎn toate timpurile.Înaintea formării munţilorSau chiar înainte ca El să fi făcutPămîntul
şi lumea,Chiar din veci de veciA existat iubireaÎntre Tatăl Ceresc Şi copiii Săi.Cum s-ar fi putut
desface această iubire?De la începutŞi pînă la sfîrşitul timpuluiFlacăra sfîntă a iubiriiVa
înconjura capeteleTatălui CerescŞi a Copiilor Luminii.Cum ar putea atunci această iubire să se
stingă?Pentru că ea nu arde ca lumînarea,Nici ca un foc care distruge pădurea,Ci ea arde ca
flacăra Luminii Veşnice. Iar această flacără nu poate să se mistuie.Voi, aceia care iubiţi pe
Tatăl vostru CerescAscultaţi poruncile Sale,Mergeţi cu Îngerii Săi sfinţiŞi găsiţi-vă pacea
voastră cu Legea Sa Sfîntă.Pentru că Legea Sa este Legea în întregimeBa mai mult, este Legea
Legilor.Prin Legea Sa, El a făcutPămînturile şi cerurile să fie una,Munţii şi marea Sînt lumea
Sa.El ne-a făcut cu mîinile SaleNe-a plămăditŞi ne-a dat înţelegereaCa noi să putem învăţa
Legea Sa.El este învăluit cu LuminăCa într-o îmbrăcăminte,El a desfăşurat cerurileCa pe o
pînză întinsă,El a făcut norii – carul Său;El merge pe aripile vîntului.El a făcut să ţîşnească
izvoarele în văi,Iar respiraţia Sa este în arborii puternici.El ţine în mîinile Sale locurile adînci
ale Pămîntului,Şi cele ale mării,Iar mîinile Sale au făcut uscatul.Toate cerurile cîntă slava lui
Dumnezeu,Iar bolta înstelată arată Legea Sa,Acelora care au mers cu Îngerii,Şi au găsit pacea
lor cu Legea Sa Sfîntă.Vreţi să ştiţi mai mult, copiii mei?Cum să spunem cu buzele noastreCeea
ce nu poate foi exprimat?Este întocmai ca o rodie mîncată de un mut;Cum ar putea el descrie
gustul ei?Dacă noi spunem că Tatăl CerescSălăşluieşte în noi,Atunci supărăm cerurile;Dacă noi
spunem că El nu sălăşluieşte în noi, Este un neadevăr.Ochiul care caută zarea îndepărtatăŞi al
Aceluia care vede inimile oamenilor,Nu fac decît una.El nici nu se aratăNici nu se ascunde.El nu
este revelat, Nici nerevelat.Copiii mei, nu sînt cuvinteCare să arate ce este El!Noi ştim numai
căNoi sîntem Copiii SăiŞi El este Tatăl nostru.El este Dumnezeul nostruŞi noi sîntem copiii
turmei Sale,Oile din grija Sa.Acela care a găsit paceaCu Tatăl Său CerescA intrat în lăcaşul
Legii Sfinte,Şi a făcut un Legămînt cu DumnezeuCare va ţine de-a pururi.Fie să cunoaşteţi
această pace cu mintea voastră,Să doriţi această pace cu inimile voastre,Şi să îndepliniţi această
pace cu trupul vostru.Chiar dacă cerul şi Pămîntul ar dispareNici o literă a Legii SfinteNu se va
schimba sau nu se va şterge.Pentru că la început a fost Legea,Şi Legea era cu DumnezeuŞi
Legea era Dumnezeu.Fie ca pacea înşeptităA Tatălui CerescSă fie cu voi totdeauna.