PRETINSUL MORMÂNT AL FAMILIEI LUI IISUS.

1. FILMUL EVENIMENTELOR:
În 1980 a fost descoperit întâmplător în carierul "Talpiyot Est" din
1
Ierusalim un mormânt hipogeu (Fig. 1), conţinând 10 osuarii (Fig. 2) . Un astfel
de mormânt consta dintr-o
cameră în ai cărei pereţi
erau scobite mai multe
nişe, în ebraică kokhim (la
singular kokh), în latină
loculli (la singular locullus),
unde erau depuse urnele
osuarii. Pentru putrefacţia
1. FAŢADA MORMÂNTULUI cadavrelor erau nişte nişe
DIN TALPYIOT EST. mai mari, unde leşurile FIG. 2, OSUAR
urmau să fie temporar zidite, numite arcosolia în
latină (sing. arcosolium) (Fig. 3). Arheologii au fost obligaţi să încheie cercetarea
în trei zile, sarcofagele osuarii fiind extrase şi
intrând în posesia Autorităţii Antichităţilor
Israelului. Conform cerinţelor formulate de evreii
ortodocşi oasele sunt reîngropate, iar osuarele
golite sunt înregistrate, cele de interes istoric
ajungând în muzee, celelalte în diferite depozite
(nu înainte de a li se da un număr de inventar).
Cele zece osuarii descoperite în mormântul din
Talpiyot Est au fost depozitate temporar în
curtea unei fabrici, de unde unul, cu numărul de 3. ARCOSOLIUM ŞI LOCULLI
inventar 80.509, a dispărut în mod misterios pentru o vreme (dar a fost în final
regăsit). Şase din cele zece osuarii aveau inscripţie şi acestea au fost
reinventariate, primind noi numere: 701-706. Ele au fost publicate cu aceste noi
numere de inventar în repertoriul osuariilor cu inscripţie realizat de L. Y.
Rahmani, A Catalogue of Jewish Ossuaries, Israel Antiquities Authority and the
Israel Academy of Sciences and Humanities [Jerusalem: 1994] şi reluate în
monografia mormântului, publicată de Amos Kloner: A Tomb with Inscribed
Ossuaries in East Talpiyot, Jerusalem, în Atiqo, vol 19, 1996.
Inscripţiile sunt simple nume scrijelite cu caractere cursive, de obicei pe
spatele nedecorat al osuariilor. Ele arată caracterul eterogen, multicultural, al
mormântului, căci textele sunt redactate în aramaică, ebraică şi greacă. Numele
pomenite sunt cele mai frecvente printre evreii din epocă: Iosif (Yehoseph), al
doilea în top după Simon, Maria (Maryam, Miriam - Mariamne), cel mai frecvent
nume feminin, Iuda (Yehuda), al treilea ca frecvenţă, sau Iisus (Yehoshua), al
şaselea.

1
Conform tradiţiei iudaice din epoca elenistică şi romană defunctul era depus pe un catafalc
timp de mai multe luni, cadavrul fiind uns periodic cu mirodenii. După putrefacţie osaele erau
curăţite
şi depuse într-un fel de sarcofag (sau urnă) de 70-80 cm lungime, numit osuar. Adesea în acelaşi
osuar erau depuse succesiv oasele mai multor defuncţi.
 În 1995 reputatul canal BBC a produs un documentar despre ritualurile de
înmormântare din vremea lui Iisus, iar cu această ocazie realizatorii lui au intrat
în contact cu descoperirea din cartierul Talpiyot Est, căreia nu i-au dat însă o
atenţie deosebită. Sfătuţi de specialiştii israelieni, britanicii au tratat cele şase
osuarii ca pe unele obişnuite, având eventual caracter iudeo-creştin, dar
nefăcând nici o legătură explicită între acesta şi familia Mântuitorului.
În anul 2002 Biblical Archaeological Review anunţa în numărul din
noiembrie-decembrie o descoperire de excepţie, un osuar cu următoarea
inscripţie în aramaică: Ya’akov bar Yehosef akhui di Yeshua, adică "Iacob, fiul lui
Iosif, fratele lui Iisus" (Fig. 4). Inscripţia putea să facă referire la primul cap al
bisericii creştine din Ierusalim, Iacob,
fratele mai mare al lui Iisus (probabil
dintr-o căsătorie anterioară a lui Iosif).
De fapt osuarul se găsea încă din 1986
în posesia unui colecţionar, Oded
Golan, care-l achiziţionase pentru numai
500 $, aparent fără să-i recunoască
valoarea istorică. În aprilie 2002
colecţionarul i-a arătat o poză
eminentului savant André Lemaire,
profesor de limbi semitice la univ.
Sorbona din Paris, aflat în vizită la
Ierusalim şi care a declarat inscripţia
Fig. 4. Osuarul lui Iacob autentică.
Analiza depunerilor calcaroase
arăta că piesa este antică, iar lipsa lor
de pe o parte din textul inscripţiei a
fost explicată de proprietar prin faptul
că el însuşi ar fi încercat să cureţe
literele, pentru a face textul mai bine
lizibil. Osuarul a fost expus în 2002 la
Royal Ontario Museum, din Toronto,
Canada, cu care ocazie a fost cercetat Fig. 5. Inscripţia:
de experţii muzeului. Aceştia nu au Ya'acob fiul lui Yosef, fratele lui Yoshua
formulat îndoieli faţă de osuar în sine,
dar au contestat autenticitatea inscripţiei. În 2003, când osuarul s-a întors în
Israel, a fost confiscat de autorităţile statale, căci începând cu anul 1978 prin
lege toate antichităţile aparţin statului. Departamentul Israelian al Antichităţilor a
numit o comisie de 15 savanţi pentru a verifica autenticitatea piesei. Comisia a
declarat osuarul autentic, dar inscripţia falsă (sintagma "fratele lui Iisus" fiind
adăugată în epoca modernă), iar Golan Oded a fost în consecinţă arestat sub
acuzaţia de falsificare de antichităţi. Ulterior alţi trei complici ai săi au fost arestaţi
fiind acuzaţi de falsificarea multor antichităţi, unele ajunse în muzee prestigioase,
printre care şi Muzeul Naţional Israelian, unde au fost achiziţionate pe sume
astronomice. Ignorând toate aceste fapte Hershel Shanks, redactor la Biblical
Archaeology Review, a publicat împreună cu Ben Witherington III de la Asbury
Theological Seminary, cartea intitulată The Brother of Jesus: The Dramatic Story
& Meaning of the First Archaeological Link to Jesus & His Family (Fratele lui
Iisus: Dramatica poveste şi semnificaţiaprimei legături arheologice cu Iisus şi
familia sa). Autorii susţin nici mai mult nici mai puţin că aceasta ar fi prima
inscripţie care pomeneşte numele lui Iisus, pe când în realitate se cunosc nu mai
puţin de 71 astfel de inscripţii, inclusiv cu textul "Iisus fiul lui Iosif". Evident ei nici
nu-şi pun problema că inscripţia ar fi un fals. Tot H. Shanks l-a invitat pe
realizatorul canadian Simcha Iakobovici să producă un episod despre osuarul lui
Iacob pentru Discovery Channel, care să fie difuzat de paştele anului 2003. Aici
piesa era prezentată ca autentică, fără a se pomeni nimic despre acuzaţiile
aduse lui Oded Golan. În cursul anchetei acesta a surprins publicul declarând la
un moment dat că osuarul lui Iacob ar fi fost al zecelea găsit în mormântul din
cartierul Talpyiot Est, cel dispărut din depozit. Ulterior însă avocatul său a
prezentat o fotografie din 1976, conform căreia osuarul figura deja în colecţia lui
Golan, ceea ce îl scotea pe acesta de sub incidenţa legii de patrimoniu din 1978.
Dar realizatorul Simcha Iacobovici nu s-a oprit la prezentarea tendenţioasă a
osuarului lui Iacob, ci împreună cu regizorul James Cameron (care a luat Oscarul
cu Titanicul), a adunat un buget de 3,5 - 4 milioane $ pentru un film de 90 de
minute intitulat The Lost Tomb of Jesus
(Mormântul pierdut al lui Iisus) şi care a
fost difuzat pe Discovery Channel în
martie 2007. Concomitent Iacobovici a
produs şi o carte, împreună cu Charles
Pellegrino (ale cărui teorii despre
1
clonare au inspirat Jurasic Park) ,
intitulată The Jesus Family Tomb: The
Discovery, the Investigation, and the
Evidence that could Change History
(Mormântul familiei lui Iisus:
descoperirea, investigaţia şi dovada
care poate schimba istoria). Cu ocazia
lansării filmului la New York au fost
aduse din Israel şi două dintre osuarii,
FIG. 6. SIMCHA IACOBOVICI ŞI CELE cel despre care autorii susţin că ar fi
DOUĂ OSUARII LA NEW YORK aparţinut Mariei Magdalena şi cel cu
numele lui Iisus, fiul lui Iosif (Fig. 6-7).
În esenţă teoria lansată de Simcha Iacobovici şi colaboratorii săi se
bazează pe lecturi inexacte, pe "jumătăţi de adevăr" şi pe trecerea sub tăcere a
faptelor care nu le convin. Ea este o pură ficţiune cu pretenţii de ştiinţificitate, o
aberaţie care jigneşte inteligenţa elementară. Dar ca în zicătoarea cu prostul
care aruncă o piatră în apă şi apoi zege deştepţi se chinuie să o găsească, filmul
lui Iaobovici et co. a creat o adevărată dezbatere printre savanţii din întreaga
lume. Principalele puncte ale acestei teorii ar fi:
- osuarul care, în opinia autorilor, poartă inscripţia grecească "Mariamne
he Mara", adică "Maria Stăpâna" ar fi aparţinut Mariei Magdalena, căci forma
Mariamne în evanghelii ar fi specifică Mariei Magdalena, deosebind-o de Maria,
mama lui Iisus, sau de alte Marii, pomenite în Noul Testament. Termenul "Mara"
înseamnă în aramaică "stăpân", dar şi "maestru", ceea ce ar face din Maria
Magdalena liederul spiritual al primilor creştini.
- osuarul pe care autorii citesc "Iisus fiul lui
Iosif", inscripţia fiind însoţită de o cruce, ar fi
aparţinut Mântuitorului, care nu ar fi murit pe cruce,
pentru ca apoi să învieze, ci ar fi trăit bine mersi,
fiind căsătorit cu Maria Magdalena. Dovada acestei
legături ar fi o analiză a ADN-ului din oasele celor
două morminte, care atestă că cele două personaje
nu erau rude de sânge. Cum după autori
mormântul aparţine unei singure familii, cei doi nu
puteau fi decât soţ şi soţie. Fiul lor va fi fost Iuda
(Yehuda), cel amintit în altă inscripţie din acelaşi
mormânt ca fiind fiul lui Iisus (Yehoshua), deşi FIG. 7. CELE DOUĂ
conform Evangheliilor Iuda a fost odiosul trădător al SARCOFAGE CARE AR
lui Iisus. FI APARŢINUT MARIEI
- Ca dovadă că mormântul a aparţinut familiei MAGDALENA ŞI LUI IISUS
lui Iisus din Nasareth este adus osuarul lui Iacob,
care ar fi autentic şi ar fi al zecelea osuar din mormântul din cartierul Talpiot Est,
pierdut între timp.
Nu are rost să insistăm mai departe asupra speculaţiilor aceloraşi autori,
care se înscriu pe linia unor producţii subculturale, gen "Codul lui Da Vinci", dar
care au un surprinzător impact asupra publicului neavizat, dar doritor de
cunoaştere. Din capul locului trebuie precizat că filmul nu este un complot
anticreştin şi că, spre lauda lor, nici un savant evreu nu a sprijinit sau formulat
astfel de ipoteze nefondate. Mai degrabă dorinţa de glorie şi bani i-a mânat pe
autori.
Dar, e timpul să examinăm direct datele problemei, cu sprijinul unor
adevăraţi specialişti.
2. MORMÂNTUL DIN CARIERUL TALPIOT EST.
2
Mormântul cuprindea 10 urne-osuarii, din care şase aveau inscripţie :
- CJO 701 (80.500), Fig. 5-7.
Inscripţie în limba greacă, citită în mod
aberant de autorii serialului: Mariamne
he Mara. Ei au trecut sub tăcere lectura
lui Rahmani, din corpus-ul inscripţiilor de
pe osuarii, singura autorizată la ora
respectivă. El citea Mariamenou
Mara,(Μαριαµηνου Μαρα) plasând
primul nume la genitiv, iar sensul
inscripţiei fiind "Mara a lui Mariamen".
Sensul ar fi "Mara sclava lui Mariamen", FIG. 8. CJO 701: OSUARUL LUI
dar cum "Mara" însemnă în aramaică MARIAME ŞI MARA
2
Ele vor fi amintite atât cu numărul nou de inventar, cel folosit în corpusul de inscripţii iudaice
CJO, cât şi cu numărul vechi de inventar, pe care îl au şi piesele lipsite de inscripţie.
"stăpâna", lectura este puţin probabilă. În orice caz nu poate fi vorba de filiaţie,
căci la evrei aceasta era dată după tată, nu după mamă.

FIG. 8. ΜΑΡΙΑΜΗ ΚΑΙ ΜΑΡΑ

Μαρια µη και Μαρα
Fig. 9. DETALII DE SCRIERE

Lectura corectă a fost furnizată de un specialist în epigrafia greacă,

Stephen Pfann, preşedintele Universităţii Ţării Sfinte din Ierusalim, care a
demonstrat că textul a fost scris de două persoane diferite (Fig. 8). Prima, care
folosea o scriere semi-cursivă, a scris Mariame (Μαριαµη), forma grecească
corectă pentru ebraicul Mariam-Miriam, adică Maria. A doua, care folosea
cursiva propriu-zisă (a se vedea în Fig. 9 diferenţele de grafie la majuscula M de
exemplu), a adăugat kai Mara (και Μαρα), adică "şi Mara". Prin urmare în osuar
au fost depuse mai întâi oasele unei Miriam-Maria, apoi ale unei alte femei,
Mara. Situaţia este firescă în cazul urnelor osuarii, unde erau depuse până la
şapte schelete în acelaşi recipient. Nici vorbă de Maria Magdalena, mentor al
unei pretinse comunităţi religioase. De altfel Maria este cel mai frecvent nume de
femeie din epocă. În aramaică el apare în două forme Marya (v. mai jos) şi
Miriam (Mariame în greacă). În evanghelii ambele forme sunt folosite în mod
nediferenţiat, atît Fecioara Maria, cât şi Maria Magdalena, fiind numite când într-
3
un fel, când în celălalt .
- CJO 704 (80.503), Fig. 10. Inscripţie în limba aramaică, citită de autorii
filmului ca: Yehoshua bar Yehosef = Iisus fiul lui Iosif. Chiar dacă lectura ar fi
corectă, nici un specialist onest nu ar
putea pretinde că s-ar referi la Iisus
din Nasareth, dată fiind frecvenţa celor
două nume în epocă. De altfel aceasta
nu este singura inscripţie cu acest text.
Un "Iisus fiul lui Iosif" este atestat prin
CJO 9, tot în aramaică (cf. şi alte
exemple în Fig. 11). Dar cel mai grav
este faptul că pe osuar nu se poate citi
decât "bar Yehosef", numele titularului
fiind pur şi simplu ilizibil. Nu trebuie să
fii mare specialist în epigrafia
aramaică pentru a-ţi da seama că
litera "shin" (ş), cu o formă
caracteristică şi la textele abia
Fig. 10. X [Yeshua?] bar Yehosef scrijelite, lipseşte din acestă inscripţie.

3
În cazul Fecioarei Maria numărul apariţiilor unui nume şi a celuilalt este practic egal:
Acelaşi Stephen Pfann, care a citit convingător inscripţia precedentă, vede aici
numele Hanun, în nici un caz Yehoshua.

Fig. 11. ATESTĂRI ALE NUMELUI LUI IISUS PE ALTE OSUARII

(Catalogue of Jewish Ossuaries şi necropola de la Dominus Flevit)
Pe de altă parte pretinsa cruce în formă de X de la începutul textului nu
este nicidecum un simbol paleo-creştin, ci un banal semn pentru fixarea
capacului, care lipseşte la osuarul în cauză. După cum o dovedesc numeroase
exemple din necropola iudeo-creştină de la Dominus Flevit (Fig. 12) capacele
erau ajustate încă din carieră pentru o închidere etanşe. Cum ele erau cioplite de
mână şi nu erau perfect simetrice, trebuia marcat printr-
un semn capătul capacului, care se potrivea părţii
4
respective din urna-osuară . Prin urmare pretinsul
osuar al lui Iisus Christos nici măcar nu a aparţinut unui
personaj care să poarte acelaşi nume cu Mântuitorul şi
nu are câtuşi de puţin un cacater creştin.

FIG. 12.
OSUARII DE LA DOMINUS FLEVIT, CU SEMNE PENTRU FIXAREA CAPACELOR

4
De altfel şi alte simboluri considerate paleo-creştine, cum ar fi "monogramul constantinian"
pot să apară în necropole evreiaşti ortodoxe de sec. I, fără ca acestea să fi avut caracter
creştin (v. mai jos).
 Cât despre pretinsa porbă ADN a faptului că ocupanţii celor două osuarii
prezentate aici erau soţ şi soţie, este suficient de precizat că a fost vorba despre
mostre de ADN mitocondrial, care se transmite numai de la mamă la fiu, nu şi
de la tată la fiică et c. Prin urmare tot ce se poate spune este că Miriam sau Mara
din osuarul cu inscripţie grecescă nu a fost mama necunoscutului din osuarul cu
text aramaic, care era fiul unui oarecare Iosif. De altfel este firesc ca ei să nu fie
înrudiţi, căci proveneau din medii culturale diferite, după cum o dovedesc
inscripţiile lor funerare, una în greacă, cealaltă în aramaică. De altfel celelalte
patru inscripţii din acelaşi mormânt au fost redactate în ebraică.
CJO 707 CJO 708 CJO 709

CJO 703: MATTYIAH CJO 705: YOSEH CJO 706: MARYA

YOSEH
Corect YEHOSEPH
- CJO 702 (80.501). Text ebraic: Yehuda bar Yehoshua = Iuda fiul lui
Iisus.
- CJO 703 (80.502). Text ebraic: Matya = Matei (formă populară,
prescurtată a lui Matityahu).
- 705 (80.504). Inscripţie ebraică: Yose = Iosif (formă prescurtată de la
Yehosef).
- 706 (80.505). Inscripţie ebraică: Marya = Maria (formă prescurtată a lui
Maryam-Miriam).
Celelalte patru osuarii erau lipsite de inscripţie. Trei dintre ele erau
decorate pe o faţă cu obişnuitele rozete şi alte motive geometrice, dar al patrulea
era simplu, lipsit de orice decor. Ne având nici o valoare istorică, el a fost
depozitat separat, împreună cu alte piese similare (între 50 şi 100 de osuarii
nedecorate), în curtea lui Rochefeller Museum din Ierusalim. După mărturia
curatorului de atunci, Joe Zias (care a exercitat acestă funcţie din 1972 până în
1997), piesa nu a dispărut niciodată, aşa cum susţin autorii filmului, pentru a
introduce "osuarul lui Iacob" printre cele găsite în mormântul din cartierul Talpiot
Est. Osuarul nedecorat a fost măsurat şi înregistrat, putând fi şi astăzi filmat la
nevoie. De altfel, aşa zisa potrivire între dimensiunile "osuarului lui Iacob" şi cele
ale osuarului nedecorat din cartierul Talpiot Est, este neadevărată. "Osuarul lui
Iacob", măsurat cu ocazia expunerii la Toronto, are 51 x 28 x 31 cm, pe când cel
din cartierul Talpyiot Est este cu 20% mai lung, măsurând 60 cm!
În concluzie mormântul din cartierul Talpyiot Est din Ierusalim a aparţinut
unor evrei obişnuiţi din sec. I al erei creştine. Nu pare să fie vorba despre un
mormânt familial, căci folosirea în paralel a scrierii ebraice, aramaice şi greceşti
indică un mediu cultural eterogen. În nici un caz nu poate fi vorba despre
personajele istoriei creştine.
Şi totuşi cel puţin o inscripţie de pe o urnă-osuar poate fi legată de un
personaj istoric real. În 1990 a fost descoperit în Pădurea Păcii din sudul
Ierusalimului un osuar cu inscripţia aramaică Yehosef bar Kayafa = Iosif fiul lui
Caiafa. Piesa pare să fi aparţinut fiului marelui preot Caiafa, mai marele
sinedriului din vremea lui Iisus. Doar că de la un astfel de mare prelat ne-am fi
aşteptat la o inscripţie ebraică, în limba cultă, sacră, nu în aramaică.