DIAVOLUL ªI

° DOMNIªOARA PRYM
Crimã sau ritual de sacrificiu? Strãinului îi este indi-
ferent. Oricare ar fi victima, el îºi va respecta pro-
misiunea. Oamenii din mica localitate unde nu se
întîmplã nimic sînt puºi în faþa unei opþiuni. Iar în
sat nu sînt mai mult de trei inºi care "dorm sin-
guri": preotul, tînãra domniºoarã Prym ºi bãtrîna
Berta. Cine va fi ales?
Istoria unui om este istoria întregii omeniri. Istoria
unui sat este istoria oricãrui loc de pe pãmînt. Bi-
nele seamãnã perfect cu rãul ºi rãul scoate la ivealã
ce e bun în om. îngerului pãzitor i se întîmplã sã
adoarmã, spre bucuria diavolului pãzitor,
în mica aºezare a cãrei liniºte a fost distrusã de un
strãin ciudat, barmaniþa hotelului, domniºoara Prym,
are multe de rezolvat ºi o singurã sãptãmînã la dis-
poziþie.
PAULO COELHO (n. 1947) Prozator brazilian. în
colecþia "Cartea de pe noptierã" au mai apãrut,
de acelaºi autor, romanele Veronika se hotãrãºte sã
moarã, Al cincilea munte ºi Alchimistul.
PAULO COELHO
ii ' Cv
DIAVOLUL
SI DOMNIªOARA
Traducere din portughezã de
PAVEL CUILÃ
HUMANITAS
BUCUREªTI
Colecþie îngrijitã de
IOANA PÂRVULESCU
r ;
Coperta colecþiei
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale
COELHO, PAULO
Diavolul ºi domniºoara Prym / Paulo Coelho;
trad.: Pavel Cuilã. - Bucureºti: Humanitas, 2002,
200 p.; 18 cm. (Cartea de pe noptierã; 28)
ISBN 973-50-0245-0
I. Cuilã, Pavel (trad.)
821.134.3(81)-31=135.1
PAULO COELHO
O DEMdNIO E A SRTA. PRYM
Editora Objetiva Ltda., Rio de Janeiro, 2000
(c) Paulo Coelho, 2000
Aceastã ediþie a fost publicatã cu acordul
San Jordi Asociados, Barcelona, Spania
Toate drepturile rezervate
http://www.paulocoelho.com.
(c) HUMANITAS, 2002, pentru prezenta
versiune româneascã
ISBN 973-50-0245-0
O, Mãrie cea zãmislitã fãrã de prihanã, roa-
gã-te pentru noi, cei care ne îndreptãm cãtre Tine.
Amin
ªi l-a întrebat un fruntaº, zicînd: învãþãtorule
bun, ce sã fac ca sã moºtenesc viaþa cea de veci?
Iar Iisus i-a zis: Pentru ce mã numeºti bun? Ni-
meni nu este bun, decît unul Dumnezeu.
Luca, 18: 18-l9

NOTA AUTORULUI
Prima legendã despre Scindare ia naºtere în Per-
sia anticã: dupã ce a creat universul, zeul timpului
îºi dã seama de armonia din jurul sãu, dar simte
cã-i lipseºte ceva foarte important - un tovarãº
cu care sã se bucure de toatã frumuseþea aceea.
Vreme de o mie de ani se roagã sã aibã un fiu.
Istoria nu spune cui i se roagã, dat fiind cã el însuºi
e stãpîn atotputernic, unic ºi suprem; cu toate aces-
tea se roagã ºi, în cele din urmã, rãmîne însãrcinat.
Vãzîndu-ºi dorinþa înfãptuitã, zeul timpului e
cuprins de cãinþã, conºtient fiind cã echilibrul lu-
crurilor era cum nu se poate mai fragil. Dar e prea
tîrziu - copilul este pe drum. Tot ce mai poate face
cu lamentãrile sale este ca pruncul pe care-l purta
în pîntece sã se scindeze în doi.
Legenda povesteºte cã, aºa cum din rugãciu-
nea zeului se naºte Binele (Ormuzd), din cãinþa lui
se naºte Rãul (Ahriman) - fraþi gemeni.
îngrijorat, el rînduieºte totul astfel încît Ormuzd
sã iasã primul din pîntecele sãu, dominîndu-ºi fra-
tele ºi evitînd ca Ahriman sã dea de furcã univer-
sului. Cum însã Rãul e isteþ ºi capabil, el izbuteºte
la ceasul naºterii sã-l îmbrînceascã pe Ormuzd ºi
apucã sã vadã cel dintîi lumina stelelor.
Consternat, zeul timpului se decide sã creeze
aliaþi pentru Ormuzd: face sã ia naºtere rasa uma-
nã care va lupta împreunã cu el pentru a-l domina
pe Ahriman ºi a evita ca acesta sã punã stãpînire
pe toate.
în legenda persanã, rasa umanã se naºte ca ali-
atã a Binelui ºi, potrivit tradiþiei, ea va triumfa în
cele din urmã. Altã istorie despre Scindare va apã-
rea însã cu multe veacuri mai tîrziu, de astã datã
într-o versiune opusã: omul ca instrument al Rãu-
lui.
Cred cã mai toþi ºtiu ce vreau sã spun: un bãr-
bat ºi o femeie stau în grãdina Raiului ºi se bucurã
de toate desfãtãrile imaginabile. Existã o singurã
interdicþie - cuplul nu va putea cunoaºte niciodatã
ce înseamnã Binele ºi Rãul. Domnul atotputernic
a spus (Fac, 2:17): "iar din pomul cunoºtinþei binelui
ºi rãului sã nu mãnînci".
ªi într-o bunã zi se iveºte ºarpele, asigurîndu-i
cã aceastã cunoaºtere e mai importantã chiar de-
cît raiul ºi cã trebuiau sã intre în posesia ei. Femeia
refuzã, zicînd cã Dumnezeu i-a ameninþat cu moar-
tea, dar ºarpele garanteazã cã nu se va întîmpla ni-
mic asemãnãtor: dimpotrivã, în ziua cînd vor ºti ce
înseamnã Binele ºi Rãul, vor fi egali cu Dumnezeu.
Convinsã, Eva mãnîncã din fructul interzis ºi-l
împarte ºi cu Adam. Din clipa aceea, echilibrul ori-
ginar al Paradisului se destramã, iar cei doi sînt iz-
goniþi ºi blestemaþi. Existã însã o frazã erugmaticã
8
rostitã de Dumnezeu ºi care-i dã dreptate ºarpelui:
"Iatã, Adam s-a fãcut ca unul dintre noi, cunoscînd bi-
nele ºi rãul."
Nici în acest caz (dupã cum nici în cel al zeului
timpului care se roagã pentru ceva, deºi el e stã-
pînul absolut), Biblia nu lãmureºte cu cine anume
stã de vorbã Dumnezeul unic ºi - admiþînd cã este
unic - de ce spune "unul dintre noi".
Oricum ar fi, rasa umanã e osînditã încã de la
început ca în eterna Scindare sã evolueze între cele
douã contrarii. ªi la fel ºi noi, pradã aceloraºi îndo-
ieli ca ºi strãmoºii noºtri; cartea de faþã are drept
scop sã abordeze aceastã temã apelînd, în unele
momente ale intrigii, la unele legende cu acest su-
biect ºi rãspîndite pe toatã faþa pãmîntului.
Cu Diavolul ºi domniºoara Prym am încheiat tri-
logia ªi în ziua a ºaptea..., din care fac parte Pe malul
rîului Piedra am ºezut ºi-am plîns (1994) ºi Veronika se
hotãrãºte sã moarã (1998). Cele trei cãrþi vorbesc de-
spre o sãptãmînã din viaþa unor persoane normale
care, brusc, se pomenesc confruntate cu dragostea,
moartea ºi puterea. Am fost totdeauna încredin-
þat cã transformãrile profunde, atît în fiinþa umanã
cît ºi în societate, au loc într-un interval de timp
foarte redus. Cînd ne aºteptãm mai puþin, viaþa ne
confruntã cu o provocare spre a ne pune la încercare
curajul ºi voinþa de schimbare; în acest moment, nu
are rost sã pretindem cã nu se întîmplã nimic sau
sã ne scuzãm zicînd cã nu sîntem pregãtiþi.
Provocarea nu aºteaptã. Viaþa nu priveºte în-
dãrãt. O sãptãmîhã este un interval de timp sufi-
cient ca sã decidem ne hotãrîm dacã ne acceptãm
destinul sau nu.
Buenos Aires, august 2000
De vreo cincisprezece ani, bãtrîna Berta se aºe-
za zilnic în faþa porþii sale. Locuitorii din Viscos
ºtiau cã aºa se comportã de obicei oamenii vîrst-
nici: viseazã la trecut ºi la tinereþe, contemplã o
lume din care nu mai fac parte, cautã subiecte de
conversaþie cu vecinii.
Berta avea însã un motiv ca sã stea acolo. ªi aº-
teptarea i-a luat sfîrºit în acea dimineaþã cînd l-a
vãzut pe strãin urcînd povîrniºul abrupt ºi îndrep-
tîndu-se agale cãtre unicul hotel din sat. Nu arãta
aºa cum ºi-l imaginase în atîtea rînduri; hainele îi
erau uzate de-atîta purtat, avea pãrul mai lung ca
de obicei ºi barba bunã de aranjat.
Dar venea cu suita lui: diavolul.
"Bãrbatul meu are dreptate", îºi zise ea în sinea
ei. "Dacã n-aº fi fost eu aici, nimeni n-ar fi obser-
vat." Era foarte nepriceputã la calculul vîrstelor,
apreciind cã omul avea între patruzeci ºi cincizeci
de ani. "Un tinerel", gîndi ea, folosind un reper pe
care numai bãtrînii îl pot înþelege. Se întrebã tã-
cutã cît timp avea sã rãmînã acolo, dar nu ajunse
la nici o concluzie; poate puþin, de vreme ce purta
11
cu el doar un rucsac. Se putea sã rãmînã doar o
noapte înainte de a pleca mai departe într-o di-
recþie necunoscutã ei, dar care, de fapt, nici nu o
interesa.
Oricum, toþi anii cîþi rãmãsese aºezatã în faþa
porþii casei sale în aºteptarea sosirii lui nu fuseserã
în zadar, deoarece o învãþaserã sã înþeleagã fru-
museþea munþilor - ceva ce nu observase pînã
atunci din simplul motiv cã se nãscuse acolo ºi era
obiºnuitã cu peisajul.
Dupã cum era de aºteptat, omul intrã în hotel.
Berta se gîndi cã s-ar fi putut duce sã stea de vorbã
cu preotul despre acea prezenþã de nedorit: el însã
nici n-ar fi ascultat-o, zicîndu-ºi cã era o închipuire
de-a bãtrînilor.
Bun, acum îi rãmînea sã vadã ce urma sã se în-
tîmple. Un diavol n-are nevoie de timp ca sã prici-
nuiascã mari dezastre -precum vijeliile, uraganele
ºi avalanºele, care, în cîteva ceasuri, pot distruge
copaci plantaþi cu douã sute de ani în urmã. Berta
îºi dãdu brusc seama cã simplul fapt de a ºti cã rãul
tocmai sosise în Viscos nu schimba cu nimic situ-
aþia; diavolii vin ºi pleacã mereu, fãrã ca prezenþa
lor sã aibã neapãrat vreo urmare. Ei bat în mod
constant lumea, uneori doar ca sã vadã ce se mai
întîmplã, alteori ca sã punã la încercare un suflet
sau altul, dar sînt nestatornici ºi-ºi schimbã þintele
fãrã nici o logicã, ghidaþi numai de plãcerea unei
bãtãlii care ar merita sã fie datã. Berta credea cã
Viscos-ul nu prezintã nimic interesant sau special
ca sã atragã pentru mai mult de o zi atenþia indi-
12
ferent cui, cu atît mai puþin pe-a cuiva atît de im-
portant ºi de ocupat ca un mesager al tenebrelor.
încercã sã se gîndeascã la altceva, dar imaginea
strãinului nu-i ieºea din minte. Cerul, mai înainte
însorit, începu sã se acopere de nori.
"E normal, aºa se-ntîmplã totdeauna la vremea
asta", cugetã ea. Nici o legãturã cu sosirea strãinu-
lui, o simplã coincidenþã.
Atunci auzi zgomotul foarte îndepãrtat al unui
tunet, urmat de încã trei. Pe de o parte, asta însem-
na cã se apropia o ploaie; pe de altã parte, dacã
ar fi fost sã dea crezare vechilor tradiþii ale locului,
sunetul acela putea fi interpretat ca vocea unui
Dumnezeu mînios, plîngîndu-se cã oamenii deve-
niserã indiferenþi la prezenþa sa.
"Poate cã ar trebui sã fac ceva. La urma urme-
lor, ceea ce aºteptam s-a ºi întîmplat."
Cîteva minute rãmase atentã la tot ce se petre-
cea în jurul ei; norii continuau sã se lase asupra aºe-
zãrii, clar nu mai auzi nici un alt sunet. Ca o bunã
ex-catolicã, nu dãdea nici o crezare tradiþiilor ºi su-
perstiþiilor, mai ales celor din Viscos, care-ºi aveau
rãdãcinile în vechea civilizaþie celticã ce fusese cînd-
va predominantã în zonã.
"Un tunet e pur ºi simplu un fenomen natural.
Dacã Dumnezeu ar vrea sã le vorbeascã oameni-
lor, n-ar folosi mijloace atît de indirecte."
Gîndindu-se la toate acestea, îi ajunse brusc la
urechi vacarmul unui fulger - de astã datã mult
mai apropiat. Berta se ridicã, îºi luã scaunul ºi in-
trã în casã înainte de a începe sã plouã -, dar acum
cu inima strînsã, ca de o teamã pe care nu o putea
defini.
13
"Ce sã fac?" '
Dorea ca strãinul sã plece numaidecît; era prea
bãtrînã ca sã mai poatã fi de folos cuiva, sieºi, satu-
lui ei sau - mai presus de toate - Dumnezeului
Atotputernic care, dacã avea nevoie de ajutor, ar
fi ales cu siguranþã pe cineva mai tînãr. Totul nu
era decît un delir; neavînd ce face, soþul ei încerca
sã nãscoceascã diverse lucruri ca sã o ajute sã-ºi
omoare timpul.
Cã-l vãzuse însã pe diavol - ah, de asta nu se
îndoia cîtuºi de puþin.
în carne ºi oase, îmbrãcat ca un pelerin. (
Hotelul era în acelaºi timp prãvãlie cu produse
regionale, restaurant cu mîncãruri tipice ºi bar unde
locuitorii din Viscos obiºnuiau sã se adune ca sã
discute mereu despre aceleaºi lucruri - ca de pil-
dã vremea sau lipsa de interes a tinerilor faþã de
sat. "Nouã luni de iarnã, trei luni de caznã", obiº-
nuiau ei sã zicã, referindu-se la faptul cã în numai
nouãzeci de zile trebuiau sã facã toate muncile
cîmpului, fertilizarea, semãnãturile, aºteptarea, re-
coltarea, punerea la adãpost a finului, tunsul linii.
Toþi cei ce locuiau acolo ºtiau cã se încãpãþînau
sã-ºi ducã zilele într-o lume care-ºi trãise traiul; dar
tot nu le venea uºor sã accepte cã fãceau parte din-
tr-o ultimã generaþie de agricultori ºi pãstori care
populau de veacuri munþii aceia. Mai devreme sau
mai tîrziu aveau sã soseascã însã maºinile, vitele
aveau sã fie crescute departe de acolo, cu hranã
specialã, satul însuºi avea sã fie vîndut pesemne
unei mari firme, cu sediul într-o þarã strãinã, care-l
putea transforma într-o staþiune de schi.
La fel se întîmplase ºi cu alte aºezãri din regi-
une, dar Viscos rezista, pentru cã avea o datorie faþã
de trecutul sãu, faþã de puternica tradiþie a strãmo-
15
ºilor care locuiserã cîndva acolo ºi care îi învãþaserã
cît era de important sã lupte pînã în ultima clipã.
Strãinul citi cu atenþie fiºa hotelului, întrebîn-
du-se cum sã o completeze. Dupã accent, avea sã
se ºtie cã vine din vreo þarã din America de Sud,
ºi se decise cã aceasta avea sã fie Argentina, pen-
tru cã-i plãcea mult echipa ei de fotbal. Fiºa cerea
adresa, ºi el scrise strada Columbia, socotind cã
sudamericanii au obiceiul sã se complimenteze re-
ciproc, numind locuri importante dupã numele
unor þãri învecinate. Ca nume, ºi-l alese pe cel al
unui terorist faimos din secolul trecut.
în mai puþin de douã ore, toþi cei 281 de locui-
tori din Viscos ºtiau cã în sãtucul lor tocmai sosise
un strãin pe nume Carlos, nãscut în Argentina, ºi
care locuia pe mult rîvnita stradã Columbia din
Buenos Aires. Acesta este avantajul localitãþilor
foarte mici: nu e nevoie sã faci nici un efort ca sã
se afle numaidecît totul despre viaþa ta personalã.
Aceasta era, de altfel, chiar intenþia nou-veni-
tului.
Urcã în camera lui ºi-ºi goli rucsacul: în el erau
cîteva articole de îmbrãcãminte, un aparat de ras,
o pereche de pantofi extra, vitamine pentru preve-
nirea rãcelilor, un caiet gros în care-ºi nota observa-
þiile ºi unsprezece lingouri de aur cîntãrind fiecare
cîte douã kilograme. Epuizat de încordare, de ur-
cuº ºi de greutatea pe care o cãrase, adormi aproa-
pe imediat, nu înainte însã de a pune un scaun în
dreptul uºii ca sã o blocheze, chiar dacã ºtia cã pu-
tea conta pe fiecare dintre cei 281 de locuitori din
Viscos.
16
A doua zi îºi luã cafeaua de dimineaþã, lãsã hai-
nele la recepþia micului hotel ca sã-i fie spãlate, puse
la loc în rucsac lingourile de aur ºi plecã spre mun-
tele care se înãlþa la est de sat. în drum, zãri doar
un locuitor de prin partea locului, o bãtrînã care
ºedea în faþa casei ºi-l privea cu un aer curios.
Se fãcu nevãzut în pãdure ºi aºteptã pînã ce
auzul i se obiºnui cu zgomotele insectelor, ale pã-
sãrilor ºi ale vîntului bãtînd prin rãmuriºurile des-
frunzite; ºtia cã, într-un loc ca acela, putea fi observat
fãrã a-ºi da seama, aºa cã stãtu aproape un ceas fãrã
sã întreprindã nimic.
Cînd fu sigur cã un eventual observator s-ar fi
plictisit ºi ar fi plecat fãrã nici o noutate de poves-
tit, sapã o groapã lîngã o formaþie stîncoasã în for-
mã de Y ºi ascunse acolo unul din lingouri. Urcã
apoi niþel mai sus, rãmase încã un ceas ca ºi cum
ar fi contemplat natura într-o meditaþie profundã,
vãzu altã formaþie stîncoasã - de astã datã ase-
mãnãtoare cu un vultur - ºi sapã încã o groapã,
unde puse celelalte zece lingouri de aur.
Prima persoanã pe care o zãri pe drumul de în-
toarcere în sat fu o tînãrã fatã pe malul unuia dintre
numeroasele pîraie temporare din zonã, formate
de gheþarii care se topeau. Ea îºi ridicã privirea de
pe cartea pe care o citea, îi observã prezenþa ºi-ºi
reluã lectura; fãrã doar ºi poate, maicã-sa o învã-
þase sã nu adreseze nici o vorbã unui strãin.
Strãinii însã, cînd ajung într-un oraº nou, au
dreptul de a încerca sã intre în relaþii cu persoane
necunoscute, aºa încît se apropie de ea.
17
i - Bunã - zise el. E foarte cald pentru vremea
asta.
-þ Ea încuviinþã din cap.
; Strãinul insistã:
- Mi-ar face plãcere sã veniþi ca sã vedeþi ceva.
Ea lãsã politicos cartea deoparte, întinse mîna
ºi se prezentã:
- Mã numesc Chantal, seara lucrez la barul ho-
telului unde sînteþi gãzduit, aºa încît m-am mirat
cã n-aþi coborît sã cinaþi, fiindcã un hotel cîºtigã
bani nu doar din închirierea camerelor, ci ºi din tot
ce consumã oaspeþii. Dumneavoastrã sînteþi Car-
los, din Argentina, ºi locuiþi pe o stradã numitã Co-
lumbia; toþi cei din oraº au ºi aflat asta, fiindcã un
bãrbat care soseºte aici în afara sezonului de vî-
nãtoare e totdeauna un obiect de curiozitate. Un
bãrbat de vreo cincizeci de ani, cu pãrul încãrunþit
ºi privirea cuiva care a trecut prin multe în viaþã.
Cît despre invitaþia de a vedea ceva, vã mulþu-
mesc, dar peisajul din Viscos îl cunosc din toate
unghiurile posibile ºi imaginabile; poate ar fi mai
bine sã va arãt eu locuri pe care nu le-aþi mai vã-
zut, dar cred cã sînteþi foarte ocupat.
- Am cincizeci ºi doi de ani, nu mã cheamã
Carlos, toate datele din registru sînt false.
Chantal nu mai ºtiu ce sã spunã. Strãinul con-
tinuã:
- Nu Viscos-ul vreau sã vi-l arãt. E ceva ce n-aþi
mai vãzut nicicînd.
Ea citise multe poveºti cu fete care se hotãrãsc
sã-l urmeze pe un strãin în adîncul pãdurii ºi dis-
par fãrã urmã. O clipã o cuprinse frica; dar frica îi
fu repede înlocuitã de sentimentul aventurii - la
18
urma urmelor, bãrbatul acela n-ar îndrãzni sã-i facã
nimic rãu, deoarece ea apucase sã-i spunã cã toþi
cei din sat ºtiau de prezenþa lui, chiar dacã toate
datele din registru nu corespundeau cu realitatea.
Cine sînteþi? - întrebã ea. Dacã e adevãrat
ce-mi spuneþi, nu vã daþi seama cã pot sã vã denunþ
la poliþie cã v-aþi falsificat identitatea?
- Promit sã rãspund la toate întrebãrile dumi-
tale, dar mai înainte trebuie sã vii cu mine, fiindcã
doresc sã-þi arãt ceva. E la cinci minute de mers pe
jos de-aici.
Chantal închise cartea, trase adînc aer în piept
ºi rosti o rugãciune tãcutã, în timp ce în inimã i se
amestecau nerãbdarea ºi teama. Apoi se ridicã ºi-l
însoþi pe strãin, încredinþatã cã nu era decît tot un
moment de frustrare în viaþa ei, care începea me-
reu cu o întîlnire plinã de promisiuni, pentru a se
dovedi apoi cã nu e decît tot un vis de dragoste
imposibilã.
Bãrbatul se duse pînã la stîncile în formã de Y,
îi arãtã pãmîntul proaspãt sãpat ºi o rugã sã scoa-
tã la ivealã ceea ce fusese îngropat acolo.
- O sã mã murdãresc pe mîini - zise Chan-
tal. O sã-mi murdãresc rochia.
Bãrbatul apucã o cracã, o rupse ºi i-o dãdu ca
sã sape cu ea pãmîntul. Ea se mirã de comportarea
lui, dar se hotãrî sã facã ceea ce-i cerea.
Cinci minute mai tîrziu, Chantal avea în faþa
ochilor lingoul de aur gãlbui ºi murdar.
Pare aur - zise ea.
E aur. E al meu. Acum îngroapã-l, te rog, la
loc.
19
Ea îi dãdu ascultare. Bãrbatul o duse pînã Ia
celãlalt ascunziº. Chantal începu iar sã sape ºi de
astã datã rãmase uluitã de cantitatea de aur de sub
ochii ei.
- E tot aur. ªi tot al meu - zise strãinul.
Chantal se pregãtea sã acopere iarãºi aurul cu
pãmînt, cînd el îi ceru sã lase groapa aºa cum era.
Se aºezã pe una din pietre, îºi aprinse o þigarã ºi
privi în zare.
- De ce aþi vrut sã-mi arãtaþi asta?
El nu zise nimic.
Cine sînteþi, de fapt? Ce faceþi aici? De ce-mi
arãtaþi toate astea cînd ºtiþi cã pot spune tuturora
ce e ascuns aici, în munte?
Prea multe întrebãri deodatã - rãspunse
strãinul, cu ochii aþintiþi tot asupra muntelui, ca
ºi cum i-ar fi ignorat prezenþa. Cît despre ideea de
a le spune celorlalþi, chiar vreau sã o faci.
Mi-aþi promis cã dacã vin cu dumneavoas-
trã, îmi veþi rãspunde la orice întrebare.
în primul rînd, sã nu crezi în promisiuni. Lu-
mea e plinã de ele: bogãþie, mîntuire veºnicã, dra-
goste fãrã sfîrºit. Unii cred cã pot sã promitã orice,
alþii acceptã tot ce le asigurã zile mai bune, aºa cum
trebuie sã fie ºi în cazul dumitale. Cei care promit
ºi nu se þin de cuvînt sfîrºesc în neputinþã ºi frus-
trare; la fel se întîmplã ºi cu cei care îºi respectã pro-
misiunile fãcute.
Complica lucrurile; vorbea de propria-i viaþã,
de noaptea care-i schimbase destinul, de minciu-
nile cãrora fusese obligat sã le dea crezare din cau-
zã cã realitatea era cu neputinþã de acceptat. Trebuia
20
sã vorbeascã pe limba tinerei fete, aºa încît ea sã-l
poatã înþelege.
Chantal înþelegea însã aproape tot. Ca toþi bãr-
baþii în vîrstã, el se gîndea insistent sã se culce cu
o femeie mai tînãrã. Ca orice om, credea cã banii
puteau sã cumpere orice. Ca orice strãin, era si-
gur cã fetele dintr-o aºezare izolatã sînt destul de
naive ca sã accepte orice propunere, realã sau ima-
ginarã, cu condiþia ca aceasta sã le ofere o posibi-
litate, fie ºi îndepãrtatã, de a pleca de-acolo.
Nu era nici primul ºi - din pãcate - nici ulti-
mul care încerca sã o seducã într-un mod atît de
grosolan. Ceea ce o tulbura era cantitatea de aur
pe care i-o oferise; nu-ºi imaginase niciodatã cã era
atît de valoroasã, ceea ce-i fãcea plãcere, dar îi crea
ºi o senzaþie de panicã.
Sînt prea bãtrînã ca sã mai cred în promi-
siuni - rãspunse ea încercînd sã tragã de timp.
ªi totuºi ai crezut mereu ºi vei continua sã
crezi.
Vã înºelaþi; ºtiu cã trãiesc în Paradis, am citit
Biblia ºi nu voi cãdea ºi eu în greºeala Evei, care
nu s-a mulþumit cu ce avea.
Evident, nu acesta era adevãrul, acum o ºi în-
cerca neliniºtea cã strãinul ar fi ºi putut sã-ºi piar-
dã interesul ºi sã plece. Adevãrul era cã ea însãºi
þesuse pînza ca un pãianjen, provocînd întîlnirea
din pãdure; se aºezase strategic într-un loc pe unde
el urma sã treacã la întoarcere, aºa încît sã poatã
gãsi pe cineva cu care sã vorbeascã, sã audã poate
încã o promisiune, cîteva zile de vis cu o posibilã
nouã iubire ºi o cãlãtorie fãrã întoarcere dincolo de
valea natalã. Inima îi mai fusese frîntã de multe ori
21
ºi totuºi încã mai credea cã avea sã-l întîlneascã pe
bãrbatul vieþii sale. La început lãsase sã-i scape
multe ocazii gîndind cã persoana sortitã încã nu
sosise, acum simþea însã cã timpul fugea mai re-
pede decît crezuse ºi era gata sã plece din Viscos
cu primul bãrbat dispus sã o ia, chiar dacã n-ar fi
simþit nimic pentru el. Cu siguranþã, avea sã în-
veþe sã-l iubeascã - dragostea era doar o chesti-
une de timp.
- Exact asta vreau sã aflu: dacã trãim în paradis
sau în infern - îi întrerupse gîndurile bãrbatul.
Bun, iatã-l cum cãdea în capcanã.
- în paradis. Dar dacã trãieºti mult timp în-
tr-un loc perfect, în cele din urmã te plictiseºti.
Aruncase prima momealã. Spusese, cu alte cu-
vinte: "Sînt liberã, sînt disponibilã". Urmãtoarea
lui întrebare ar fi trebuit sã fie: "Ca dumneata?"
- Ca dumneata? - vru sã ºtie strãinul.
Trebuia sã fie prudentã, nu trebuia sã se repea-
dã prea însetatã la izvor, altminteri el s-ar fi putut
speria.
- Nu ºtiu. Uneori simt cã da, alteori cred cã
soarta mea este aici ºi nu ºtiu cum aº putea sã trã-
iesc departe de Viscos.
Urmãtorul pas: sã simuleze indiferenþa.
Bine, dacã nu vreþi sã-mi spuneþi nimic de-
spre aurul pe care mi l-aþi arãtat, vã rãmîn îndato-
ratã pentru plimbare ºi mã întorc la pîrîul ºi la cartea
mea. Vã mulþumesc.
Un moment!
Bãrbatul muºcase din momealã.
- Sigur cã o sã-þi explic ce-i cu aurul; altminteri
de ce te-aº fi adus pînã aici?
22
Sex, bani, putere, promisiuni. Dar Chantal fãcu
o minã de parcã ar fi fost în aºteptarea unei reve-
laþii uimitoare; bãrbaþii încearcã o voluptate ciu-
datã sã se simtã superiori, fãrã a ºti cã de cele mai
multe ori se comportã într-un mod absolut previ-
zibil.
Trebuie sã fiþi un om cu multã experienþã de
viaþã, cineva care m-ar putea învãþa multe.
Aºa. Sã salte un pic undiþa, sã laude puþin ca sã
nu sperie prada: iatã o regulã importantã.
Pînã una, alta, aveþi prostul obicei cã, în loc
sã rãspundeþi la o simplã întrebare, þineþi predici
nesfîrºite despre promisiuni sau despre felul cum
trebuie sã ne comportãm în viaþã. Aº fi bucuroasã
dacã mi-aþi rãspunde la întrebãrile pe care vi le-am
pus de la început: Cine sînteþi? ªi ce faceþi aici?
Strãinul îºi coborî ochii dinspre munþi ºi o mã-
surã cu privirea pe fata din faþa lui. Lucrase vre-
me de mulþi ani cu tot felul de oameni ºi ºtia -
aproape cu toatã certitudinea - ce era în mintea
ei. Fãrã îndoialã, ea credea cã-i arãtase aurul ca
s-o impresioneze cu bogãþia lui, tot aºa cum încer-
ca ea acum sã-l impresioneze pe el cu tinereþea ºi
indiferenþa ei.
Cine sînt eu? Bun, sã zicem cã sînt un om
care de o bunã bucatã de vreme cautã un anumit
adevãr; l-am descoperit pînã la urmã în teorie, dar
nu l-am pus niciodatã în practicã.
Ce fel de adevãr?
Despre natura fiinþei umane. Am descoperit
cã, dacã ni s-ar da prilejul sã cãdem în ispitã, pînã
la urmã am ºi cãdea. în funcþie de condiþii, toate
23 ¦ ,'"' -
fiinþele umane de pe pãmînt sînt dispuse sã facã
rãu.
Eu cred...
Nu e vorba de ceea ce credem sau vrem sã
credem, dumneata sau eu, ci de a descoperi dacã
teoria mea este corectã. Vrei sã ºtii cine sînt eu? Sînt
un industriaº foarte bogat, foarte faimos, conduc
mii de angajaþi, nemilos cînd a fost nevoie ºi bun
cînd am socotit cã e necesar.
Cineva care a trãit lucruri despre care oamenii
nici nu viseazã cã existã ºi care a cãutat dincolo de
limitele atît ale plãcerii cît ºi ale cunoaºterii. Un om
care a cunoscut paradisul cînd se socotea prizonier
în infernul rutinei ºi-al familiei ºi care a cunoscut
infernul cînd a putut sã se bucure de paradis ºi de
libertatea totalã. Iatã ce sînt, un om care a fost bun
ºi rãu de-a lungul întregii vieþi, pesemne persoana
cea mai capabilã sã rãspundã la întrebarea mea
despre esenþa fiinþei umane - ºi iatã de ce mã aflu
aici. ªtiu ce vei vrea sã ºtii acum.
Chantal simþea cã pierde teren; trebuia sã-l re-
cupereze rapid.
- Credeþi cã am sã-ntreb: de ce mi-aþi arãtat au-
rul? Dar la drept vorbind vreau sã ºtiu de ce oare
un industriaº bogat ºi faimos vine la Viscos în cãu-
tarea unui rãspuns pe care-l poate gãsi în cãrþi, uni-
versitãþi sau pur ºi simplu consultînd un filozof
ilustru.
Strãinului îi plãcu inteligenþa fetei. Bravo, îºi
alesese persoana nimeritã - ca totdeauna.
- Am venit la Viscos pentru cã mi-am fãcut un
plan. Cu multã vreme în urmã, am vãzut o piesã
24
de teatru de un autor pe nume Durrenmatt, pe care
trebuie sã-l cunoºti...
Comentariul era doar o provocare; era limpede
cã fata aceea nu auzise niciodatã de Durrenmatt,
iar acum avea sã afiºeze iar un aer indiferent, ca
ºi cum ar ºti despre cine e vorba.
Continuaþi - zise Chantal, simulînd indi-
ferenþa.
îmi pare bine cã-l cunoºti, dar dã-mi voie
sã-þi amintesc la care dintre piesele lui de teatru mã
refer - îºi mãsurã bine cuvintele, astfel încît co-
mentariul lui sã nu sune exagerat de cinic, ci cu fer-
mitatea cuiva care era conºtient cã ea minte.
- E vorba de o femeie care, dupã ce se îmbo-
gãþeºte, se întoarce într-un oraº doar ca sã-l umi-
leascã sau sã-l distrugã pe bãrbatul care o respinsese
cînd era tînãrã. Toatã viaþa, cãsãtoria, succesul fi-
nanciar îi fuseserã motivate numai de dorinþa de
a se rãzbuna pe prima ei iubire.
Aºa mi-am conceput ºi eu jocul: sã merg într-un
loc izolat de lume, unde toþi privesc viaþa cu bucu-
rie, pace, compasiune, ºi sã vãd dacã-i pot face pe
oameni sã calce unele dintre poruncile fundamen-
tale.
Chantal încetã sã-l mai priveascã ºi-ºi aþinti
ochii asupra munþilor. ªtia cã strãinul îºi dãduse
seama cã nu-l cunoºtea pe acel scriitor ºi cã acum
îi era fricã sã n-o întrebe care sînt poruncile esen-
þiale; nu fusese niciodatã foarte credincioasã, n-avea
nici cea mai micã idee.
- în tîrguºorul acesta toatã lumea e cinstitã, în-
cepînd cu dumneata - continuã strãinul. Þi-am
arãtat un lingou de aur care þi-ar oferi independenþa
25
necesarã ca sã pleci de-aici, sã cutreieri lumea, sã
faci ce viseazã mereu sã facã fetele din aºezãrile
mici ºi izolate. Lingoul va rãmîne aici; dumneata
ºtii cã este al meu, dar ai putea sã-l furi dacã ai vrea.
ªi ai cãlca o poruncã esenþialã: "Sã nu furi".
Fata îl privi pe strãin.
Cît despre celelalte douãsprezece lingouri,
ele sînt suficiente pentru ca toþi locuitorii satului
sã nu mai fie nevoiþi sã munceascã cît vor trãi -
continuã el -. Nu þi-am cerut sã le acoperi cu pã-
mînt, pentru cã le voi duce într-un loc numai de
mine ºtiut. Vreau ca, dupã ce te întorci în sat, sã
spui ce ai vãzut ºi cã sînt dispus sã le dau lingou-
rile cu condiþia ca locuitorii din Viscos sã facã ceva
ce nici n-au visat vreodatã.
Ce, de exemplu?
Nu-i vorba de un exemplu, ci de ceva con-
cret: vreau sã încalce porunca "sã nu ucizi".
Cee?
întrebarea izbucnise ca un þipãt.
- Exact ce ai auzit. Vreau sã comitã o crimã.
Strãinul observã cã trupul fetei înþepenise ºi cã
putea pleca în orice clipã, fãrã sã mai audã restul
poveºtii. Se impunea sã spunã repede tot ce plã-
nuise.
- Termenul e de o sãptãmînã. Dacã dupã ºapte
zile cineva din sat e gãsit mort - poate fi chiar un
bãtrîn care nu mai e bun de muncã, un bolnav in-
curabil, un handicapat mintal care nu face decît sã
le dea de furcã celorlalþi, numai o victimã sã fie -
banii aceºtia vor fi ai locuitorilor satului ºi eu voi
trage concluzia cã toþi sîntem rãi. Dacã dumneata
vei fura lingoul acela, dar satul va rezista ispitei,
\ 26
sau invers, voi trage concluzia cã existã buni ºi rãi,
ceea ce îmi ridicã o problemã serioasã, fiindcã asta
presupune o luptã pe plan spiritual, care poate fi
cîºtigatã de oricare din cele douã pãrþi. Dumneata
crezi oare în Dumnezeu, în planuri spirituale, în
luptele dintre îngeri ºi diavoli?
Tînãra femeie nu spuse nimic ºi-ºi dãdu seama
cã de astã datã pusese întrebarea într-un moment
nepotrivit, riscînd sã nu mai poatã face altceva de-
cît sã-i întoarcã spatele, fãrã a-l lãsa sã isprãveascã.
Era mai bine sã înceteze cu ironiile ºi sã treacã di-
rect la subiect.
Dacã, în cele din urmã, voi pleca din sat cu
cele unsprezece lingouri de aur ale mele, atunci
ideea în care am vrut sã cred se va dovedi cã a fost
o minciunã. Voi muri cu un rãspuns pe care nu
vreau sã-l primesc, deoarece viaþa ar fi mai accep-
tabilã dacã aº avea eu dreptate ºi lumea ar fi rea.
ªi totuºi suferinþa mea va rãmîne aceeaºi, dar
dacã toþi suferã, durerea e mai suportabilã. ªi to-
tuºi, dacã numai unii sînt condamnaþi sã înfrunte
mari tragedii, atunci e ceva greºit în Creaþie.
Ochii tinerei Chantal se umplurã de lacrimi.
Fãcu totuºi un efort ca sã se controleze:
De ce faci asta? De ce în satul meu?
Nu e vorba de dumneata sau de satul dumi-
taie, mã gîndesc doar la mine: istoria unui singur
om este istoria tuturor oamenilor. Vreau sã ºtiu dacã
sîntem buni sau rãi. Dacã sîntem buni, Dumnezeu
este drept; ºi El mã va ierta pentru tot ce am fãcut,
pentru rãul pe care l-am dorit celor care au încercat
sã mã distrugã, pentru hotãrîrile greºite pe care
le-am luat în momentele cele mai importante, pen-
tru propunerea pe care þi-o fac acum - fiindcã El
a fost cel care m-a împins în partea întunecatã.
Dacã sîntem rãi, atunci totul e îngãduit, n-am
luat niciodatã vreo hotãrîre greºitã, sîntem de la
bun început osîndiþi ºi prea puþin conteazã ce fa-
cem în viaþa asta, mîntuirea stã dincolo de gîndu-
rile sau faptele fiinþei umane.
înainte ca Chantal sã plece, el adãugã:
- Poþi sã te hotãrãºti sã nu colaborezi. în cazul
acesta, le voi spune eu însumi tuturora cã þi-am dat
ocazia sã-i ajuþi, dar ai refuzat, drept care le voi face
chiar eu propunerea. Dacã se vor hotãrî sã ucidã
pe cineva, e foarte probabil cã prima victimã vei
fi chiar dumneata.
Locuitorii din Viscos se obiºnuiserã imediat cu
rutina strãinului: se trezea în zori, bea o cafea tare
dimineaþa ºi pleca sã se plimbe în munþi, în pofi-
da ploii care nu contenea sã cadã din a doua zi a
venirii sale în sat, transformîndu-se apoi în lapoviþã,
cu rare perioade de acalmie. Nu mînca niciodatã
la prînz; obiºnuia sã se întoarcã la hotel dupã-amia-
za devreme, se zãvora în camerã ºi, dupã cum pre-
supuneau toþi, dormea.
De cum se înnopta, îºi relua plimbãrile, de astã
datã prin împrejurimile satului. Ajungea totdea-
una cel dintîi la restaurant, se pricepea sã comande
felurile cele mai rafinate, nu se lãsa înºelat la nota
de platã. Alegea totdeauna cel mai bun vin - care
nu era neapãrat ºi cel mai scump, fuma o þigarã ºi
apoi se ducea la bar, unde începea sã-ºi facã prie-
teni printre bãrbaþii ºi femeile care-l frecventau.
Ii plãcea sã asculte poveºti din regiune, despre
generaþiile care trãiserã în Viscos (cineva zicea cã
în trecut fusese o aºezare mult mai mare decît as-
tãzi, mãrturie putînd sta un numãr de case în rui-
nã de la capetele celor trei strãzi existente), despre
obiceiurile ºi superstiþiile inerente vieþii oamenilor
29
de la þarã, despre noile tehnici din agriculturã ºi
pãstorit.
Cînd îi venea rîndul sã vorbeascã ºi el despre
sine, povestea unele istorii care se bãteau cap în
cap - uneori zicea cã fusese marinar, alteori se
referea la mari uzine de armament pe care le con-
dusese sau la o perioadã în care abandonase totul
spre a petrece o vreme într-o mînãstire, în cãutarea
lui Dumnezeu.
Dupã ce plecau de la bar, localnicii se întrebau
dacã spunea adevãrul sau minþea. Primarul soco-
tea cã un om poate fi multe lucruri în viaþã, chiar
dacã locuitorii din Viscos îºi cunoºteau neabãtut
destinul încã de mici copii; preotul avea o pãrere
diferitã ºi-l considera pe noul sosit ca pe un ins
pierdut, rãtãcit, care venise acolo în încercarea de
a se gãsi pe sine.
Singurul lucru de care erau siguri cu toþii este
cã avea sã rãmînã în sat doar ºapte zile; patroana
hotelului povestise cã-l vãzuse telefonînd la aero-
portul din capitalã, ca sã-ºi confirme plecarea, ciu-
dat, în Africa, ºi nu în America de Sud. Apoi, dupã
convorbirea telefonicã, scosese din buzunar un
teanc de bancnote ca sã plãteascã toatã chiria pen-
tru camerã ºi toate mesele consumate sau viitoare,
chiar dacã ea îi spusese cã avea toatã încrederea
în el. Strãinul insistînd, femeia îi sugerã sã utilizeze
cartea de credit, dupã cum fãceau mai toþi oaspe-
þii; în felul acesta, i-ar fi rãmas bani pentru orice
situaþii neprevãzute care i s-ar fi putut ivi în res-
tul cãlãtoriei. Vru sã adauge "poate în Africa nu
se acceptã cãrþi de credit", dar ar fi fost nedelicat
30
sã arate cã-i ascultase convorbirea sau sã creadã
cã unele continente sînt mai avansate decît altele.
Strãinul îi mulþumi pentru grija arãtatã, dar o
refuzã politicos.
în urmãtoarele trei nopþi plãti - tot peºin -
cîte un rînd de bãuturã pentru toþi cei de faþã. Aºa
ceva nu se mai întîmplase niciodatã în Viscos, ast-
fel încît lumea uitã de istoriile contradictorii ºi în-
cepu sã-l priveascã pe acel bãrbat ca pe o persoanã
generoasã ºi prietenoasã, fãrã prejudecãþi, gata sã-i
trateze pe þãrani ca ºi cum ar fi fost egali cu bãrba-
þii ºi femeile din marile oraºe.
Acum, discuþiile îºi schimbaserã tema: cînd se
închidea barul, unii bãutori întîrziaþi îi dãdeau
dreptate primarului, zicînd cã nou-venitul era un
bãrbat experimentat, capabil sã înþeleagã valoarea
unei prietenii trainice; alþii susþineau cã avea drep-
tate preotul, de vreme ce cunoºtea mai bine sufle-
tul omenesc, ºi cã strãinul era un om singuratic,
cãutîndu-ºi noi prieteni sau o nouã perspectivã asu-
pra vieþii. Oricum ar fi fost, era o persoanã agrea-
bilã ºi locuitorii din Viscos erau convinºi cã aveau
sã-i simtã lipsa dupã ce avea sã plece lunea vii-
toare.
în plus, era ºi un ins extrem de discret ºi toþi fã-
curã aceastã observaþie în temeiul unui amãnunt
important: cãlãtorii, mai cu seamã cînd soseau ne-
însoþiþi, cãutau totdeauna sã intre în relaþii cît mai
strînse cu Chantal Prym, fata care servea la bar -
poate în speranþa unei idile efemere sau cine ºtie
din ce motiv. Bãrbatul acesta însã î se adresa numai
ca sã comande bãuturi ºi nu schimbase niciodatã
priviri seducãtoare sau libidinoase cu rînãra femeie.
31
Practic, în cele trei nopþi de dupã întîlnirea de
la pîrîu, Chantal nu izbuti sã doarmã. Furtuna -
care trecea ºi venea - scutura jaluzelele metalice,
fãcînd un zgomot înspãimântãtor. Se trezea în re-
petate rînduri scãldatã în sudoare, cu toate cã pe
timpul nopþii debranºa totdeauna încãlzirea din
cauza preþului electricitãþii.
în prima noapte, avu parte de prezenþa Bine-
lui, între un coºmar ºi altul - pe care nu izbutea
sã ºi le aminteascã - se ruga ºi-i cerea lui Dumne-
zeu sã o ajute. Nici o clipã nu-i trecuse prin minte
sã povesteascã ceea ce auzise ºi sã fie astfel mesa-
gera pãcatului ºi a morþii.
Dupã o vreme, socoti cã Dumnezeu era mult
prea departe ca sã o audã ºi începu sã se roage pen-
tru bunica ei, rãposatã cu cîtva timp în urmã ºi care
o crescuse dupã ce mama ei murise la naºtere. Se
agãþa cu toatã puterea de ideea cã Rãul le ieºise în
cale o singurã datã ºi plecase de-acolo pentru tot-
deauna.
Chiar ºi cu toate problemele ei personale, Chan-
tal ºtia cã trãieºte într-un orãºel cu bãrbaþi ºi femei
32
 stiti care-ºi îndeplineau datoriile, oameni care
umblau cu fruntea sus ºi se bucurau de respect în
întreaga regiune. Dar nu totdeauna fusese aºa: vre-
me de peste douã veacuri, Viscos fusese locuit de
tot ce era mai rãu în neamul omenesc ºi toþi ac-
ceptau faptul acesta ca pe ceva firesc, zicînd cã era
rezultatul unui blestem aruncat de celþi, cînd fu-
seserã învinºi de romani. Asta pînã cînd tãcerea ºi
curajul unui singur bãrbat - cineva care nu credea
în blesteme, ci doar în binecuvîntãri - îºi rãscum-
pãrase poporul. Chantal asculta zgomotul jaluze-
lelor metalice zguduite de vînt ºi-ºi amintea glasul
bunicii sale povestindu-i cele întîmplate.
"Odatã, cu mulþi, mulþi ani în urmã, un pustnic
- care mai tîrziu avea sã fie cunoscut sub numele
de Sfîntul Savin - trãia într-o peºterã din regiu-
nea asta. Pe atunci, Viscos nu era mai mult decît
o aºezare de frontierã, populatã de bandiþi cãutaþi
de justiþie, contrabandiºti, prostituate, aventurieri
care veneau în cãutare de complici, asasini care se
odihneau acolo între o crimã ºi alta. Cel mai rãu
dintre ei, un arab pe nume Ahab, controla oraºul
ºi împrejurimile sale, impunînd biruri istovitoare
agricultorilor care încercau din rãsputeri sã-ºi ducã
viaþa cu demnitate.
într-o bunã zi, Savin coborî din peºtera lui,
ajunse la casa lui Ahab ºi ceru sã fie gãzduit peste
noapte. Ahab rîse: "Tu nu ºtii cã sînt un ucigaº, cã
am tãiat pînã acum capetele multor inºi de pe pã-
mîntul meu ºi cã viaþa ta nu face pentru mine nici
douã parale?"
33
"ªtiu", rãspunse Savin. "Dar m-am sãturat sã
tot trãiesc în peºtera aceea. Mi-ar plãcea sã petrec
mãcar o noapte aici."
Ahab cunoºtea faima sfîntului, Ia fel de mare
ca ºi a lui, ºi asta îl supãra - pentru cã nu-i plãcea
sã-ºi vadã gloria împãrþitã cu cineva atît de nevol-
nic. Aºa încît hotãrî sã-l ucidã chiar în noaptea aceea
ca sã le arate tuturora cã era singurul ºi adevãratul
stãpîn al locului.
Staturã niþel de vorbã. Ahab fu impresionat de
vorbele sfîntului, dar era un om lipsit de credinþã
ºi de mult nu mai credea în Bine. îi arãtã un loc
unde Savin se putea culca ºi continuã sã-ºi ascutã
jungherul, ameninþãtor. Savin, dupã ce-l urmãri cu
privirea cîteva clipe, închise ochii ºi adormi.
Ahab îºi ascuþi jungherul toatã noaptea. Dimi-
neaþa, cînd Savin se trezi, îl gãsi plîngînd lingã el.
"Þie nu þi-a fost teamã de mine ºi nu m-ai jude-
cat. Pentru prima oarã cineva ºi-a petrecut noap-
tea alãturi de mine încredinþat cã aº putea fi un om
bun, capabil sã ofere ospeþie celor în nevoie. Deoa-
rece ai crezut cã pot sã mã port cinstit, aºa m-am
ºi purtat."
Din clipa aceea, Ahab îºi pãrãsi viaþa criminalã
ºi începu sã transforme regiunea. Atunci a încetat
Viscos sã mai fie o simplã aºezare de frontierã, pli-
nã de oameni certaþi cu legea, devenind un oraº im-
portant în comerþul dintre douã þãri.
"Da, aºa e."
Chantal izbucni în plîns, mulþumindu-i bunicii
sale cã o ajutase sã-ºi reaminteascã istoria. Poporul
ei era bun ºi putea avea încredere în el. Pe cînd în-
cerca sã adoarmã la loc, se gîndi cu plãcere la ideea
34
de a-i povesti strãinului istoria pe care o auzise doar
ca sã-i vadã faþa înspãimîntatã cînd avea sã fie alun-
gat de locuitorii din Viscos.
A doua zi, fu surprinsã cînd îl vãzu ieºind din
restaurant direct jos în hotel, îndreptîndu-se cãtre
barul/recepþia/magazinul de produse regionale
si intrînd în vorbã cu persoanele aflate acolo - ca
oricare alt turist, interesat de teme absolut inutile,
precum modul de tundere a oilor sau o instalaþie
de afumat carnea. Locuitorii din Viscos erau con-
vinºi dintotdeauna cã oricare strãin rãmînea fasci-
nat de viaþa sãnãtoasã ºi naturalã pe care o duceau
ei, astfel încît reluau, cu orice prilej ºi tot mai pe
îndelete, aceleaºi poveºti despre cît e de bine sã
trãieºti la mare distanþã de civilizaþia modernã -
deºi fiecãruia dintre ei, în strãfundul sufletului, i-ar
fi plãcut sã fie departe de acolo, printre maºini care
polueazã atmosfera ºi în cartiere unde nu te poþi
miºca în siguranþã, pur ºi simplu pentru cã marile
oraºe exercitã o fascinaþie absolutã asupra popu-
laþiei rurale.
Ori de cîte ori apãrea însã un vizitator, îºi mani-
festau - doar prin vorbe - bucuria de a trãi în-
tr-un paradis pierdut, încercînd sã se convingã pe
ei înºiºi de miracolul de a se fi nãscut acolo ºi uitînd
cã, pînã în momentul acela, nici unul dintre oas-
peþii hotelului nu se hotãrîse sã lase totul în urmã
ºi sã se instaleze în Viscos.
Noaptea a fost destul de însufleþitã, cu excepþia
unui comentariu pe care strãinul n-ar fi trebuit sã-l
facã:
35
- Aici copiii sînt foarte bine crescuþi. Spre deo-
sebire de alte locuri unde am fost, aici nu i-am au-
zit niciodatã þipînd dimineaþa.
Dupã o secundã de tãcere jenatã - datoratã
faptului cã în Viscos nu erau copii - cuiva i-a dat
în gînd sã întrebe ce fel de bucate locale mîncase
iar conversaþia a continuat în ritmul sãu normal
gravitînd tot în jurul minunilor cîmpului ºi al ne-
ajunsurilor marelui oraº.
Pe mãsurã ce trecea timpul, Chantal devenea
din ce în ce mai nervoasã, temîndu-se ca el sã nu-i
cearã sã povesteascã despre întîlnirea din pãdure.
Dar strãinul nici mãcar nu catadicsea sã o priveas-
cã ºi-i vorbi doar o singurã datã, cînd ceru - ºi
plãti cu bani gheaþã - un rînd de bãuturã pentru
toþi cei de faþã.
De îndatã ce clienþii plecarã ºi strãinul urcã în
camera sa, ea îºi dãdu jos ºorþul, îºi aprinse o þi-
garã dintr-un pachet uitat de cineva pe-o masã ºi
spuse patroanei hotelului cã avea sã facã toatã cu-
rãþenia a doua zi de dimineaþã, întrucît era epuizatã
de o noapte prost dormitã. Patroana fu de acord,
Chantal îºi puse haina ºi ieºi în aerul rece al nopþii.
Doar vreo douã minute avea de mers pînã la
locuinþa ei ºi, în timp ce simþea cã ploaia îi curgea
pe faþã, se gîndea cã totul nu fusese altceva decît
o idee nebuneascã, un subterfugiu macabru nãs-
cocit de strãinul acela ca sã-i atragã atenþia.
Apoi îºi aminti de aur: îl vãzuse cu propriii sãi
ochi.
Poate nici nu era aur. Era însã prea obositã ca
sã gîndeascã ºi, de îndatã ce ajunse în camera ei,
îºi scoase rochia ºi se vîrî sub pãturi.
36
în cea de-a doua noapte, Chantal se pomeni în
orezenta Binelui ºi a Rãului. Cãzu într-un somn
nrofund ºi fãrã vise, dar se trezi la mai puþin de-o
orã dupã aceea. Afarã totul era cufundat în tãcere;
nici vîntul bãtînd în jaluzelele metalice, nici zgo-
motele animalelor nocturne - nimic, absolut ni-
mic din ce ar fi putut da un semn cã lumea celor
vii îºi continua existenþa.
Se duse la fereastrã ºi privi strada pustie, ploa-
ia finã care cãdea, ceaþa luminatã doar de lucirea
slabã a firmei hotelului, ceea ce-i dãdea satului o
înfãþiºare încã ºi mai sinistrã. Cunoºtea bine liniº-
tea asta de aºezare izolatã, care nu înseamnã nici-
decum pace ºi tihnã, ci absenþa totalã a oricãror
noutãþi demne de a fi împãrtãºite.
Se uitã în direcþia munþilor; nu putea sã-i vadã,
fiindcã norii erau foarte joºi, dar ºtia cã într-un loc
anume era ascuns un lingou de aur. Sau, ºi mai
bine: era un lucru gãlbui, sub formã de cãrãmidã,
pe care un strãin îl lãsase acolo. El îi arãtase am-
plasarea exactã, cerîndu-i practic sã dezgroape me-
talul ºi sã-l ia.
Se întinse iarãºi, se rãsuci de pe-o parte pe alta,
se sculã încã o datã ºi se duse la baie, îºi examina
trupul gol în oglindã, o cuprinse spaima cã în scurt
timp va înceta sã mai fie atrãgãtoare, se întoarse
în pat. Regretã cã nu luase cu ea pachetul de þigãri
uitat pe masã - ºtia însã cã stãpînul lui avea sã
revinã ca sã-l caute ºi nu voia ca oamenii sã-ºi piar-
dã încrederea în ea. Aºa era Viscos: un pachet de
þigãri pe jumãtate gol avea un stãpîn, un nasture
cãzut de la o hainã trebuia pãstrat pînã cînd ve-
nea cineva ca sã întrebe de el, trebuia sã dai restul
37
pînã la ultimul bãnuþ, nu era niciodatã permis sã
rotunjeºti o socotealã. Loc blestemat, unde totul
era previzibil, organizat, demn de încredere.
Vãzînd cã nu reuºea sã adoarmã, încercã din
nou sã se roage ºi sã se gîndeascã la bunica ei, gîn-
dul i se fixase însã la o scenã: groapa deschisã, me-
talul mînjit de pãmînt, scurtãtura de lemn din mîna
ei ca ºi cum ar fi fost toiagul unei peregrine gata
de plecare. Aþipi ºi se trezi de mai multe ori, dar
tãcerea stãruia afarã ºi aceeaºi scenã îi revenea ne-
contenit în minte.
De îndatã ce zãri intrînd pe fereastrã primul li-
cãr de luminã al dimineþii, se îmbrãcã ºi ieºi.
Deºi trãia într-un loc unde oamenii se trezesc în
zorii zilei, tot era prea devreme. O porni pe strada
pustie, privind deseori în urmã pentru a se con-
vinge cã nu o urmãrea strãinul, dar ceaþa nu-i în-
gãduia sã vadã mai departe de cîþiva metri. Se oprea
din cînd în cînd, ciulind urechea dupã zgomot de
paºi, dar nu-ºi putea auzi decît inima care bãtea
sã-i spargã pieptul.
Se afundã în desiº, o apucã spre formaþiunea
stîncoasã în formã de Y - fapt care o fãcea sã se
simtã nervoasã, deoarece pietrele arãtau de parcã
erau gata sã se rostogoleascã în orice clipã -, luã
în mînã aceeaºi scurtãturã de lemn pe care o lã-
sase acolo deunãzi, sapã exact în acelaºi loc pe care
i-l indicase strãinul, vîrî mîna în groapã ºi scoase
lingoul sub formã de cãrãmidã. Ceva îi atrase aten-
þia: liniºtea persista ºi în plinã pãdure, ca ºi cum
ar fi fost pe-acolo o prezenþã stranie, înfricoºînd
animalele ºi împiedicînd frunzele sã foºneascã.
38
Rãmase uimitã de greutatea metalului þinut în
^îini îl curãþã, observã niºte semne imprimate în
el vãzu douã mãrci ºi o serie de cifre gravate, în-
cercã sã le descifreze, dar nu izbuti.
Cît valora asta? Nu ºtia cu exactitate, dar -
dupã cum spusese strãinul - destul ca sã nu mai
trebuiascã a-ºi bate capul ca sã cîºtige nici un cent
dte zile mai avea. îºi þinea visul în mîini, lucrul dupã
care totdeauna tînjise. îºi avea acolo ºansa de a se
elibera de toate zilele ºi nopþile identice din Viscos,
de veºnicul du-te-vino la hotelul unde muncea de
cînd devenise majorã, de vizitele anuale ale tutu-
ror prietenilor ºi prietenelor care plecaserã pentru
cã familiile lor îi trimiteau sã studieze departe ºi
sã ajungã cineva în viaþã, de toate absenþele cu care
se obiºnuise de mult, de bãrbaþii care veneau pro-
miþînd marea cu sarea ºi plecau a doua zi fãrã a-ºi
lua mãcar bun-rãmas, de toate despãrþirile sau des-
pãrþirile ratate cu care se ºi obiºnuise. Acel mo-
ment de acolo, din pãdure, era cel mai important
din existenþa ei.
Viaþa fusese întotdeauna foarte nedreaptã cu
ea; tatã necunoscut, mamã care murise la naºtere
lãsîndu-i pe umeri povara pãcatului; bunicã þãran-
cã, trãind din croitorie, adunînd bãnuþ lîngã bãnuþ
pentru ca nepoata sã poatã învãþa mãcar sã citeas-
cã ºi sã scrie. Chantal avusese multe vise: credea
cã va putea birui toate obstacolele, cã-ºi va gãsi un
soþ, cã va obþine o slujbã într-un oraº mare, cã va
fi descoperitã de vreun vînãtor de talente care ar
fi venit pînã în acel capãt de lume ca sã se odih-
neascã un pic, cã va face o carierã dramaticã, va
sene o carte de mare succes, va auzi strigãtele foto-
39
grafilor implorînd-o sã-i lase sã o pozeze ºi va cãl-
ca pe covoarele roºii ale vieþii.
Fiecare zi era o zi de aºteptare. Fiecare noapte
era o noapte în care ar fi putut apãrea cineva care
sã-i recunoascã adevãrata valoare. Fiecare bãrbat
pe care-l primea în patul ei reprezenta speranþa de
a pleca în dimineaþa urmãtoare, de a nu mai vedea
niciodatã acele trei strãzi, casele de piatrã, acoperi-
ºurile de ardezie, biserica ºi cimitirul de lîngã ea
hotelul cu produsele lui naturale care cereau luni
de zile ca sã fie fãcute - pentru a fi vîndute la ace-
laºi preþ ca ºi mãrfurile fabricate în serie.
Uneori îi venea sã creadã cã vechii locuitori ai
regiunii, celþii, ascunseserã o comoarã formidabilã
ºi ea sfârºise prin a o descoperi. Nici vorbã însã, din-
tre toate visele ei acesta era cel mai absurd sau mai
improbabil.
Acum stãtea acolo, cu un lingou de aur în mîini,
comoara în care nu crezuse niciodatã, eliberarea ei
definitivã.
O cuprinse panica: singura clipã norocoasã din
viaþa ei putea dispãrea chiar în dupã-amiaza aceea.
Dacã strãinul se va rãzgîndi? Dacã se va hotãrî sã
plece în cãutarea altui oraº, unde putea gãsi o fe-
meie mai înclinatã sã-l ajute în planurile lui? De
ce sã nu se ridice, sã se întoarcã în camera ei, sã-ºi
punã puþinele bunuri în valizã ºi pur ºi simplu sã
plece?
Se vãzu în închipuire coborînd coasta abruptã,
f ãcînd autostopul la marginea ºoselei din vale, în
timp ce strãinul ar pleca în plimbarea lui matinalã
ºi ar descoperi cã i se furase aurul. Ea ºi-ar continua
40
drumul cãtre oraºul cel mai apropiat, el s-ar întoar-
ce la hotel ca sã anunþe poliþia.
Chantal ar mulþumi pentru autostop ºi s-ar
duce direct la ghiºeul staþiei de autobuze ca sã cum-
pere un bilet cãtre orice destinaþie îndepãrtatã; în
acest moment s-ar apropia doi poliþiºti ºi i-ar cere
politicos sã-ºi deschidã valiza. De îndatã ce i-ar ve-
dea conþinutul, amabilitatea ar dispãrea total; era
femeia pe care o cãutau pe baza unui denunþ fãcut
cu trei ore mai devreme.
La comisariat, Chantal ar fi avut douã opþiuni:
sã spunã adevãrul, pe care nimeni nu l-ar fi crezut,
sau, pur ºi simplu, sã afirme cã vãzuse pãmîntul
rãscolit, se hotãrîse sã sape ºi descoperise aurul.
Odatã îºi petrecuse noaptea în patul ei un cãutãtor
de comori - care cãuta ºi ceva ascuns de celþi. Spu-
nea cã legile þãrii erau clare: aveai dreptul sã pãstrezi
tot ce gãseai, chiar dacã erai obligat sã înregistrezi
la autoritãþi toate piesele cu valoare istoricã. Dar
lingoul acela de aur nu avea nici un fel de valoare
istoricã, era absolut nou, cu marcaje, sigilii ºi nu-
mere gravate.
Poliþia l-ar interoga pe bãrbat. El n-ar avea cum
sã aducã dovezi cã ea intrase în camera lui ºi-i fu-
rase bunurile. Ar fi doar cuvîntul lui contra cuvîn-
tului ei, dar pesemne cã el ar fi mai puternic, avea
probabil relaþii cu persoane importante ºi, pînã la
urmã, ar avea cîºtig de cauzã. Chantal ar cere totuºi
ca poliþia sã analizeze lingoul ºi ar vedea cã ea spu-
nea adevãrul: pe metal erau urme de pãmînt.
Intre timp, vestea ar ajunge la Viscos, iar locui-
torii Iui - din invidie sau de ciudã - ar începe
sã acumuleze suspiciuni în privinþa fetei, zicînd cã
41
nu doar o datã umblaserã vorbe cã se culcase cu
unii oaspeþi; poate cã furtul avusese loc în timp ce
el dormea.
Situaþia s-ar termina patetic: lingoul de aur ar
fi confiscat pînã cînd justiþia ar rezolva cazul, ea
ar face din nou autostopul ºi s-ar întoarce la Vis-
cos, umilitã, distrusã, supusã unor comentarii ce
ar dura mai bine de o generaþie pînã cînd ar fi date
uitãrii. Apoi ar constata cã procesele nu duceau
niciodatã la nimic, avocaþii costau mai mult decît
îºi putea ea permite, ºi ar sfîrºi prin a renunþa la
proces.
Gata cu istoria, nu tu aur, nu tu reputaþie.
Era ºi altã versiune: strãinul spunea adevãrul.
Dacã Chantal ar fura aurul ºi ar pleca definitiv, n-ar
salva oare oraºul de un dezastru ºi mai mare?
Intre timp, chiar înainte de a pleca de acasã ºi
de-a se îndrepta cãtre munte, ºtia de la bun început
cã era incapabilã sã facã pasul acela. De ce îi era
atît de fricã, tocmai acum, cînd îºi putea schimba
total viaþa? în definitiv, nu se culca oare cu oricine
voia ºi nu era peste mãsurã de provocatoare, pentru
ca strãinii sã-i dea bacºiºuri grase? Oare nu minþea
din cînd în cînd? Nu era oare invidioasã pe vechii
ei prieteni, care acum îºi fãceau apariþia în tîrguºor
doar cu prilejul sãrbãtorilor de sfîrºit de an, ca sã-ºi
viziteze familiile?
înhaþã aurul cu toatã forþa, se ridicã, se simþi
slabã ºi disperatã, îl puse la loc în groapã ºi-l aco-
peri cu pãmînt. Nu era în stare, ºi asta nu pentru
cã era sau nu era cinstitã, ci din pricina groazei pe
care o simþea. îºi dãduse seama cã existã douã lu-
cruri care te împiedicã sã-þi realizezi visele: gîndul
42
ã sînt imposibile sau, printr-o bruscã rãsturnare
a rotii norocului, faptul de a le vedea transformîn-
du_se în ceva posibil cînd te aºtepþi mai puþin. Ei
bine în acest moment apare spaima de un drum
care nu ºtii unde duce, de o viaþa cu provocãri ne-
cunoscute, de posibilitatea ca lucrurile cu care sîn-
tem obiºnuiþi sã disparã pentru totdeauna.
Oamenii vor sã schimbe totul, dar în acelaºi
timp, ar dori ca totul sã rãmînã la fel. Chantal nu
pricepea de ce, dar asta i se întîmpla ei acum. Poate
cã era în prea mare mãsurã prizonierã a Viscos-ului,
prea deprinsã cu înfrângerile, ºi orice ºansã de vic-
torie îi era o povarã mult prea greu de dus.
Fu convinsã cã strãinul se sãturase de tãcerea
ei ºi în scurt timp - poate chiar în dupã-amiaza
aceea - avea sã se decidã, fãrã îndoialã, sã aleagã
pe altcineva. Era însã prea laºã ca sã-ºi schimbe
soarta.
Mîinile care atinseserã aurul trebuiau acum sã
þinã mãtura, buretele, cîrpa de ºters. Chantal întoar-
se spatele comorii ºi luã drumul orãºelului, unde
patroana o ºi aºtepta cu un aer uºor iritat, fiindcã
fãgãduise sã cureþe barul înainte ca unicul oaspete
al hotelului sã se trezeascã.
Temerile lui Chantal nu se confirmarã: strãinul
nu plecã. îl vãzu la bar în noaptea aceea, mai se-
ducãtor ca oricînd, povestind istorii care poate nu
erau total adevãrate, dar pe care, cel puþin în închi-
puire, el le trãia intens. Privirile iarãºi li se încruci-
ºarã îhtr-un mod impersonal, cînd ea îl vãzu plãtind
bãuturile pe care le oferea clienþilor localului.
43
Chantal era epuizatã. Ardea de nerãbdare ca
toþi sã plece devreme, dar strãinul era deosebit de
inspirat ºi nu mai termina de istorisit fel de fel de
întîmplãri, pe care ceilalþi le ascultau cu atenþie si
cu acel respect poltron - mai degrabã supuºenie -L
pe care þãranii îl manifestã faþã de toþi cei care vin
din oraºe mari, socotindu-i mai culþi, mai pregã-
tiþi, mai inteligenþi, mai moderni.
"Niºte proºti", îºi zicea ea în gînd. "Habar n-au
cît sînt de importanþi. Nu ºtiu cã ori de cîte ori ci-
neva, oriunde pe lumea asta, duce la gurã o furcu-
liþã, o face doar mulþumitã unor oameni ca locuitorii
din Viscos, care trudesc din zori pînã noaptea tîr-
ziu, ºi arã pãmântul cu sudoarea trupurilor lor oste-
nite, ºi îngrijesc de vite cu o rãbdare inimaginabilã.
Sînt mai de trebuinþã lumii decît toþi cei care trã-
iesc în marile oraºe, ºi totuºi se comportã - ºi se
simt - ca fiinþe inferioare, complexate, inutile."
Strãinul era însã dispus sã demonstreze cã cul-
tura lui era mai valoroasã decît strãdania fiecãruia
dintre bãrbaþii ºi femeile din bar. Arãtã cãtre o ima-
gine de pe perete:
ªtiþi ce e asta? Unul dintre cele mai faimoase
tablouri din lume: ultima cinã a lui Iisus cu uce-
nicii sãi, pictat de Leonardo da Vinci.
Nu poate fi chiar aºa faimos - zise patroana
hotelului. Costã foarte puþin.
E doar o reproducere; pictura originalã se
gãseºte într-o bisericã foarte departe de-aid. Existã
însã o legendã cu privire la acest tablou, nu ºtiu
dacã v-ar plãcea s-o auziþi.
Toþi dãdurã afirmativ din cap, iar Chantal se
simþi din nou ruºinatã cã era acolo, ascultîndu-l
44
np un bãrbat care-ºi etala cunoºtinþele inutile doar
ca sã arate cã ºtie mai mult decît ceilalþi.
- Cînd a conceput aceastã scenã, Leonardo da
Vinci s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sã pic-
teze Binele - sub chipul lui Iisus - ºi Rãul - sub
chipul lui Iuda, prietenul care se hotãrãºte sã-l trã-
deze în timpul mesei. ªi-a întrerupt lucrul la jumã-
tate pînã cînd avea sã gãseascã modelele ideale.
într-o zi, în timp ce asista la repetiþia unui cor
bisericesc, a vãzut într-unui din bãieþi imaginea de-
sãvîrºitã a lui Hristos. L-a invitat la el în atelier ºi
i-a reprodus trãsãturile în studii ºi schiþe.
Au trecut trei ani. Cina cea de Tainã era aproape
gata -, Da Vinci însã nu gãsise modelul ideal pen-
tru Iuda. Cardinalul care rãspundea de bisericã
începu sã-l preseze, cerîndu-i sã isprãveascã numai-
decît fresca.
Dupã mai multe zile irosite zadarnic, pictorul
a întîlnit un tînãr îmbãtrînit prematur, zdrenþãros,
beat, lungit în ºanþ. Cu mare greutate, le ceru aju-
toarelor sale sã-l ducã pînã la bisericã, deoarece nu
mai avea timp sã facã schiþe.
Cerºetorul a fost cãrat pînã acolo, fãrã sã-ºi dea
seama ce se întîmplã cu el: ajutoarele îl þineau în
picioare, în timp ce Da Vinci copia trãsãturile ne-
credinþei, ale pãcatului, ale egoismului, atît de bine
imprimate pe faþa lui.
Cînd pictorul a terminat, cerºetorul, revenin-
du-ºi oarecum din beþie - deschise ochii ºi vãzu
pictura din faþa lui. ªi zise, cu un amestec de groa-
zã ºi tristeþe:
Am mai vãzut pictura asta!
Cînd? întrebã un Da Vinci surprins.
45
- Acum trei ani, înainte de a fi pierdut tot
ce-aveam. Pe vremea cînd cîntam în cor ºi duceam
o viaþã plinã de vise, iar artistul m-a convins sã
pozez ca model pentru chipul lui Iisus.
Strãinul fãcu o pauzã lungã. Ochii lui îl fixau
pe preot, care îºi sorbea berea, dar Chantal ºtia cã
vorbele spuse de el îi erau adresate ei.
- Cu alte cuvinte, Binele ºi Rãul au unul ºi ace-
laºi chip; totul depinde de momentul în care unul
sau altul îi taie calea oricãrei fiinþe umane.
Se ridicã, îºi ceru scuze, spunînd cã era obosit,
ºi se duse la el în camerã. Toþi plãtirã ceea ce datorau
ºi plecarã agale, aruncînd priviri cãtre reproduce-
rea ieftinã a celebrului tablou, fiecare întrebîndu-se
pe sine în ce perioadã a vieþii lor fuseserã atinºi de
un înger sau de un diavol. Fãrã ca nimeni sã adre-
seze vreo vorbã celuilalt, toþi ajunserã la concluzia
cã aºa ceva se întîmplase în Viscos înainte ca Ahab
sã fi pacificat regiunea; acum, oricare zi era la fel
cu alta, ºi nimic mai mult.
într-o stare de epuizare, muncind aproape ca
un automat, Chantal ºtia cã ea era singura persoanã
care gîndea diferit, pentru cã simþise mîna seducã-
toare ºi grea a Rãului mîngîind-o pe obraji. "Binele
ºi Rãul au unul ºi acelaºi chip; totul depinde de
momentul în care unul sau altul îi taie calea ori-
cãrei fiinþe umane." Frumoase cuvinte, poate ade-
vãrate, dar tot ce-i trebuia ei era sã doarmã, nimic
mai mult. .
Terminã, dîndu-i greºit restul unuia dintre cli-
enþi, ceea ce i se întîmpla extrem de rar; îºi ceru
46
dar nu se simþi vinovatã. Rabdã impasibilã
5 demnã pînã cînd preotul ºi primarul -de obi-
rei ultimii care plecau - pãrãsirã localul. închise
rasa îsi strînse lucrurile, îºi puse haina groasã ºi
ieftinã ºi plecã spre casã, aºa cum fãcea de ani de
zile.
Atunci, în cea de-a treia noapte, se pomeni în
prezenþa Rãului. ªi Rãul veni sub forma unei obo-
seli extreme ºi a unei febre foarte mari, lãsînd-o
într-o stare de semiconºtienþã, dar incapabilã sã
doarmã - în vreme ce afarã urla fãrã încetare un
lup. în unele momente, îºi dãdu seama cã delira,
fiindcã i se pãrea cã animalul intrã în camera ei ºi
converseazã cu ea într-o limbã pe care nu o înþele-
gea, într-un moment trecãtor de luciditate, încercã
sã se dea jos din pat ºi sã meargã pînã la bisericã,
ca sã-l roage pe preot sã cheme un medic, fiindcã
era bolnavã, foarte bolnavã; cînd însã încercã sã-ºi
punã intenþia în fapt, picioarele i se frînserã ºi fu
convinsã cã nu mai putea umbla.
Dacã ar mai putea umbla, n-ar izbuti sã ajungã
la bisericã.
Dacã ar ajunge la bisericã, ar trebui sã aºtepte
ca preotul sã se trezeascã, sã se îmbrace ºi sã-i des-
chidã uºa, dar între timp frigul i-ar accentua ra-
pid febra ºi ar face-o sã moarã chiar acolo, în faþa
unui lãcaº pe care unii îl considerã sacru.
"Cel puþin n-ar mai trebui sã mã transporte pînã
la cimitir; m-aº afla de fapt în el."
Chantal delira toatã noaptea, dar constatã cã fe-
bra îi scãdea pe mãsurã ce lumina zilei începea sã
i se strecoare în camerã. Cînd îºi recapãtã forþele
47
ºi încercã sã adoarmã, auzi claxonul atît de familiar
îºi dãdu seama cã în Viscos sosise brutarul, era vre^
mea sã-ºi prepare cafeaua de dimineaþã.
Nimeni nu o putea obliga sã coboare ca sã cum-
pere pîine; era liberã, putea rãmîne în pat cît do-
rea, munca ei începea abia seara. Ceva se schimbase
însã în ea; avea nevoie sã fie în contact cu lumea
înainte de a-ºi pierde total minþile. Voia sã-i întîl-
neascã pe cei care în clipa asta se îmbulzeau în ju-
rul micii furgonete verzi, schimbîndu-ºi monedele
pe hranã, mulþumiþi cã începea o nouã zi ºi ei aveau
ce face ºi ce mînca.
Se duse pînã acolo, îi salutã pe toþi ºi auzi unele
comentarii precum "pari obositã" ori "s-a întîm-
plat ceva?" Toþi amabili, solidari, mereu gata sã
ajute, inocenþi ºi simpli în generozitatea lor, pe cînd
sufletul ei se zbãtea într-o luptã fãrã rãgaz, cople-
ºitã de vise, aventuri, spaimã ºi putere. Oricît de
mult i-ar fi plãcut sã-ºi împãrtãºeascã secretul, se
gîndi cã, dacã l-ar fi dezvãluit unui singur ins, tot
restul aºezãrii l-ar fi aflat înainte de finele dimine-
þii - era mai bine sã le mulþumeascã pentru cã se
interesau de sãnãtatea ei ºi sã treacã mai departe
pînã cînd aveau sã i se limpezeascã niþel gîndurile.
Nu e nimic. A urlat un lup toatã noaptea ºi
nu m-a lãsat sã dorm.
 N-am auzit nici un lup - zise patroana ho-
telului, care venise ºi ea acolo ca sã cumpere pîine.
De luni de zile n-a mai urlat nici un lup prin
pãrþile locului - confirmã femeia care sorta pro-
dusele ce urmau sã fie vîndute în magazinul de la
bar. Se vede cã vînãtorii i-au stîrpit pe toþi, ceea
ce pentru noi e cum nu se poate mai rãu, fiindcã
48
, - asa rari cum erau, tot constituiau principalul
Hv centru care vînãtorii veneau aici. Ei se dau
vînt dupã competiþia asta inutilã, cine reuºeºte
S ucidã animalul cel mai greu de dobont.
__ Nu spuneþi de faþã cu brutarul cã in regiune
nu existã lupi - reacþiona cu voce scãzutã patroa-
na lui Chantal. Dacã se aflã, s-a zis definitiv cu
excursiile la Viscos.
- Bine, dar eu am auzit un lup.
gg vede cã a fost lupul blestemat - comentã
nevasta primarului, care nu o prea simpatiza pe
Chantal, dar era destul de politicoasã ºi-ºi ascun-
dea sentimentele.
Patroana hotelului se enervã.
Lupul blestemat nu existã. Era un lup oare-
care, ºi la ora asta o fi ºi fost ucis.
Nevasta primarului însã nu se dãdu bãtutã.
- Cã o fi existînd au ba, ºtim cu toþii cã noap-
tea asta n-a urlat nici un lup. Dumneata o pui pe
fata asta sã munceascã peste program, se vede trea-
ba cã-i extenuatã ºi a-nceput sã aibã halucinaþii.
Chantal le lãsã pe cele douã discutînd, îºi plãti
pîinea ºi se îndepãrtã.
"Competiþie inutilã", gîndi ea, amintindu-ºi de
comentariul femeii care pregãtea ºi sorta conservele
pentru vînzare. Aºa priveau ei viaþa: ca pe o inutilã.
Ii venea sã dezvãluie, acolo pe loc, propunerea strã-
inului, ca sã vadã dacã oamenii aceia, mulþumiþi
ºi sãraci cu duhul, puteau începe o competiþie cu
adevãrat utilã; zece lingouri de aur în schimbul
unei simple crime care ar fi garantat viitorul copi-
ilor ºi nepoþilor lor, recuperarea gloriei pierdute
a Viscos-ului, cu sau fãrã lupi.
49
Se stãpîni însã. Dar se hotãrî în clipa aceea sã
povesteascã istoria chiar la noapte, de faþã însã c
toþi, la bar, aºa încît nimeni sã nu poatã zice cã n-
auzit sau n-a priceput. Poate cã se vor repezi la
strãin ºi-l vor duce direct la poliþie, pe ea lãsînd-n
liberã sã-ºi ia lingoul de aur ca recompensã pentru
serviciile aduse comunitãþii. Poate cã pur ºi sim-
plu nu-i vor da crezare, iar strãinul va pleca în-
credinþat cã toþi sînt buni - ceea ce, de altfel, nici
nu era adevãrat.
Toþi sînt ignoranþi, naivi, conformiºti. Toþi ca
unul nu vor sã creadã în lucruri în care nu sînt
obiºnuiþi sã creadã. Tuturora le e fricã de Dumne-
zeu. Toþi - inclusiv ea - sînt laºi la ceasul în care
ºi-ar putea schimba destinul. Cît despre adevã-
rata bunãtate, aºa ceva nu existã - nici pe pãmân-
tul oamenilor laºi, nici în cerul Atotputernicului
Dumnezeu care seamãnã suferinþã fãrã nici o noi-
mã, doar ca sã ne putem petrece întreaga viaþã ru-
gîndu-ne sã fim feriþi de cel Rãu.
Temperatura scãzuse, Chantal nu dormise de
trei nopþi, dar, în timp ce-ºi fãcea cafeaua de di-
mineaþã, se simþea mai bine ca oricînd. Nu era sin-
gura fiinþã laºã. Poate cã era singura conºtientã de
laºitatea ei, pentru cã ceilalþi numeau viaþa "com-
petiþie inutilã" iar frica ºi-o confundau cu gene-
rozitatea.
îºi aminti de un locuitor din Viscos care lucra
într-o farmacie aflatã într-un oraº învecinat ºi care
fusese concediat dupã douãzeci de ani de muncã.
Nu ceruse indemnizaþie de ºomaj deoarece - zi-
cea el - fusese prieten cu patronii, nu voia sã-i le-
zeze, ºtia cã fusese dat afarã numai din pricina
50
dificultãþilor financiare. Torul era o minciuna: omul
^adresase justiþiei pentru cã era laº, vO1a sa
L iubit cu orice preþ, socotea cã patronii aveau sã-l
nnsidere totdeauna ca pe o persoanã generoasã
^devotatã în prietenie. Ceva mai tîrziu, cînd se
Lsese ca sã le cearã un împrumut, ei îi trîntiserã
usa-n nas, dar, oricum, era prea tîrziu, apucase sã
semneze o cerere de demisie, nu mai putea avea
nici o pretenþie.
Bunã treabã. A juca rolul de suflet caritabil li
se potriveºte doar celor cãrora le e fricã sã ia vreo
atitudine în viaþã. Totdeauna este mai uºor sã crezi
în propria ta bunãtate decît sã-i înfrunþi pe ceilalþi
ºi sã lupþi pentru drepturile tale. Totdeauna e mai
uºor sã-þi auzi o jignire ºi sã nu rãspunzi cu ace-
eaºi monedã decît sã ai curajul de a te angaja într-o
luptã cu cineva mai puternic; totdeauna putem spu-
ne cã nu ne-am simþit atinºi de piatra aruncatã în
noi ºi numai noaptea, în singurãtate, cînd soþia sau
soþul sau prietenul nostru de ºcoalã dorm, doar
noaptea ne putem plînge în tãcere laºitatea.
Chantal îºi bãu cafeaua ºi nu ºtiu ce sã mai facã
pentru ca ziua sã treacã mai repede. Avea sã dis-
trugã satul acela, avea sã termine la noapte cu Vis-
cos-ul. Oricum, de oraº avea sã se aleagã praful
în mai puþin de o generaþie, cãci era o aºezare fãrã
copii - tinerii se înmulþeau în alte oraºe ale þãrii,
acolo unde era belºug de serbãri, de haine frumoa-
se, voiaje, "competiþii inutile".
Ziua însã nu trecu deloc repede. Dimpotrivã;
vremea cenuºie, cu norii aceia joºi, fãcea ca orele
abia sã se tîrascã. Ceaþa ascundea vederii munþii
51
ºi satul pãrea izolat de lume, pierdut în el însuºi
ca ºi cum ar fi fost singura zonã locuitã de pe pã'
mînt. De la fereastrã, Chantal îl zãri pe strãin ie-
ºind din hotel ºi îndreptîndu-se, ca de obicei, cãtre
munþi. Se temu pentru aurul ei, dar se liniºti nu-
maidecît - avea sã se întoarcã, plãtise hotelul pe
o sãptãmînã, or, oamenii bogaþi niciodatã nu risi-
pesc nici un cent; doar sãracii fac aºa ceva.
încercã sã citeascã, dar nu reuºi sã se concen-
treze. Se hotãrî sã facã o plimbare prin Viscos ºi sin-
gura persoanã pe care o vãzu fu Berta, vãduva
care-ºi petrecea zilele ºezînd în faþa casei, obser-
vînd tot ce se întîmplã.
Temperatura o sã scadã pînã la urmã - zise
Berta.
Chantal se întrebã de ce oare persoanele fãrã
ocupaþie cred cã vremea are atîta importanþã. Dãdu
afirmativ din cap.
îºi continuã drumul pentru cã isprãvise de vor-
bit tot ce putea ºi tot ce putuse vorbi cu Berta, de-a
lungul numeroºilor ani de cînd trãia în satul acela,
într-o vreme o socotise o femeie interesantã ºi cu-
rajoasã, care fusese în stare sã-ºi echilibreze viaþa
chiar dupã moartea soþului ei, survenitã într-unui
din desele accidente de vînãtoare; vînduse cîteva
din puþinele bunuri pe care le avea, investise ba-
împreunã cu indemnizaþia de asigurare -
nu
într-un fond sigur, ºi acum trãia din profit.
Cu timpul, vãduva încetã sã o mai intereseze
ºi începuse sã fie o imagine a tot ce se temea sã nu
i se întîmple chiar ei: sã-ºi încheie viaþa ºezînd pe
un scaun în faþa casei, înfofolitã iarna în haine groa-
se, privind unicul peisaj pe care-l vãzuse în viaþa
52
¦ supraveghind ceea ce nu avea nevoie sã fie su-
el'ave2heat, pentru cã acolo nu se petrecea nimic
serios, important sau valoros.
Se plimbã, fãrã teama de a se rataci, prin pãdu-
rea plinã de ceaþã, cãci ºtia pe dinafarã toate pote-
cile copacii ºi pietrele. îºi imaginã cît de incitantã
avea sã fie noaptea aceea, încercã diverse moduri
de a relata propunerea strãinului - în unele spu-
nea exact ce ascultase ºi vãzuse, în altele povestea
o istorie ce putea sã fie sau nu adevãratã, imitînd
stilul bãrbatului care n-o mai lãsa sã doarmã de
trei nopþi.
"Un bãrbat foarte periculos, mai rãu decît toþi
vînãtorii pe care i-am cunoscut."
Umblînd prin pãdure, Chantal începea sã-ºi dea
seama cã descoperea o persoanã la fel de primej-
dioasã ca strãinul: pe sine însãºi. Cu patru zile în
urmã credea cã se obiºnuise tot mai mult cu ceea
ce era, cu ceea ce putea aºtepta de la viaþã, cu fap-
tul cã viaþa din Viscos nu era chiar atît de rea -
vara, Ia urma urmelor, regiunea era inundatã de
turiºti, care numeau locul "un paradis".
Acuma ieºeau din morminte monºtrii care îi te-
rorizau nopþile, o fãceau sã se simtã nefericitã, ne-
dreptãþitã, pãrãsitã de Dumnezeu ºi de soartã. Mai
rãu: o sileau sã vadã amãrãciunea pe care o tîra
dupã sine zi ºi noapte, în pãdure ºi Ia muncã, în ra-
rele întîlniri ºi în numeroasele clipe de solitudine.
"Afurisit sã fie omul ãsta. ªi afurisitã ºi eu, care
l-am silit sã-mi taie calea."
Pe and se întorcea în sat, îºi regreta fiecare mi-
nut din viaþã ºi hulea împotriva maicã-sii pentru
ca murise atît de timpuriu, împotriva bunicã-sii
53
pentru cã o-nvãþase sã fie bunã ºi cinstitã, îmn0
triva prietenilor care o pãrãsiserã, împotriva desti-
nului care o hãrþuia în continuare.
Berta era tot la locul ei.
- Ai mers foarte repede - zise ea. ªezi aici
lîngã mine ºi odihneºte-te.
Chantal îi urmã îndemnul. Ar fi fãcut orice pen-
tru ca timpul sã treacã mai iute.
- S-ar zice cã satul se schimbã - zise Berta. E
ceva diferit în aer; ieri l-am auzit urlînd pe lupul
blestemat.
Fata se simþi uºuratã. Blestemat sau nu, peste
noapte uriaºe un lup ºi cel puþin încã o persoanã,
afarã de ea, îl auzise.
- Tîrgul ãsta nu se schimbã niciodatã - rãs-
punse ea. Doar anotimpurile trec ºi vin, iar acum
e rîndul iernii.
- Nu. E vorba de sosirea strãinului.
Chantal se stãpîni. O fi vorbit oare ºi cu altci-
neva?
Ce are de-a face sosirea strãinului cu Vis-
cos-ul?
îmi petrec toatã ziua privind natura. Unii
cred cã e pierdere de vreme, dar a fost singurul mij-
loc pe care l-am gãsit ca sã mã împac cu dispariþia
celui pe care atîta l-am iubit. Vãd cã anotimpurile
trec, copacii îºi pierd frunzele ºi apoi ºi le recupe-
reazã. Dar, din cînd în cînd, cîte un element neaº-
teptat din naturã creeazã schimbãri definitive. Mi
s-a spus cã munþii din jurul nostru sînt rezultatul
unui cutremur produs cu milenii în urmã.
54
Fata încuviinþã din cap; la fel învãþase ºi ea la
ªC°l-âDupã aceea, nimic nu va mai fi la fel. Mi-e
teamã cã aºa ceva se poate întîmpla acum.
Chantal se simþi îndemnatã sã povesteascã is-
toria cu aurul, dar bãnuia cã bãtrîna ºtie ceva, aºa
încîttãcu.
__ M-am tot gîndit la Ahab, marele nostru re-
formator, eroul nostru, bãrbatul binecuvîntat de
Sfîntul Savin.
- De ce la Ahab?
Pentru cã el era capabil sã înþeleagã cã un
mic amãnunt, oricît ar fi de bine intenþionat, poa-
te distruge totul. Se povesteºte cã, dupã ce a pa-
cificat oraºul, dupã ce i-a îndepãrtat pe proscriºii
recidiviºti ºi a modernizat agricultura ºi comerþul
din Viscos, ºi-a adunat prietenii ca sã-i ospãteze ºi
a gãtit pentru ei o bucatã de carne suculentã. Deo-
datã ºi-a dat seama cã sarea se isprãvise.
Ahab I-a chemat atunci pe fiul sãu:
- Du-te pînã-n sat ºi cumpãrã sare. Dar sã plã-
teºti un preþ corect pentru ea: nici prea scumpã, nici
prea ieftinã.
Fiul lui rãmase surprins:
 înþeleg cã nu trebuie sã plãtesc mai scump,
tatã. Dar dacã mã pot tocmi niþel, de ce sã nu eco-
nomisesc ceva bani?
într-un oraº mare, aºa ar fi bine sã faci. Dar
într-un sat ca al nostru, asta ar fi începutul sfîrsi-
tului.
Bãiatul plecã fãrã sã mai întrebe nimic. Oaspe-
þn insã, care asistaserã la conversaþie, voirã sã ºtie
55
de ce nu trebuia sã cumpere sarea mai ieftin i
Ahab le rãspunse:
Cine vinde sarea sub preþ face asta pentr
cã are nevoie disperatã de bani. Cine profitã de si
tuaþia unuia ca el vãdeºte dispreþ pentru sudoarea
ºi strãdania unui om care a muncit ca sã producã
ceva.
Bine, dar e prea puþin pentru ca un sat sã
fie distrus.
ªi la începutul lumii nedreptatea a fost micã
Dar fiecare om venit dupã aceea a sporit-o cu ceva
gîndind totdeauna cã nu avea mare însemnãtate' I
ºi uite unde am ajuns azi.
Ca strãinul, de exemplu - zise Chantal, st
rînd ca Berta sã confirme cã stãtuse ºi ea de vorbã
cu el. Ea însã rãmase tãcutã.
Nu ºtiu de ce dorea Ahab atît de mult sã sal-l
veze Viscos-ul - insistã ea. înainte era un cuib de
rãufãcãtori, acum e un sat de laºi.
Bãtrîna ºtia cu siguranþã ceva. Mai rãmînea sã
descopere dacã-i povestise chiar strãinul.
- Aºa e. Dar nu ºtiu dacã e vorba într-adevãr
de laºitate. Cred cã toatã lumea se teme de schim-
bãri. Toþi vor ca Viscos-ul sã fie aºa cum a fost din-
totdeauna: o aºezare unde nu poþi decît sa cultivi
pãmîntul ºi sã creºti vite, care-i primeºte bine pe
vînãtori ºi pe turiºti, dar unde fiecare ins ºtie exact
ce se va întîmpla a doua zi, iar unicele lucruri im-
previzibile sînt furtunile naturii. Poate e un mijloc
de a gãsi pacea, dar sînt de acord cu dumneata
într-o privinþã: toþi cred cã pot controla totul dar
nu controleazã nimic.
56
_ Nu controleazã nimic - încuviinþã Chantal.
__ Nimeni nu poate adãuga nici o liniuþã ºi
nici un punctiºor la ceea ce a fost scris" - zise bã-
SSa citind un text din Evanghelie. Dar ne place
Jã trãim cu iluzia asta, pentru cã ne face sã ne sim-
þim mai siguri pe noi.
' în fine, e o alegere ca oricare alta, deºi ar fi o
prostie sã'încercãm sã controlãm lumea, punîn-
du-ne credinþa într-o siguranþã complet falsã, care
pînã la urmã ne lasã pe toþi nepregãtiþi pentru via-
tã; cînd te aºtepþi mai puþin, un cutremur face sã
aparã munþi, un trãsnet ucide un pom care se pre-
gãtea sã renascã la primãvarã, un accident de vî-
nãtoare curmã viaþa unui bãrbat cinstit.
Berta povesti, pentru a suta oarã, cum îi murise
bãrbatul. Era unul dintre cei mai respectaþi ghizi
din regiune, un om care privea vînãtoarea nu ca
pe un sport sãlbatic, ci ca pe un mijloc de a respec-
ta tradiþia locului. Mulþumitã lui, Viscos-ul crease
o rezervaþie de animale, primãria elaborase cîteva
legi pentru protecþia cîtorva specii aproape stinse,
pentru fiecare pradã doborîtã se încasau taxe, iar
banii se întorceau în folosul comunitãþii.
Soþul Bertei cãuta sã vadã în sportul acela -
sãlbatic pentru unii, tradiþional pentru alþii - un
mod de a-i învãþa pe vînãtori cîte ceva despre arta
de a trãi. Cînd sosea cineva cu mulþi bani, dar pu-
þinã experienþã, îl ducea într-un loc înþelenit. Aco-
lo, în vîrful unei pietre, punea o cutie de bere.
Se depãrta la vreo cincizeci de metri de cutie
ªi, dintr-un singur foc, o fãcea sã zboare în aer.
"Sînt cel mai bun þintaº din regiune", zicea el.
-Am sã vã-nvãþ acum sã fiþi la fel de bun ca mine."
57
Punea la loc curia în aceeaºi poziþie, revenea la
aceeaºi distanþã, scotea o batistã din buzunar ºi
cerea sã fie legat la ochi. Apoi îndrepta iarãºi arma
în direcþia þintei ºi trãgea din nou.
"Am nimerit?", întreba el, trãgîndu-ºi legãtura
de pe ochi.
"Evident cã nu", rãspundea vînãtorul proaspãt
sosit, încîntat sã-l ºtie umilit pe ghidul orgolios.
"Glonþul a trecut foarte departe. Nu cred cã ai ce
sã mã-nveþi."
"Tocmai v-am învãþat lecþia cea mai importantã
a vieþii", rãspundea soþul Bertei. "Ori de cîte ori
vreþi sã realizaþi ceva, pãstraþi-vã ochii deschiºi ºi
asiguraþi-vã cã ºtiþi exact ce anume doriþi. Nimeni
nu-ºi poate nimeri þinta cu ochii închiºi."
Odatã, în timp ce punea cutia la locul ei dupã
primul foc, celãlalt vînãtor crezu cã-i venise lui rîn-
dul sã-ºi încerce calitãþile de ochitor. Trase înainte
ca soþul Bertei sã se întoarcã la loc; greºi, împuº-
cîndu-l în gît. Nu avusese timp sã înveþe admira-
bila lecþie despre concentrare ºi obiectivitate.
- Trebuie sã mã duc - zise Chantal. Mai am
cîte ceva de fãcut înainte de-a merge la muncã.
Berta îi spuse bunã ziua ºi o-nsoþi cu privirea
pînã cînd o vãzu dispãrînd pe ulicioara de lîngã
bisericã. Anii petrecuþi în faþa porþii, privind mun-
þii, norii ºi vorbind în gînd cu rãposatul ei soþ o în-
vãþaserã sã "vadã" persoanele. Vocabularul îi era
limitat, nu izbutea sã gãseascã alt cuvînt ca sã-ºi
descrie mulþimea de senzaþii pe care i le produceau
ceilalþi, dar se întîmpla ceva aparte: îi "distingea"
pe ceilalþi, le cunoºtea sentimentele.
58
Totul a început la înmormîntarea marii ºi sin-
gurei sale iubiri; ploua, cînd un copil de lîngã ea -
fiul unor localnici, care azi era bãrbat în toatã firea
ºi locuia la mii de kilometri de-acolo - o întrebã
de ce era tristã.
Berta nu vru sã-l sperie pe micuþ vorbindu-i de
moarte ºi despãrþiri: spuse doar cã soþul ei plecase
ºi are sã treacã pesemne multã vreme pînã cînd
avea sã se întoarcã la Viscos.
- Cred cã v-a pãcãlit - rãspunse bãieþelul -.
Tocmai l-am vãzut ascunzîndu-se îndãrãtul unui
mormînt, cu o lingurã de supã în mînã.
Mama bãieþaºului auzise comentariul ºi-l mus-
trã cu severitate. "Copiii zic mereu cã vãd fel de
fel de lucruri", zise ea, cerîndu-ºi scuze. Berta însã
încetã numaidecît sã mai plîngã ºi privi în direcþia
indicatã; bãrbatul ei avea mania de-a mînca supa
numai cu o anumitã lingurã, deºi pe ea o enerva
tare mult - doar toate lingurile sînt la fel ºi con-
þin aceeaºi cantitate de supã -, totuºi el se încã-
pãþîna sã foloseascã numai una ºi aceeaºi lingurã.
Berta nu povestise nimãnui împrejurarea asta, de
teamã ca lumea sã nu-l socoteascã nebun.
Bãieþaºul, aºadar, îl vãzuse într-adevãr pe so-
þul ei; lingura era un semn. Copiii "vedeau" lucruri.
Se hotãrî ºi ea sã înveþe "sã vadã", pentru cã voia
sã stea de vorbã cu el, sã-l ºtie întors înapoi - chiar
dacã numai în chip de nãlucã.
La început, se închisese în casã ºi nu ieºea decît
rareori, nãdãjduind ca el sã-i aparã în cale. într-o
bunã zi, avu o presimþire: trebuia sã meargã în
poarta casei ºi sã înceapã a H atentã la ceilalþi, simþi
59
cã soþul ei voia ca viaþa sã-i fie mai veselã, sã ia par-
te mai mult la ceea ce se întîmpla în sat.
îºi aºezã scaunul în faþa casei ºi rãmase cu pri-
virea la munþi; puþinã lume umbla pe strãzile din
Viscos, dar, chiar în prima zi, veni o vecinã din sa-
tul cel mai apropiat zicînd cã negustorii de la tîrg
vindeau foarte ieftin tacîmuri de bunã calitate -
ºi, ca sã-ºi întãreascã spusele, scoase din buzunar
o lingurã.
Berta îºi dãdu seama cã n-avea sã-ºi mai vadã
soþul niciodatã, dar ºi cã el îi cerea sa rãmînã acolo
cu ochii aþintiþi la sat, ºi cã ea o va face întocmai.
Cu timpul, începu sã observe o prezenþã în stînga
ei ºi avu certitudinea cã el era acolo, þinîndu-i tovã-
rãºie ºi apãrînd-o de orice primejdie, pe lîngã fap-
tul cã o învãþa sã vadã lucruri pe care ceilalþi nu
le distingeau, precum desenele din nori, care tot-
deauna aduceau mesaje. Se întrista un pic cînd în-
cerca sã-l priveascã din faþã, atunci chipul dispãrea;
curînd însã observã cã putea sã converseze cu el
folosindu-ºi intuiþia, ºi astfel începurã sã poarte
lungi discuþii despre tot felul de lucruri.
Trei ani mai tîrziu ajunse sã poatã "vedea" sen-
timentele oamenilor, în afarã de faptul cã asculta
sfaturi practice pe care i le dãdea soþul ei ºi care,
în cele din urmã, îi erau de mare folos; aºa se face
cã nu s-a lãsat înºelatã cînd i s-a oferit o indemni-
zaþie de deces mai micã decît i se cuvenea, cã-ºi re-
trãsese banii de la bancã cu puþin înainte ca aceasta
sã dea faliment, spulberînd ani de trudã a nume-
roºi oameni din regiune.
într-o dimineaþã - nu-ºi mai amintea cu cît
timp în urmã avusese loc aceastã întîmplare el
I
60
- nusese cã era posibil ca Viscos-ul sã fie distrus.
R Sa se eîndi numaidecît la un cutremur, la apa-
riria unor noi munþi prin pãrþile locului, dar el o
Knisti încredinþînd-o cã aºa ceva nu avea sã se în-
tâmple pe acolo în urmãtoarele cîteva milenii; îl în-
eriiora însã alt fel de distrugere, cu toate cã nici el
'msusi nu ºtia sã spunã ce anume. Dar o rugã sã
rãmînã atentã, cãci era satul lui ºi locul la care þi-
nea cel mai mult pe lume, chiar dacã-l pãrãsise mai
devreme decît ºi-ar fi dorit-o.
Berta începu sã se uite cu ºi mai mare atenþie la
oameni, la contururile norilor, la vînãtorii care so-
seau ºi plecau, dar nimic nu pãrea sã arate cã cineva
ar fi încercat sã distrugã o aºezare ce nu fãcuse rãu
nimãnui. Soþul ei stãruia însã ca ea sã-ºi continue
veghea, iar ea fãcu întocmai cum îi cerea el.
Cu trei zile în urmã, vãzuse cã strãinul venise
însoþit de un diavol ºi-ºi dãdu seama cã aºteptarea
ei se terminase. Azi, observase cã fata avea alãturi
un diavol ºi un înger; imediat puse în legãturã un
fapt cu celãlalt ºi înþelese cã în satul ei urma sã se
întîmple ceva neobiºnuit.
Zîmbi în sinea ei, privi în partea stingã ºi schiþã
un sãrut discret. Nu era o bãtrînã inutilã; avea ceva
foarte important de fãcut, sã salveze aºezarea unde
se nãscuse, chiar dacã nu ºtia ce mãsuri de preve-
dere ar fi trebuit sã ia.
Chantal o lãsã pe bãtrînã cufundatã în gîndu-
nle ei ºi se întoarse acasã. Berta avea reputaþia -
cum ºuºoteau între ei locuitorii din Viscos - cã ar
h o vrãjitoare bãtrînã. Se spunea cã petrecuse un
61
an întreg închisã în casã ºi-n vremea asta învãtas
artele magiei. Cînd Chantal întrebã odatã cine
învãþase, unii spuserã cã însuºi diavolul, care i s
arãta noaptea; alþii susþineau cã ea îl invoca pe vm
preot celt, folosind cuvintele pe care le învãþase de
la pãrinþii ei. Dar nimeni nu fãcea mare caz de asta-
Berta era inofensivã ºi ºtia mereu sã povesteascã
istorioare frumoase.
Aveau dreptate, deºi erau mereu aceleaºi isto-
rioare. Brusc, Chantal se opri cu mîna pe mãciulia
clanþei. Deºi auzise de multe ori cum murise soþul
Bertei, abia atunci îºi dãdu seama cã în acea îm-
prejurare asta era o lecþie de foarte mare însemnã-
tate pentru ea. îºi aminti de recenta ei plimbare prin
pãdure, de ura ei surdã deschizînd focul în toate
direcþiile, gata sã rãneascã de-a valma pe oricine-i
sta în preajmã - chiar pe ea însãºi, tîrgul, pe lo-
cuitorii lui, pe copiii locuitorilor lui.
Adevãrata ei þintã era însã una singurã: strãinul.
Sã se concentreze, sã tragã, sã se asigure cã a ucis
prada. Pentru asta avea nevoie de un plan - ar fi
fost o nerozie sã spunã ceva în noaptea aceea, ne-
obþinînd altceva decît ca situaþia sã scape de sub
control. Se hotãrî sã amîne cu o zi relatarea întîl-
nirii sale cu strãinul - dacã ar fi fost sã le-o dezvã-
luie totuºi locuitorilor din Viscos.
în noaptea aceea, cînd se duse sã încaseze banii
pentru rîndul de bãuturã pe care obiºnuia sã-l plã-
teascã strãinul, Chantal observã cã acesta îi strecu-
rã un bileþel. îl pãstrã în buzunar, prefãcîndu-se
cã nu-i dã nici o importanþã, deºi îºi dãdea seama
cã din cînd în cînd - ochii strãinului îi cãutau
pe-ai ei, într-o interogaþie mutã. Jocul pãrea cã se
inversase acum: situaþia o controla ea, alegîndu-ºi
cîmpul de luptã ºi ora bãtãliei. Aºa procedau vînã-
torii experimentaþi: impuneau ei condiþiile, pentru
ca prada sã vinã ea la ei.
Abia dupã ce se întoarse la ea în camerã, de astã
datã cu senzaþia cã avea sã doarmã foarte bine în
noaptea aceea, despãturi bileþelul: bãrbatul îi ce-
rea sã se întîlneascã în acelaºi loc unde se cunos-
cuserã.
Spunea în încheiere cã prefera sã vorbeascã cu
ea între patru ochi. Dar puteau sta de vorbã, dacã
asta ar fi fost dorinþa ei, ºi în prezenþa tuturora.
Chantal nu trecu cu vederea ameninþarea; ba
dimpotrivã, fu mulþumitã cã o primise. Asta do-
vedea cã el începea sã-ºi piardã controlul, deoa-
rece bãrbaþii ºi femeile cu adevãrat periculoºi nu
63
procedeazã niciodatã astfel. Ahab, marele pacifi-
cator al Viscos-ului, obiºnuia sã spunã: "Existã
douã feluri de idioþi - cei care renunþã sã facã ceva
pentru cã au primit o ameninþare ºi cei care cred
cã fac ceva pentru cã ameninþã."
Rupse bileþelul în mici bucãþele, îl aruncã în
closet, trase apa, fãcu o baie cu apa aproape clo-
cotitã, se vîrî sub pãturi ºi zîmbi. Obþinuse exact
ce voia: sã se întîlneascã din nou cu strãinul, pen-
tru o conversaþie între patru ochi. Dacã voia sã afle
cum sã-l înfrîngã, trebuia sã-l cunoascã mai bine.
Adormi aproape instantaneu - un somn
profund, odihnitor, relaxat. Petrecuse o noapte cu
Binele, apoi o noapte cu Binele ºi cu Rãul, în fine,
una cu Rãul. Nici unul dintre cei doi nu obþinuse
vreun rezultat, ci rãmãseserã vii în sufletul ei ºi
acum începeau sã se lupte unul cu altul, pentru a
demonstra care era mai tare.
Ond sosi strãinul, ploaia o pãtrunsese pe Chan-
tal pînã la oase; furtuna reîncepuse.
- Nu o sã vorbim despre vreme - zise ea.
Plouã, dupã cum vezi. ªtiu un Ioc unde putem sta
de vorbã mai confortabil.
Se ridicã în picioare ºi scoase un sac de pînzã.
Ai o puºcã înãuntru - zise strãinul.
Da.
Vrei sã mã ucizi.
Da, vreau. Nu ºtiu dacã voi reuºi, dar vreau
cu tãrie. Arma însã am adus-o cu alt scop: s-ar pu-
tea sã-mi iasã-n cale lupul blestemat, aº putea sã-l
împuºc ºi aº ajunge astfel sã fiu mai respectatã în
Viscos. L-am auzit urlînd ieri noapte, deºi nimeni
nu mã crede.
Ce e cu lupul ãsta blestemat?
Ea stãtu la îndoialã dacã sã-ºi permitã sau nu
mai multã intimitate cu bãrbatul acela care îi era
în definitiv duºman. îºi aduse aminte de o carte
despre artele marþiale japoneze - citea totdeauna
ce uitau oaspeþii la hotel, indiferent de subiect, de-
! V°ia Sã"ºi risiPeascã banii cumpãrînd
ta. Acolo stãtea scris cã cea mai bunã metodã de
°^C i
65
a-þi slãbi adversarul este sã-l faci sã creadã cã
de partea lui. ' v
Umblînd prin ploaie ºi vînt, ea îi povesti ist
ria. Cu doi ani în urmã, un bãrbat din Viscos -I
mai exact fierarul satului - plecase sã se plimb
cînd, fãrã sã ºtie cum, se pomenise faþã-n fatã c
un lup ºi cu puii lui. Bãrbatul se sperie, rupse o
cracã ºi se nãpusti asupra animalului. în mod nor
mal, lupul ar fi fugit, dar, cum era cu puiºorii lui
contraatacã ºi-l muºcã de picior. Fierarul, un bãr-
bat cãruia meseria îi pretindea o forþã ieºitã din
comun, reuºi sã-l izbeascã atît de violent, încît ani-
malul sfîrºi prin a da înapoi; lupul se afundã în pã-
dure cu pui cu tot ºi nu mai fu vãzut niciodatã; tot
ce se ºtia era cã avea un semn alb la urechea stingã.
De ce e "blestemat"?
De obicei animalele, chiar ºi cele mai fioroa-
se, nu-i atacã pe oameni, cu excepþia unor situaþii
excepþionale, ca în cazul acela, ca sã-ºi apere puii.
Totuºi, dacã atacã ºi gustã sînge de om, devin peri-
culoase; totdeauna îºi doresc ºi mai mult, încetea-
zã sã mai fie animale sãlbatice ºi se transformã în
ucigaºi. Toþi cred cã, într-o bunã zi, lupul cu pii-l
cina va ataca din nou. I
"E povestea mea", gîndi strãinul.
Chantal fãcea tot posibilul sã meargã repede,
cãci era mai tînãrã, mai antrenatã ºi þinea sã aibã
avantajul psihologic de a-l obosi ºi umili pe bãrba-
tul care o însoþea; el însã izbutea sã menþinã ritmul
paºilor ei. Chiar cînd gîfîi niþel, nu-i ceru sã mear-
gã mai încet.
Ajunserã la un mic cort de plastic verde, bine
camuflat,
muflat, utilizat de vînãtori ca loc din care sã poatã
66
- di prada. Se aºezarã înãuntru, frecmdu-ºi fxe-
P nLe îngheþate ºi suflînd în ele.
mCe vre!? - '** ea. De ce mi-ai trimis bi-
!^Am sã-þi propun o ghicitoare: care dintre toa-
te zilele vieþii noastre nu vine niciodatã?
Nici un rãspuns.
__ Ziua de mîine. Se pare însã cã dumneata crezi
cã ziua de mîine va veni ºi cã vei putea amîna ceea
ce þi-am cerut. Azi începe sfîrºitul de sãptãmînã;
dacã dumneata nu vei spune nimic, o voi face eu
însumi.
Chantal ieºi din refugiu, se opri la o distanþã si-
gurã de el, desfãcu sacul de pînzã ºi scoase puºca.
Strãinul pãru a nu-i da nici o importanþã.
Dumneata ai scos aurul - continuã el. Dacã
ar trebui sã scrii o carte despre experienþa dumi-
tale, îþi închipui cã majoritatea cititorilor, avînd de
înfruntat toate greutãþile pe care le înfruntã, fiind
atît de des nedreptãþiþi de viaþã ºi de semeni, fiind
siliþi sã plãteascã ºcoala copiilor ºi mîncarea de pe
masã - crezi cã toþi oamenii ãºtia te-ar lãsa sã fugi
cu lingoul?
Nu ºtiu - zise ea, introducînd un cartuº în
armã.
- Nici eu. Ãsta e rãspunsul pe care-l doresc.
Fu introdus ºi al doilea cartuº.
- Eºti gata sã mã ucizi, deºi ai încercat sã mã
liniºteºti cu povestea aia cu lupul gãsit. Nu faci rãu,
pentru cã asta înseamnã un rãspuns la întrebarea
mea: nmþele umane sînt în esenþã rele, o simplã fã-
tucã dintr-un sat izolat e capabilã sã comitã o crimã
67
pentru bani. Am sã mor, dar acum ºtiu rãspunsul
ºi mor împãcat.
- Þine-o - ºi-i dãdu strãinului arma. Nimeni
nu ºtie cã te cunosc. Toate datele din fiºa dumitale
sînt false. Poþi sã pleci cînd vrei ºi, dupã cît înþe-
leg, poþi sã te duci oriunde în lume. Nu ai nevoie
sã fi bun þintaº: ajunge sã îndrepþi puºca în direcþia
mea ºi sã apeºi pe trãgaci. Cartuºul e alcãtuit din
numeroase bucãþele de plumb care, de îndatã ce
pãrãsesc þeava, se rãspîndesc sub formã de con.
Pot ucide pãsãri ºi fiinþe umane. Poþi chiar sã pri-
veºti în altã parte, dacã nu vrei sã-mi vezi corpul
ciuruit.
Bãrbatul puse degetul pe trãgaci, þinti spre ea
ºi, spre surprinderea ei, Chantal constatã cã þinea
arma corect, ca un profesionist. Rãmaserã aºa vre-
me îndelungatã, ea ºtiind cã un simplu pas greºit
sau o tresãrire provocatã de ivirea neaºteptatã a
unui animal puteau face ca degetul sã se punã în
miºcare ºi arma sã tragã. în clipa aceea îºi dãdu sea-
ma de infantilismul gestului ei, încercînd sã pro-
voace doar din plãcerea de a provoca, zicîndu-ºi
cã nu era în stare sã facã ceea ce le cerea sã facã ce-
lorlalþi.
Strãinul continua sã þinã arma îndreptatã spre
ea, ochii nu îi clipeau, mîinile nu-i tremurau. Acum
era tîrziu - fie ºi pentru cã el era convins pesem-
ne cã, în definitiv, nu era o idee rea sã punã capãt
vieþii acelei fete care-l sfidase. Chantal se pregãtea
sã-l roage s-o ierte, dar strãinul lãsã arma jos îna-
inte ca ea sã apuce a spune ceva.
- Pot aproape sã-þi pipãi frica - zise el, îna-
poindu-i tinerei arma. Simt mirosul transpiraþiei
68
care te scaldã, chiar dacã ploaia reuºeºte sã-l mas-
cheze; ºi-þi aud bãtãile inimii, care stã sã-þi sarã din
piept, cu toate cã vîntul scuturã copacii ºi face un
zgomot infernal.
Am sã fac ce mi-ai cerut astã-noapte - zise
Chantal, prefãcîndu-se cã nu auzea toate adevã-
rurile pe care tocmai i le spusese el. în definitiv,
ai venit la Viscos pentru cã voiai sã afli mai multe
despre propria dumitale naturã, sã ºtii dacã eºti
bun sau rãu. Ceva þi-am ºi arãtat: în ciuda a tot ce
simt sau nu simt acum, dumneata ai fi putut apã-
sa pe trãgaci ºi totuºi n-ai fãcut-o. ªtii de ce? Pen-
tru cã eºti laº. Te foloseºti de ceilalþi ca sã-þi rezolvi
propriile conflicte, dar eºti incapabil sã adopþi anu-
mite atitudini.
Un filozof german a spus odatã: "Pînã ºi
Dumnezeu are un infern: dragostea lui pentru oa-
meni." Nu, nu sînt laº. Am apãsat trãgaciuri mult
mai periculoase decît cel al armei acesteia: mai bine
zis, am fabricat arme mult mai bune decît asta ºi
le-am rãspîndit în toatã lumea. Am fãcut totul per-
fect legal, ca tranzacþii aprobate de guvern, cu apro-
bãri de export, cu impozitele plãtite. M-am cãsãtorit
cu o femeie pe care o iubeam, am avut douã fete
frumoase, niciodatã n-am delapidat nici mãcar un
cent de la compania mea ºi am ºtiut totdeauna sã
pretind ceea ce mi se datora.
Spre deosebire de dumneata, care te consideri
persecutatã de soartã, eu am fost întotdeauna un
om capabil de acþiune, în stare sã lupt cu numeroa-
sele adversitãþi pe care le-am înfruntat, sã pierd
unele bãtãlii, sã cîºtig altele, dar ºi sã înþeleg cã vic-
toriile ºi înfrîngerile fac parte din viaþa tuturora -
69
afarã de cea a laºilor, aºa cum ai spus dumneata, de
vreme ce unii ca ei nu pierd ºi nu cîºtigã niciodatã.
Am citit mult. Am frecventat biserica. Am fost
om cu frica lui Dumnezeu, i-am respectat porun-
cile. Eram directorul foarte bine plãtit al unei firme
uriaºe. Cum primeam comisioane pentru fiecare
tranzacþie încheiatã, am cîºtigat destul ca sã-mi în-
treþin soþia, fetele, nepoþii ºi strãnepoþii, deoarece
comerþul cu arme este afacerea cea mai bãnoasã de
pe lume. Cunoºteam importanþa fiecãrei piese pe
care-o vindeam, aºa încît controlam personal afa-
cerile; am descoperit cîteva cazuri de corupþie, i-am
concediat pe cei implicaþi ºi am întrerupt vînzãrile.
Armele mele erau fãcute pentru apãrarea ordinii,
singurul mod de a asigura progresul ºi dezvolta-
rea lumii, aºa gîndeam eu.
Strãinul se apropie de Chantal ºi-o prinse de
umeri; voia ca ea sã-l priveascã în ochi, sã înþelea-
gã cã spune adevãrul.
- Dumneata crezi pesemne cã fabricanþii de
arme sînt tot ce poate fi mai rãu pe lume. Poate
cã ai dreptate; realitatea e însã cã omul le foloseºte
încã de pe vremea cavernelor - mai întîi ca sã uci-
dã animalele, apoi ca sã cucereascã puterea asupra
celorlalþi. Lumea a mai existat fãrã agriculturã, fãrã
creºtearea vitelor, fãrã religie, fãrã muzicã -, dar
niciodatã n-a existat fãrã arme.
Luã o piatrã de pe jos.
- Iat-o: prima dintre ele, dãruitã generos de
Mama noastrã Natura celor care trebuiau sã se
confrunte cu animalele preistorice. O piatrã ca asta
trebuie sã-l fi salvat pe un om, iar omul ãsta, dupã
nenumãrate generaþii, a fãcut ca dumneata ºi cu
70
mine sã venim pe lume. Dacã el n-ar fi avut pia-
tra asta carnivorul asasin l-ar fi devorat ºi sute de
milioane de inºi nu s-ar mai fi nãscut.
Vîntul se înteþi ºi ploaia era de-a dreptul supã-
rãtoare, dar ei continuau sã se priveascã drept în
°C _ Deci aºa cum multã lume îi criticã pe vînã-
tori, dar Viscos-ul îi primeºte cu tot fastul din cau-
zã cã trãieºte de pe urma lor, aºa cum oamenii
detestã sã vadã tauri în arenã, dar se duc la mãce-
lãrie ca sã cumpere carne, pretinzînd cã animalele
au avut parte de o moarte "onorabilã", la fel mul-
tã lume îi criticã pe fabricanþii de arme, dar aceº-
tia vor continua sã existe atîta vreme cît va continua
sã existe fie ºi o singurã armã pe faþa pãmîntului.
Cãci atîta timp cît ar mai exista una, ar trebui sã
existe ºi altele, altminteri echilibrul s-ar strica în
mod periculos.
- Ce-au de-a face toate astea cu satul meu? --
întrebã Chantal. Ce-au de-a face cu încãlcarea po-
runcilor, cu crima, cu furtul, cu esenþa fiinþei uma-
ne, cu Binele ºi cu Rãul?
Ochii strãinului se schimbarã, ca ºi cum ar fi fost
inundaþi de o tristeþe profundã.
- Adu-þi aminte ce þi-am spus la început; m-am
strãduit totdeauna sã-mi fac afacerile în conformi-
tate cu legile, mã consideram ceea ce se numeºte de
obicei "un om de bine". într-o dupã-amiazã am pri-
mit un telefon la biroul meu: o voce femininã, su-
avã dar fãrã nici o urmã de emoþie, zicea cã grupul
ei terorist îmi rãpise soþia ºi fetele. Cereau în schimb
ceea ce le puteam furniza eu: arme. Mi-au cerut
sa pãstrez secretul, mi-au spus cã familiei mele nu
71
i se va întîmpla nimic dacã urmez instrucþiunile
pe care aveau sã mi le dea ei.
Femeia închise zicînd cã urma sã mã sune din
nou peste o jumãtate de orã ºi-mi ceru sã aºtept în-
tr-o anumitã cabinã telefonicã de la garã. îmi spu-
se sã nu-mi fac griji peste mãsurã, toate erau bine
tratate ºi aveau sã fie eliberate peste cîteva ore -
întrucît tot ce trebuia sã fac era sã trimit un mesaj
electronic la una din filialele noastre dintr-o anumitã
þarã. Nici nu era vorba de un furt, ci de o vînzare
legalã care putea trece total neobservatã în compa-
nia pentru care lucram.
Ca un cetãþean educat în respectul legilor ºi obiº-
nuit sã se simtã apãrat de ele, primul lucru pe care
l-am fãcut a fost sã anunþ poliþia. O clipã mai tîrziu
nu mai eram stãpîn pe acþiunile mele, mã transfor-
masem într-un ins incapabil sã-ºi protejeze pro-
pria familie, universul meu era populat acum de
voci anonime ºi apeluri telefonice frenetice. Cînd
m-am dus la cabina indicatã, o veritabilã armatã
de tehnicieni fãcuserã deja legãtura dintre cablul
telefonic subteran ºi aparatura cea mai modernã
cu putinþã, astfel încît sã poatã identifica instanta-
neu locul de unde venea apelul. Erau pregãtite de
decolare elicoptere, erau plasate maºini în puncte
strategice ca sã întrerupã traficul, oameni antre-
naþi ºi înarmaþi pînã-n dinþi fuseserã puºi în aler-
tã maximã.
Douã guverne diferite, de pe continente înde-
pãrtate, fuseserã înºtiinþate de întîmplare ºi inter-
ziseserã orice negociere; tot ce aveam de fãcut era
¦ sã primesc ordine, sã repet frazele ce-mi erau co-
72
municate, sã mã comport aºa cum îmi cereau spe-
Cia înainte de sfîrºitul zilei, ascunzãtoarea unde
erau þinute ostaticele a fost invadatã, ºi rãpitorii -
doi tineri ºi o fatã, aparent fãrã nici o experienþã,
simple piese eliminabile ale unei puternice organi-
zaþii politice - erau morþi, ciuruiþi de gloanþe.
Avuseserã însã timp sã le execute pe soþia ºi pe fii-
cele mele. Dacã ºi Dumnezeu are un infern, ºi anu-
me dragostea lui pentru oameni, orice om are un
infern la îndemînã, ºi anume dragostea pentru pro-
pria-i familie.
Bãrbatul fãcu o pauzã: se temea cã nu-ºi va mai
stãpîni glasul ºi va manifesta o emoþie pe care þi-
nea sã ºi-o ascundã. De îndatã ce izbuti sã-ºi re-
vinã, continuã:
- Atît poliþia cît ºi rãpitorii folosiserã arme
fabricate de industria mea. Nimeni nu ºtie cum de
au ajuns în mîinile teroriºtilor, dar asta n-are nici o
importanþã; erau acolo. In pofida eforturilor mele,
a luptei mele pentru ca totul sã fie conform celor
mai rigide norme de producþie ºi vînzare, familia
mea fusese ucisã de ceva ce fusese vîndut de mine
cîndva, poate în timp ce luam prînzul în restauran-
tul cel mai scump, discutînd despre vreme sau de-
spre politica mondialã.
O nouã pauzã. Cînd reluã, pãrea cã vorbeºte alt-
cineva, ca ºi cum nimic din toate acelea n-ar fi avut
legãturã cu el:
- Cunosc bine arma ºi muniþia folositã pentru
uciderea familiei mele ºi ºtiu unde au tras: în piept.
Cmd intrã, glonþul face doar un mic orificiu, mai
mic decît lãþimea degetului dumitale mic. Cînd lo-
73
veste însã primul os, se împarte în patru ºi fiecare
dintre fragmente se îndreaptã în altã direcþie, dis-
trugînd cu violenþã tot ce întîlneºte în cale: rinichi,
ficat, plãmîni. De fiecare datã cînd atinge ceva foar-
te rezistent, cum ar fi o vertebrã, îºi schimbã iar di-
recþia, antrenînd de obicei fragmente lipite de el
ºi muºchi distruºi - pînã cînd ajunge sã iasã. Fie-
care dintre cele patru orificii de ieºire este aproape
de mãrimea unui pumn, iar glonþul încã mai are
forþa de a împrãºtia prin încãpere fîºiile de þesuturi,
carne ºi oase care se lipiserã de el în timp ce strã-
bãtea interiorul corpului.
Totul dureazã mai puþin de douã secunde; douã
secunde ca sã mori s-ar putea sã nu parã mult, dar
nu aºa se mãsoarã timpul. înþelegi, sper.
Chantal dãdu afirmativ din cap.
- Mi-am pãrãsit postul la sfîrºitul anului. Am
cãlãtorit în lungul ºi-n latul pãmîntului, plîngîn-
du-mi de unul singur durerile, întrebîndu-mã cum
de e capabilã de atâta rãutate fiinþa umanã. Am pier-
dut lucrul cel mai însemnat pe care-l poate avea
un om: credinþa în aproapele sãu. Am rîs ºi am plîns
de ironia lui Dumnezeu, de felul cum mi-a arãtat,
într-un chip atît de absurd, cã sînt o unealtã a Bi-
nelui ºi-a Rãului.
Toatã capacitatea de compasiune mi-a dispãrut
ºi inima îmi este uscatã acum; îmi e totuna dacã
trãiesc sau dacã mor. Dar, de dragul soþiei ºi al fii-
celor mele, trebuie sã înþeleg mai înainte ce anume
s-a întîmplat în ascunzãtoarea aceea. înþeleg cã poþi
ucide din urã sau din iubire, dar aºa, fãrã nici un
motiv, doar pentru afaceri?
74
Poate þi se pare naiv - în definitiv oamenii se
ucid zilnic unii pe alþii pentru bani -, dar nu asta
mã intereseazã, eu unul nu mã gîndesc decît la so-
þia si la fiicele mele. Vreau sã ºtiu ce era în mintea
acelor teroriºti. Vreau sã ºtiu dacã, la un moment
dat li s-ar fi putut face milã ºi le-ar fi lãsat sã plece,
cu atît mai mult cu cît rãzboiul acela nu era cu fa-
milia mea. Vreau sã ºtiu dacã existã o fracþiune de
secundã, în înfruntarea dintre Rãu ºi Bine, cînd
Binele ar putea învinge.
De ce Viscos? De ce satul meu?
De ce armele din fabrica mea, cînd sînt atî-
tea alte fabrici de armament în lume, unele chiar
nesupuse nici unui fel de control guvernamental?
Rãspunsul e simplu: din întâmplare. Aveam nevoie
de-o aºezare micã unde toatã lumea se cunoaºte
ºi se înþelege bine. în clipa cînd vor afla de recom-
pensã, Binele ºi Rãul vor sta din nou faþã-n faþã ºi
ceea ce s-a întîmplat în ascunzãtoarea aceea se va
întîmpla ºi în satul dumitale.
Teroriºtii erau încercuiþi ºi pierduþi; chiar ºi în
situaþia asta, au ucis ca sã îndeplineascã un ritual
inutil ºi gol. Satul dumitale are ceea ce mie nu mi
s-a oferit: posibilitatea unei alegeri. Cei de-aid vor
fi încercuiþi de dorinþa banilor, pot crede cã au mi-
siunea de a-ºi apãra ºi salva oraºul -, dar ºi aºa
tot vor mai avea ºansa de a hotãrî dacã-ºi vor uci-
de sau nu ostaticul. Vreau sã ºtiu dacã alþi oameni
ar fi acþionat altfel decît au fãcut-o tinerii aceia ne-
norociþi ºi setoºi de sînge.
Aºa cum am spus la prima noastrã întîlnire,
istoria unui om este istoria întregii omeniri. Dacã
existã compasiune, voi înþelege cã destinul a fost
75
crud cu mine, dar alteori el poate fi blînd cu alþii
Asta nu va schimba deloc ceea ce simt, nu-mi va
aduce familia înapoi, dar cel puþin voi îndepãrta
diavolul care se þine scai de mine ºi-mi anuleazã
speranþa.
ªi de ce vrei sã ºtii dacã sînt capabilã sã te
jefuiesc?
Din acelaºi motiv. Poate cã dumneata îm-
pãrþi lumea în crime uºoare ºi crime grave: nu e
aºa. Cred cã ºi teroriºtii împãrþeau lumea în felul
acesta: socoteau cã ucid pentru o cauzã, nu doar
pentru plãcere, dragoste, urã sau bani. Dacã dum-
neata ai lua lingoul de aur, ar trebui sã-þi justifici
pãcatul faþã de dumneata, apoi faþã de mine, iar
eu aº înþelege felul cum asasinii ºi-au justificat între
ei uciderea fiinþelor mele iubite. Ai vãzut pesemne
cã, în toþi aceºti ani, am încercat sã înþeleg ce anu-
me s-a întîmplat; nu ºtiu dacã asta îmi va aduce
împãcarea, dar nu vãd altã alternativã.
Dacã aº fura lingoul, nu m-ai mai vedea nici-
odatã.
Pentru prima oarã în vreo jumãtate de orã de
cînd stãteau de vorbã, strãinul schiþã un zîmbet.
- Am lucrat în industria de armament, nu uita.
Asta include ºi serviciile secrete.
Bãrbatul o rugã sã-l conducã iarãºi pînã la pî-
rîu - se rãtãcise, nu mai ºtia cum sã se întoarcã.
Chantal luã puºca - împrumutatã de la un prie-
ten, sub pretextul cã, simþindu-se foarte încordatã,
voia sã vadã dacã se putea destinde vînînd - o
puse la loc în sacul de pînzã ºi începu sã coboare.
76
I
Nu schimbarã nici o vorbã pe durata drumu-
lui. Cînd ajunserã iarãºi la pîrîu, strãinul îºi luã
rãmas-bun: .
-- înþeleg cã eºti în întirziere, dar nu mai pot
aºtepta înþeleg ºi faptul cã, pentru a lupta cu dum-
neata însãþi, aveai nevoie sã mã cunoºti mai bme:
acum mã cunoºti.
Sînt un om care strãbate pãmîntul cu un diavol
alãturi; ca sã-l îndepãrtez sau ca sã-l accept defini-
tiv, trebuie sã rãspund la anumite întrebãri.
)) f"
4 ;"j
H*v
Furculiþa bãtu fãrã încetare în pahar. Toþi cei care
se aflau în barul înþesat în seara aceea de vineri îsi
îndreptarã privirile în direcþia sunetului; era dom-
niºoara Prym care le cerea sã facã liniºte.
Tãcerea s-a aºternut imediat. Niciodatã, în nici
o împrejurare din istoria satului, o fatã a cãrei uni-
cã obligaþie era sã-i serveascã pe oaspeþi nu se com-
portase aºa.
"Ar fi bine sã aibã ceva important de spus",
gîndi patroana hotelului. "Dacã nu, o dau afarã pe
loc, în ciuda promisiunii pe care i-am fãcut-o bu-
nicã-sii de-a nu o lãsa niciodatã fãrã sprijin."
- Aº vrea sã mã ascultaþi - zise Chantal -.
Vã voi spune o poveste pe care o ºtiþi cu toþii, afarã
de oaspetele nostru - arãtã ea în direcþia strãinu-
lui. Apoi voi povesti o istorie pe care nimeni dintre
dumneavoastrã n-o ºtie, cu excepþia oaspetelui.
Qnd voi termina cele douã istorisiri, vã revine dum-
neavoastrã sã judecaþi dacã am fãcut rãu cã v-am
întrerupt odihna meritatã a unei nopþi de vineri,
dupã o sãptãmînã de muncã istovitoare.
"Ce afirmaþie riscantã" - gîndea preotul.
"N-are cum sã ºtie ceva ce sã nu ºtim ºi noi. Chiar
78
Hacã e o biatã orfanã, o tînãrã fãrã posibilitãþi în
viaþã, patroana hotelului o sã fie greu de convins
sã o mai þinã în slujbã."
Dar poate nu, reflectã el din nou. Toþi cãdem
în pãcat urmeazã douã, trei zile de mînie, iar apoi
totul este iertat; nici n-ar gãsi în tot satul pe ci-
neva care sã poatã munci aici. Era o slujbã pentru
o persoanã tînãrã, or, în Viscos nu mai existau ti-
neri.
Viscos are trei strãzi, o micã piaþã cu o cruce,
cîteva case în ruinã, o bisericã cu un cimitir alã-
turi - începu ea.
- Un moment! - zise strãinul.
Scoase din buzunar un mic reportofon, îl puse
în funcþie ºi-l lãsã pe masã.
- Mã intereseazã orice despre istoria Vis-
cos-ului. Nu vreau sã pierd nici o vorbã, aºa încît
sper sã nu te incomodeze cã înregistrez.
Chantal nu ºtia dacã sã se simtã incomodatã
sau nu, dar nu avea timp de pierdut. Se lupta de
ore întregi cu temerile ei, pînã la urmã îºi luase ini-
ma în dinþi ºi nu mai putea fi întreruptã.
- Viscos are trei strãzi, o micã piaþã cu o cru-
ce, cîteva case în ruinã, altele bine întreþinute, un
hotel, o cutie poºtalã, o bisericã cu un mic cimitir
alãturi.
^ Cel puþin, acum fãcuse o descriere mai cuprin-
zãtoare. Nu mai era chiar atît de nervoasã.
- Aºa cum ºtim cu toþii, aici era un cuib de
Ah fCãtori Pînã cînd marele nostru legislator
Ahab, dupã ce a fost convertit de cãtre Sfîntul Sa-
79
vin, a izbutit sã-l transforme în acest tîrguºor unde
trãiesc numai bãrbaþi ºi femei de bunã-credintâ
Ceea ce strãinul nostru nu ºtie ºi voi spune eu
acuma este metoda folositã de Ahab ca sã-ºi punã
în practicã ideea. N-a încercat niciodatã sã convin-
gã pe cineva, deoarece cunoºtea fireaoamenilor
ºtia cã aveau sã confunde cinstea cu slãbiciunea
ºi asta îi putea pune sub semnul întrebãrii puterea
A chemat, aºadar, cîþiva dulgheri dintr-un sat
vecin, le-a dat o hîrtie cu un desen pe ea ºi le-a po-
runcit sã construiascã ceva pe locul unde astãzi se
înalþã crucea. Zi ºi noapte, vreme de vreo zece zile,
locuitorii din sat auzeau zgomotul de ciocane, ve-
deau oameni tãind cu fierãstrãul bucãþi de lemn,
îmbinîndu-le, gãurindu-le cu dornul. Dupã zece
zile, uriaºa construcþie misterioasã fu montatã în
mijlocul pieþei ºi acoperitã cu o pînzã. Ahab îi con-
vocã pe toþi locuitorii din Viscos spre a fi de faþã
la inaugurarea monumentului.
Solemn, fãrã nici un discurs, el trase jos pînza:
era o spînzurãtoare. Cu frînghie, chepeng ºi tot di-
chisul. Nou-nouþã, datã cu cearã de albine ca sã
poatã rezista mult timp la intemperii. Profitînd de
mulþimea ce se îmbulzea acolo, Ahab dãdu citire
unei serii de legi care îi protejau pe agricultori,
încurajau creºterea vitelor, îl rãsplãtea pe oricine
aducea noi meºteºuguri în Viscos, adãugind cã,
de atunci încolo, trebuiau sã facã o muncã cinstitã
sau sã plece în alt oraº. Atîta spuse, nu menþiona
nici o singurã datã "monumentul" pe care tocmai
îl inaugurase; Ahab era un om care nu credea în
ameninþãri.
80
La sfîrºitul înfilniru, se formaserã mai multe gru-
nuri" majoritatea credea cã Ahab fusese înºelat de
cãtre sfînt, nu mai avea curajul dinainte ºi cã se im-
punea sã fie omorît. în zilele care au urmat, se pu-
serã la cale multe planuri în acest scop. Toþi erau
însã nevoiþi sã contemple spînzurãtoarea din cen-
trul pieþei ºi se întrebau: ce cãuta ea acolo? Oare
fusese ridicatã pentru cei care nu vor accepta noile
legi? Cine e de partea lui Ahab ºi cine nu? Avem
oare spioni printre noi?
Spînzurãtoarea se uita la tîrgoveþi ºi tîrgoveþii
se uitau la spînzurãtoare. încetul cu încetul, curajul
iniþial al rebelilor fãcu loc fricii; toþi cunoºteau re-
putaþia lui Ahab, ºtiau cã era implacabil în hotã-
rîrile sale. Unii pãrãsirã oraºul, alþii se hotãrîrã sã
încerce noile îndeletniciri care le fuseserã sugerate,
pur ºi simplu pentru cã nu aveau unde sã se ducã
sau din pricina umbrei aruncate de acel instrument
al morþii din centrul pieþei. La o vreme dupã aceea,
Viscos era pacificat, se transformase într-un mare
centru comercial de frontierã, începu sã exporte
cea mai bunã lînã ºi sã producã grîu de prima ca-
litate.
Spînzurãtoarea rãmase locului vreme de zece
ani. Lemnul rezista bine, dar frînghia era periodic
schimbatã cu una nouã. N-a fost niciodatã folositã.
Ahab n-a fãcut niciodatã vreo aluzie la ea. A fost
de-ajuns imaginea ei ca sã transforme curajul în fri-
ca, încrederea în suspiciune, poveºtile de vitejie în
murmure de supunere. La capãtul a zece ani, cînd
legea se statornicise definitiv în Viscos, Ahab a po-
runcit ca spînzurãtoarea sã fie distrusã si sã se ri-
dice in locul ei o cruce.
81
Chantal fãcu o pauzã. în barul complet amuþit
se auzirã aplauzele izolate ale strãinului.
Frumoasã istorie - zise el. Ahab cunoºtea
cu adevãrat natura umanã: nu voinþa de a respecta
legile face ca toatã lumea sã se comporte aºa cum
pretinde societatea, ci teama de pedeapsã. Fiecare
dintre noi poartã în sine aceastã spînzurãtoare
Azi, pentru cã mi-a cerut-o strãinul, smulg
crucea ºi pun în locul ei altã spînzurãtoare în mij-
locul pieþei - continuã fata.
Carlos - zise cineva. îl cheamã Carlos si
ar fi mai politicos sã-i foloseºti numele decît sã-i
zici "strãinul".
Nu-i cunosc numele. Toate datele din fiºa de
la hotel sînt false. N-a plãtit niciodatã cu carte de
credit. Nu ºtim de unde vine ºi unde se duce; pînã
ºi convorbirea telefonicã la aeroport poate fi o min-
ciunã.
Toþi îºi întoarserã ochii cãtre bãrbat; el continua
sã o priveascã þintã pe Chantal.
- Totuºi, cînd a spus adevãrul, nimeni dintre
voi nu l-a crezut; a lucrat într-adevãr pentru o fa-
bricã de armament, a trãit multe aventuri, a avut
diferite personalitãþi, de la aceea de tatã iubitor la
acela de afacerist nemilos. Voi toþi, trãind aici, nu
puteþi înþelege cã viaþa e mult mai complicatã ºi mai
bogatã decît vã imaginaþi.
"Fata asta ar face mai bine sã se explice", gîndi
stãpîna hotelului. ªi Chantal se explicã:
- Acum patru zile, el mi-a arãtat zece lingouri
de aur foarte mari. Cu ele s-ar putea asigura vii-
torul tuturor locuitorilor din Viscos pe urmãtorii
I
82
h-Pizeci de ani, s-ar putea aduce ameliorãri impor-
tante în sat, s-ar putea construi un parc pentru
ronii în speranþa cã ei se vor întoarce într-o bunã
zi sã ne populeze aºezarea. Apoi, le-a ascuns în
pãdure, dar eu nu ºtiu unde anume.
Din nou se întoarserã cu toþii cãtre strãin; de asta
datã, îi privi ºi el ºi dãdu afirmativ din cap.
- Aurul acesta va fi al Viscos-ului dacã, în ur-
mãtoarele trei zile, va fi ucis cineva aici. Dacã nu
va muri nimeni, strãinul va pleca, luîndu-ºi co-
moara cu el.
Asta e. Gata, am spus tot ce aveam de spus
ºi am reinstalat spînzurãtoarea în piaþã. Doar cã de
astã datã ea nu stã acolo ca sã evite o crimã, ci ca
sã fie atîrnat de ea un nevinovat, iar sacrificiul aces-
tui nevinovat sã aducã prosperitatea în localitate.
Oamenii se întoarserã pentru a treia oarã cãtre
strãin; el îi confirmã iarãºi spusele, dînd afirmativ
din cap.
- Fata asta ºtie sã povesteascã - zise el, oprind
reportofonul ºi punîndu-ºi-l la loc în buzunar.
Chantal reveni la chiuvetã ºi începu sã spele
paharele. în Viscos parcã se oprise timpul; nimeni
nu zicea nimic. Unicul sunet care se auzea era cel
al apei curgînd, al paharelor de sticlã puse pe tej-
gheaua de marmurã, al vîntului îndepãrtat bãtînd
în ramurile desfrunzite ale copacilor.
Primarul rupse tãcerea:
- Sã chemãm poliþia.
,. ~ N;aveþi decît - zise strãinul. Am aici o ban-
aa înregistratã. Singurul meu comentariu a fost ur-
mãtorul: "Fata asta ºtie sã povesteascã."
83
Urcaþi, vã rog, în camera dumneavoastrã
strîngeþi-vã lucrurile ºi plecaþi numaidecît din Io'
calitate - îi ceru patroana hotelului.
Am plãtit pentru o sãptãmînã, o sãptãmînã
voi rãmîne. Chiar dacã ar fi nevoie sã chem p0
liþia.
V-aþi gîndit cã cel asasinat s-ar putea sã fiþi
dumneavoastrã?
Sigur. ªi pentru mine n-are nici cea mai micã
importanþã. Dar dacã veþi face aºa ceva, veþi comite
o crimã ºi nu veþi primi niciodatã recompensa fã-
gãduitã.
Unul cîte unul, clienþii obiºnuiþi ai barului ple-
carã, începînd cu cei mai tineri ºi terminînd cu cei
mai bãtrîni. Rãmaserã doar Chantal ºi strãinul.
Ea îºi luã geanta, îºi puse haina, merse pînã la
uºã ºi se întoarse cãtre el:
Dumneata eºti un om care a suferit ºi vrea
sã se rãzbune - zise ea. Inima îþi e moartã, sufle-
tul în întuneric. Diavolul care te însoþeºte surîde
acum, pentru cã faci jocul pus la cale de el.
îþi mulþumesc cã ai fãcut ce te-am rugat. ªi
cã ai povestit istoria interesantã ºi adevãratã de-
spre spînzurãtoare.
In pãdure, mi-ai spus cã vrei sã afli rãspunsul
la unele întrebãri, dar dupã felul cum þi-ai con-
struit planul, numai rãutatea este recompensatã;
dacã nu va fi nimeni ucis, Binele nu se va alege
decît cu laudele. Dupã cum ºtii, laudele nu saturã
gurile flãmînde ºi nu readuc la viaþã oraºele în de-
clin. Dumneata nu cauþi rãspunsul la o întrebare,
I
84
ci
rare
, confirmarea unui lucru în care doreºti cu dispe-
s rrpzi- toatã lumea e rea.
arpîv[rea strãinului se schimbã, iar Chantal ob-
vã. .
L. Dacã toatã lumea e rea, tragedia prin care
ai trecut se justificã - urmã ea. Ar fi mai lesne sã
accepþi pierderea soþiei ºi a fiicelor dumitale. Dacã
existã însã oameni buni, atunci viaþa îþi va fi insu-
portabilã, oricît ai susþine contrariul; pentru cã des-
tinul þi-a întins o cursã ºi ºtii cã nu ai meritat-o. Nu
vrei sã vezi revenind lumina, ci certitudinea cã nu
existã nimic altceva decît întunericul.
- Unde vrei sã ajungi? - glasul îi trãda o ner-
vozitate stãpînitã.
La un pariu mai corect. Dacã, timp de trei zile,
nu va fi nimeni asasinat, oraºul va primi oricum
cele zece lingouri de aur. Ca premiu pentru inte-
gritatea locuitorilor sãi.
Strãinul rîse.
ªi eu îmi voi primi lingoul meu, ca rãsplatã
pentru cã am luat parte la jocul ãsta sordid.
Nu sînt prost. Dacã aº accepta asta, primul
lucru pe care l-ai face ar fi sã te duci afarã ºi sã le
povesteºti tuturora.
E un risc. Dar nu o voi face; jur pe bunica ºi
pe mîntuirea mea veºnicã.
Nu e de ajuns. Nimeni nu ºtie dacã Dumne-
zeu ascultã jurãmintele sau dacã existã mîntuire
veºnicã.
Vei ºti cã n-am fãcut-o fiindcã am ridicat o
nouã spînzurãtoare "m mijlocul oraºului meu. Orice
"^fciune " fi U9°r de vãzut. ªi oricum, chiar dacã
ª pleca acum ?i le-aº povesti tuturora ceea ce toc-
85
mai am vorbit, nimeni n-ar crede; la fel ar fi ac
ai sosi în Viscos cu toatã comoara aceea ºi-ai spu-
ne: "Priviþi, tot ce vedeþi aici e-al vostru, indiferent
cã faceþi sau nu ce vã cere strãinul." Bãrbaþii si fe-
meile de-aici sînt obiºnuiþi sã munceascã din greu
sã cîºtige cu sudoarea frunþii fiecare bãnuþ ºi nu
vor accepta niciodatã posibilitatea unei comori
cãzute din cer.
Strãinul îºi aprinse o þigarã, bãu ce-i mai rãmã-
sese în pahar, se ridicã de la masã. Chantal aºtepta
rãspunsul cu uºa deschisã, frigul pãtrundea în bar.
- Voi observa orice înºelãtorie - zise el. Sînt
un om obiºnuit sã mã lupt cu oamenii, ca ºi Ahab
al dumitale.
- Sînt sigurã. Asta înseamnã cã spui "da",
încã o datã în noaptea aceea el îºi manifestã
acordul doar printr-o înclinare a capului.
- ªi încã ceva: dumneata încã mai crezi cã omul
poate fi bun. în caz contrar, n-ai fi montat toatã stu-
piditatea asta ca sã te convingi singur.
Chantal închise uºa, o porni pe unica stradã
a satului - complet pustie - plîngînd în hohote
nestãpînite. Fãrã sã vrea, pînã la urmã fusese ºi ea
prinsã în joc; pariase cã oamenii sînt buni, în po-
fida rãutãþii atotprezente în lume. Nu i-ar fi poves-
tit niciodatã nimãnui ceea ce tocmai vorbise cu
strãinul fiindcã acum avea nevoie ºi ea sã afle re-
zultatul.
ªtia cã - în ciuda strãzii pustii - din spatele
perdelelor ºi din odãile cu luminile stinse, toate pri-
virile din Viscos o însoþeau pînã la ea acasã. N-avea
nici o importanþã; era mult prea întuneric ca s-o
poatã vedea plîngînd.
86
Bãrbatul deschise fereastra de la camerã ºi se
aplecã peste pervaz pentru ca frigul sã înãbuºe
mãcar pentru cîteva clipe glasul diavolului sãu.
Nu izbuti, dupã cum se aºtepta, întrucît diavo-
lul era mai agitat ca oricînd din pricina celor spuse
cu puþin timp în urmã de cãtre tînãra femeie. Pen-
tru prima oarã în atîþia ani îl vãzu slãbit ºi observã
cum se îndepãrta, dar numai pentru scurt timp,
cãci se întoarse numaidecît, nici mai puternic, nici
mai slãbit, cu aceeaºi comportare obiºnuitã. I se
instalase în partea stîngã a creierului, exact partea
care controleazã logica ºi raþionamentul, dar nici-
odatã nu se lãsase vãzut fizic, astfel încît era obli-
gat sã-ºi imagineze cum va fi arãtînd. încercã sã ºi-l
reprezinte în mii de feluri diferite, de la diavolul
convenþional cu coarne ºi coadã, pînã la o tînãrã
blondã cu pãrul cîrlionþat. Pînã la urmã alesese ca
imagine un tînãr de vreo douãzeci de ani, în pan-
taloni negri, cãmaºã albastrã ºi beretã verde, pusã
neglijent peste pãrul negru.
Glasul i-l auzise pentru prima oarã pe o insulã,
unde ajunsese curînd dupã ce-ºi pãrãsise grupul;
era pe plajã, suferind, dar încercînd cu disperare
87
sã creadã cã durerea va avea totuºi un sfîrºit, cînH
îi fu dat sã vadã cel mai frumos apus de soare din
viaþa sa. Exact atunci deznãdejdea i-a revenit ma'
intensã ca niciodatã ºi s-a prãbuºit în abisul cel mai
adînc al sufletului - pentru cã o asemenea înse-
rare merita sã fie admiratã de soþia ºi de fiicele sale
Plînse nestãpînit ºi presimþi cã niciodatã nu avea
sã mai iasã din fundul acelui puþ.
Atunci, o voce simpaticã, prietenoasã îi spuse cã
nu era singur, cã tot ce i se întîmpla avea un sens
ºi sensul acesta era anume sã demonstreze cã des-
tinul fiecãruia este prestabilit. Tragedia survine tot-
deauna ºi nimic din ceea ce facem nu poate schimba
nici o iotã din rãul care ne aºteaptã.
"Binele nu existã: virtutea nu este decît una din
feþele terorii", spunea vocea. "Cînd omul înþelege
asta, îºi dã seama cã lumea nu este altceva decît o
glumã a lui Dumnezeu."
Apoi, vocea - care s-a autoidentificat cu prin-
cipele acestei lumi, singurul care ºtie ce se petrece
pe pãmînt - începu sã-i arate persoanele aflate
în preajma lui pe plajã. Vrednicul tatã de familie,
care-ºi împacheta în acel moment lucrurile ºi-ºi aju-
ta copiii sã ridice un adãpost ºi cãruia i-ar plãcea
sã aibã o legãturã cu secretara lui, dar era îngrozit
de reacþia soþiei sale. Femeia, cãreia i-ar plãcea sã
munceascã ºi sã fie independentã, dar era terorizatã
de reacþia soþului ei. Copiii care se purtau frumos,
de groaza pedepselor. Fata care citea o carte, sin-
gurã sub un cort, simulînd nepãsarea, dar îngro-
zitã fiind în adîncul sufletului de posibilitatea de
a-ºi petrece restul vieþii în singurãtate. Bãiatul cu
racheta, exersîndu-ºi corpul, îngrozit de obligaþia
de a trãi conform aºteptãrilor pãrinþilor sãi. Chel-
rul care servea bãuturi tropicale clienþilor bogaþi
sfera îngrozit la gîndul cã oricînd putea fi conce-
diat Tînãra care voia sã fie balerinã, dar urma o
facultate de drept din pricinã cã îi era groazã sã în-
frunte criticile vecinilor. Bãtrînul care nu fuma ºi
nu bea, zicînd cã aºa se simþea mult mai bine, pe
cînd în realitate spaima de moarte îi vuia ca vîn-
tul în urechi. Soþii care trecurã alergînd, împroºcînd
cu picioarele apa valurilor, cu zîmbetul pe buze ºi
groaza ascunsã cã vor ajunge bãtrîni, neinteresanþi,
neputincioºi. Bãrbatul care-ºi opri ºalupa în faþa tu-
turora ºi le fãcu semn cu mîna, zîmbind, ars de soa-
re, cuprins de groaza cã ºi-ar putea pierde banii
de la o orã la alta. Patronul hotelului, care contem-
pla din biroul sãu toatã scena aceea paradisiacã,
încercînd sã-i facã pe toþi mulþumiþi ºi entuziasmaþi,
ºi care pretindea eforturi imense din partea conta-
bililor sãi, îngrozit la gîndul cã oricît ar fi fost el
de cinstit - oamenii guvernului tot aveau sã-i gã-
seascã în actele contabile erorile dorite de ei.
Groazã în fiecare dintre acele persoane de pe
plaja magnificã, la ceasul unui apus care-þi tãia res-
piraþia. Groazã de a rãmîne singur, groazã de întu-
nericul care le umplea imaginaþia cu diavoli, groazã
de a face ceva neprevãzut în codul bunelor mani-
ere, groazã de judecata lui Dumnezeu, groazã de
comentariile oamenilor, groazã de justiþia care pe-
depsea orice greºealã, groazã de a risca ºi a pierde,
groazã de a cîºtiga ºi de a trebui sã convieþuieºti
cu invidia, groazã de a iubi ºi de a fi resping groa-
zã de a cere o mãrire de salariu, de-a accepta o in-
vitaþie, de a merge în locuri necunoscute, de a nu
89
reuºi sã vorbeºti o limbã strãinã, de a nu fi capabil
sã-i impresionezi pe ceilalþi, de a îmbãtrîni, de a
muri, de a fi remarcat pentru defectele tale, de a
nu fi remarcat pentru calitãþile tale, de a nu fi re-
marcat nici pentru defectele, nici pentru calitãþile
tale.
Groazã, groazã, groazã. Viaþa era un regim al
terorii, în umbra ghilotinei. "Sper ca asta sã te mai
liniºteascã", auzise cã-i spunea diavolul. "Toþi sînt
terorizaþi; nu eºti tu singurul. Unica deosebire este
cã tu ai trecut prin ce era mai greu, tot ce era mai
de temut þi s-a transformat în realitate. N-ai nimic
de pierdut, pe cînd toþi cei ce se aflã pe plaja asta
trãiesc cu groaza în suflet, unii mai conºtienþi, alþii
încercînd s-o ignore, toþi însã ºtiind cã ea existã ºi
cã-i va lovi în cele din urmã."
Oricît ar fi pãrut de incredibil, cele auzite îl fã-
curã sã se simtã mai uºurat, ca ºi cum suferinþa al-
tora i-ar fi diminuat durerea personalã. De atunci
încolo, prezenþa diavolului îi devenise tot mai con-
stantã. Convieþuia cu el de doi ani ºi conºtiinþa cã
îi pusese complet stãpînire pe suflet nu-i producea
nici bucurie, nici tristeþe.
Pe mãsurã ce se familiariza cu prezenþa diavo-
lului, cãuta sã afle mai multe despre originea Rãu-
lui, dar nici una din întrebãrile sale nu-ºi gãsea un
rãspuns precis:
"E zadarnic sã încerci sã. afli de ce exist. Dacã
vrei neapãrat o explicaþie, îþi pot spune cã eu sînt
mijlocul gãsit de Dumnezeu cu scopul de a se pe-
depsi pentru hotãrîrea, luatã într-un moment de
neatenþie, de a crea Universul."
90
Deoarece diavolul nu vorbea mult despre sine,
omul începu sã caute orice referire privitoare la
infern Descoperi cã majoritatea religiilor aveau
ce se putea numi "un loc de pedeapsã", unde
ree sufletul nemuritor dupã comiterea unor cri-
me împotriva societãþii (totul pãrea sã fie o chesti-
une de societate, nu de individ). Unele ziceau cã,
o datã despãrþit de trup, sufletul trecea un rîu, în-
tîlnea un cîine, intra pe o poartã prin care n-avea
sã mai iasã nicicînd. Cadavrul fiind pus într-un
mormînt, locul acesta de chinuri era îndeobºte con-
siderat ca fiind întunecos ºi situat în interiorul pã-
mîntului; datoritã vulcanilor, se ºtia cã acest interior
era plin de foc, în rest îi revenise imaginaþiei uma-
ne sã creeze flãcãrile care-i torturau pe pãcãtoºi.
Una dintre cele mai interesante descrieri ale
osîndirii o gãsise într-o carte arabã: acolo stãtea
scris cã, o datã afarã din trup, sufletul trebuie sã
pãºeascã pe o punte ascuþitã ca tãiºul unui cuþit, pe
latura din dreapta a raiului, iar pe latura din stîn-
ga o serie de cercuri care conduc în bezna dinlãun-
trul pãmîntului. înainte de a trece puntea (cartea
nu explica unde duce aceasta), fiecare trebuie sã-ºi
poarte virtuþile în mîna dreaptã ºi pãcatele în stîn-
ga - dezechilibrul ar face ca sufletul sã cadã în
partea cãtre care îl împing actele sãvîrºite pe pã-
mînt.
Creºtinismul vorbea despre un loc de unde s-ar
auzi plînset ºi scrîºnet de dinþi. Iudaismul se re-
T la ° Pe?terã destinatã unui numãr limitat de
suflete - într-o bunã zi iadul s-ar umple ºi lumea
s-ar snrºi. Islamul vorbea de focul în care avem
sa tim cu toþii arºi, "doar dacã Dumnezeu nu vrea
91
altfel". Pentru hinduiºti, infernul nu era niciodar
un loc al chinurilor veºnice/ de vreme ce ei credeau
cã sufletul s-ar reîncarna dupã o vreme ca sã-si rãs-
cumpere pãcatele în acelaºi loc unde le sãvîrºise
cu alte cuvinte, în lumea aceasta. Oricum, ºi ei aveau
douãzeci ºi unu de locuri de suferinþã în ceea ce
obiºnuiau sã numeascã "pãmînturile de jos".
Budiºtii fãceau ºi ei distincþii între diferitele ti-
puri de pedepse pe care le poate înfrunta sufletul-
opt iaduri de foc ºi opt complet îngheþate, precum
ºi un tãrîm unde osînditul nu simþea nici frig, nici
cãldurã, ci doar foame ºi sete fãrã de sfîrºit.
Nimic însã nu era comparabil cu uriaºa varie-
tate pe care o concepuserã chinezii; spre deosebire
de ceilalþi - care situau iadul în interiorul pãmîn-
tului - sufletele pãcãtoºilor se duceau la un mun-
te, numit Micul Þarc de Fier, care era înconjurat de
altul, Marele Þarc. In spaþiul dintre cei doi munþi,
existau opt mari infernuri suprapuse, fiecare din-
tre ele controlînd cîte ºaisprezece infernuri mici care,
la rîndul lor, controlau zece milioane de infernuri
subordonate. Chinezii explicau de asemenea cã dia-
volii erau reprezentaþi de sufletele acelora care-ºi
încheiaserã pedepsele.
De altfel, chinezii erau singurii care explicau
într-un mod convingãtor originea diavolilor - ei
erau rãi pentru cã experimentaserã rãul pe pro-
pria-le piele, iar acum voiau sã-l transmitã celor-
lalþi, într-un veºnic ciclu al rãzbunãrii.
"Aºa cum se întîmplã poate cu mine", îºi zise
strãinul în sinea lui, amintindu-ºi de vorbele dom-
niºoarei Prym. Diavolul le auzise ºi el ºi simþea cã
92
¦ Muse un pic din terenul atît de anevoie cîºtigat.
fSculsãumoddeaºi-lrecupera era sãnulase nici
M de îndoialã în mintea strãinului.
Bun nutreºti o îndoialã", zise diavolul. "Dar
groaza rãmâne. Istoria cu spînzurãtoarea a fost foar-
te bunã, explicã foarte bine: oamenii sînt virtuoºi
pentru cã existã groaza, dar esenþa lor este rea, toþi
sînt urmaºii mei."
Strãinul tremura de frig, dar se hotãrî sã rãmînã
mai mult timp cu fereastra deschisã.
"Doamne, nu meritam cele ce mi s-au întâmplat.
Dacã tu mi-ai fãcut mie aºa ceva, pot sã fac ºi eu
acelaºi lucru altora. Asta e dreptatea."
Diavolul se sperie, dar se hotãrî sã pãstreze tã-
cerea - nu putea arãta cã ºi el era îngrozit. Omul
hulea împotriva lui Dumnezeu ºi-ºi justifica ac-
tele - dar era pentru prima oarã în doi ani când
îl auzea adresîndu-se cerurilor.
Era un semn prost.
"E un semn bun", fu cel dintîi gînd al lui Chan-
tal cînd auzi claxonul furgonetei care aducea pîi-
nea. Viaþa în Viscos curgea la fel, pîinea era livratã
oamenii urmau sã iasã din casele lor, aveau la dis-
poziþie ºi zilele de sîmbãtã ºi duminicã pentru a
comenta nebunia propunerii ce le fusese fãcutã,
aveau sã asiste - cu oarece regrete - la plecarea
strãinului luni dimineaþa. Intre timp, mai spre sea-
rã, ea avea sã le povesteascã despre pariul pe care-l
fãcuse, anunþîndu-i cã erau victorioºi în bãtãlie ºi
cã se îmbogãþiserã.
Nu avea sã devinã niciodatã o sfîntã, ca Sfîntul
Savin, dar numeroase generaþii viitoare aveau sã
o rememoreze ca pe aceea care salvase satul de cea
de-a doua vizitã a Rãului; poate cã lumea avea sã
nãscoceascã legende despre ea, era posibil ca vii-
torii locuitori ai aºezãrii sã se refere la ea ca la o fe-
meie frumoasã, singura care nu pãrãsise Viscos-ul
cît încã fusese tînãrã, pentru cã ºtia cã are o misiune
de îndeplinit. Doamne pioase aveau sã aprindã lu-
minãri întru cinstirea ei ºi tineri aveau sã suspine
pãtimaº cu gîndul la eroina pe care nu apucaserã
sã o cunoascã.
94
Era mîndrã de ea, dar îºi aminti cã trebuia sã-ºi
"nã strajã gurii ºi sã nu menþioneze lingoul de
lut care-i aparþinea, ori de nu, aveau sã o convin-
gã oînã la urmã cã, pentru a fi socotitã sfîntã, tre-
buia sã-ºi împartã cu ceilalþi ºi ceea ce-i revenea
numai ei. _.".-..
în felul sãu, ea îl ajuta pe strãin sa-ºi mintuias-
cã sufletul, iar Dumnezeu avea sã þinã seama de asta
atunci cîn'd ar fi urmat sã dea seama de propriile-i
fapte. Prea puþin îi pãsa însã de soarta acelui bãr-
bat: ceea ce trebuia acum era sã facã tot posibilul
pentru ca urmãtoarele douã zile sã se scurgã cît mai
iute cu putinþã, deoarece un asemenea secret aproa-
pe nu încape în piept.
Locuitorii din Viscos nu erau nici mai buni, nici
mai rãi decît cei din oraºele învecinate, dar, cu si-
guranþã, ar fi incapabili sã comitã o crimã pentru
bani - de asta era sigurã. Acum cã istoria deve-
nise publicã, nimeni, bãrbat sau femeie, nu putea
lua o iniþiativã de unul singur; în primul rînd, pen-
tru cã recompensa ar fi împãrþitã egal ºi nu ºtia pe
nimeni dispus sã riºte în beneficiul celorlalþi. în al
doilea rînd: dacã le-ar trece prin gînd sã facã ceea
ce ei i se pãrea de negîndit, ar fi trebuit sã conteze
pe complicitatea absolutã a tuturora - cu excep-
þia, poate, a victimei alese. Dacã un singur ins ar
fi împotriva ideii - ºi, în cazul cã nu ar fi nici unul,
ar putea fi ea însãºi acel ins -, bãrbaþii ºi femeile
din Viscos ar risca sã fie cu toþii denunþaþi ºi ares-
taþi. Mai bine sãrac ºi cinstit decît bogat ºi ia pus-
95
Chantal coborî scara, amintindu-ºi cã înaim
chiar ºi simpla alegere a primarului care conduc
un sãtuc cu trei strãzi provoca discuþii aprinse si d'
honii interne. Cînd doriserã sã amenajeze un par
pentru copii în partea de jos a Viscos-ului, confu
zia fusese atît de mare, încît ºantierul nici nu se mai
deschisese - unii ziceau cã aºezarea oricum nu
avea copii, alþii vociferau cã un parc i-ar aduce îna-
poi cînd pãrinþii lor ar veni sã viziteze aºezarea de
sãrbãtori ºi ar observa cã ceva-ceva se miºcase. în
Viscos se discuta despre orice: calitatea pîinii, legis-
laþia cinegeticã, existenþa sau inexistenþa lupului
blestemat, comportarea ciudatã a Bertei ºi, even-
tual, întîlnirile secrete ale domniºoarei Prym cu unii
oaspeþi, deºi nimeni nu îndrãznise vreodatã sã adu-
cã vorba despre subiectul acesta cu ea de faþã.
Se apropie de furgonetã cu aerul cuiva care, pen-
tru prima oarã în viaþã, ar fi jucat rolul principal
în istoria localitãþii. Pînã atunci fusese orfana ne-
ajutoratã, fata care nu reuºea sã se mãrite, sãrma-
na truditoare în schimbul de noapte, nefericita în
cãutare de companie; n-aveau de pierdut nimic aº-
teptînd. Peste douã zile, toþi aveau sã se-nghesuie
spre a-i sãruta tãlpile, spre a-i mulþumi pentru bel-
ºug ºi generozitate, spre a insista, poate, ca sã can-
dideze la postul de primar în urmãtoarele alegeri
(dacã se gîndea mai bine, era poate mai nimerit sã
aºtepte încã niþel ºi sã se bucure de gloria proaspãt
cuceritã).
Grupul de oameni din jurul furgonetei îºi cum-
pãra pîinea în tãcere. Toþi se întoarserã cãtre ea, dar
nu scoaserã nici o vorbã. '.> *
96
- Ce se petrece aici? - întrebã flãcãul care vin-
dea pîinea. A murit cineva?
_1 Nu - rãspunse fierarul, care, deºi era intr-o
"îmbatã dimineaþa ºi ar fi putut dormi mai mult,
se înfiinþase acolo. Cineva n-o duce bine ºi sîntem
îngrijoraþi. ^
Chantal nu pricepea ce se intimpla.
- Hai, cumpãrã ce ai de cumpãrat - îl auzi
pe cineva zicîndu-i. Flãcãul trebuie sã plece.
Ea întinse automat monedele ºi-ºi luã pîinea.
Flãcãul din furgonetã ridicã din umeri - ca ºi cum
ar fi renunþat sã înþeleagã ce se petrece -, dãdu res-
tul, le dori tuturora o zi bunã ºi plecã cu vehiculul.
Acum vin eu ºi-ntreb: ce se-ntîmplã în ora-
ºul ãsta? - zise ea, ºi frica o fãcu sã ridice glasul
mai mult decît i-o îngãduia politeþea.
ªtii bine ce se întîmplã - zise fierarul. Vrei
sã comitem o crimã pentru bani.
Eu nu vreau nimic! Am fãcut doar ce mi-a
cerut omul acela. Ce, v-aþi pierdut minþile?
Dumneata þi-ai pierdut minþile. N-ar fi tre-
buit niciodatã sã te faci purtãtoarea de cuvînt a
unui nebun ca el! Ce urmãreºti? îþi iese ceva din
afacerea asta? Vrei sã ne transformi oraºul într-un
iad, ca în povestea pe care-o spunea Ahab? Ai ui-
tat de onoare ºi demnitate?
Chantal tremura toatã.
Chiar cã v-aþi pierdut minþile! Nu cumva
vreunul dintre voi a luat în serios pariul?
Lãsaþi-o în pace - zise patroana hotelului.
Hai sã ne facem cafeaua de dimineaþã.
Grupul se risipi treptat. Chantal continua sã
tremure, þinîndu-ºi strîns pîinea, incapabilã sã se
97
urneascã de-acolo. Toþi oamenii aceia, care totde
una se dorovãiserã unii cu alþii, erau pentru prim
oarã de acord: vinovata era ea. Nu strãinul, nu n
riul, ci ea, Chantal Prym, instigatoarea la crimã
Oare lumea se rãsturnase cu susul în jos?
îºi lãsã pîinea la uºã, ieºi din orãºel în direcþia
muntelui; nu-i era foame, nici sete, nu avea nici o
dorinþã. Pricepuse ceva foarte important, ceva care
o umplea de fricã, de spaimã, de o groazã abso-
lutã.
Nimeni nu-i spusese nimica bãiatului cu furgo-
neta.
Un eveniment ca acela, în mod firesc, ar fi fost co-
mentat, poate cu indignare sau cu amuzament ,
dar bãiatul cu furgoneta, care ducea pîinea ºi bîr-
fele prin satele din regiune, plecase fãrã a ºti ce se
întîmpla. Cu siguranþã, oamenii din Viscos se în-
truniserã acolo pentru prima oarã în acea zi ºi ni-
meni nu avusese rãgazul de a comenta cu ceilalþi
cele întîmplate noaptea trecutã - chiar dacã toa-
tã lumea ºtia deja ce se petrecuse în bar. ªi fãcu-
serã, inconºtient, un soi de pact al tãcerii.
Ori, altfel spus, fiecare dintre oamenii aceia, în
fundul sufletului, gîndea ceea ce era de negîndit,
îºi imagina inimaginabilul.
Berta o strigã. ªedea tot la locul ei, suprave-
ghind oraºul fãrã nici un rost, fiindcã primejdia
apucase sã intre ºi era mai mare decît îþi puteai
închipui.
- Nu vreau sã stau de vorbã - zise Chan-
tal. Nu reuºesc sã gîndesc, sã reacþionez, sã spun
ceva.
98
__ Atunci doar ascultã. ªezi aici.
Dintre toþi oamenii pe care-i intilruse de and îºi
outea aduce aminte, Berta era singura care o trata
, delicateþe. Chantal nici nu se aºeza bine, ca ea
o ºi îmbrãþiºa. Rãmaserã aºa mult timp, pînã cînd
Berta rupse tãcerea.
__ Du-te acum prin pãdure, limpezeºte-þi gin-
durile- ºtii bine cã nu dumneata eºti problema. O
ºtiu ºi'ei, dar au nevoie de un vinovat.
- Strãinul este!
Dumneata ºi cu mine ºtim cã el este. Nimeni
altcineva nu o ºtie. Toþi vor sã creadã cã au fost trã-
daþi, cã dumneata ar fi trebuit sã le spui mai devre-
me, cã n-ai avut încredere în ei.
Trãdaþi?
Da.
De ce vor sã creadã asta?
Ia gîndeºte-te.
Chantal se gîndi. Pentru cã aveau nevoie de un
vinovat. De o victimã.
- Nu ºtiu cum o sã se sfîrºeascã povestea as-
ta - zise Berta. Viscos e o aºezare de oameni cum-
secade - deºi, cum spuneai, cam laºi. Totuºi ar fi
poate nimerit sã pleci o vreme de aici.
Voia poate doar sã glumeascã; nimeni nu pu-
tea lua în serios pariul strãinului. Nimeni. în plus,
nu avea nici bani, nici unde sã plece.
Nu era adevãrat: o aºtepta un lingou de aur ºi
se putea duce oriunde în lume. Dar nici cu gîndul
nu voia s-o gîndeascã.
Chiar în clipa aceea, ca printr-o ironie a sorþii,
bãrbatul trecu prin faþa lor ºi plecã sã se plimbe
Pnn munþi, aºa cum fãcea în fiecare dimineaþã. Le
99
salutã înclinînd din cap ºi-ºi vãzu mai departe H
drum. Berta îl însoþi cu privirea, în timp ce Ch 6
tal încerca sã-ºi dea seama dacã cineva din oraº "1
vãzuse salutîndu-le. Ar fi putut spune cã ea îi e
complice. Ar fi putut spune cã între ei funcþiona
un cod secret.
Pare mai serios - zise Berta. E ceva ciudat
Poate ºi-a dat seama cã gluma lui s-a trans-
format în realitate.
Nu, e ceva mai mult. Nu ºtiu ce e, dar... e
ca ºi cum... nu, nu ºtiu ce este.
"Soþul meu trebuie sã ºtie", gîndi Berta, încer-
cînd o senzaþie nervoasã ºi inconfortabilã care-i ve-
nea din partea stingã. Nu era însã prilejul potrivit
sã stea de vorbã cu el.
îmi aminteºte de Ahab - îi spuse ea dom-
niºoarei Prym.
Nu vreau sã mai aud de Ahab, de poveºti,
de nimic! Vreau doar ca lumea sã redevinã aºa cum
era, ca Viscos-ul - cu toate defectele lui - sã nu
fie distrus de nebunia unui om!
S-ar pãrea cã iubeºti locul ãsta mai mult de-
cît îþi închipui.
Chantal tremura. Berta o cuprinse iar în braþe,
aºezîndu-i capul pe umãrul ei, ca ºi cum ar fi fost
fiica pe care n-o avusese niciodatã.
- Cum ziceam, Ahab avea o poveste despre
cer ºi iad care în vremurile vechi trecea din tatã în
fiu ºi care în zilele noastre a fost datã uitãrii. Un
om, calul ºi dinele sãu mergeau pe un drum. Pe
cînd treceau pe lîngã un copac uriaº, cãzu un ful-
ger ºi toþi murirã trãsniþi. Omul însã nu-ºi dãdu
seama cã pãrãsise lumea aceasta ºi merse mai de-
100
.p ru cele douã animale; uneori morþii au ne-
voie de timp ca sã-ºi dea seama de noua lor stare...
Berta se gîndi la soþul ei, care insista in conti-
nuare sã o lase pe fatã sã plece deoarece avea de
snus ceva important. Poate era timpul, în sfîrºit,
sã-i explice cã era mort ºi ar fi fost cazul sã înce-
teze a-i mai întrerupe istorisirea.
- Drumul era foarte lung, stîncos ºi abrupt,
soarele fierbinte, ei erau nãduºiþi ºi foarte însetaþi.
La un cot al drumului zãrirã o poartã mãreaþã nu-
mai din marmurã, care ducea la o piaþã pavatã cu
lespezi de aur, în centrul cãreia þîºnea un izvor cu
apã cristalinã. Drumeþul se îndreptã cãtre omul
care pãzea intrarea.
"Bunã ziua."
"Bunã ziua", rãspunse paznicul.
"Ce loc e acesta, atîta de frumos?"
"Aici este cerul."
"Ce minunat cã am ajuns în cer, sîntem atît de
însetaþi."
"Poþi intra ºi bea apã dupã pofta inimii." ªi paz-
nicul îi arãtã izvorul.
"Calul ºi dinele meu sînt ºi ei însetaþi."
"îmi pare foarte rãu", zise paznicul. "Aici nu
e îngãduitã intrarea animalelor."
Omul era foarte dezamãgit, fiindcã setea îi era ,
mare, dar nu voia sã bea de unul singur; îi mulþumi
paznicului ºi merse mai departe. Dupã un drum
lung tot de-a coasta, ajunºi la capãtul puterilor, so-
sira mtr-un loc a cãrui intrare era strãjuitã de o
poarta veche care dãdea spre un drum de pãmînt,
margine de copaci. La umbra unuia dintre ei era
om, cu pãlãria pe ochi, dormind pesemne.
101
"Bunã ziua", zise drumeþul.
Omul moþãi din cap.
"Ne e foarte sete, mie, calului ºi cãþelului meu "
"E un izvor la pietrele alea", zise omul arâtîn-
du-le un loc. "Puteþi bea dupã pofta inimii "
Omul, calul ºi dinele se duserã la izvor si-si
potolirã setea.
Drumeþul se întoarse ca sã mulþumeascã. în-
toarceþi-vã oricînd doriþi", rãspunse omul.
"Aºa, ca sã ºtiu, cum se cheamã locul ãsta?"
"Cerul."
"Cerul? Pãi paznicul de la poarta de marmurã
ne-a spus cã acolo era cerul!"
"Ãla nu e cerul, ãla e iadul."
Drumeþul rãmase uluit. "Ar trebui sã nu-i lã-
saþi sã vã foloseascã numele! O asemenea îndru-
mare mincinoasã poate pricinui mari încurcãturi!"
"Nici vorbã; la drept vorbind, ei ne fac un mare
serviciu. Cãci acolo trag toþi cei capabili sã-ºi pã-
rãseascã cei mai buni prieteni..."
Berta o mîngîie pe fatã pe cap, simþi cã acolo
înãuntru Binele ºi Rãul duceau o luptã fãrã preget
ºi-i spuse sã meargã în pãdure ºi sã întrebe Natura
cãtre ce oraº sã plece.
Pentru cã, dupã cum presimt, micul nostru
paradis, încrustat în munþi, e gata sã-ºi pãrãseascã
prietenii.
Greºeºti, Berta. Dumneata aparþii altei gene:
raþii; sîngele rãufãcãtorilor care populau înainte
vreme Viscos-ul e mai îngroºat în vinele dumitale
decît într-ale mele. Bãrbaþii ºi femeile locului au
demnitate. Dacã n-au demnitate, au neîncredere
i
102
unul în altul. Dacã nu au nici neîncredere, atunci
16 ^Bine, greºesc eu. Fie ºi aºa, fã ce-þi spun, du-te
ºi ascultã natura.
Chantal plecã. ªi Berta se întoarse cãtre nãluca
soþului ei, rugîndu-l sã stea liniºtit, era doar femeie
adultã - mai mult, era femeie în vîrstã, nu se cã-
dea sã fie întreruptã cînd încerca sã dea cîte un sfat
unor persoane mai tinere. învãþase sã-ºi poarte sin-
gurã de grijã, iar acum purta de grijã satului.
Soþul îi ceru sã fie atentã. Sã nu-i mai dea atîtea
sfaturi fetei, pentru cã nimeni nu ºtia cum avea sã
se sfîrºeascã povestea asta.
Berta rãmase surprinsã, cãci îºi închipuia cã
morþii ºtiu totul - în definitiv nu el o avertizase
despre sosirea iminentã a primejdiei? Poate cã o
fi îmbãtrînit prea tare ºi o fi început sã aibã ºi alte
ticuri pe lîngã cel de a-ºi mînca supa doar cu ace-
eaºi lingurã.
Soþul ei spuse cã bãtrînã era ea, fiindcã morþii
îºi pãstreazã aceeaºi vîrstã. ªi cã, deºi morþii ºtiu
unele lucruri pe care viii nu le cunosc, au nevoie
de mai mult timp ca sã fie primiþi în locul unde trã-
iesc spiritele superioare; el era încã un mort recent
(nu trecuserã nici cincisprezece ani de cînd pãrã-
sise pãmîntul), avea încã destule de învãþat, chiar
dacã ºtia cã poate fi de ajutor în multe împrejurãri.
Berta îl întrebã dacã locul îngerilor superiori
era mai atrãgãtor ºi mai confortabil. Soþul ei îi spu-
se cã acolo (?) era bine, dar cã trebuia'sã înceteze
cu fleacurile ºi sã-ºi concentreze energia pentru a
salva Viscos-ul. Nu cã l-ar fi interesat în chip deo-
103
sebit - în definitiv era mort, nimeni nu vorbis
despre subiectul reîncarnãrii (deºi auzise unele con
versaþii cu privire la posibilitatea asta), ºi chiar dacã
reîncarnarea ar fi fost realã, ar fi preferat sã renas-
cã într-un loc pe care nu-l cunoºtea. I-ar plãcea însã
ca soþia lui sã se bucure de liniºte ºi de confort cîte
zile mai avea de trãit pe lumea asta.
"Atunci nu-þi mai bate capul", gîndi Berta. So-
þul ei nu acceptã sfatul; voia, cu orice preþ, ca ea
sã întreprindã ceva. Dacã Rãul învinge, nu contea-
zã cã e vorba de un orãºel mic ºi uitat, cu trei strãzi,
o piaþã ºi o bisericã, ci poate contamina valea, re-
giunea, þara, continentul, mãrile, lumea întreagã.
Deºi avea 281 de locuitori, Chantal fiind cea mai
tînãrã ºi Berta cea mai bãtrînã, Viscos era controlat
de o jumãtate de duzinã de persoane: patroana ho-
telului, rãspunzãtoare de bunãstarea turiºtilor,
preotul, rãspunzãtor de sunete, primarul, rãspun-
zãtor de legile vînãtorii, nevasta primarului, rãs-
punzãtoare de primar ºi de hotãrîrile lui, fierarul -
care fusese muºcat de lupul blestemat ºi izbutise
sã supravieþuiascã - ºi proprietarul majoritãþii
pãmînturilor din jurul orãºelului. Acesta din urmã
se opusese construirii parcului pentru copii, în
credinþa - veche - cã Viscos avea sã se dezvolte
din nou ºi cã acolo era un amplasament foarte bun
pentru construirea unei case de lux.
Tuturor celorlalþi locuitori ai Viscos-ului puþin
le pãsa ce se întîmpla sau nu se întîmpla în orãºel,
pentru cã ei îºi aveau oile, grîul ºi familiile lor de
îngrijit. Frecventau hotelul, mergeau la liturghie,
se supuneau legilor, îºi dregeau uneltele la fierãrie
ªi, din cînd în cînd, cumpãrau pãmînt.
Moºierul nu frecventa niciodatã barul; aflase de
istoria aceea prin funcþionara lui, care fusese aco-
m noaPtea cu pricina ºi plecase foarte surescitatã,
105
comentînd cu prietenele ei ºi cu el cã oaspetele h
telului era un bãrbat bogat cu care ar putea sã a'h *
un copil ºi sã-l oblige sã-i dea o parte din avere8
îngrijorat de viitor - cu alte cuvinte de faptul c
povestea domniºoarei Prym se putea rãpîndi, iZ-
gonindu-i pe vînãtori ºi turiºti, el convocase o re-
uniune de urgenþã. în timp ce Chantal se îndrepta
cãtre pãdure, în timp ce strãinul se pierdea în pre-
umblãrile lui misterioase, iar Berta stãtea de vorbã
cu soþul ei dacã sã încerce sau nu sã salveze orã-
ºelul, grupul se reunea în sacristia micii biserici
Singurul lucru pe care trebuie sã-l facem e
sã chemãm poliþia - zise moºierul. E evident cã
aurul acela nu existã; eu cred cã omul ãsta încear-
cã sã-mi seducã funcþionara.
Nu ºtiþi ce vorbiþi pentru cã nu aþi fost de
faþã - rãspunse primarul. Aurul existã, domni-
ºoara Prym nu ºi-ar risca reputaþia fãrã o dovadã
concretã. Asta însã nu schimbã situaþia; trebuie
sã chemãm poliþia. Strãinul trebuie sã fie un ban-
dit, cineva pe capul cãruia s-a pus o recompensã
ºi care acum încearcã sã-ºi ascundã aici produsul
jafului.
Ce inepþie! zise soþia primarului. Dacã ar
fi aºa, ar cãuta sã fie mai discret.
Nimic din toate astea nu-i convingãtor. Tre-
buie sã chemãm poliþia imediat.
Cãzurã de acord cu toþii. Preotul servi un vi-
niºor pentru înseninarea sufletelor. începurã sa
discute ce aveau sã spunã poliþiei, dat fiind cã, în
realitate, nu aveau nici o dovadã împotriva strãi-
nului; era posibil ca totul sã se termine cu arestarea
domniºoarei Prym pentru incitare la crimã.
106
Singura dovadã e aurul. Fãrã aur, nu e ni-
î^ClarDa unde era aurul? O singurã per-
oanã îl vãzuse ºi ea nu ºtia unde fusese ascuns.
Preotul sugerã sã se alcãtuiascã grupe de cer-
cetare Patroana hotelului trase perdeaua de la sa-
cristie' care dãdea spre cimitir; arãtã munþii într-o
parte, valea jos ºi tot munþi de cealaltã parte.
_' Ne-ar trebui o sutã de oameni vreme de o
sutã de ani.
Moºierul regretã în tãcere ca pe locul acela fu-
sese construit cimitirul; priveliºtea era frumoasã,
morþii nu aveau nevoie de ea.
Cu alt prilej, aº vrea sã discut cu dumnea-
voastrã despre cimitir - i se adresã el preotului.
Pot oferi un loc mult mai mare pentru morþi, aproa-
pe de-aici, în schimbul terenului de lîngã bisericã.
Nu o sã vrea nimeni sã-l cumpere, ca sã lo-
cuiascã într-un loc unde înainte stãteau morþii.
Poate nimeni din oraº; dar existã turiºti ne-
buni dupã case de vacanþã, iar noi nu trebuie decît
sã le cerem locuitorilor din Viscos sã nu sufle o
vorbã. Ar fi mai mulþi bani pentru oraº, mai mul-
te impozite pentru primãrie.
Aveþi dreptate. ªi trebuie doar sã le cerem
tuturora sã nu sufle o vorbã. Nu va fi greu.
ªi, brusc, se aºternu tãcerea. O tãcere prelun-
gitã, pe care nimeni nu cuteza s-o spargã. Cele douã
femei rãmãseserã cu ochii în zare, preotul se apu-
ca sa Instruiascã o statuetã de bronz, moºierul mai
bau o înghiþiturã de vin, fierarul îsi lega si-si dez-
lega ºuetele de la ambele ghete. Primarul se tot uita
107
Ia ceas, ca ºi cum ar fi insinuat cã-l aºteaptã alt
obligaþii.
Dar nimeni nu intervenea; toþi ºtiau cã oamen"
din Viscos n-ar comenta niciodatã nimic, dacã s-
gãsi cineva interesat sã cumpere terenul care adã
postea cimitirul; ar face-o doar pentru satisfacþia
de a mai vedea pe cineva stabilindu-se în oraºul
ameninþat sã disparã. Chiar dacã n-ar cîºtiga nici
un ban de pe urma tãcerii lor.
Sã ne imaginãm cã ar cîºtiga.
Sã ne imaginãm cã ar cîºtiga bani suficienþi pen-
tru restul vieþilor lor ºi pentru restul vieþii copiilor
lor.
în acea clipã prin sacristie suflã un vînt cald,
absolut neaºteptat.
- Ce propuneþi? - zise preotul, la capãtul a
cinci minute lungi.
Toþi se întoarserã cãtre el.
Dacã locuitorii într-adevãr n-ar spune ni-
mica, cred cã am putea merge mai departe cu nego-
cierile - rãspunse moºierul, alegîndu-ºi cu multã
grijã cuvintele, aºa încît sã poatã fi greºit înþeles -
sau bine înþeles, depinde de punctul de vedere.
Sînt oameni de treabã, muncitori, discreþi -
continuã patroana hotelului, utilizînd aceeaºi stra-
tagemã. Chiar azi, cînd furnizorul de pîine a vrut
sã ºtie ce se întîmplã, nimeni n-a zis nimic. Cred
cã putem sã avem încredere în ei.
Din nou tãcere. Numai cã de astã datã era o tã-
cere apãsãtoare, de-a dreptul insuportabilã. Dar ºi
aºa, jocul continuã, iar fierarul luã cuvîntul:
108
Problema nu e discreþia locuitorilor, ci fap-
tul di a ºti cã e imoral, inacceptabil sã facem aºa
3l- Ce anume sã facem?
; acum
- Sã vindem un pãmînt sfinþit.
Un suspin de uºurare strãbãtu încãperea;
puteau sã se lanseze în discuþia moralã, de vreme
ce în latura practicã avansaserã suficient.
Imoral e sã vedem cum decade Vîscos-ul nos-
tru _ zise nevasta primarului. Sã fim conºtienþi
cã noi sîntem ultimii oameni care vom trãi aici ºi
cã visul bunicilor, al strãmoºilor noºtri, al lui Ahab,
al celþilor are sã se isprãveascã în cîþiva ani. în scurt
timp vom pãrãsi cu toþii orãºelul fie ca sã intrãm
într-un azil, fie ca sã-i implorãm pe copiii noºtri sã
aibã grijã de niºte bãtrîni bolnavi, dezrãdãcinaþi,
incapabili sã se adapteze vieþii într-un mare oraº,
copleºiþi de dorul dupã locurile pãrãsite, triºti pen-
tru cã n-au fost în stare sã treacã generaþiei urmã-
toare darul pe care l-am primit de la pãrinþii noºtri.
Ai dreptate - continuã fierarul. Imoralã e
viaþa pe care o ducem. ªi cînd Viscos-ul va fi aproa-
pe o ruinã, ogoarele astea vor fi pur ºi simplu pã-
rãsite sau cumpãrate pe-o nimica toatã; vor sosi
maºini, vor fi tãiate drumuri mai bune. Casele vor
fi demolate, tot ce-a fost ridicat cu sudoarea strã-
moºilor noºtri va fi înlocuit de construcþii meta-
lice. Se va face o agriculturã mecanizatã, oamenii
vor veni la muncã ziua ºi se vor întoarce noaptea
la casele lor, departe de-aici. Ce ruºine pentru ge-
neraþia noastrã; am acceptat sã ne plece copiii, am
fost incapabili sã-i þinem alãturi de noi
109
Trebuie sã ne salvãm într-un fel sau altul
ºui - zise moºierul -, singurul pesemne care'p ^
tea trage foloase de pe urma decãderii Viscos-ul "
cãci îl putea cumpãra înainte de a revinde totul xm1'
mari firme industriale. Nu era însã, fireºte inte
sat sã treacã în proprietatea altcuiva, la un preþ d
piaþã scãzut, pãmînturi care puteau ascunde o ave-
re îngropatã.
Aveþi ceva de spus, pãrinte? - întrebã pa-
troana hotelului.
Singurul lucru pe care-l ºtiu bine este religia
mea, în care jertfa unei persoane a salvat întreaga
omenire.
Tãcerea se aºternu a treia oarã, dar pentru scurt
timp.
- Trebuie sã mã pregãtesc pentru liturghia de
sîmbãtã - continuã el. Nu vreþi sã ne întîlnim di-
searã?
Toþi consimþirã imediat, stabilind o orã la sfîr-
ºitul zilei; pãreau a fi extrem de ocupaþi, ca ºi cum
ar fi aºteptat ceva foarte important.
Numai primarul îºi pãstrase sîngele rece:
- Aþi spus ceva foarte interesant, o temã ex-
celentã pentru o predicã frumoasã. Cred cã toþi ar
trebui sã asistãm azi la liturghie.
Chantal nu mai avea nici o ezitare; se ducea
drept la stînca în formã de Y, gîndindu-se ce anume
putea face cu aurul dupã ce-l va lua. Se va întoarce
acasã, va lua banii pãstraþi acolo, se va schimba în
haine mai groase, va coborî în vale, va recurge la
autostop. Gata cu pariurile: oamenii aceia nu me-
ritau averea care le picase aproape în palmã. Nici
o valizã; nu voia sã se ºtie cã avea sã pãrãseascã
Viscos-ul pentru totdeauna - acel Viscos cu po-
veºtile lui frumoase, dar inutile, cu locuitorii lui
amabili ºi laºi, cu barul lui plin de oameni care
toacã mereu aceleaºi subiecte, cu biserica lui unde
nu mergea niciodatã. Evident, era foarte posibil sã
gãseascã poliþia aºteptînd-o în staþia de autobuz,
dupã ce strãinul ar fi acuzat-o de furt etc. etc. etc.
Era însã dispusã acum sã-ºi asume orice risc.
Ura pe care-o simþise, cu o jumãtate de ceas mai
devreme, se preschimbase într-un sentiment mult
mai plãcut: rãzbunarea.
Era mulþumitã de faptul cã ea fusese cea care,
pentru prima datã, le arãta tuturor acelor inºi rãu-
tatea ascunsã în adîncul sufletelor lor naive ºi doar
m aparenþã bune. Toþi visau la posibilitatea unei
111
crime - doar visau, cãci niciodatã n-aveau sã ~
treprindã ceva. Aveau sã-ºi petreacã restul vieþii*"
lor amãrîte repetîndu-ºi la nesfîrºit cã erau nobT*
incapabili de vreo nedreptate, gata sã apere dem-
nitatea satului cu orice preþ, dar ºtiind cã num ~
groaza îi împiedica sã ucidã un nevinovat. Se lã
dau în fiecare dimineaþã pentru integritatea nã
tratã ºi se învinuiau în fiecare searã pentru prilejul
pierdut.
în decursul urmãtoarelor trei luni, singurul su-
biect de discuþie în bar avea sã fie onestitatea bãr-
baþilor ºi femeilor din sat, atît de generoºi. Venea
apoi sezonul de vînãtoare ºi o vreme n-aveau sã
mai atace subiectul acesta - vizitatorii nu trebu-
iau sã afle nimic, le plãcea sã aibã impresia cã se
aflã într-un loc îndepãrtat, unde toþi sînt prieteni,
binele domneºte permanent, natura e generoasã,
iar produsele locale, vîndute în mica încãpere-nu-
mitã de patroana hotelului "prãvãlioarã" - erau
impregnate de aceastã dragoste dezinteresatã.
Dar sezonul de vînãtoare avea sã se termine ºi
pe urmã aveau sã fie liberi sã reia acelaºi subiect.
De astã datã, din pricina numeroaselor nopþi pe-
trecute visînd la banii pierduþi, aveau sã înceapã
a imagina ipoteze pe mãsura situaþiei: de ce oare
nimeni nu avusese curajul, în tãcerea nopþii, s-o
ucidã pe Berta cea bãtrînã ºi inutilã în schimbul
celor zece lingouri de aur? De ce n-ar fi suferit un
accident de vînãtoare ciobanul Santiago care, zi de
zi, dimineaþa, îºi ducea turma în munþi? Aveau sa
fie examinate diferite ipoteze, la început cu o anu-
mitã reþinere, apoi cu furie.
112
Un an mai tîrziu, aveau sã se urascã unii pe al-
nrasul avusese un bun prilej ºi-l lãsase sa-i
þU "" Aveau sã întrebe de domniºoara Prym, care
?aP-ruse fãrã urmã, luînd pesemne aurul pe care
Snul venise ca sã-l ascundã acolo. Aveau sã spu-
nã tot ce e mai rãu pe socoteala ei: orfana, ingrata,
f ta sãracã pe care toþi se strãduiserã sã o ajute dupã
ce i murise bunica, ºi cãreia îi procuraserã o sluj-
bã la bar deoarece fusese incapabilã sã-ºi gãseascã
un soþ ºi sã-ºi vadã de treabã, care se culca cu oas-
peþii hotelului, de obicei bãrbaþi mai în vîrstã decît
ea, care le fãcea ochi dulci tuturor turiºtilor, cerºind
un bacºiº mai gras.
Aveau sã-ºi petreacã restul vieþii între autocom-
pasiune ºi urã; Chantal era fericitã, asta îi era rãz-
bunarea. N-avea sã uite niciodatã privirile celor
din jurul furgonetei, implorînd-o sã pãstreze tãce-
rea asupra unei crime pe care nicicînd nu vor fi cu-
tezat sã o comitã, pentru ca mai apoi sã se întoarcã
împotriva ei, ca ºi cum ea ar fi fost vinovatã cã toa-
tã laºitatea le ieºise la suprafaþã.
"Geaca. Pantalonii de piele. îmi pot pune douã
maiouri ºi aurul mi-l prind de centurã. Geaca. Pan-
talonii de piele. Geaca."
ªi iatã cã ajunsese, era în faþa Y-ului stîncos.
Alãturi, scurtãtura de care se folosise pentru a sãpa
în pãmînt acum douã zile. Savura o clipã gestul
care avea sã o transforme, dintr-o persoanã cinstitã,
intr-o hoaþã.
Gata cu astea. Strãinul o provocase ºi ea accep-
ta schimbul. Nu fura, ci îºi lua plata cuvenitã pen-
"¦u ca jucase rolul de portavoce în comedia aceea
113
de prost-gust. Ea merita aurul - ºi chiar mult
mult - pentru cã vãzuse privirile de asasini fã ^
crimã din jurul furgonetei, pentru cã-ºi petrecu^
întreaga viaþã acolo, pentru cele trei nopþi nedoirn?
te, pentru sufletul ei pe care acuma ºi-l pierdea -I
dacã existã cumva suflet ºi pierzanie.
Sapã în pãmîntul deja afinat ºi vãzu lingOui
Cînd îl vãzu, auzi ºi un zgomot.
Cineva o urmãrise. Automat, împinse la loc ni-
þel pãmînt în groapã, conºtientã de inutilitatea ges-
tului ei. Apoi se rãsuci, gata sã explice cã încerca
sã gãseascã acea comoarã, iar azi observase cã pã-
mîntul fusese rãscolit.
Ceea ce vãzu o lãsã însã fãrã glas - pentru cã
nu era cineva interesat de comori, de situaþii de cri-
zã în sate, de dreptãþi ºi nedreptãþi; ci doar de sînge.
Semnul alb pe urechea stingã. Lupul blestemat.
Stãtea între ea ºi copacul cel mai apropiat. Im-
posibil sã treacã pe lîngã el. Chantal rãmase absolut
încremenitã, hipnotizatã de ochii albaºtri ai anima-
lului; mintea îi lucra într-un ritm frenetic, gîndin-
du-se care ar putea fi pasul urmãtor - sã foloseascã
scurtãtura de lemn, prea fragilã însã ca sã contra-
careze atacul fiarei. Sã se suie pe stînca în formã
de Y, prea scundã. Sã nu dea crezare legendei ºi
sã-l sperie, aºa cum ar proceda cu oricare alt lup
ivit de unul singur; prea riscant însã, mai bine sã
considere cã legendele au întotdeauna un adevãr
ascuns.
"Pedeapsã."
Pedeapsã nedreaptã, ca tot ce i se întîmplase in
viaþã; se pãrea cã Dumnezeu o alesese pe ea doar
ca sã-ºi demonstreze ura faþã de lume.
114
instinctiv, lãsã scurtãtura jos ºi, cu o miºcare ce
P oãru veºnicã dupã cît fusese de lentã, îºi pro-
S ritul cu braþele; nu-l putea lãsa sã o muºte
S-acolo. Regretã cã nu purta pantalonii de piele;
.1 doilea loc mai vulnerabil ar fi piciorul, pe unde
Zece un vas care, o datã retezat, ar lãsa-o fãrã sîn-
ee în zece minute - cel puþin asta spuneau vînã-
torii
ii iustificîndu-ºi cizmele cu carîmbi înalþi.
Lupul deschise botul ºi mîrîi. Un sunet surd,
primejdios, scos de un animal care nu ameninþã,
ci atacã. Continuã sã-l priveascã fix în ochi, chiar
dacã inima îi bãtea de sã-i spargã pieptul, cãci acum
rînjea.
Totul era o chestiune de timp: sau ataca sau îºi
lua tãlpãºiþa, dar Chantal era sigurã cã avea sã ata-
ce. Se uitã pe jos, cãutînd o piatrã liberã pe care sã
o fi putut apuca, nu vãzu nici una. Se hotãrî sã o
porneascã în direcþia animalului; ar fi fost muº-
catã, ar fi alergat cu el agãþat de ea pînã la copac.
Trebuia sã ignore durerea.
Se gîndi la aur. Se gîndi cã se va întoarce curînd
dupã el. îºi hrãni toate speranþele cu putinþã, tot
ce i-ar fi putut da puterea de a se confrunta cu ideea
cã trupul urma sã-i fie sfîºiat de colþii ascuþiþi, dez-
velindu-i osul, cu posibilitatea de a cãdea ºi a fi
muºcatã de gît.
ªi se pregãti sã fugã.
Exact atunci, ca într-un film, vãzu cã cineva îºi
fãcuse apariþia în spatele lupului, deºi la o distantã
considerabilã.
Animalul adulmecã ºi el altã prezenþã, dar nu
rnpUr1Q ° mi?Care din caP'iar ea continuã sã-si
menþinã P"virea fixã. S-ar fi zis cã numai forþa
115
ochilor mai putea evita atacul, or, ea nu mai
acum sã se expunã nici unui risc; dacã apãruse
neva, ºansele de supravieþuire sporeau eh' *~
dacã aceasta avea sã o coste, în cele din urmã 1'
goul de aur.
Prezenþa din spatele lupului se apropie în r
niºte, iar apoi o apucã spre stînga. Chantal ºtia ca
acolo mai era un copac, uºor de escaladat. Si în
acea clipã o piatrã sfîºie cerul, cãzînd lîngã animal
Lupul se rãsuci cu o agilitate nemaivãzutã, repe-
zindu-se în direcþia ameninþãrii.
- Fugi! - strigã strãinul.
Ea o rupse la fugã în direcþia unicului sãu re-
fugiu, în timp ce bãrbatul se cãþãra ºi el în celãlalt
copac, cu o agilitate puþin obiºnuitã. Cînd lupul
blestemat ajunse acolo, el se ºi afla în siguranþã.
Lupul începu sã nvîrîie ºi sã sarã, uneori reu-
ºind sã ecaladeze o porþiune din trunchi, pentru
ca numaidecît sã alunece înapoi.
- Smulge niºte crãci! - strigã Chantal.
Dar strãinul pãrea cãzut într-un soi de transã.
Ea stãrui de douã, de trei ori, pînã cînd el înþelese
ce anume-i cerea sã facã. începu sã rupã crãcile ºi
sã le arunce în direcþia animalului.
- Nu aºa! Rupe crãcile, fã-le mãnunchi ºi dã-le
foc! Eu n-am brichetã, fã cum îþi spun!
Glasul îi suna cu acea vibraþie de deznãdejde
a cuiva aflat într-o situaþie extremã: strãinul fãcu
un mãnunchi de ramuri ºi durã o veºnicie pînã
ce le dãdu foc; furtuna din ajun lãsase totul îmbi-
bat de apã ºi soarele nu ajungea pînã aici în acea
perioadã a anului.
116
za
Chantal aºteptã pînã ce flãcãrile torþei improvi-
^crescuserã destul de mult. In ce o privea, l-ar
"Sat cît era ziua de lungã sã rãmînã acolo, sã în-
frunte spaima pe care voia el însuºi sã o impunã
K,mii dar trebuia sã scape ºi era nevoitã sã-l ajute.
__' Acum dovedeºte cã eºti bãrbat - strigã ea.
Coboarã din copac, strînge bine torþa în mînã ºi
þine focul în direcþia lupului!
Strãinul era paralizat.
__ pã ce.þi Spun! - strigã ea din nou, iar bãr-
batul, auzindu-i glasul, înþelese toatã autoritatea
care se ascundea îndãrãtul vorbelor ei - o autori-
tate provenind din groazã, din capacitatea de a
reacþiona rapid, lãsînd spaima ºi suferinþa pentru
mai tîrziu.
Coborî cu torþa în mîini, neluînd în seamã scîn-
teile care, din cînd în cînd, îi ardeau faþa. Vãzu de
aproape colþii ºi spuma din botul animalului, spai-
ma îi sporea, dar era obligatoriu sã facã ceva -
ceva ce ar fi trebuit sã facã atunci cînd soþia îi fu-
sese sechestratã, fiicele ucise.
- Nu-þi lua ochii din ochii animalului! - o
auzi pe fatã spunînd.
Se supuse. Lucrurile, cu fiecare clipã care tre-
cea, deveneau mai lesnicioase, nu se mai uita la ar-
mele duºmanului, ci la duºmanul propriu-zis. Se
aflau pe picior de egalitate, amîndoi erau în stare
sã provoace groazã - unul altuia.
Atinse pãmîntul cu tãlpile. Lupul se dãdu îha-
poi, speriat de foc: continua sã mîrîie ºi sã sarã, dar
nu se mai apropia.
- Atacã-l!
117
Avansa în direcþia animalului, care rnîrîi mã" t
ribil ca niciodatã, îºi arãtã colþii, dar se retras
mai mult. 'l
- Urmãreºte-l! Goneºte-l de-aici!
Focul ardea acum cu vîlvãtaie mai înaltã d
strãinul îºi dãdu seama cã în scurt timp avea sã '
ardã mîinile. Fãrã a mai sta pe gînduri ºi mentinîn-
du-ºi ochii fix în ochii aceia albaºtri ºi siniºtri, aler-
gã în direcþia lupului; acesta încetã sã mai mîrîie
ºi sã sarã - fãcu stînga-mprejur ºi se afundã iar
în pãdure.
Chantal coborî din copac cît ai clipi din ochi
în foarte scurt timp adunase o mînã de nuiele de
pe jos ºi-ºi fãcuse ºi ea o torþã.
Sã plecãm de-aici. Repede.
încotro?
încotro? în Viscos, unde toþi aveau sã-i vadã pe
cei doi sosind împreunã? Cãtre altã capcanã, unde
focul nu ar mai fi produs nici un efect? Se lãsã moa-
le jos pe pãmînt, cu o durere teribilã în coaste, cu
inima bubuindu-i.
- Fã un foc - îi zise ea strãinului. Lasã-mã
sã mã gîndesc.
încercã sã se miºte ºi scoase un þipãt - de par-
cã i s-ar fi înfipt un pumnal în umãr. Strãinul adu-
nã frunze ºi crengi ºi fãcu focul. La fiecare miºcare,
Chantal se contorsiona de durere ºi lãsa sã-i scape
un geamãt surd; se vede cã se lovise grav în timp
ce se urca în copac.
- Nu-þi face griji, nu þi-ai rupt nici un os -
zise strãinul cînd o vãzu gemînd de durere. Am
pãþit ºi eu aºa ceva. Cînd organismul ajunge la li-
118
mita tensiunii, muºchii se contractã ºi ne fac bucata.
Dã-mi voie sã te masez.
Nu mã atinge. Nu te apropia. Nu face con-
rXtferefrcã, ruºine. Cu siguranþã fusese de faþã
cînd ea dezgropa aurul; el ºtia - pentru cã înso-
þitor îi era diavolul, iar diavolii cunosc sufletul oa-
menilor - cã de astã datã Chantal avea sã-l fure.
Dupã cum ºtia la fel de bine cã, în clipa asta,
întregul orãºel visa sã comitã o crimã. Dupã cum
ºtia ºi cã n-aveau sã facã nimic, pentru cã le era fri-
cã, dar intenþia era suficientã pentru a rãspunde
la întrebarea lui: fiinþa umanã este în esenþa ei rea.
ªtiind cã ea avea sã fugã, pariul pe care cei doi îl
fãcuserã noaptea trecutã nu mai avea nici o semni-
ficaþie, el se putea întoarce de unde venise (în defi-
nitiv, de unde a venit?) cu comoara lui intactã ºi
bãnuielile confirmate.
încercã sã se aºeze în poziþia cea mai conforta-
bilã cu putinþã, dar nu gãsea nici una; trebuia sã
rãmînã nemiºcatã. Focul avea sã-l þinã pe lup la dis-
tanþã, dar în scurt timp urma sã le atragã atenþia
ciobanilor care aveau drum pe-acolo. ªi cei doi
aveau sã fie vãzuþi împreunã.
îºi aminti cã era sîmbãtã. Oamenii stãteau în
casele lor pline de bibelouri oribile, reproduceri ale
unor tablouri celebre atîrnate de pereþi, imagini de
sfinþi confecþionate din ipsos, ºi încercau sã se dis-
treze - ºi, la acel sfîrºit de sãptãmînã, aveau cea
mai grozavã distracþie de cînd se terminase cel de-al
doilea rãzboi mondial.
Sã nu faci conversaþie cu mine.
N-am zis nimic.
119
Chantal simþi nevoia sã plîngã, dar nu voia s
facã de faþã cu el. îºi stãpîni lacrimile. ~°
Þi-am salvat viaþa. Merit aurul.
Eu þi-am salvat viaþa. Lupul se pregãtea sã
te atace.
Era adevãrat.
- Pe de altã parte, cred cã ai salvat ceva în
mine - continuã strãinul.
Un truc. Avea sã spunã cã n-ar fi observat ni-
mic; era un fel de permisiune ca sã-ºi ia averea si
sã plece de-acolo pentru totdeauna. Punct.
- Pariul de noaptea trecutã. Durerea mea era
atît de mare, încît simþeam nevoia sã fac ca toþi sã
sufere la fel ca mine; ar fi fost singura mea sursã
de consolare. Ai dreptate.
Demonul strãinului nu suferea asemenea cu-
vinte, îl rugã pe diavolul lui Chantal sã-l ajute, dar
acesta era un nou-venit ºi nu obþinuse controlul
total asupra fetei.
ªi asta schimbã ceva?
Nimic. Pariul rãmîne valabil ºi ºtiu cã voi dº-
tiga. Dar ºtiu la fel de bine ºi cît de ticãlos sînt, dupã
cum ºtiu ºi de ce am devenit ticãlos: din cauzã cã
nu meritam cele ce mi s-au întîmplat.
Chantal se întrebã cum aveau sã iasã de-acolo;
chiar dacã era încã dimineaþã, nu puteau rãmîne
la nesfîrºit în pãdure.
- Deci eu socot cã-mi merit aurul ºi am sã mi-l
iau, dacã nu mã vei împiedica dumneata - zise
ea. Te sfãtuiesc sã faci la fel; nici unul din noi nu
trebuie sã se întoarcã la Viscos; putem merge direct
în vale, sã gãsim o ocazie ºi fiecare sã-ºi urmeze
soarta.
120
__ Dumneata poþi sã pleci. Dar, chiar în clipa
cf* locuitorii oraºului decid cine sã moarã.
_ Se prea poate. Se vor tot hotãrî în urmãtoa-
rele douã zile, pînã va expira termenul; apoi vor
S doi ani discutînd cine ar fi trebuit sa fie victi-
ma Sînt nehotãrîþi la ceasul cînd e sã acþioneze ºi
taplacabili la ceasul cînd e sã dea vina pe alþii -
eu îmi cunosc satul. Dacã nu te întorci, nici nu se
vor mai osteni sã discute; vor socoti cã totul a fost
o nãscocire de-a mea.
Viscos-ul e la fel cu orice alt sat din lume
ºi tot ce se petrece în el se petrece în toate celelalte
continente, oraºe, tabere, mînãstiri, oriunde. Dum-
neata însã nu pricepi nimic din toate astea, dupã
cum nu pricepi cã de astã datã soarta a lucrat în
favoarea mea: am ales persoana cea mai indicatã
ca sã mã ajute.
Cineva care, sub aparenþa unei femei munci-
toare ºi cinstite, cautã de asemenea sã se rãzbune.
Cum nu ne putem vedea duºmanul - cãci, dacã
ducem istoria asta pînã la ultimele consecinþe, ade-
vãratul duºman este Dumnezeu, care ne-a fãcut sã
trecem prin tot ce am trecut - ne vãrsãm frustrã-
rile asupra a tot ce ne înconjoarã. O rãzbunare care
nu se saturã niciodatã, pentru cã se îndreaptã îm-
potriva vieþii înseºi.
La ce bun sã stãm de vorbã aici? - zise
Chantal, iritatã din pricinã cã bãrbatul acela, omul
pe care-l ura ca pe nimeni altul pe lumea asta, îi
cunoºtea foarte bine sufletul. De ce nu luãm banii
ªi nu plecãm?
Pentru cã ieri mi-am dat seama cã, propunînd
ceea ce îmi repugnã cel mai mult - un asasinat
121
fãrã motiv, aºa cum s-a întîmplat cu soþia mea ¦
cu fiicele mele - la drept vorbind voiam sã mã s t
vez pe mine însumi. îþi aminteºti de un filozof n
care l-am citat în a doua noastrã conversaþie? C 1
care zicea cã infernul lui Dumnezeu e tocmai dra
gostea lui pentru oameni, fiindcã atitudinea oame-
nilor îi transformã în chin fiecare clipã a vieþii Sale
eterne?
Ei bine, acelaºi filozof a spus ºi altceva: omul are
nevoie de ceea ce e mai rãu în el ca sã realizeze ceea ce
este mai bun în el.
Nu înþeleg.
Pînã acum mã gîndeam doar sã mã rãzbun.
Ca ºi locuitorii din satul dumitale, visam, plãnu-
iam ºi eu zi ºi noapte, dar nu fãceam nimic. O vre-
me am însoþit, prin intermediul presei, persoane
care-ºi pierduserã fiinþele dragi în situaþii asemã-
nãtoare, dar care sfîrºiserã acþionînd în manierã
exact opusã mie: creaserã grupuri de sprijin pen-
tru victime, organizaþii care sã denunþe nedreptã-
þile, campanii care sã arate cã durerea pierderii nu
poate fi niciodatã înlocuitã de povara rãzbunãrii.
Am încercat ºi eu sã privesc lucrurile dintr-un
unghi mai generos: n-am izbutit. Acum însã, cînd
am prins curaj, cînd am ajuns la limita asta, am
descoperit, acolo, în fund, o luminã.
Continuã - zise Chantal, pentru cã ºi ea în-
trezãrea un fel de luminã.
Nu vreau sã dovedesc cã omenirea e per-
versã. Vreau, asta da, sã dovedesc cã eu, în mod
inconºtient, am cãutat lucrurile care mi s-au întîm-
plat - pentru cã sînt rãu, sînt un om total decãzut
ºi am meritat pedeapsa pe care viaþa mi-a dat-o.
122
__ Dumneata vrei sã dovedeºti cã Dumnezeu
e dStLinul stãtu puþin pe gînduri.
Poate cã da.
Nu ºtiu dacã Dumnezeu este drept. Cel pu-
fin cu mine El n-a fost foarte corect, ºi ceea ce mi-a
distrus sufletul e aceastã senzaþie de neputinþã. Nu
reuºesc sã fiu bunã cum aº dori sã fiu, nici rea cum
socotesc cã ar trebui. Cu cîteva minute în urmã gîn-
deam cã El m-a ales ca sã se rãzbune pentru toa-
tã tristeþea pe care i-o pricinuiesc oamenii.
Cred cã dumneata ai aceleaºi îndoieli, chiar
dacã la o scarã mult mai mare: bunãtatea dumitale
nu a fost rãsplãtitã.
Chantal se mira de propriile-i vorbe. Demonul
strãinului observa cã îngerul fetei începea sã strã-
luceascã cu mai mare intensitate, iar situaþia se rãs-
turna complet.
"Luptã", insista el pe lîngã celãlalt diavol.
"Lupt", rãspunde el. Dar bãtãlia e crîncenã."
Problema dumitale nu este chiar dreptatea
lui Dumnezeu - zise bãrbatul. Ci faptul cã ai ales
totdeauna sã fii o victimã a împrejurãrilor. Cunosc
mulþi oameni în situaþia asta.
Ca dumneata, de exemplu.
Nu. Eu m-am revoltat împotriva a ceva ce
mi s-a întîmplat ºi puþin îmi pasã cã oamenilor le
plac sau nu purtãrile mele. Dumneata, dimpotri-
vã, ai crezut în rolul dumitale de orfanã lãsatã de
izbeliºte, de persoanã care vrea sã fie acceptatã cu
orice preþ; cum asta nu se întîmplã întotdeauna, ne-
voia de a fi iubitã þi s-a transformat într-o dorinþã
surdã de rãzbunare. în adîncul inimii, dumitale þi-'
L-ar
123
plãcea sã fii ca toþi ceilalþi locuitori din Viscos
cu alte cuvinte, în adîncul inimii, noi toþi dorim ~s
fim asemenea celorlalþi. Dar soarta þi-a dãruit o i
torie diferitã.
Chantal fãcu un semn negativ din cap.
"Fã ceva", zicea diavolul lui Chantal cãtre to-
varãºul sãu. "Chiar dacã spune nu, sufletul ei în-
þelege ºi spune da."
Diavolul strãinului se simþea umilit din pricinã
cã nou-venitul îºi dãdea seama cã nu era destul de
puternic ca sã-l oblige pe om sã tacã.
"Vorbele nu duc nicãieri", rãspunse el. "Sã-i lã-
sãm sã vorbeascã, ºi viaþa va avea grijã ca ei sã ac-
þioneze altfel."
- N-am vrut sã te întrerup - continuã strãi-
nul. Te rog, spune mai departe ce ziceai despre
dreptatea lui Dumnezeu.
Chantal era mulþumitã cã nu mai era obligatã
sã asculte ceva ce nu-ºi mai dorea sã audã.
- Nu ºtiu dacã are vreun sens. Dar ai observat
poate cã Viscos nu e o aºezare foarte religioasã, deºi
are o bisericã, la fel ca toate oraºele din regiune. ªi
asta pentru cã Ahab, deºi convertit de cãtre Sfîntul
Savin, avea serioase îndoieli cu privire la influenþa
preoþilor; cum cea mai mare parte dintre primii lo-
cuitori erau bandiþi, socotea cã tot ce puteau face
preoþii, prin ameninþãrile lor cu chinurile veºnice,
era sã-i readucã pe drumul crimei. Niºte oameni
care nu mai au nimic de pierdut nu se gîndesc nici-
odatã la viaþa veºnicã.
124
Freste si-a fãcut apariþia primul preot, iar Ahab
a Vãzut ameninþarea. în compensaþie, a instituit
a învãþat de la iudei: ziua ispãºirii. Numai ca
fdecis sã creeze un ritual aparte ^
O datã pe an, locuitorii se închideau in casele
lor fãceau douã liste, se întorceau cãtre muntele
cel'mai înalt ºi ridicau prima listã spre ceruri.
Iatã, Doamne, pãcatele mele faþã de Tîne", zi-
ceau ei, citind relatarea pãcatele comise. înºelãciuni
în negustorii, adultere, nedreptãþi, treburi de felul
ãsta. "hm pãcãtuit mult ºi cer iertare cã Te-am su-
pãrat atît de rãu."
Apoi - ºi aici era inovaþia lui Ahab - locu-
itorii scoteau a doua listã din buzunar, o ridicau
ºi pe ea cãtre ceruri, întorºi cu trupurile cãtre ace-
laºi munte. ªi ziceau cam aºa: "Iatã, Doamne, lista
pãcatelor Tale faþã de mine: m-ai fãcut sã trudesc
mai mult decît ar fi fost nevoie, fiica mea s-a îm-
bolnãvit în pofida rugãciunilor mele, am fost fu-
rat cînd am încercat sã fiu cinstit, am suferit peste
mãsurã."
Dupã ce terminau de citit cea de-a doua listã,
ei întregeau ritualul: "Eu am fost nedrept faþã de
Tine, iar Tu ai fost nedrept faþã de mine. Azi este
însã ziua ispãºirii, Tu îmi vei ierta greºelile, eu Þi
le voi ierta pe ale Tale, ºi astfel vom putea fi împre-
unã încã un an."
Sã-l ierþi pe Dumnezeu - zise strãinul,
ba-i ierþi pe un Dumnezeu implacabil care creeazã
ºi distruge din vecii vecilor."
Conversaþia asta e prea intimã pentru gus-
tul meu __ zise Chtl ..d &
125
N-am învãþat destul de la viaþã ca sã-þi pot da ºi eu
dumitale o învãþãturã oarecare.
Strãinul rãmase tãcut.
"Nu-mi place deloc", gîndi diavolul strãinului,
care începu sã zãreascã o luminã strãlucind lingã
el, o prezenþã pe care, cu nici un chip, nu putea sã
o accepte. 6 mai îndepãrtase o datã, în urmã cu
doi ani, pe una din numeroasele plaje ale lumii.
Dat fiind excesul de legende, de înrîuriri celtice
si protestante, de anumite exemple cum nu se poa-
te mai nocive ale cutãrui arab care pacificase ce-
tatea, de prezenþa constantã a sfinþilor ºi bandiþilor
în împrejurimi, preotul ºtia cã Viscos nu era ceea
ce se numeºte o aºezare religioasã, deºi locuitorii
ei fãceau botezuri, cãsãtorii (care, în prezent, erau
doar o amintire îndepãrtatã)ºi funeralii (care, dupã
cum se dovedea, aveau loc cu o frecvenþã tot mai
mare) ºi participau la liturghia de Crãciun. în rest,
puþini se osteneau sã meargã la cele douã slujbe
sãptãmînale - una sîmbãta, alta duminica, am-
bele la orele unsprezece dimineaþa; oricum, el îºi
fãcea un punct de onoare din celebrarea lor, fie ºi
doar ca sã-ºi justifice prezenþa acolo. Voia sã dea
impresia cã este un om sfînt ºi ocupat.
^ Spre surprinderea sa, biserica a fost atît de pli-
nã în ziua aceea, îrtcît se hotãrî sã îngãduie ca lu-
mea sã stea ºi în jurul altarului - altminteri nu ar
n avut cum sã cuprindã atîþia oameni. în loc sã
punã in funcþie încãlzitoarele electrice suspendate
<te tavan, a fost silit sã cearã sã se deschidã cele
Qouã ferestruici laterale, întrucît oamenii transpi-
127
rau; preotul se întrebã dacã zãpuºeala se datora cãi
durii sau mai degrabã tensiunii ce domnea în -
durile asistenþei. n"
Era acolo tot satul în pãr, cu excepþia domni
ºoarei Prym - ruºinatã pesemne din pricina sp
selor ei din ajun - ºi a bãtrînei Berta, pe care tor
o suspectau cã e vrãjitoare ºi alergicã la religie *
- în numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului
Duh.
Rãsunã un "Amin" puternic. Preotul începu li-
turghia, rosti introducerea, îi ceru unei credincioase
mereu aceeaºi dintotdeauna sã facã lectura, intona
solemn psalmul de rãspuns ºi recitã Evanghelia cu
glas lent ºi grav. Apoi ceru celor din bãnci sã ºadã,
restul oamenilor rãmase în picioare.
Venise ceasul predicii.
- In Evanghelia dupã Luca e un moment cînd
un personaj important se apropie de Iisus ºi-l în-
treabã: "învãþãtorule bun, ce sã fac ca sã moºtenesc via-
þa cea de veci?" ªi, spre surprinderea noastrã, Iisus
rãspunde: "Pentru ce mã numeºti bun? Nimeni nu este
bun, decît unul Dumnezeu."
Ani îndelungaþi am meditat asupra acestui mic
fragment de text, încercînd sã înþeleg ce a spus
Domnul nostru: cã El nu era bun? Cã tot creºtinis-
mul, cu ideea sa de milostenie, se bazeazã pe în-
vãþãturile cuiva care se considera rãu? în cele din
urmã am înþeles: Hristos, în acel moment, se re-
ferã la firea sa omeneascã; în calitate de om, era
rãu. în calitate de Dumnezeu, El e bun."
Preotul fãcu o pauzã, sperînd cã toþi credin-
cioºii îi înþeleseserã mesajul. Se minþea pe sine: tot
nu înþelegea ceea ce spusese Hristos, cãci dacã pnn
128
, " omeneascã ar fi rãu, la fel ar fi ºi cuvintele
turile sale. Era însã o discuþie teologicã ce nu
ª18CSnta nici un interes acum; important era ca ex-
datã de el sã fie convingãtoare.
_1 Astãzi nu mã voi întinde prea mult. Vreau
a Voi toþi sã înþelegeþi cã face parte din firea ome-
eascã sã acceptãm cã avem o naturã inferioarã,
perversã, ºi n-am fost osîndiþi din aceastã pricinã
la pedeapsa veºnicã doar pentru cã Iisus s-a lãsat
jertfit ca sã salveze omenirea. Repet: jertfa fiului
lui Dumnezeu ne-a salvat. Sacrificiul unei singure
persoane.
Vreau sã închei aceastã predicã amintindu-vã
începutul uneia dintre cãrþile sfinte care alcãtuiesc
Biblia, ºi anume Cartea lui Iov. Dumnezeu ºedea
pe tronul sãu ceresc, cînd diavolul a venit sã-i vor-
beascã. Dumnezeu îl întreabã unde a fost; "am dat
tîrcoale pe pãmînt ºi m-am plimbat în sus ºi în jos",
rãspunde diavolul. "Te-ai uitat la robul meu Iov?
Ai vãzut cît este de temãtor de mine ºi cum îmi
aduce toate jertfele?"
Diavolul rîse ºi argumentã: "La urma urmelor,
Iov are tot ce-i trebuie, de ce nu l-ar adora pe Dum-
nezeu ºi nu i-ar aduce jertfe? Ia-i bunurile pe care
i le-ai dat ºi vom vedea dacã va continua sã-l mai
adore pe Domnul", l-a provocat el.
Dumnezeu acceptã prinsoarea. An de an, îl pe-
depseºte tocmai pe acela care-L iubea cel mai mult.
Iov se aflã în faþa unei puteri pe care n-o înþelege
pe care o socotea ca fiind Justiþie Supremã, dar care
11 distruge vitele, îi omoarã copiii, îi umple trupul
6 bube-Fmã cî"d, dupã ce suferise atîta, Iov se re-
129
1
voltã ºi huleºte împotriva Domnului. Doar
îi înapoiazã Dumnezeu tot ce-i luase. °
Sînt ani de zile de cînd asistãm la decad
acestui oraº; mã întreb acum dacã asta nu este a ^
va rodul unei pedepse divine, tocmai pentru cã a "
ceptãm mereu tot ce ne este dat fãrã sã protestãm"
ca ºi cum am merita sã pierdem aºezarea unde tr"'
im, ogoarele pe care le cultivãm sau griul ºi oile
casele care au fost înãlþate din visele strãmoºilor
noºtri. N-a sosit oare momentul sã ne revoltãm?
Dacã Dumnezeu l-a obligat pe Iov sã facã asta, nu
ne va fi cerînd oare ºi nouã acelaºi lucru?
De ce l-a obligat Dumnezeu pe Iov sã facã asta?
Pentru a dovedi cã natura lui era rea ºi tot ce-i dã-
ruise era urmarea harului, nu a bunei lui purtãri
Noi am pãcãtuit prin trufia de a ne considera prea
buni - ºi de aici pedeapsa pe care o suferim.
Dumnezeu a acceptat prinsoarea diavolului ºi
- aparent - a comis o nedreptate. Amintiþi-vã
bine: Dumnezeu a acceptat prinsoarea diavolului.
ªi Iov a învãþat lecþia, pentru cã, la fel ca noi, pãcã-
tuia prin trufia de a crede cã era un om bun.
"Nimeni nu este bun", a zis Domnul. Nimeni.
E timpul sã încetãm a simula o bunãtate care-l su-
pãrã pe Dumnezeu ºi sã ne acceptãm greºelile; dacã
într-o bunã zi am fi nevoiþi sã acceptãm un pariu
cu diavolul, sã ne amintim ca Domnul, care este în
ceruri, a fãcut acelaºi lucru pentru a mîntui sufle-
tul robului sãu Iov.
Predica se terminase. Preotul ceru ca toþi sã rã-
mînã în picioare ºi continuã serviciul divin. Nu avea
nici o îndoialã cã mesajul îi fusese bine înþeles.
130
Sã plecãm totuºi de-aici. Fiecare pe drumul
sãu eu cu lingoul meu de aur, dumneata...
Lingoul meu de aur - îi tãie vorba strãinul.
Dumitale nu-þi rãmîne decît sã-þi iei lucrurile
si sã pleci. Dacã eu n-aº lua aurul acesta, ar trebui
sã mã întorc la Viscos. Aº fi concediatã sau stigma-
tizatã de toatã populaþia. Vor crede cã i-am minþit.
Dumneata nu poþi, pur ºi simplu nu poþi sã-mi faci
una ca asta. Sã zicem cã-l merit ca platã pentru
munca mea.
Strãinul se ridicã, luã cîteva crengi care ardeau
în foc:
Lupul fuge totdeauna de foc, nu-i aºa? Atunci
eu mã duc la Viscos. Fã ce crezi cã e mai bine, furã
ºi fugi, asta nu mai are nici o legãturã cu mine. Am
altceva mai important de fãcut.
Un moment! Nu mã lãsa singurã aici!
Atunci vino cu mine.
Chantal se uitã la focul din faþa ei, la stînca în
formã de Y, la strãinul care se ºi îndepãrta ducînd
cu el o parte din foc. Putea face ºi ea la fel: sã ia
ateva vreascuri aprinse, sã dezgroape aurul ºi sã
duca drePt m vale; nu mai avea absolut nici un
131
rost sã se întoarcã ºi sã-ºi ia de acasã bãniºorii
care-i pãstrase cu atîta grijã. Cînd avea sã 'aii/ ^
în oraºul care era la gura vãii, ar cere unei b" ^
sã-i preþuiascã aurul, l-ar vinde, ºi-ar cumpãra ^
brãcãminte ºi valize, ar fi liberã.
- Aºteaptã! - îl strigã ea pe strãin, dar el con-
tinua sã meargã cãtre Viscos ºi în scurt timp ave
sã-l piardã din vedere.
"Gîndeºte rapid", îºi ceru ea sieºi.
Nu avea mult de gîndit. Luã ºi ea dteva vreascuri
din foc, se duse pînã la stîncã ºi reîncepu sã dez-
groape aurul. îl luã în mîini, îl curãþã cu haina, îl
contemplã pentru a treia oarã.
Fu cuprinsã de panicã. Smulse o mînã de lemne
din foc ºi o luã la fugã în direcþia în care trebuia
sã o fi apucat strãinul, ura izbucnindu-i ca o su-
doare prin toþi porii. Intîlnise doi lupi în aceeaºi
zi, unul care se speria de foc, altul care nu se speria
de nimic, pentru cã pierduse tot ce era mai de preþ,
iar acum înainta, orbeºte, ca sã distrugã tot ce-i ie-
ºea în cale.
Alergã din rãsputeri, dar nu-l întîlni. Se vede
cã era în pãdure, cu torþa acum stinsã, sfidîndu-l
pe lupul blestemat, vrînd sã moarã la fel de intens
cum voia sã ºi ucidã.
Ajunse în sat, se prefãcu cã nu o aude pe Berta
chemînd-o, se întîlni cu mulþimea care ieºea de
la liturghie ºi se mirã de faptul cã practic întreaga
populaþie a satului se dusese la bisericã. Strãinul
voia o crimã ºi cînd colo umpluse agenda preotu-
lui; urma o sãptãmînã de spovedanii ºi pocãinþe,
ca ºi cum l-ar fi putut amãgi pe Dumnezeu.
132
T ri o privirã, dar nimeni nu-i adresã cuvîntul.
Fa S unS toate privirile, pentru cã ºtia cã nu avea
fel de vinã, nu avea nevoie sa se spovedeas-
1110 Ta doar o unealtã într-un joc mîrºav, pe care
doar puþini îl puteau înþelege - ºi nu-i plãcea de-
loc ceea ce vedea.
Se zãvorî în camera ei ºi pnvi pe fereastra. Mul-
þimea se ºi împrãºtiase ºi ceva ciudat se întîmpla
iarãºi- satul era foarte pustiu pentru o sâmbãtã în-
soritã'ca aceea. De obicei, oamenii mai zãboveau
stînd de vorbã în mici grupuri, în piaþa unde îna-
inte vreme fusese o spînzurãtoare, iar acum era o
cruce.
Rãmase cîtva timp uitîndu-se la strada goalã,
simþind pe obraji soarele care nu încãlzea, cãci în-
cepuse iarna. Dacã ar fi fost lume în piaþã, tocmai
despre asta ar fi discutat - despre vreme. Tempe-
ratura. Pericolul de ploaie sau de secetã. Azi însã
toþi erau în casele lor, iar Chantal nu ºtia de ce.
Cu cît se uita mai mult la stradã, cu atît se sim-
þea deopotrivã cu toþi ceilalþi oameni - tocmai ea,
care se considera diferitã, îndrãzneaþã, plinã de pla-
nuri care nu le dãduserã niciodatã prin cap acelor
þãrani.
Ce ruºine. ªi totodatã ce uºurare; era în Viscos
nu printr-o nedreptate a destinului, ci pentru cã o
merita, totdeauna se crezuse diferitã, iar acum des-
coperea cã e la fel cu ceilalþi. Dezgropase lingoul
acela de trei ori, dar fusese incapabilã sã-l ia cu sine.
Uwutea crima în suflet, dar nu izbutea sã o mate-
nakzeze în lumea realã.
133
Deºi ºtia cã, la drept vorbind, n-ar fi trebuit
o comitã sub nici o formã, pentru cã era vorb
de o ispitã, ci de o capcanã. nu
"De ce o capcanã?", gîndi ea. Ceva îi Spunea
cã vãzuse în lingou o soluþie la problema pe c
o crease strãinul. Dar, oricît s-ar fi strãduit, nu re 6
ºea sã descopere care anume era aceastã soluf
Diavolul nou-venit privi într-o parte ºi vãzu c"
lumina domniºoarei Prym, care înainte ameninþa
sã creascã, acum era pe cale sã se stingã iarãºi; pãcat
cã tovarãºul lui nu era acolo ca sã-i vadã victoria
Ceea ce nu ºtia el era cã ºi îngerii îºi au strategia
lor: în clipa aceea, lumina domniºoarei Prym se
ascunsese doar ca sã provoace o reacþie din partea
inamicului ei. Tot ce urmãrea îngerul era ca ea sã
doarmã un pic, pentru a putea sta de vorbã cu su-
fletul ei, fãrã imixtiunea temerilor ºi vinovãþiilor cu
care oamenii adorã sã se împovãreze în fiecare zi.
Chantal dormi. ªi auzi ceea ce avea nevoie sã
audã, înþelese ceea ce era necesar sã înþeleagã.
¦ h
__ Nu-i nevoie sã tot vorbim despre terenuri
sau cimitire - zise nevasta primarului, de îndatã
ce se reîntîlnirã în sacristie. Hai sã vorbim pe
ºleau.
Cei cinci furã de acord.
- M-aþi convins, pãrinte - zise moºierul.
Dumnezeu justificã anumite fapte.
Nu fiþi cinic - rãspunse pãrintele. Cînd pri-
vim prin fereastra aceea, înþelegem totul. De-aceea
bate un vînt cald; diavolul a venit ca sã ne þinã to-
vãrãºie.
Da - consimþi primarul care nu credea în
diavoli. Toþi sîntem acum convinºi. Mai bine sã
vorbim pe ºleau, altfel pierdem un timp preþios.
Iau eu cuvîntul - zise patroana hotelului.
Ne gîndim sã acceptãm propunerea strãinului. Sã
comitem o crimã.
Sã oferim o jertfã - zise preotul, mai de-
prins cu ritualurile religioase.
Tãcerea care se lãsã dovedi cã toþi erau de acord.
- Doar laºii se ascund în spatele tãcerii. Sã ne
rugãm cu voce tare, pentru ca Dumnezeu sã ne
C
135
asculte ºi sã ºtie cã facem asta pentru bine]
cos-ului. Sã îngenunchem. ls"
îngenunchearã cu toþii fãrã nici o tragere d ¦
mã, ºtiind cã era inutil sã-i cearã iertare lui D "^
nezeu pentru un pãcat sãvîrºit de ei cu constii
rãului pe care-l pricinuiau. îºi aminteau însã^
ziua ispãºirii, de Ahab; cînd ziua aceasta va ve ¦
iar în viitorul apropiat, aveau sã-l acuze pe Du
nezeu cã-i pusese în faþa unei ispite atît de greu
de îndurat.
Preotul le ceru sã se roage împreunã:
Doamne Dumnezeule, Tu ai spus cã nimeni
nu este bun; acceptã-ne cu toate imperfecþiunile
noastre ºi iartã-ne în nesfîrºita-Þi mãrinimie si-n
nesfîrºita iubire a Ta. Aºa cum i-ai iertat pe cruci-
aþii care i-au ucis pe musulmani ca sã recucereascã
Þara Sfîntã a Ierusalimului, aºa cum i-ai iertat pe
inchizitorii cai-e voiau sã pãstreze puritatea Bise-
ricii Tale, aºa cum i-ai iertat pe cei care Te-au hulit
ºi Te-au bãtut în cuie pe cruce, iartã-ne ºi pe noi
pentru cã trebuie sã aducem o jertfã ºi sã salvãm
un oraº.
Sã trecem acum la aspectul practic - zise
nevasta primarului, ridicîndu-se în picioare. Cine
va fi oferit ca jertfã. ªi cine va executa sacrificiul.
 O tînãrã pe care am ajutat-o ºi sprijinit-o atît
de mult l-a adus pe diavol aici - zise moºierul,
care într-un trecut nu prea îndepãrtat se culcase
chiar cu aceastã fatã ºi de atunci trãia torturat de
gîndul cã într-o bunã zi ea ar putea sã-i povesteas-
cã soþiei Iui despre cele întîmplate. Rãul trebuie
combãtut cu rãu, ºi e nevoie ca ea sã fie pedepsita.
136
- ersoane se declararã de acord, susþinînd,
?OUrãdomnisoara Prym era singura persoanã
"mP ,t'în care nu puteai avea încredere -pentru
se considera diferitã de ceilalþi ºi afirma în per-
cã într-o zi va pleca de-acolo.
murit. Bunica ei a murit. Nimeni
__ Mama ei a murit.
nu-i va observa lipsa - fu de acord primarul, fiind
astfel a treia persoanã care aprobã ideea.
Soþia lui însã se împotrivi:
- Sã presupunem cã ea ºtie unde este comoa-
ra; la urma urmelor, ea a fost singura care a vãzut-o.
Mai mult, putem avea încredere în ea tocmai pen-
tru ceea ce s-a spus aici - ea a fost cea care a adus
rãul ºi a împins o întreagã comunitate sã se gîn-
deascã la crimã. Poate zice orice; dacã restul satu-
lui rãmîne tãcut, va fi cuvîntul unei tinere cu tot
felul de probleme împotriva noastrã a tuturora,
toþi oameni care au realizat ceva în viaþã.
Primarul, ca totdeauna cînd nevasta lui îºi spu-
nea pãrerea, era nehotãrît:
De ce vrei sã o scapi dacã nu-þi e simpaticã?
Eu unul înþeleg - zise preotul. Pentru ca
vina sã cadã asupra celui care a provocat tragedia.
Ea va purta aceastã povarã tot restul zilelor ºi nop-
þilor ei; poate va sfîrºi ca Iuda, care l-a trãdat pe
Iisus Hristos, iar apoi s-a sinucis, într-un gest dis-
perat ºi inutil, întrucît crease toate condiþiile favo-
rabile crimei. Soþia primarului rãmase surprinsã de
rahonamentul preotului -era exact ce gîndise ºi
ea. Fata era frumoasã, îi ispitea pe bãrbaþi, nu ac-
cepta o viaþã la fel cu a tuturor celor din Viscos, se
Ptagea mereu cã trãieºte într-un sat care, în pofi-
da tuturor defectelor lor, avea locuitori harnici si
137
cinstiþi ºi unde mulþi oameni ar dori sã-si petr
zilele (strãini, care, evident, ar pleca dupã ce ar cT^
coperi cît e de plicticos sã trãieºti permanent^"
tihnã). m
- Nu vãd pe altcineva - zise patroana hot
lului, conºtientã de problema de a gãsi pe altcin
care sã serveascã la bar, dar înþelegînd cã, mulþi?
mitã aurului primit, putea sã-ºi închidã hotelul si
sã plece departe. Þãranii ºi pãstorii sînt uniþi, unr
sînt cãsãtoriþi, mulþi au copii stabiliþi departe! care
la un moment dat ar putea deveni bãnuitori dacã
s-ar întîmpla ceva cu vreunul din ei. Domniºoara
Prym e singura care poate dispãrea fãrã a lãsa nici
o urmã.
Din motive religioase - în definitiv, Iisus îi bles-
tema pe cei care acuzau un om nevinovat - pre-
otul nu voia sã nominalizeze pe nimeni. ªtia însã
cine era victima ºi trebuia sã facã astfel încît toþi
sã afle.
Oamenii din Viscos muncesc din zori pînã
noaptea tîrziu, de la o ploaie la alta. Toþi au cîte o
treabã de fãcut, inclusiv amãrîta asta de fatã, pe care
diavolul a hotãrît s-o foloseascã în scopurile lui
mîrºave. ªi aºa sîntem puþini ºi nu ne putem per-
mite luxul de a mai pierde o pereche de braþe.
Aºadar, cuvioase pãrinte, nu avem o victimã.
Trebuie sã ne dãm peste cap ca la noapte sã aparã
alt strãin, ºi chiar aºa ar fi un risc, cãci cu siguranþã
ar avea o familie care l-ar cãuta pînã la capãtul pã-
mîntului. în Viscos fiecare pereche de braþe munceº-
te, cîºtigã cu mare efort pîinea adusã de furgonetã.
Aveþi dreptate - zise preotul. Poate cã tot
ce am trãit începînd de ieri noapte e doar o îlu-
138
i de-aici din sat au pe cineva a cãrui lipsã
, smi-o si nimeni n-ar accepta ca fiinþa lui iubitã
* <"sacrificatã. Doar trei persoane dorm singure:
t doamna Berta ºi domniºoara Prym.
'__ Vã oferiþi sã fiþi sacrificat?
_ Totul pentru binele comunitãþii.
Ceilalþi cinci inºi se simþirã uºuraþi, observarã
dintr-o datã cã era o sîmbãtã însoritã, cã n-avea sã
aibã loc o crimã, ci un martiriu. Tensiunea din sa-
cristie dispãru ca prin farmec, iar patroana hotelu-
lui simþi impulsul de a-i sãruta tãlpile acelui om
sfrnt.
QUQ rezervã - continuã preotul. E nevoie
sã convingeþi pe toatã lumea cã uciderea unui slu-
jitor al Domnului nu e un pãcat de moarte.
O sã explicaþi dumneavoastrã asta Vis-
cos-ului! - zise însufleþit primarul, gîndindu-se
deja la diversele reforme pe care le putea demara
cu ajutorul banilor, la publicitatea pe care o va pla-
sa în jurnalele din regiune, atrãgînd noi investi-
þii pentru cã impozitele ar scãdea, aducînd turiºti
pentru cã avea sã subvenþioneze unele îmbunãtã-
þiri la hotel, dispunînd instalarea unui nou cablu
telefonic care sã nu creeze atîtea probleme ca ac-
tualul sistem.
Eu nu pot face asta - zise preotul. Mar-
tini se ofereau cînd poporul cerea sã fie uciºi. Dar
niciodatã nu-ºi provocau singuri moartea, cãci Bi-
serica a afirmat întotdeauna cã viaþa este un dar
^ la Dumnezeu. Va trebui sã explicaþi dumnea-
139
- Nimeni nu va crede. Vor socoti cã sîntem
sini de cea mai joasã speþã, cã omorîm un om sf^'
pentru bani, cum a fãcut Iuda cu Hristos °^
Preotul dãdu din umeri. Iar se pãrea cã soa
dispãruse ºi tensiunea revenea în sacristie 6
- în acest caz, nu mai rãmîne decît doarnn
Berta - comentã moºierul.
Dupã o lungã pauzã, fu rîndul preotului sã
vorbeascã:
- Femeia aceea trebuie sã fi suferit mult din
pricina absenþei bãrbatului ei; îºi duce viaþa sezînd
acolo, afarã, de-atîþia ani, înfruntînd intemperiile
ºi urîtul. Nu face nimic altceva decît sã se mistuie
de dor ºi cred cã biata de ea îºi pierde minþile trep-
tat: am trecut deseori pe-acolo ºi-am vãzut-o vor-
bind de una singurã.
Iarãºi suflã o palã de vînt, fulgerãtoare, ºi cei
dinãuntru se speriarã, pentru cã ferestrele erau în-
chise.
- Viaþa se vede cã i-a fost foarte tristã - zise
mai departe patroana hotelului. Cred cã ar da orice
ca sã se poatã duce lîngã iubitul ei. Au fost cãsãto-
riþi vreme de patruzeci de ani, ºtiaþi?
Toþi ºtiau, dar nu avea legãturã cu problema lor.
- O femeie acum bãtrînã, la capãtul vieþii -
adãugã moºierul. Singura din aºezarea asta care
nu face nimic important. Am întrebat-o odatã de
ce sade mereu acolo, în faþa casei, chiar ºi pe timpul
iernii; ºtiþi ce mi-a rãspuns? Cã veghea asupra sa-
tului, ca sã dibuie ziua cînd avea sã soseascã rãul
aici.
- Bun, dar nu ºi-a fãcut bine treaba.
140
trivã - zise preotul- Din cîte înþeleg
dumneavoastrã cine a lãsat râul sa
^ facã gã pkce
, ºi toþi pricepurã cã victima fusese
ale!lãAcum lipseºte un ultim amãnunt - inter-
þia primarului. ªtim cã jertfa va fi oferitã
ãtãii poporului ªtim ane va fi;
primaru ª j
umele bunãstãrii poporului. ªtim ane va fi;
Sin aceastã jertfã, un suflet bun se va malta la ce-
ruri ºi va fi fericit, în loc sã sufere pe pammt. Ra-
mîne de vãzut cum o vom face.
- Cautã sã vorbeºti cu toþi oamenii din sat -
i se adresã preotul primarului - ºi convoacã o
adunare în piaþã la ora nouã din noapte. Cred cã
ºtiu cum: puþin înainte de nouã, treci pe aici ca sã
stãm de vorbã.
înainte de a pleca toþi, el ceru ca, în timp ce se
desfãºura adunarea, cele douã femei prezente sã
se ducã la Berta acasã ºi sã o þinã de vorbã. Deºi
bãtrîna nu pleca niciodatã noaptea, orice precauþie
era bine venitã.
%¦¦>
Chantal veni la bar la ora obiºnuitã. Nu era ni-
meni.
- Noaptea asta e o adunare în piaþã - zise pa-
troana hotelului. Doar pentru bãrbaþi.
Nu era nevoie sã mai spunã ceva. Chantal ºtia
acum ce se petrece.
Ai vãzut aurul cu ochii tãi?
L-am vãzut. Voi însã trebuia sã-i cereþi strã-
inului sã-l aducã aici. S-ar putea sã se decidã ca,
dupã ce obþine ce vrea, sã disparã.
Doar nu e nebun.
Ba e nebun.
Patroana hotelului socoti cã era într-adevãr o
idee bunã. Urcã pîna la camera strãinului ºi coborî
dupã cîteva minute.
E de acord. Zice cã l-a ascuns în pãdure ºi o
sã-l aducã mîine.
Cred cã azi nu trebuie sã muncesc.
Ba da. Este o clauzã în contractul dumitale.
Nu ºtia cum sã abordeze subiectul pe care-l dis-
cutaserã în dupã-amiaza aceea, dar era important
sã vadã reacþia tinerei.
142
leg
Sînt ºocatã de toate astea - zise ea. înþe-
>A*& cã unii au nevoie sa se gindeasca de
f t zece ori la ce trebuie sã facã.
Se pot gîndi de douãzeci, de douã sute de
¦ ci tot sã n-aibã curaj.
°n'i- Se poate - zise patroana hotelului. Dar dacã
decide sã acþioneze, tu ce ai face?
Femeia voia sã-i cunoascã reacþia, iar Chantal
î,i dãdu seama cã strãinul era mult mai aproape
de adevãr decît ea însãºi, deºi trãia de-atîta timp
în Viscos. Adunare în piaþã! Pãcat cã fusese de-
montatã spînzurãtoarea.
Deci tu ce-ai face?
N-am sã vã rãspund la întrebarea asta -
zise ea, cu toate cã ºtia exact ce-ar face. Am sã vã
spun doar cã rãul nu aduce niciodatã binele. Am
constatat-o azi dupã-amiazã pe pielea mea.
Patroana hotelului nu suporta sã-ºi vadã auto-
ritatea contesatã, dar socoti cã era prudent sã nu
discute cu fata ºi sã creeze o aversiune care putea
aduce complicaþii în viitor. Zise cã trebuia sã-ºi adu-
cã la zi contabilitatea (pretext de care-ºi dãdu nu-
maidecît seama cã era absurd, de vreme ce nu avea
decît un oaspete în hotel) ºi o lãsã singurã în bar.
Se liniºtise: domniºoara Prym nu manifesta nici un
fel de revoltã, nici chiar dupã ce menþionase adu-
narea din piaþã, dovedind în felul acesta cã în Vis-
cos se petrecea ceva deosebit. Fetei îi trebuiau ºi
ei bani mulþi, avea toatã viaþa în faþã, cu siguranþã
i-ar plãcea sã meargã pe urmele prietenilor ei din
copilãrie, care apucaserã sã plece.
ªi, dacã nu pãrea dornicã sã colaboreze, cel pu-
Pn nu pãrea cã ar vrea sã le punã beþe-n roate.
143
Preotul cinã frugal ºi se aºezã, singur, într-una
din bãncile bisericii. Primarul urma sã soseascã
peste cîteva minute.
Contemplã pereþii spoiþi cu var, altarul fãrã nici
o operã de artã importantã, acoperit cu reprodu-
ceri ieftine de sfinþi care - în trecutul îndepãrtat
trãiserã în regiune. Poporul din Viscos nu fusese
niciodatã foarte religios, în ciuda faptului cã Sfîn-
tul Savin fusese marele autor al reînvierii oraºului;
dar oamenii uitau asta ºi preferau sã se gîndeascã
la Ahab, la celþi, la superstiþiile milenare ale þãra-
nilor, fãrã a înþelege cã ajunge un gest, un simplu
gest pentru rãscumpãrare - acceptarea lui Iisus
ca unicul Mîntuitor al omenirii.
Acum cîteva ceasuri, se oferise pe sine însuºi
pentru martiriu. Fusese o mutare riscantã, dar era
dispus sã meargã pînã la capãt ºi sã se predea ca
jertfã, dacã oamenii n-ar fi fost atît de inutili, atît
de lesne manipulabili.
"Nu-i adevãrat. Sînt inutili, dar nu sînt atît de
uºor manipulabili." în asemenea mãsurã, incit, pnn
tãceri sau prin trucuri de limbaj, îl fãcuserã sã spu-
nã exact ce voiau sã audã: jertfa care rãscumpãrã,
¦ 144
¦ a rare mîntuieºte, decadenþa care se preface
V uZ slorie- Simulase cã se lãsa folosit de cei-
? u "dar spusese de fapt doar ce credea el însuºi.
Fusese pregãtit de timpuriu pentru preoþie ºi
"ista îi era adevãrata vocaþie. La douãzeci ºi unu
ÎP ani fusese deja hirotonit preot ºi îi impresiona
ne toþi prin darul sãu de predicator ºi prin capaci-
tatea de a-ºi administra parohia. Se ruga noapte de
noapte, îi asista pe bolnavi, îi vizita pe puºcãriaºi,
le dãdea de mîncare flãmînzilor - întocmai cum
cereau textele sfinte. în scurt timp, faima i se rãspîn-
di în întreaga regiune ºi ajunse la urechile episcopu-
lui, un om cunoscut prin înþelepciunea ºi spiritul
sãu de dreptate.
Acesta îl invitã la masã, împreunã cu alþi preoþi
tineri. Mîncarã, conversarã despre diverse subiecte
ºi, la sfîrºit, episcopul - bãtrîn ºi deplasîndu-se
cu dificultate - se ridicã ºi oferi fiecãruia apã. Toþi
refuzarã, cu excepþia lui, care ceru ca paharul sã-i
fie umplut ochi.
Unul dintre preoþi ºopti destul de tare ca sã-l
poatã auzi episcopul: "Noi toþi am refuzat apa
fiindcã ºtim cã sîntem nevrednici sã bem din mîi-
nile acestui om sfînt. Unul singur dintre noi nu în-
þelege sacrificiul pe care-l face superiorul nostru
cînd duce cana aceasta grea."
Dupã ce se întoarse pe scaunul sãu, episcopul
ise:
zise
- Voi, care vã socotiþi sfinþi, n-aþi avut umilin-
þa de a primi ºi eu n-am avut bucuria de a dãrui.
Numai el a îngãduit sã se arate binele,
tan - Pe l°C la numit într"° Parohie mai impor-
145
Cei doi au rãmas prieteni ºi au continuat
vadã deseori. Ori de cîte ori era cuprins de ^H
ieli, preotul i se adresa celui pe care-l numea"1 °"
rintele sãu spiritual" ºi de obicei pleca mult "^~
de rãspunsuri. într-o dupã-amiazã, de pildã
foarte neliniºtit - cãci nu avea nici o certitud' S
cã faptele lui îi bineplãceau lui Dumnezeu. Se d G
la episcop ºi-l întrebã ce avea de fãcut:
"Avraam îi primea pe strãini, iar Dumnezeu a
fost mulþumit", fu rãspunsul. "Lui Ilie nu-i plã-
ceau strãinii, ºi Dumnezeu a fost mulþumit. David
era mîndru de faptele sale, ºi Dumnezeu a fost mul-
þumit. Vameºul în faþa altarului se ruºina de ceea
ce fãcea, ºi Dumnezeu a fost mulþumit. Ioan Botezã-
torul s-a dus în pustie, ºi Dumnezeu a fost mulþu-
mit. Pavel s-a dus prin marile oraºe ale Imperiului
Roman, ºi Dumnezeu a fost mulþumit. Cum ai pu-
tea ºti ce L-ar bucura pe Atotputernicul? Fã ceea
ce-þi porunceºte inima, ºi Dumnezeu va fi mul-
þumit."
A doua zi dupã aceastã convorbire, episcopul -
marele sãu mentor spiritual - muri în urma unui
atac de cord fulgerãtor. Preotul interpretã moartea
episcopului ca pe un semn ºi începu sã facã exact
ce-i recomandase el: sã-ºi urmeze inima. Uneori
dãdea de pomanã, alteori îl trimitea pe nevoiaº la
muncã. Uneori þinea cîte o predicã foarte gravã,
alteori dnta împreunã cu credincioºii. ªi de astã datã
comportarea lui ajunse la urechile noului episcop,
ºi fu din nou chemat la el.
Nu micã-i fu surpriza de a-l întîlni acolo pe cel
care, cu cîþiva ani în urmã, fãcuse comentariul cu
privire la apa servitã de superior.
146
ctiu cã sfinþia ta conduci o parohie importan-
v/'Snoul episcop, cu ironie in pnvm "ªi cã,
tã ' ^Psti ani ai devenit un mare prieten al prede-
S2S meu. Aspiri pesemne la aceastã funcþie."
Nu" rãspunse el. "Aspir la înþelepciune.
Atunci astãzi trebuie sã fii un om foarte înþe-
i t Dar am auzit istorii ciudate despre sfinþia ta:
uneori faci pomeni, iar alteori refuzi ajutorul pe
care Biserica noastrã trebuie sã-l dea."
Sutana mea are douã buzunare, în fiecare este
cîte'o hîrtioarã cu ceva scris pe ea, dar banii nu-i
pun decît în buzunarul stîng."
Noul episcop fu intrigat de istoria asta; ce spu-
neau peticele de hîrtie?
"în buzunarul drept am scris: eu nu sînt nimic
decît praf ºi cenuºã. în buzunarul stîng, unde þin ba-
nii, hîrtioarã zice: eu sînt manifestarea lui Dumnezeu
pe pãmînt. Cînd vãd mizeria ºi nedreptatea, îmi vîr
mîna în buzunarul stîng ºi ajut. Cînd vãd trîndãvia
ºi indolenþa, îmi vîr mîna în buzunarul drept ºi vãd
cã n-am nimic de dat. în felul acesta, izbutesc sã
cumpãnesc lumea materialã cu cea spiritualã."
Noul episcop îi mulþumi pentru frumoasa ima-
gine a milosteniei, îi spuse cã se putea întoarce la
parohia lui, dar cã avea sã reorganizeze întreaga
regiune. La puþin timp dupã aceea, primi vestea
cã fusese transferat la Viscos.
înþelese numaidecît mesajul: invidia. îi fãgãdu-
ise însã lui Dumnezeu sã-l slujeascã oriunde ar fi,
aºa cã o porni la drum spre Viscos, plin de smere-
nie ºi fervoare; era o nouã sfidare pe care trebuia
s-o depãºeascã.
147
Se scurse un an. Apoi încã unul. La capãt
cinci ani nu reuºise sã aducã mai mulþi credin
la bisericã, oricît s-ar fi strãduit; era o aºezare d
natã de o nãlucã a trecutului, numitã Ahab, si rd
din ceea ce ar fi spus el nu avea mai mare în^rrf
nãtate decît legendele care circulau pe-acolo
Trecurã zece ani. La capãtul celui de-al zecele
an îºi descoperi greºeala: cãutarea înþelepciunii!
se transformase în aroganþã. Era atît de convins d
justiþia divinã, încît nu ºtiuse sã o echilibreze cu art
diplomaþiei. Crezuse cã trãieºte într-o lume unde
Dumnezeu e peste tot, dar se pomenea printre oa-
meni care de multe ori nu-L lãsau sã intre.
Dupã cincisprezece ani, înþelese cã nu avea sã
mai plece niciodatã de-acolo: fostul episcop era
acum cardinal important, lucrînd la Vatican, cu mari
ºanse de a fi ales papã - ºi nu putea, sub nici un
motiv, îngãdui ca un preot dintr-o aºezare pierdutã
sã punã în circulaþie povestea cã fusese exilat din
pricina invidiei ºi geloziei.
Ajuns aici, se ºi lãsase contaminat de lipsa to-
talã de emulaþie - nimeni nu poate rezista indife-
renþei vreme de atîþia ani. îi trecu prin minte cã, dacã
ar fi pãrãsit preoþia la timpul potrivit, i-ar fi putut
fi mult mai folositor lui Dumnezeu; îºi amînase
însã indefinit decizia, încredinþat mereu cã situaþia
avea sã se schimbe, iar acum era prea tîrziu, nu mai
avea nici un fel de contact cu lumea.
Dupã douãzeci de ani, se trezi într-o noapte ab-
solut deznãdãjduit: viaþa îi fusese total inutilã. ªtia
cît era de capabil ºi cît de puþin izbutise sã realizeze,
îºi aminti de cele douã hîrtioare pe care obiºnuia
sã ºi le punã în buzunare, descoperi cã totdeauna
148
î în buzunarul din dreapta. Voise sã fie
îºi vlra rrvu ^^ ^ politidan Voise sã fie
?? tPdar nu fusese prudent. Voise sã fie bun poli-
- ' dar nu fusese curajos.
tlCiaUnde e mãrinimia Ta, Doamne? De ce ai fãcut
":"" ce ai fãcut cu Iov? Nu voi mai avea nici-
M vreo altã ºansã în viaþã? Dã-rni alt prilej!"
l<Se sculã, deschise Biblia la întîmplare, cum obiº-
nuia mereu sã facã ori de cîte ori avea nevoie de un
rãspuns. Dãdu peste pasajul unde, la ultima cinã
a lui Hristos, acesta îi cere trãdãtorului sã-l dea pe
mîna soldaþilor care-l cãutau.
Preotul se gîndi ceasuri în ºir la cele citite: de ce
oare Iisus cerea ca trãdãtorul sã comitã un pãcat?
"Ca sã se împlineascã Scripturile", ar zice doc-
torii Bisericii. Dar ºi aºa, de ce oare îl incita Iisus pe
un om la pãcat ºi la osînda veºnicã?
Iisus n-ar face niciodatã aºa ceva; la drept vor-
bind, trãdãtorul era doar o victimã, ca ºi El însuºi.
Rãul trebuia sã se manifeste ºi sã-ºi joace rolul, pen-
tru ca binele sã poatã triumfa în cele din urmã. Dacã
n-ar fi fost trãdarea, n-ar fi fost crucea, scripturile
nu s-ar fi împlinit, jertfa n-ar fi putut sluji drept
pildã.
A doua zi, în sat sosise un strãin, ca mulþi alþii
care veneau ºi plecau; pãrintele nu-i dãduse nici
o importanþã ºi nici nu-l pusese în legãturã cu ce-
rerea pe care i-o fãcuse lui Iisus sau cu fraza pe care
o citise. Cînd auzi povestea despre modelele folo-
site de Leonardo da Vinci ca sã picteze Cina cea de
"wa, iª1 aminti cã citise acelaºi text în Biblie, dar
crezu ca nu era decît o coincidenþã.
149
Abia cînd domniºoara Prym le povestise d
pariu înþelese cã rugãciunea lui fusese auzita**6
Rãul trebuia sã se manifeste, pentru ca b'
sã poatã miºca în cele din urmã inimile acelo & ^
meni. Pentru prima oarã de cînd pãºise în par h^~
aceea îºi vãzuse biserica umplutã pînã la refuz P ^
tru prima oarã, persoanele cele mai importante H'"
sat veniserã în sacristie.
"Trebuie sã se manifeste rãul pentru ca ei sã în
teleagã valoarea binelui." Aºa cum trãdãtorul din
Biblie, care, la scurt timp dupã ce-ºi sãvîrºise fapta
sfîrºeºte prin a pricepe ce fãcuse, la fel avea sã se
întîmple ºi cu cei de acolo; se vor cãi în asemenea
mãsurã, încît singurul refugiu pentru ei va fi Bise-
rica, iar Viscos-ul va redeveni - dupã mulþi ani
o aºezare de credincioºi.
Lui îi revenise rolul de unealtã a rãului; acesta
era gestul cel mai profund de smerenie pe care I-l
putea oferi Domnului.
Primarul veni, dupã cum stabiliserã.
Vreau sã ºtiu ce anume trebuie sã spun, pã-
rinte.
Lasã-mã pe mine sã conduc adunarea - fu
rãspunsul lui.
Primarul ºovãi; la urma urmelor, el era cea mai
înaltã autoritate din Viscos ºi nu i-ar fi fost pe plac
sã vadã cã un venetic trateazã public un subiect de-o
atare însemnãtate. Chiar dacã preotul trãia în sat
de peste douãzeci de ani, nu se nãscuse prin pãr-
þile locului, nu cunoºtea toate istoriile, în vinele lui
nu curgea sîngele lui Ahab.
150
Cred câ în probleme atit de grave trebuie
~~ t PU însumi cu oamenii - zise el.
sã S acord E mai bine aºa, fiindcã s-ar putea
~~ m si nu vreau sã vãd implicatã Biserica. Am
^Sun planul meu, ºi dumneavoastrã vã va
sã Seina de a-l face public.
revenire ^ ^^ y& ^^ cred ^ ^
ai iust ºi mai cinstit sã vã las sã-l împãrtãºiþi
chiar dumneavoastrã tuturora
Iarãºi frica", gîndi preotul. "Ca sa domini pe
cineva, fã-l sã-i fie fricã."
Cele douã doamne ajunserã la casa Bertei cu
puþin timp înainte de orele nouã ºi o gãsirã trico-
tînd în micul ei living.
Satul e altfel în noaptea asta - zise bãtrî-
na. Am auzit multã lume trecînd pe stradã, zgo-
mot intens de paºi: barul e mic pentru toatã foiala
asta.
Sînt bãrbaþii - rãspunse patroana hotelu-
lui. Se duc în piaþã, ca sã discute ce e de fãcut cu
strãinul.
înþeleg. Nu cred cã sînt multe de discutat: ori
îi acceptã propunerea, ori îl lasã sã plece de azi în
douã zile.
Nici nu ne-ar fi dat prin gînd sã-i acceptãm
propunerea - se indignã nevasta primarului.
De ce nu? Mi s-a povestit cã pãrintele a þinut
azi o predicã minunatã, spunînd cã sacrificiul unui
om a salvat omenirea ºi cã Dumnezeu a acceptat
o propunere a diavolului, pedepsindu-ºi pînã la
urmã slujitorul cel mai credincios. De ce-ar fi atît
de rãu ca locuitorii din Viscos sã ia în considerare
propunerea strãinului ca pe o - sã zicem a*a~
cere?
152
Nu cred cã vorbiþi serios.
Eu una vorbesc serios. Dumneavoastrã vreþi
S " dãdurã sã se ridice ºi sã plece
imediat; era însã riscant.
1 __ Dar ca sã lãsãm asta, cãrui fapt u datorez
oarea vizitei dumneavoastrã? Nu s-a mai întîm-
plat niciodatã.
_ Domniºoara Prym, acum doua zile, a spus
cã l-a auzit urlînd pe lupul blestemat.
ªtim cu toþii cã lupul blestemat este o scuzã
stupidã a fierarului - zise patroana hotelului. Se
vede cã s-a dus în pãdure cu vreo femeie din sa-
tul vecin, a încercat sã-i facã felul, ea s-a împotri-
vit, ºi el a venit cu povestea asta. Dar ºi aºa, ne-am
hotãrît sã facem o plimbare pe-aici, ca sã vedem
dacã totul e în regulã.
- Totul e cum nu se poate mai bine. Tricotez
o faþã de masã, deºi nu pot garanta cã o s-o isprã-
vesc; s-ar putea sã mor mîine, de exemplu.
Urmã un moment de jenã generalã.
- Dupã cum ºtiþi, bãtrînii mor de la un ceas la
altul - continuã Berta.
Situaþia se restabili. Sau aproape.
E mult prea devreme sã vã gîndiþi la asta.
S-ar putea; pînã mîine se mai schimbã lucru-
rile. Dar sã ºtiþi cã ãsta a fost gîndul care m-a frã-
mîntat cel mai mult azi.
Aþi avut vreun motiv special?
Credeþi cã ar fi trebuit sã am?
i vre-
Patroana hotelului simþea nevoia sã schimbe
vorba, dar trebuia s-o facã cu multã grijã. La <
153
mea asta, adunarea din piaþã trebuie sã fi în
ºi avea sã se termine peste cîteva minute e
Cred cã, o datã cu vîrsta, oamenii înþeleg pî^
la urmã cã moartea e inevitabilã. ªi trebuie sã
vãþãm s-o primim cu seninãtate, înþelepciune si
semnare: deseori ea ne scapã de suferinþe inutile"
Aveþi perfectã dreptate - rãspunse Berta
Exact la asta m-am gîndit toatã seara. ªi ºtiþi la c
concluzie am ajuns? Mi-e foarte, foarte fricã sã mor
Nu cred cã mi-a sunat ceasul.
Atmosfera era din ce în ce mai apãsãtoare, si
soþia primarului îºi aminti de discuþia din sacris-
tie, despre terenul de lîngã bisericã; vorbeau de
una, pe cînd în realitate se refereau la alta.
Nici una din cele douã nu ºtia cum decurgea
adunarea din piaþã; nimeni nu cunoºtea planul
preotului sau reacþia bãrbaþilor din Viscos. Era in-
util sã o provoace pe Berta la o conversaþie mai sin-
cerã - dacã n-ar fi fost decît faptul cã nimeni nu
acceptã sã moarã fãrã a opune o rezistenþã dispe-
ratã. Examina în sinea ei problema: dacã voiau sã
o ucidã pe femeia aceea, trebuia sã gãseascã un
mod de-a o face fãrã a declanºa o luptã violentã,
care ar fi lãsat urme pentru o viitoare investigaþie.
Sã disparã. Bãtrîna trebuia pur ºi simplu sã dis-
parã; corpul ei nu putea sã rãmînã în cimitir sau
pãrãsit în desiº; dupã ce strãinul va fi constatat cã
dorinþa îi fusese îndeplinitã, se impunea s-o ardã,
împrãºtiindu-i cenuºa în munþi. Atît în teorie cît
ºi în practicã, Berta i-ar fi ajutat ca pãmîntul acela
sã redevinã fertil.
- La ce vã gîndiþi?-îi întrerupse Berta reflec-
þiile.
154
La un foc mare - rãspunse soþia primaru-
¦ U un foc frumos care sã ne încãlzeascã trupu-
^bin nu mai sîntem în Evul Mediu;
t"ti cã unii de pe-aici cred cã eu sînt vrãjitoare?
Era imposibil sã mintã, altminteri bãtrîna ar fi
devenit suspicioasã; femeile încuviinþarã din cap.
__ Dacg am fi fost în Evul Mediu, aþi fi putut
sã mã ardeþi de vie, aºa, simplu, doar pentru cã ci-
neva a hotãrît cã trebuie sã fiu vinovatã de ceva.
Ce-o fi asta?", gîndea patroana hotelului. "Oare
ne-o fi trãdat cineva? Sau poate cã nevasta prima-
rului, acum lîngã mine, o fi venit pe-aici mai de-
vreme ºi i-o fi povestit totul? Sau poate preotul o
fi avut remuºcãri ºi-o fi venit sã i se spovedeascã
unei pãcãtoase?"
Vã mulþumesc mult pentru vizitã, dar sînt
bine, perfect sãnãtoasã, dispusã sã fac toate sacrifi-
ciile posibile, inclusiv regimurile astea alimentare
idioate, care mã obligã sã-mi scad colesterolul, cãci
doresc sã mai trãiesc mult timp. Berta se ridicã ºi
deschise uºa. Cele douã îºi luarã rãmas-bun. Adu-
narea din piaþã nu se terminase.
îmi pare bine cã aþi venit, acum las tricotatul
ºi mã duc la culcare. ªi, la drept vorbind, eu cred
în lupul blestemat; pentru cã sînteþi tinere, n-aþi pu-
tea rãmîne pe-aproape pînã ce se terminã aduna-
rea, ca sã vã asiguraþi cã nu se-apropie de uºa mea?
Cele douã acceptarã, îi urarã noapte bunã ºi
Berta intrã în casã.
T Bãtrîna ºtie! ~~ sPuse m ªoaptã patroana ho-
telului. Cineva a vorbit! N-ai observat pe ce ton
155
ironic vorbea? Nu vezi cã ea a priceput cã âî
aici ca sã o supraveghem? ena
Soþia primarului era încurcatã.
N-are de unde ºti. Nimeni n-ar fi nebun sã "
spunã. Dacã nu cumva... 1
Dacã nu cumva ce?
Dacã nu cumva e chiar vrãjitoare. îþi adu "
aminte de vîntul care a suflat în timp ce stãteam
de vorbã?
ªi totuºi ferestrele erau închise.
Inimile celor douã femei se deschiserã ºi veacuri
de superstiþii revenirã la suprafaþã. Dacã chiar era
vrãjitoare, moartea ei, în loc sã salveze satul, ar sfîr-
ºi prin a-l distruge complet.
Aºa spuneau legendele.
Berta stinse lumina ºi continuã sã le priveascã
pe cele douã femei din colþul ferestrei. Nu ºtia dacã
trebuia sã rîdã, sã plîngã sau, pur ºi simplu, sã-ºi
accepte destinul. Avea o singurã certitudine. Fu-
sese aleasã ca sã moarã.
Soþul ei apãruse pe searã ºi, spre surprinderea
ei, venise însoþit de bunica domniºoarei Prym. Cea
dintîi pornire a Bertei a fost gelozia: ce cãuta cu fe-
meia aceea? Dar observã cît erau de preocupate
privirile celor doi ºi o cuprinse disperarea cînd îi
povestirã ce auziserã în sacristie.
Cei doi îi cerurã sã fugã imediat.
"Se vede treaba cã glumiþi", rãspunse Berta.
"Cum sã fug? Picioarele mele abia pot sã mã ducã
pînã la biserica aflatã la o sutã de metri de-aici,
cum vã-nchipuiþi cã aº coborî tot drumul din sat?
Vã rog, rezolvaþi problema asta sus în cer, apã-
156
ã! La urma urmelor de ce-mi petrec timpul
raî!îHdu-mã la toþi sfinþii?"
p o situaþie mai complicatã decît îºi închipuia
7 Binele ºi Rãul erau în plinã luptã ºi nimeni
le putea amesteca. îngerii ºi demonii erau în
f ui uneia dintre acele bãtãlii periodice, cînd con-
damnã sau salveazã regiuni întregi pe o perioadã
îndelungatã. ^ _ w
Nu mã intereseazã; eu nu am cum sa ma apar,
lupta asta nu-i a mea, n-am cerut sã intru în ea."
Nimeni nu ceruse. Totul începuse cu o eroare
de calcul a unui înger de pazã, acum doi ani. în
timpul unei luãri de ostatici, douã femei îºi aveau
zilele numãrate, dar o fetiþã de trei ani trebuia sã
scape. Fetiþa aceea, se spunea, îºi va mîngîia pînã
la urmã tatãl, va face ca el sã mai spere în viaþã ºi
sã depãºeascã teribila suferinþã cãreia avea sã-i fie
supus. Era un om de treabã ºi, cu toate cã urma sã
treacã prin momente teribile (nimeni nu ºtia moti-
vul, acesta þinea de un plan al lui Dumnezeu, nici-
odatã pe deplin explicat), avea sã sfîrºeascã prin
a se recupera. Fata avea sã creascã marcatã de tra-
gedie, dar, dupã ce avea sã împlineascã douãzeci
de ani, avea sã-ºi foloseascã propria suferinþã pen-
tru a uºura durerea celorlalþi. Avea sã îndeplineas-
cã pînã la urmã o muncã atît de importantã, încît
urma sã înrîureascã tot globul.
Acesta fusese planul iniþial. ªi totul decurgea
foarte bine: poliþia invadase ascunzãtoarea, înce-
puserã împuºcãturile, persoanele destinate sã fie
ucise începuserã sã cadã. în acest moment, îngerul
de pazã al fetiþei - dupã cum ºtia ºi Berta, toþi co-
pm de trei ani îºi vãd îngerii ºi stau de vorbã cu ei
157
tot timpul - îi fãcu un semn sã se retragã r
perete. Dar copilita nu înþelese ºi se apropie de§
ca sã audã ce zicea.
Se miºcã doar trei centimetri; destul pentru
fi atinsã de un tir mortal. începînd de atunci ist
ria o apucã pe altã cale; ceea ce era scris sã se trans-
forme într-un frumos episod al rãscumpãrãrii se
preschimbã într-o luptã fãrã preget. Diavolul in-
trã în scenã, pretinzînd sufletul acelui om plm
de urã, neputinþã, dorinþã de rãzbunare. îngerii nu
se conformarã; era un om bun, fusese ales, chiar
dacã profesia lui nu era dintre cele mai recoman-
dabile, ca sã-ºi ajute fiica sã schimbe multe lucruri
de pe lume.
Argumentele îngerilor însã nu izbutiserã sã mai
trezeascã nici un ecou în mintea lui. încetul cu în-
cetul, diavolul îi puse stãpînire pe suflet, pînã ce
ajunse sã i-l controleze aproape în întregime.
"Aproape în întregime", repetã Berta. "Aþi spus:
"aproape"."
Amîndoi îºi confirmarã spusa. Mai rãmînea o
luminã imperceptibilã, pentru cã unul dintre îngeri
refuzase sã renunþe la luptã. Dar nu era niciodatã
ascultat, pînã cînd, noaptea trecutã, izbutise sã vor-
beascã puþin. ªi instrumentul fusese însãºi domni-
ºoara Prym.
Bunica lui Chantal arãtã cã tocmai de-aceea se
afla acolo: deoarece, dacã exista cineva care putea
schimba situaþia, acesta era nepoata ei. Chiar ºi aºa,
bãtãlia era mai feroce ca oricînd ºi un înger al strã-
inului fusese din nou înãbuºit de prezenþa diavo-
lului.
158
Rprta încercã sã-i liniºteascã pe cei doi, care pã-
foarte nervoºi; în definitiv, ei erau gata morþi,
" cea care trebuia sã fie îngrijoratã. ªi oare nu
63 Iau s-o ajute pe Chantal ca sã schimbe totul?
P Diavolul lui Chantal era ºi el pe cale de-a cîº-
. bãtãlia. Cînd ea mersese în pãdure, bunica îl
hlnisese în cãutarea ei pe lupul blestemat - aces-
ta exista cu adevãrat ºi fierarul nu minþise. Urmã-
ise sã trezeascã bunãtatea bãrbatului ºi reuºise.
Dar, dupã cît se pare, conversaþia dintre cei doi nu
fãcuse ca lucrurile sã meargã mai bine; amîndoi
erau personalitãþi prea puternice. Acum mai era
o singurã ºansã: ca fata sã fi vãzut ceea ce îi doreau
ei sã vadã. Sau mai bine zis: ºtiau cã ea vãzuse deja,
dar ceea ce voiau era sã înþeleagã.
- Ce anume?
Nu puteau spune; contactul cu cei vii avea ºi
el o limitã, unii diavoli trãgeau cu urechea la ce vor-
beau ei acum ºi s-ar fi putut sã strice totul dacã
li s-ar fi cunoscut planul dinainte. Puteau garanta
însã cã era ceva foarte simplu ºi, dacã Chantal ar
fi isteaþã - dupã cum susþinea bunicã-sa - ar ºti
cum sã controleze situaþia.
Berta acceptã rãspunsul; departe de ea sã le
pretindã o indiscreþie care o putea costa viaþa, deºi
tare-i plãcea sã afle secrete. O explicaþie însã tot
lipsea, drept care se adresã soþului ei:
cu
- Mi-ai spus sã rãmîn aici, ºezînd pe scaunul
ãsta, vreme de atîþia ani, supraveghind satul, pe
motiv cã ar putea sã intre rãul în el. Mi-ai cerut-o
cu multã vreme înainte ca îngerul sã se zãpãceascã
1 fetiþa sã moarã. De ce?
159
Bãrbatul ei rãspunse cã, într-un fel sau altul, rãul
tot ar fi trecut prin Viscos, cãci el obiºnuieºte sã-ºi
facã necontenit rondul pe pãmînt ºi, spre marea-i
plãcere, sã-i surprindã pe oameni nepregãtiþi.
- Nu sînt convinsã.
Nici soþul ei nu era convins, dar ãsta era ade-
vãrul. Poate cã duelul dintre bine ºi rãu are loc cli-
pã de clipã în inima fiecãrui om, cîmpul de bãtaie
al tuturor îngerilor ºi diavolilor; aceºtia se luptã pas
cu pas, ca sã cîºtige teren, de-a lungul multor mi-
lenii, pînã cînd, în cele din urmã, una din cele douã
forþe o va distruge pe deplin pe cealaltã. ªi totuºi,
chiar dacã acum trãieºte în plan spiritual, continuã
sã ignore multe lucruri, mult mai multe chiar decît
pe pãmînt.
- în fine, parcã sînt ceva mai convinsã. Odih-
niþi-vã acum; dacã o fi sã mor, înseamnã cã mi-a
sunat ceasul.
Berta nu spuse cã se simþea cam geloasã ºi cã
i-ar fi plãcut sã fie din nou cu soþul ei; bunica lui
Chantal fusese mereu una dintre femeile cele mai
rîvnite din Viscos.
Cei doi plecarã totuºi, susþinînd cã era nevoie
sã o determine pe fatã sã înþeleagã corect ceea ce
vãzuse. Gelozia Bertei spori, dar izbuti sã se liniº-
teascã, zicîndu-ºi cã soþul ei dorea ca ea sã mai trã-
iascã niþel pentru a se putea bucura, fãrã a-l deranja
nimeni, de tovãrãºia bunicii domniºoarei Prym.
Cine ºtie, poate chiar a doua zi avea sã-ºi piar-
dã independenþa de care credea el cã se bucurã.
Berta mai cugetã un pic ºi se rãzgîndi: bietul om
merita cîþiva ani de odihnã, nu o costa nimic sã-l
160
lase sã creadã cã era liber sã facã ce-i trecea prin
cap - fiind sigurã cã el îi simþea tare mult lipsa.
Vãzîndu-le pe cele douã femei tot acolo, afarã,
îi trecu prin minte cã n-ar fi fost deloc rãu sã mai
hãlãduiascã puþin prin valea aceea, uitîndu-se la
munþi, asistînd la veºnicele conflicte dintre bãrbaþi
ºi femei, dintre copaci ºi vînt, dintre îngeri ºi dia-
voli, începu sã o cuprindã frica ºi încercã sã se con-
centreze asupra altui lucru - poate cã mîine va
folosi un ghem de lînã de altã culoare decît cel cu
care lucra, cãci faþa de masã avea un aspect cam
monoton.
înainte de sfîrºitul adunãrii din piaþã, ea se ºi
cufundase în somn, sigurã cã domniºoara Prym
va sfîrºi prin a înþelege mesajul, chiar dacã nu avea
darul de a vorbi cu spiritele.
,f
¦¦JÎ
'ti
Yy",f
V
- în bisericã, într-un loc sfînt, v-am vorbit de
necesitatea sacrificiului - zise preotul. Aici, pe
pãmînt profan, cred cã sînteþi gata de martiriu.
Mica piaþã, insuficient luminatã - era un singur
felinar, deºi primarul promisese în timpul campa-
niei electorale sã instaleze mai multe -, era ticsitã.
Þãrani ºi ciobani, cu ochii cîrpiþi de somn, deoarece
obiºnuiau sã se culce ºi sã se trezeascã o datã cu soa-
rele, pãstrau o tãcere respectuoasã ºi înfricoºatã.
Pãrintele pusese un scaun lîngã cruce ºi se urcase
pe el - aºa încît sã poatã fi vãzut de toatã lumea.
Vreme de secole, Biserica a fost acuzatã de
lupte nedrepte, adevãrul este însã cã tot ce-am fã-
cut a fost sã supravieþuim ameninþãrilor.
N-am venit aici sã ne vorbiþi despre Bisericã,
pãrinte - se ridicã un glas. Vrem sã aflãm ceva de-
spre Viscos.
Nu trebuie sã vã explic cã Viscos-ul e ame-
ninþat sã disparã de pe hartã, luînd totul cu el, pe
voi, pãmînturile, turmele voastre. N-am venit aici
nici ca sã vorbesc despre Bisericã, ci ca sã vã spun
ceva foarte precis: numai prin sacrificiu ºi penitenþã
putem ajunge la mîntuire. ªi înainte de-a fi iar în-
162
trerupt, vorbesc de sacrificiul cuiva anume, de pe-
nitenþa tuturora ºi de salvarea satului.
S-ar putea sã fie doar o minciunã - strigã
alt glas.
Strãinul ne va arãta aurul mîine - zise pri-
marul, mulþumit cã putea furniza o informaþie de
care nici pãrintele nu luase cunoºtinþã. Domniºoa-
ra Prym nu vrea sã-ºi asume singurã rãspunde-
rea, dar patroana hotelului l-a convins sã aducã
lingourile aici. Nu vom acþiona decît cu garanþia
asta.
Primarul luã cuvîntul ºi începu sã vorbeascã de-
spre îmbunãtãþirile posibile în sat, despre reforme,
despre parcul copiilor, despre reducerea impozite-
lor ºi împãrþirea bogãþiei proaspãt dobîndite.
- In pãrþi egale - zise cineva.
Era momentul sã facã un compromis pe care
detesta sã-l facã; dar toate privirile se îndreptarã
cãtre el, oamenii pãrînd a se fi scuturat subit de
somnolenþã.
în pãrþi egale - confirmã preotul, înainte
ca primarul sã reacþioneze. Nu aveau altã opþiune:
toþi participau cu aceeaºi rãspundere ºi aceeaºi re-
compensã, altminteri unul dintre ei ar fi sfîrºit în
scurt timp prin a denunþa crima - din invidie sau
rãzbunare. Preotul cunoºtea bine aceste douã cu-
vinte.
Cine va muri?
Primarul explicã felul corect în care ajunseserã
la alegerea Bertei; suferea mult pentru cã-ºi pier-
duse bãrbatul, era bãtrînã, nu avea prieteni, pãrea
nebunã aºa cum ºedea din zori pînã-n searã în faþa
casei ºi nu contribuia cu nimic la dezvoltarea satu-
163
lui. Toþi banii ei, în loc sã fi fost investiþi în pãmîn-
turi sau în oi, aduceau dobînzi de la o bancã din-
tr-un oraº îndepãrtat; singurii care trãgeau foloase
de pe urma ei erau comercianþii, care, asemeni fur-
gonetei cu pîine, veneau sãptãmînal în sat ca sã-ºi
vîndã produsele.
Nici un glas din rîndurile mulþimii nu se ridicã
împotriva alegerii. Primarul fu mulþumit cã-i fu-
sese acceptatã autoritatea; preotul însã era conºtient
cã împrejurarea asta putea fi un semn deopotrivã
bun sau rãu, pentru cã nu totdeauna tãcerea sem-
nificã un "da" - în general demonstra doar inca-
pacitatea oamenilor de-a reacþiona la momentul
potrivit. Dacã cineva nu ar fi fost de acord, mai tîr-
ziu s-ar chinui la gîndul cã acceptase fãrã sã vrea,
iar urmãrile ar putea fi grave.
- Simt nevoia ca toþi sã fiþi de acord - zise pã-
rintele. Trebuie sã spuneþi cu glas tare dacã accep-
taþi sau nu, pentru ca Dumnezeu sã vã audã ºi sã
ºtie cã are bãrbaþi viteji în armata sa. ªi dacã nu
credeþi în Dumnezeu, tot vã cer sã vã exprimaþi
acordul sau dezacordul cu glas tare, astfel încît sã
ºtim cu toþii ce anume gîndeºte fiecare dintre noi.
Primarului nu-i plãcu felul în care folosise preo-
tul verbul: "simt nevoia", zisese el, pe cînd corect
ar fi fost "simþim nevoia" sau "primarul simte ne-
voia". Dupã ce avea sã se încheie afacerea asta, avea
sã-ºi recupereze autoritatea aºa cum trebuia. Acum
însã, ca bun politician, îl lãsase pe preot sã acþio-
neze ºi sã se expunã singur.
- Vreau sã spuneþi cã sînteþi de acord.
Primul "da" veni de la fierar. Primarul, ca sã-ºi
arate repede curajul, îºi dãdu ºi el acordul cu glas
164
tare. încetul cu încetul, fiecare bãrbat aflat acolo de
faþã spuse cu glas tare cã era de acord, pînã cînd se
angajarã cu toþii. Unii erau de acord pentru cã do-
reau ca adunarea sã se termine repede ºi sã se poa-
tã întoarce acasã; alþii se gîndeau la aur ºi la modul
cel mai rapid de-a înzestra satul cu bogãþia recent
dobînditã; alþii plãnuiau sã le trimitã banii copii-
lor, pentru ca aceºtia sã nu se mai simtã ruºinaþi
în faþa prietenilor din marele oraº; practic, nici unul
dintre cei adunaþi acolo nu credea cã Viscos-ul ºi-ar
mai putea recãpãta gloria pierdutã ºi-ºi doreau nu-
mai bogãþia pe care-o meritaserã mereu, dar n-o
avuseserã niciodatã.
Nimeni însã nu zise "nu".
Avem în sat 108 femei ºi 173 de bãrbaþi -
continuã preotul. Fiecare locuitor are cel puþin o
armã, dat fiind cã tradiþia localã cere ca toþi sã înveþe
sã vîneze. Ei bine, mîine în zori de zi, vã veþi lãsa
armele, cu un singur cartuº, în sacristia bisericii,
îl rog pe primar, care are acasã mai multe puºti, sã
aducã ºi pentru mine una.
Nu ne lãsãm niciodatã armele pe mîini strã-
ine - strigã o cãlãuzã de vînãtoare. Ele sînt sacre,
pretenþioase, personale. Nu pot sã fie niciodatã fo-
losite de alte persoane.
Lãsaþi-mã sã termin. Am sã vã explic cum
funcþioneazã un pluton de execuþie; sînt convocaþi
ºapte soldaþi ca sã tragã în cel condamnat la moar-
te. Soldaþilor le sînt încredinþate ºapte puºti - ºase
dintre ele sînt încãrcate cu gloanþe adevãrate, iar
una nu are decît un cartuº de manevrã. Pulberea
explodeazã la fel, zgomotul e identic, dar nu are
165
plumb care sã fie proiectat în direcþia corpului vic-
timei.
Nici unul dintre soldaþi nu ºtie care este puºca
încãrcatã cu cartuºul orb. Aºa încît fiecare crede
cã e a lui ºi cã numai camarazii ar fi rãspunzãtori
pentru moartea acelui ins, bãrbat sau femeie, pe
care nu-l cunosc, dar în care au fost obligaþi sã tra-
gã, în temeiul datoriei militare.
Toþi se socotesc nevinovaþi - zise moºierul,
care pînã atunci pãstrase tãcerea.
Exact. Mîine voi face ºi eu acelaºi lucru: voi
scoate plumbul din 87 de cartuºe ºi voi lãsa celelalte
arme cu muniþie adevãratã. Toate armele vor rãsu-
na în acelaºi timp, dar nimeni nu va ºti care dintre
ele au plumbi în ele; astfel, fiecare dintre dumnea-
voastrã se poate considera nevinovat.
Oricît de osteniþi ar fi fost oamenii, ideea pã-
rintelui fu urmatã de un suspin de uºurare. Un alt
fel de energie se rãspîndi prin piaþã ca ºi cum, de
la un ceas la altul, toatã istoria aceea ºi-ar fi pier-
dut aerul tragic ºi nu mai era vorba acuma decît
de cãutarea unei comori ascunse. Fiecare om era
absolut convins cã arma lui avea sã fie încãrcatã
cu un cartuº de manevrã, nefiind deci vinovat, dar
solidar cu tovarãºii sãi, care trebuiau sã-ºi schimbe
în bine vieþile ºi satul. Oamenii erau acum foarte
însufleþiþi; Viscos devenise un loc unde se întîm-
plau lucruri deosebite ºi importante.
- Singura armã care, puteþi fi siguri, va fi în-
cãrcatã va fi a mea, pentru cã eu nu pot alege de
unul singur. ªi nici partea mea din aur nu mi-o voi
pãstra; dar aceastã hotãrîre o iau din alte motive.
166
Nici de astã datã primarului nu-i plãcu felul
cum vorbea preotul. Se comporta de parcã voia ca
locuitorii Viscos-ului sã înþeleagã cã era un om cu-
rajos, plin de autoritate ºi mãrinimie, capabil de
orice sacrificiu. Dacã ar fi fost acolo ºi nevasta lui,
ea ar fi zis cã se pregãteºte sã-ºi depunã candida-
tura la viitoarele alegeri.
"Las' cã vine ea ziua de luni", îºi zise el în sinea
lui. Avea sã reducã atît de mult taxa pentru bise-
ricã, încît preotului avea sã-i fie cu neputinþã sã mai
rãmînã acolo. In definitiv, era singurul care nu pre-
tindea sã se îmbogãþeascã.
ªi victima? - întrebã fierarul.
Va veni - zise preotul. Voi avea eu grijã. Dar
am nevoie sã fiu însoþit de încã trei inºi.
Cum nimeni nu se oferi, preotul alese trei bãr-
baþi solizi. Doar unul dintre ei încercã sã zicã "nu",
dar prietenii sãi îl strãpunserã cu privirea, iar el
se rãzgîndi rapid.
Unde vom aduce jertfa? - întrebã moºierul,
adresîndu-i-se direct preotului. Primarul îºi pier-
dea autoritatea vãzînd cu ochii ºi trebuia sã ºi-o
recupereze numaidecît.
Hotãrîrea o iau eu - zise el, aruncîndu-i o
privire furioasã moºierului. Nu vreau ca pãmîn-
tul Viscos-ului sã fie pãtat de sînge. O vom face
mîine, la ora asta, lîngã monolitul celtic. Aduceþi-vã
lanternele, felinarele, torþele, pentru ca toþi sã vadã
bine cum þintesc cu arma, nu cumva sã tragã într-o
direcþie greºitã.
Preotul se dãdu jos de pe scaun - adunarea se
terminase. Femeile din Viscos auzirã din nou zgo-
mot de paºi pe caldarîm, bãrbaþii se întorceau aca-
167
sã, beau ceva, se uitau pe fereastrã sau pur ºi sim-
plu se prãbuºeau în pat, epuizaþi. Primarul o re-
întîlni pe soþia lui care-i istorisi ce auzise acasã la
Berta ºi cît de tare se speriase. Dupã ce analizarã
însã cuvînt cu cuvînt - împreunã cu patroana ho-
telului - toate cele spuse atunci, cele douã ajun-
serã la concluzia cã bãtrîna nu ºtia nimic - numai
sentimentul vinovãþiei o fãcea sã vorbeascã aºa.
"Vede strigoi unde nu sînt, ca ºi cu lupul bleste-
mat", comentã ea.
Preotul se întoarse la bisericã ºi-ºi petrecu toa-
tã noaptea în rugãciune.
h.; ¦.
¦-Kiaii''¦h
'ÎO
Chantal îºi fãcu cafeaua de dimineaþã la pîinea
cumpãratã în ajun, deoarece furgoneta brutarului
nu venea duminica. Se uitã pe fereastrã ºi vãzu cã
bãrbaþii din Viscos ieºeau din casele lor ducînd cîte
o armã de vînãtoare. Se pregãti sã moarã, deoarece
încã mai era posibil sã fi fost ea cea aleasã; nimeni
nu-i ciocãni însã la uºã - dimpotrivã, treceau mai
departe, intrau în sacristia bisericii ºi ieºeau de aco-
lo cu mîinile goale.
Coborî, se duse la hotel ºi patroana îi povesti
ce se întîmplase noaptea trecutã: alegerea victimei,
propunerea preotului, pregãtirile pentru sacrificiu.
Nu mai avea acelaºi ton ostil, iar lucrurile pãreau
a se schimba în favoarea lui Chantal.
Vreau sã-þi spun ceva; într-o zi, Viscos-ul îºi
va da seama ce ai fãcut pentru locuitorii lui.
Dar strãinul va trebui sã-ºi arate aurul.
- Evident. A ºi plecat cu rucsacul gol.
Chantal se hotãrî sã nu se plimbe prin pãdure,
deoarece ar fi trebuit sã treacã pe la casa Bertei ºi
i-ar fi fost ruºine sã dea ochii cu ea. Se întoarse la
ea în camerã ºi-ºi aminti iar de visul pe care-l avu-
sese.
169
Seara trecutã avusese un vis ciudat: un înger îi
încredinþa cele unsprezece lingouri de aur ºi-i ce-
rea sã le pãstreze.
Chantal îi rãspundea îngerului cã, pentru asta,
era nevoie sã omoare pe cineva. îngerul o încredin-
þa cã nici vorbã; dimpotrivã, lingourile dovedeau
cã aurul nici nu exista.
De aceea îi ceruse patroanei hotelului sã stea
de vorbã cu strãinul; îºi fãcuse un plan. Dar, cum
totdeauna în viaþã pierduse bãtãliile, se îndoia cã
ºi l-ar putea duce la bun sfîrºit.
Berta privea cum apune soarele dupã munþi,
cîhd îi vãzu pe preot ºi pe încã trei bãrbaþi apropiin-
du-se. Se întrista din trei pricini: ºtia cã i-a sunat
ceasul, apoi soþul ei nici mãcar nu i se arãtase ca
sã o consoleze (poate de teama a ceea ce i-ar fi dat
sã audã, poate ruºinat de propria-i neputinþã de-a
o salva) ºi, în fine, îºi dãdea seama cã banii pe care-i
adunase vor sfîrºi prin a intra în buzunarele ac-
þionarilor de la banca unde ºi-i depusese, întrucît
nu avusese timp sã ºi-i retragã ºi sã-i punã pe foc.
Se simþea mulþumitã din douã pricini: avea sã-ºi
regãseascã în sfîrºit bãrbatul care, la ora aceea, se
plimba pesemne cu bunica domniºoarei Prym; ºi
ultima ei zi de viaþã nu fusese închisã ºi friguroasã,
ci însoritã ºi plinã de luminã; nu toatã lumea are
privilegiul sã plece definitiv cu o amintire atît de
frumoasã.
Preotul fãcu un semn ca bãrbaþii sã rãmînã la
distanþã ºi se apropie singur.
- Bunã seara-zise ea. Vedeþi ce mare e Dum-
nezeu cã a fãcut o naturã atît de frumoasã.
171
"N-au decît sã mã ia, dar eu voi lãsa aici tot pã-
catul lumii."
Nu-þi poþi imagina cît de frumos e Raiul -
rãspunse preotul, dar ea observã cã sãgeata ei îl
atinsese ºi cã se strãduia acum sã-ºi pãstreze sîn-
gele rece.
Nu ºtiu dacã e chiar atît de frumos, nici mã-
car nu sînt sigurã cã existã: aþi fost dumneavoastrã
acolo?
încã nu. Dar am cunoscut infernul ºi ºtiu cã
e groaznic, oricît de atrãgãtor ar pãrea vãzut de
afarã.
Ea pricepu cã se referea la Viscos.
Vã înºelaþi, pãrinte. Aþi fost în Rai, dar nu
l-aþi recunoscut. Aºa cum se întîmplã, de altfel, cu
mai toþi oamenii de pe lumea aceasta; cautã sufe-
rinþa în cele mai vesele locuri, deoarece îºi închi-
puie cã nu li se cuvine fericirea.
S-ar pãrea cã toþi anii petrecuþi aici te-au fã-
cut mai înþeleaptã.
E mult de cînd nimeni n-a mai venit sã stea
de vorbã cu mine, iar acum, curios, toþi au desco-
perit cã exist ºi eu. închipuiþi-vã cã, ieri noapte, pa-
troana hotelului ºi soþia primarului mi-au fãcut
cinstea sã mã viziteze; astãzi, parohul satului face
acelaºi lucru - oare pentru cã între timp am deve-
nit o persoanã importantã?
Foarte - zise preotul. Cea mai importantã
din sat.
Am primit vreo moºtenire?
Zece lingouri de aur. Viitoarele generaþii de
bãrbaþi, femei ºi copii îþi vor fi recunoscãtoare. S-ar
putea chiar sã înalþe o statuie în cinstea dumitale.
172
Prefer o fîntînã; pe lîngã faptul cã înfrumu-
seþeazã locul, potoleºte setea drumeþilor ºi-i liniº-
teºte pe cei cu sufletul greu.
Se va construi o fîntînã. Ai cuvîntul meu de
onoare.
Berta socoti cã era timpul sã termine cu farsele
ºi trecu direct la subiect:
ªtiu totul, pãrinte. Condamnaþi o femeie ne-
vinovatã, care nu-ºi poate apãra viaþa. Fiþi blestemat,
împreunã cu pãmîntul acesta ºi cu toþi locuitorii
lui!
Amin - consimþi preotul. Vreme de peste
douãzeci de ani, am încercat sã binecuvîntez pãmîn-
tul acesta, dar nimeni nu mi-a auzit îndemnurile,
în decursul aceloraºi douãzeci de ani, am încercat
sã aduc binele în inimile oamenilor, pînã cînd am
înþeles cã Dumnezeu m-a ales sã fiu braþul Lui stîng
ºi sã dau pe faþã rãul de care sînt capabili. Poate
aºa se vor înfricoºa ºi se vor întoarce la credinþã.
Berta ar fi vrut sã plîngã, dar se stãpîni.
Vorbe frumoase, dar gãunoase. Nu sînt de-
cît o explicaþie pentru cruzime ºi nedreptate.
Spre deosebire de toþi ceilalþi, nu o fac pen-
tru bani. ªtiu cã e un aur blestemat, ca ºi pãmîntul
acesta, ºi cã nu va aduce fericirea nimãnui: o fac
pentru cã mi-a cerut-o Dumnezeu. Mai bine zis:
mi-a poruncit, a rãspuns rugãciunilor mele.
"Inutil sã mai vorbesc", gîndi Berta, în timp ce
preotul îºi vîra mîna în buzunar ºi scotea niºte pi-
lule.
Nu vei simþi nimic - zise el. Sã intrãm.
Nici dumneavoastrã, nici altcineva din sat
nu veþi cãlca pragul casei mele cît voi fi eu în viaþã.
173
Poate azi, la ultimele ore a!e nopþii, va fi deschisã
uºa - dar acum nu.
Preotul îi fãcu semn unuia dintre bãrbaþi ºi aces-
ta se apropie cu o sticlã de plastic.
Ia pastilele astea. Ai sã dormi în urmãtoa-
rele ore. Cînd ai sã te trezeºti, o sã fii în cer, alãturi
de soþul dumitale.
Totdeauna am fost alãturi de soþul meu; ºi
niciodatã n-am luat pastile de somn, în ciuda fap-
tului cã sufãr de insomnie.
Atunci cu atît mai bine, îºi vor face efectul
aproape instantaneu.
Soarele dispãruse, umbrele începeau sã se lase
rapid asupra vãii, bisericii, satului.
ªi dacã nu vreau sã le iau?
Le vei lua oricum.
Se uitã la bãrbaþii care-l însoþeau ºi înþelese cã
preotul spunea adevãrul. Luã pastilele, ºi le vîrî în
gurã ºi bãu toatã apa. Apã: fãrã gust, fãrã miros,
fãrã culoare - ºi totuºi lucrul cel mai important
de pe lume. Ca ºi ea în momentul acela.
Mai privi o datã munþii, acum acoperiþi total
de umbrã. Vãzu prima stea ivindu-se pe cer ºi-ºi
aminti cã avusese o viaþã bunã; se nãscuse ºi avea
sã moarã într-o aºezare pe care-o iubea, chiar dacã
aºezarea nu-i arãta aceeaºi dragoste -, dar mai
avea vreo importanþã? Cine iubeºte aºtepund o re-
compensã îºi pierde vremea.
Fusese binecuvîntatã. Nu cunoscuse nici o altã
þarã, dar ºtia cã acolo, în Viscos, se petreceau ace-
leaºi lucruri care se petreceau pretutindeni. îºi pier-
duse soþul iubit, dar Dumnezeu îi dãruise bucuria
de-a fi tot alãturi de el, chiar ºi dupã ce murise. Vã-
174
zuse apogeul satului, asistase la începutul deca-
denþei lui ºi pleca înainte de a-l vedea pe de-a-ntre-
gul distrus. Ii cunoscuse pe oameni cu defectele ºi
virtuþile lor ºi era încredinþatã, în pofida a ceea ce
i se întîmpla acum ºi-a atîtor încleºtãri la care soþul
ei o asigura cã asistase în lumea nevãzutã, cã bu-
nãtatea omeneascã va triumfa în cele din urmã.
îi pãru rãu de preot, de primar, de domniºoara
Prym, de fiecare om din Viscos în parte: rãul nu
avea sã aducã niciodatã binele, chiar dacã ei cre-
deau contrariul. Cînd aveau sã descopere realita-
tea, avea sã fie prea tîrziu.
Ducea cu sine un singur regret din viaþã: fap-
tul cã nu vãzuse niciodatã marea. ªtia cã existã, cã
era imensã, furioasã ºi calmã deopotrivã, dar nici-
odatã nu izbutise sã meargã pînã acolo unde se afla
marea, sã ia în gurã un pic de apã sãratã, sã simtã
nisipul sub tãlpile goale, sã se cufunde în apa rece
ca ºi cum s-ar fi întors în pîntecele Marii Mame (îºi
aduse aminte cã celþilor le plãcea termenul acesta).
Afarã de asta nu prea avea de ce sã se plîngã.
Era tristã, foarte tristã cã trebuia sã plece astfel, dar
nu voia sã se simtã victimã: cu siguranþã o alesese
Dumnezeu pentru rolul acela ºi era mult mai bine
decît alegerea pe care o fãcuse tot El în cazul preo-
tului.
Vreau sã-þi vorbesc despre bine ºi despre
rãu - îl auzi ea zicîndu-i ºi simþind totodatã un
soi de moleºealã în mîini ºi picioare.
Nu e nevoie. Dumneavoastrã nu ºtiþi ce e
binele. Aþi fost otrãvit de rãul care vi s-a fãcut, iar
acum rãspîndiþi ciuma asta pe pãmîntul nostru.
175
Nu sînteþi altfel decît strãinul care a venit în vi-
zitã ca sã ne distrugã.
Abia îºi auzi ultimele cuvinte. Se uitã la stea ºi
închise ochii.
Strãinul se duse la baia din camera sa de la ho-
tel, spãlã cu grijã fiecare lingou de aur ºi le puse
din nou în rucsacul sãu vechi ºi uzat. Acum douã
zile ieºise complet din scenã, iar acum se întorcea
pentru actul final - trebuia sã-ºi facã din nou apa-
riþia.
Totul fusese minuþios plãnuit: de la alegerea
aºezãrii izolate, cu puþini locuitori, pînã la ideea
de-a avea un complice, astfel încît, dacã lucrurile
n-ar fi mers bine, nimeni nu l-ar fi putut acuza de
instigare la crimã. Reportofonul, recompensa, pa-
ºii prudenþi, prima etapã, cînd îºi fãcuse prieteni
printre locuitori, cea de-a doua etapã, cînd urma sã
semene groazã ºi confuzie. Aºa cum fãcuse Dum-
nezeu cu el, avea ºi el sã facã cu ceilalþi. Aºa cum
Dumnezeu îi dãruise binele pentru ca apoi sã-l az-
vîrle într-un abis, tot aºa va face ºi el cu alþii.
Se îngrijise de cele mai mici amãnunte, mai pu-
þin unul: niciodatã nu crezuse cã planul lui avea
sã funcþioneze. Era sigur cã, atunci cînd avea sã
vinã ceasul deciziei, un simplu "nu" avea sã rãs-
toarne totul, o singurã persoanã avea sã refuze a
înfãptui crima, ºi aceastã persoanã era suficientã
177 .
pentru a demonstra cã nu era totul pierdut. Dacã
o persoanã ar salva satul, ar fi salvatã ºi lumea, spe-
ranþa ar fi încã posibilã, bunãtatea ar fi mai puter-
nicã, teroriºtii nu erau conºtienþi de rãul pe care-l
pricinuiserã, iertarea ar sfîrºi prin a-ºi face lucra-
rea, iar zilele de suferinþã ar fi înlocuite de o amin-
tire tristã, el s-ar putea deprinde sã trãiascã cu ea
ºi ar putea sã-ºi caute din nou fericirea. Pentru acest
"nu" pe care i-ar plãcea sã-I audã, satul ºi-ar primi
cele zece lingouri de aur, indiferent de pariul fãcut
cu tînãra femeie.
Planul sãu dãduse însã greº. ªi acum era tîr-
ziu, nu se mai putea rãzgîndi.
Cineva bãtuse la uºã.
Sã mergem - auzi vocea patroanei hote-
lului. E timpul.
Cobor acum.
îºi luã haina, se îmbrãcã ºi se întîlni cu patroa-
na în bar.
- Am aurul cu mine - zise el. Dar, ca sã nu
fie nici un fel de neînþelegeri, trebuie sã vã infor-
mez cã sînt dteva persoane care ºtiu unde mã aflu.
Dacã v-aþi hotãrî cumva sã vã schimbaþi victima,
puteþi fi siguri cã poliþia va veni sã mã caute aici;
chiar dumneavoastrã m-aþi vãzut dînd multe te-
lefoane.
Patroana hotelului încuviinþã din cap.
Monolitul celtic era la o jumãtate de ceas de
mers pe jos din Viscos. Secole de-a rîndul, oamenii
crezuserã cã nu era decît o piatrã mai aparte, ºle-
fuitã de ploaie ºi ger, care înainte vreme stãtuse
în picioare, dar fusese rãsturnatã pesemne de un
trãsnet. Ahab obiºnuia sã întruneascã acolo sfatul
orãºenesc, fiindcã stînca servea drept masã natu-
ralã, în aer liber.
Pînã cînd guvernul trimisese un grup de spe-
cialiºti ca sã facã un releveu al prezenþei celþilor în
vale, iar cineva descoperise monumentul. Veniserã
apoi arheologii, mãsuraserã, calculaserã, discuta-
serã, sãpaserã ºi ajunseserã la concluzia cã un grup
de celþi alesese acel amplasament ca pe un fel de
loc sacru, deºi nu se ºtia ce ritualuri se practicau
acolo. Unii ziceau cã era un fel de observator as-
tronomic, alþii dãdeau asigurãri cã în acel loc se
sãvîrºeau ceremonii de fertilitate, în cursul cãrora
tinere fecioare erau posedate de preoþi. Un grup
de savanþi discutase vreme de o sãptãmînã, dar
apoi plecase spre alt obiectiv mai interesant, fãrã
a fi ajuns la nici o concluzie asupra descoperirii fã-
cute. **
179
Dupã alegerea sa, primarul încercase sã atragã
turiºti publicînd într-un jurnal regional un reportaj
despre moºtenirea celticã a locuitorilor din Viscos,
dar potecile erau dificile ºi rarii aventurieri nu gã-
siserã decît un pietroi prãvãlit, pe cînd alte sate din
vale aveau sculpturi, inscripþii, lucruri mult mai in-
teresante. Ideea nu a prins ºi, curînd, monolitul ºi-a
reluat funcþia sa dintotdeauna: sã slujeascã drept
masã, la sfîrºit de sãptãmînã, pentru picnicurile
locale.
în seara aceea, în mai multe case din Viscos se
încinserã discuþii, toate din acelaºi motiv: bãrbaþii
voiau sã meargã singuri, femeile pretindeau sã ia
ºi ele parte la "ritualul de sacrificiu", cum începu-
serã sã numeascã localnicii crima pe care se pregã-
teau sã o comitã. Soþii ziceau cã era periculos, nu
ºtii niciodatã ce poate face o armã de foc, femeile
insistau zicînd cã totul nu era decît o manifestare
de egoism, cã bãrbaþii trebuiau sã le respecte drep-
turile, lumea nu mai era cum îºi închipuiau ei. Soþii
cedarã pînã la urmã ºi femeile îºi sãrbãtorirã vic-
toria. Acum, cãtre locul acela se îndrepta o procesi-
une alcãtuitã din 281 de puncte luminoase, pentru
cã strãinul purta o torþã, iar Berta nu ducea nimic,
astfel încît numãrul locuitorilor continua sã fie re-
prezentat cu exactitate. Fiecare bãrbat þinea un fe-
linar sau o lanternã într-o mînã ºi în cealaltã cîte
o puºcã nearrnatã, ca sã nu se poatã declanºa acci-
dental.
Berta era singura care nu era nevoitã sã meargã;
dormea paºnic pe un soi de brancardã improvi-
zatã pe care o cãrau din greu doi tãietori de lem-
180 . , -
ne. "Bine mãcar cã nu va trebui sã aducem ºi îna-
poi povara asta", gîndea unul din ei. "Cãci cu toþi
plumbii înfipþi în ea, greutatea i-ar creºte de trei
ori."
Calculase cã fiecare cartuº conþinea, în medie,
cîte ºase mici sfere de plumb. Dacã toate armele
aduse ar nimeri þinta, corpul ar fi atins de 522 de
bucãþi, în el aflîndu-se pînã la urmã mai mult me-
tal decît sînge.
Omul simþi cã i se întorcea stomacul pe dos. Nu
trebuia sã se mai gîndeascã la nimic altceva decît
la ziua de luni.
Nimeni nu vorbi pe durata traseului. Nimeni
nu se privi în ochi cu ceilalþi, ca ºi cum toþi ar fi fost
prinºi într-un fel de coºmar pe care abia aºteptau
sã-l dea uitãrii cît mai curînd cu putinþã. Sosirã abia
trãgîndu-ºi sufletele - mai mult din pricina în-
cordãrii decît a oboselii - ºi alcãtuirã un semicerc
uriaº de lumini pe pajiºtea unde se afla monumen-
tul celtic.
Primarul fãcu un semn, tãietorii de lemne o
dezlegarã pe Berta de pe brancardã ºi o aºezarã
culcatã pe monolit.
"Aºa nu merge - se plînse fierarul, amintin-
du-ºi de filmele de rãzboi cu soldaþi orbecãind pe
jos. E greu sã þinteºti pe cineva culcat.
Tãietorii de lemne o luarã pe Berta ºi o puserã
în poziþie ºezînd, cu spatele la piatrã. Pãrea poziþia
idealã, dar deodatã se auzi un glas de femeie sus-
pinînd.
- Se uitã la noi - zicea ea. Ne vede ce facem.
Era limpede cã Berta nu vedea nimic, dar era
insuportabil sã te uiþi la doamna aceea cu o ex-
181
presie de bunãtate pe chip, dormind cu un zîmbet
mulþumit pe buze, ºi care în scurt timp avea sã fie
sfîrtecatã de o mulþime de mici sfere metalice.
- întoarceþi-o invers - ordonã primarul, stîn-
jenit ºi el de priveliºte.
Bombãnind, tãietorii de lemne se întoarserã la
monolit ºi rotirã corpul, punîndu-l sã stea în ge-
nunchi pe pãmînt, cu faþa ºi pieptul rezemate de
stîncã. Cum era cu neputinþã sã o menþinã în poziþia
asta, a fost nevoie sã-i lege o frînghie de încheietu-
rile mîinilor, sã o petreacã pe dupã partea supe-
rioarã a monumentului ºi sã o fixeze de partea
cealaltã.
Poziþia era acum grotescã: femeia stãtea în ge-
nunchi, cu spatele la ei, cu braþele întinse peste
piatrã, ca ºi cum s-ar fi rugat ºi implorat. Cineva
protestã iarãºi, dar primarul zise cã era timpul sã
isprãveascã treaba.
Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Fãrã dis-
cursuri sau justificãri; toate puteau fi lãsate pentru
a doua zi-în bar, pe strãzi, în conversaþiile dintre
ciobani ºi agricultori. Cu certitudine, una din cele
trei ieºiri din Viscos avea sã fie abandonatã multã
vreme de-atunci încolo, fiindcã toþi erau obiºnuiþi
sã o vadã acolo pe bãtrînã - privind munþii ºi vor-
bind de una singurã. Tot era bine cã satul mai avea
douã drumuri de ieºire ºi în plus o micã scurtã-
turã, cu o scarã improvizatã, care dãdea în drumul
de jos.
- Sã isprãvim repede treaba - zise primarul,
mulþumit cã preotul nu mai scotea nici o vorbã
ºi cã autoritatea îi fusese restabilitã. Cineva din
vale ar putea sã vadã luminile ºi va vrea sã afle
182 . .;¦ '
ce se întîmplã aici. Pregãtiþi-vã puºtile, trageþi ºi
sã plecãm.
Fãrã solemnitate. îndeplinind o datorie, ca niº-
te bravi soldaþi care-ºi apãrã aºezarea. Fãrã ezitãri.
Era un ordin ºi trebuia executat.
ªi, brusc, primarul, fãrã a apuca sã priceapã
bine semnificaþia tãcerii preotului, îºi dãdu seama
cã avea sã cadã într-o cursã. Dacã într-o bunã zi po-
vestea aceasta avea sã transpire, toþi aveau sã poatã
spune ceea ce spuneau asasinii din timpul rãzboa-
ielor, ºi anume cã duceau la îndeplinire ordinele
primite. Oare ce se întîmplã, acum, în inimile ace-
lor oameni: era o canalie sau un salvator?
Acum, tocmai în clipa cînd auzi zgomotul ar-
mãrii puºtilor de vînãtoare, þeava îmbucîndu-se
perfect în mecanismul de dare a focului, nu mai pu-
tea da înapoi. îºi imaginã zgomotul pe care aveau
sã-l facã cele 174 de arme, dar dacã ar fi apãrut ci-
neva cu gîndul de a vedea ce se întîmplase, ei ar
fi fost departe de acolo; cu puþin timp înainte de
a fi început urcuºul, dãduse ordin ca la coborîre
toatã lumea sã stingã felinarele. ªtiau drumul pe
de rost, lumina era necesarã doar ca sã evite acci-
dentele în momentul tirurilor.
Instinctiv, femeile fãcurã cîþiva paºi îndãrãt, iar
bãrbaþii luarã în cãtare corpul inert, aflat la o dis-
tanþã de vreo cincizeci de metri. Nu puteau rata,
erau învãþaþi de mici copii sã doboare animale în
miºcare ºi pãsãri în zbor.
Primarul se pregãti sã dea ordinul de tragere.
Un moment! - strigã o voce femininã.
Era domniºoara Prym.
ªi aurul? Aþi vãzut aurul?
183
Puºtile furã lãsate în jos, rãmînînd însã armate;
nu, nu vãzuserã aurul. Toþi se întoarserã cãtre strãin.
Acesta veni încet în faþa puºtilor. Puse rucsacul
jos ºi începu sã scoatã, unul cîte unul, lingourile
de aur.
- Iatã-l - zise el, întorcîndu-se la locul sãu,
într-una din extremitãþile semicercului.
Domniºoara Prym se deplasã în punctul unde
se aflau lingourile ºi luã unul.
- E aur - zise ea. Dar vreau sã-l verificãm.
Sã vinã aici nouã femei ºi fiecare sã examineze lin-
gourile care mai sînt pe pãmînt.
Primarul începea sã fie cuprins de neliniºte,
aveau sã stea în bãtaia puºtilor, cineva mai nervos
putea trage accidental; dar nouã femei - inclusiv
soþia lui - merserã unde se afla domniºoara Prymv
ºi fãcurã ce le ceruse ea.
Da, e aur - zise soþia primarului, verificînd
cu grijã obiectul pe care-l þinea în mîini ºi compa-
rîndu-l cu cele cîteva bijuterii ale ei. Vãd cã are un
sigiliu al guvernului, un numãr care indicã pesem-
ne seria, data la care a fost turnat ºi greutatea. Nu
ne pãcãleºte.
Atunci þineþi aurul ºi ascultaþi ce am sã vã
spun.
Nu avem timp de discursuri, domniºoarã
Prym - zise primarul. Plecaþi toate de-acolo, ca^
sã ne putem duce treaba la bun sfîrºit.
Taci din gurã, idiotule!
Strigãtul lui Chantal îi înfricoºa pe toþi. Nimeni
nu-ºi imagina cã cineva în Viscos ar fi putut rosti
ceea ce tocmai le fusese dat sã audã.
184 -¦"'¦¦
Ai înnebunit, domniºoarã?
Taci din gurã! - strigã ea ºi mai tare, tre-
murînd din cap pînã-n tãlpi, cu faþa contorsionatã
de urã. Dumneata eºti nebun, ai cãzut în cursa asta
care ne-a dus la condamnare ºi la moarte! Eºti ires-
ponsabil!
Primarul avansa cãtre ea, dar îl reþinurã doi
bãrbaþi.
- Sã auzim ce are de spus fata asta! - strigã
o voce din mulþime. Cu zece minute în plus e tot-
una!
Zece sau chiar cinci minute nu erau deloc tot-
una ºi fiecare, bãrbat sau femeie, ºtia cã aºa e. Pe
mãsurã ce se confruntau cu situaþia, spaima creº-
tea, simþul vinovãþiei se rãspîndea, ruºinea cîºtiga
teren, mîinile începeau sã tremure ºi cãutau cu toþii
o scuzã ca sã se rãzgîndeascã. Pe timpul urcuºului,
fiecare credea cã poartã o armã cu cartuºe oarbe,
totul urmînd a se termina curînd; acum le era tea-
mã cã din þeava puºtii aveau sã iasã cartuºe ade-
vãrate, iar nãluca bãtrînei - care avea renume de
vrãjitoare - avea sã bage groaza-n ei noaptea.
Sau cã cineva avea sã vorbeascã. Sau cã pãrin-
tele nu fãcuse ce promisese ºi prin urmare toþi
aveau sã poarte vina.
Cinci minute - zise primarul, încercînd sã-i
convingã pe toþi cã el îi dãdea permisiunea, cînd
de fapt tînãra femeie izbutise sã-ºi impunã re-
gulile.
Am sã vorbesc cît vreau eu - zise Chantal,
care pãrea a-ºi fi recãpãtat calmul, nefiind dispusã
sã cedeze nici un centimetru, vorbind acum cu o
autoritate nemaivãzutã. Dar nu va dura mult. E
185
curios sã vezi ce se petrece aici, mai cu seamã cã,
dupã cum ºtim cu toþii, în epoca lui Ahab, se în-
tîmpla adeseori ca prin oraº sã treacã oameni care
susþineau cã au un praf special, capabil sã trans-
forme plumbul în aur. îºi ziceau alchimiºti ºi cel
puþin unul din ei, atunci cînd Ahab l-a ameninþat
cã-l ucide, a arãtat cã spunea adevãrul.
Azi vreþi ºi voi sã faceþi acelaºi lucru: sã ames-
tecaþi plumbul cu sînge, siguri fiind cã se va trans-
forma în acest aur pe care-l þineþi în mîini. Pe de
o parte, aveþi perfectã dreptate. Pe de alta, aurul,
la fel de repede cum v-a ajuns în mîini, tot atît de
repede vã va ºi dispãrea din ele.
Strãinul nu pricepea ce spune fata, dar þinea
neapãrat ca ea sã continue; observa cã, într-un un-
gher întunecat al sufletului, lumina uitatã înce-
puse a-i strãluci iarãºi.
- Am învãþat cu toþii la ºcoalã o legendã ves-
titã: cea a regelui Midas. Despre un om care s-a în-
tîlnit cu un zeu ºi zeul i-a oferit ce voia. Midas era
ºi atunci foarte bogat, voia însã ºi mai mulþi bani,
aºa încît ceru sã transforme în aur tot ce atingea.
Daþi-mi voie sã vã amintesc ce s-a întîmplat: la
început, Midas ºi-a transformat în aur mobilele,
palatul, tot ce-l înconjura. A muncit o dimineaþã
întreagã ºi a ajuns sã aibã o grãdinã de aur, pomi
de aur, scãri de aur. La amiazã i s-a fãcut foame
ºi a vrut sã mãnînce. Cînd însã a atins pulpa sucu-
lentã de miel pe care i-o pregãtiserã servitorii, s-a
preschimbat ºi ea în aur. A ridicat o cupã de vin
ºi pe loc s-a transformat ºi aceasta în aur. Disperat,
a dat fuga la soþia lui, rugînd-o sã-l ajute, cãci acum
186
pricepea ce greºealã fãcuse; cînd îi atinse braþul,
deveni ºi ea o statuie de aur.
Servitorii fugeau care încotro, temîndu-se sã nu
li se întîmple la fel. în mai puþin de-o sãptãmînã,
Midas muri de foame ºi de sete, înconjurat de aur
din toate pãrþile.
- De ce ne spui povestea asta?-întrebã soþia
primarului, lãsînd jos lingoul de aur ºi retrãgîn-
du-se cãtre locul unde era bãrbatul ei. Ce, a venit
un zeu în Viscos ºi ne-a dat puterea asta?
-Vã spun povestea asta pentru un simplu mo-
tiv; aurul, în sine, nu valoreazã nimic. Absolut ni-
mic. Nu putem sã-l mîncãm, sã-l bem, sã-l folosim
ca sã ne cumpãrãm animale sau pãmînturi. Ceea
ce valoreazã e banul; dar cum vom transforma au-
rul ãsta în bani?
Putem face douã lucruri: sã-i cerem fierarului
sã topeascã lingourile, sã le împartã în 280 de pãrþi
egale ºi fiecare sã se ducã la oraº ca sã ºi-o schim-
be. Numaidecît vom trezi bãnuielile autoritãþilor,
pentru cã în valea asta nu existã aur ºi e foarte ciu-
dat ca toþi locuitorii din Viscos sã aparã cu un mic
lingou. Autoritãþile vor deveni suspicioase. Noi
vom spune cã am descoperit o veche comoarã cel-
ticã. O anchetã rapidã va dovedi cã aurul a fost to-
pit de curînd, cã aici au fost fãcute sãpãturi, cã celþii
nu aveau aur într-o asemenea cantitate - altmin-
teri ºi-ar fi construit în pãrþile locului o cetate mare
ºi luxoasã.
- Eºti o fetiºcanã ignorantã - zise moºierul.
O sã ducem lingourile exact în starea în care se aflã,
cu marca statului ºi toate celelalte. Le vom schimba
la o bancã ºi vom împãrþi banii între noi.
187
- Ãsta era al doilea lucru. Primarul ia cele zece
lingouri, se duce la bancã ºi cere sã-i fie schimbate
în bani. Casierul nu va pune întrebãrile pe care ori-
cum le-ar pune dacã fiecare dintre noi s-ar pre-
zenta cu cîte un lingou de schimbat; cum primarul
este o autoritate, va cere doar documentele de cum-
pãrare a aurului. Primarul va spune cã nu le are
dar cã - aºa cum zice soþia lui - se poate vedea
marcajul statului, ceea ce e adevãrat. Se pot vedea
ºi data ºi seria.
La data aceea, persoana care ne-a dat aurul va
fi departe de-aici. Casierul va cere un rãgaz, cãci,
deºi îl cunoaºte pe primar ºi ºtie cã e cinstit, are
nevoie de o autorizaþie ca sã elibereze o sumã de
bani atît de mare. Va începe prin a întreba cum a
apãrut aurul. Primarul va spune cã a fost dãruit
de un strãin - în definitiv, primarul nostru e inte-
ligent ºi are un rãspuns la toate.
Apoi, dupã ce casierul va vorbi cu ºeful sãu,
acesta - chiar dacã nu e deloc suspicios, e totuºi
un salariat care nu vrea nici el sã-ºi asume riscuri
inutile - va suna la conducerea bãncii. Acolo, ni-
meni nu-l cunoaºte pe primar ºi orice retragere ma-
sivã e consideratã suspectã; îi cer sã aºtepte douã
zile, pînã cînd li se confirmã provenienþa lingou-
rilor. ªi ce pot descoperi? Cã aurul a fost furat. Sau
cã a fost cumpãrat de un grup urmãrit pentru tra-
fic de droguri.
Fãcu o pauzã. Frica pe care o simþise cînd în-
cercase prima oarã sã-ºi ia lingoul era acuma frica
tuturora. Istoria unui om e istoria întregii omeniri.
- Pentru cã aurul are numere de serie. ªi o
datã. Aurul acesta este uºor de identificat.
188
Toþi îºi îndreptarã privirile cãtre strãin, care rã-
mase impasibil.
N-are rost sã-l întrebãm pe el - zise Chan-
tal Trebuie sã credem cã spune adevãrul, or, ci-
neva care cere sã fie comisã o crimã nu meritã nici
un fel de încredere.
Putem sã-l þinem aici pîhã cînd vom schim-
ba aurul în bani - zise fierarul.
Strãinul încuviinþã din cap, privind cãtre pa-
troana hotelului.
Nu ne putem atinge de el. Are pesemne prie-
teni puternici. A telefonat în faþa mea mai multor
persoane, ºi-a rezervat bilete; dacã dispare, se va
ºti cã a fost sechestrat ºi vor veni la Viscos în cãu-
tarea lui.
Chantal puse jos lingoul de aur ºi plecã de pe
linia de tir. Celelalte femei fãcurã la fel.
Puteþi trage, dacã vreþi. Cum ºtiu însã cã to-
tul este o cursã a strãinului, nu vreau sã particip
la crima asta.
Nu ºtii nimic! - zise moºierul.
Dar dacã am dreptate, în scurt timp prima-
rul o sã fie în spatele gratiilor ºi la Viscos vor veni
oameni ca sã afle cine a furat comoara asta. Cine-
va o sã trebuiascã sã dea explicaþii, ºi nu eu voi fi
aceea.
Totuºi promit sã tac; voi spune doar cã nu ºtiu
ce s-a întîmplat. în plus, primarul este un om pe
care-l cunoaºtem - nu ca strãinul care va pleca din
Viscos mîine. S-ar putea sã-ºi asume el toatã vina
ºi sã spunã cã a furat aurul de la cineva care a ve-
nit aici ºi a rãmas în Viscos o sãptãmînã. Va fi so-
cotit de noi toþi un erou, crima nu va fi descoperitã
189
niciodatã ºi noi vom continua sã ne trãim mai de-
parte vieþile - într-un fel sau altul - fãrã aur.
- Aºa o sã fac! - zise primarul, conºtient cã
totul era o nãscocire a nebunei ãleia.
Se ºi auzi între timp primul zgomot al unei puºti
frînte la loc.
- Aveþi încredere în mine! - striga primarul,
îmi asum eu riscul!
Rãspunsul a fost însã alt zgomot, ºi încã unul,
ºi zgomotele pãreau a se molipsi unele de la altele,
pînã ce aproape toate puºtile au fost frînte; de cînd
se putea pune bazã pe fãgãduielile unui politician?
Doar cea a primarului ºi a preotului rãmãseserã
în poziþie de tragere; una era îndreptatã spre dom-
niºoara Prym, cealaltã spre Berta. Dar tãietorul de
lemne - cel care mai înainte îºi imaginase mul-
þimea plumbilor ce aveau sã strãpungã trupul bã-
trînei - vãzu cum stãteau lucrurile, se duse la ei
ºi le smulse puºtile din mîini: primarul nu era ne-
bun ca sã comitã o crimã doar din rãzbunare, pã-
rintele nu se pricepea deloc la arme ºi putea rata
þinta.
Domniºoara Prym avea dreptate: e foarte ris-
cant sã ai încredere în alþii. Pãrea cã, brusc, îºi dã-
duserã cu toþii seama de asta, deoarece oamenii
începeau sã plece din luminiº, începînd cu cei mai
bãtrîni ºi terminînd cu cei mai tineri.
într-o tãcere deplinã, o pornirã pe coastã în jos,
încercînd sã se gîndeascã la vreme, la oile care tre-
buiau tunse, la cîmpul care trebuia sã fie arat iarãºi,
la sezonul de vînãtoare care stãtea sã înceapã. Ni-
mic despre cele întîmplate, pentru cã Viscos-ul e
un sat pierdut în timp, unde toate zilele sînt la fel.
190
Fiecare îºi zicea în sinea lui cã acel sfîrºit de sãp-
tãmînã nu fusese decît un vis.
Ori un coºmar.
1
Numai trei persoane ºi douã felinare mai rã-
mãseserã în luminiº - una dintre ele dormind le-
gatã de o piatrã.
Iatã aurul satului dumitale - i se adresã lui
Chantal strãinul. Am rãmas deci fãrã el ºi fãrã rãs-
punsul cãutat.
Nu e al satului: e al meu. La fel ca ºi lingoul
de lîngã stînca în formã de Y. ªi dumneata mã vei
însoþi ca sã-l transform în bani; nu cred în nici o
vorbã din ce spui.
ªtii bine cã nu aveam sã fac ceea ce ziceai.
Cît despre dispreþul dumitale faþã de mine: la drept
vorbind, e dispreþul faþã de dumneata însãþi. Ar tre-
bui sã-mi fii recunoscãtoare pentru cele întîmplate,
deoarece, arãtîndu-þi aurul, þi-am oferit mai mult
decît o posibilitate de a te îmbogãþi.
Eu te-am obligat sã acþionezi, sã încetezi sã te
tot plîngi de toate ºi sã iei o atitudine.
- Foarte generos din partea dumitale - conti-
nuã Chantal, cu ironie în glas. De la bun început
þi-aº fi putut spune cîte ceva despre firea omeneas-
cã; deºi Viscos e o aºezare în declin, a avut un tre-
cut plin de glorie ºi înþelepciune. Aº fi putut sã-þi
192
dau rãspunsul pe care-l cãutai, dacã mi-aº fi amin-
tit de asta.
Chantal se duse sã o dezlege pe Berta; vãzu cã
fusese rãnitã la cap, poate din cauza poziþiei în care-i
puseserã capul pe piatrã; dar nu era ceva grav. Pro-
blema, acum, era sã rãmînã acolo pînã dimineaþa,
aºteptînd-o sã se trezeascã.
Poþi sã-mi dai acum rãspunsul acela? -în-
trebã bãrbatul.
Cred cã þi-am ºi povestit ceva despre întîl-
nirea dintre Sfîntul Savin ºi Ahab.
Sigur. Sfîntul a venit, a stat puþin de vorbã
cu el ºi pînã la urmã arabul s-a convertit pentru
cã s-a convins cã sfîntul era mai curajos decît el.
Aºa e. Afarã de faptul cã, înainte de a se cul-
ca, au mai stat un pic de vorbã, cu toate cã Ahab
începuse sã-ºi ascutã pumnalul chiar din clipa în
care Sfîntul Savin pãºise în casa lui. încredinþat cã
lumea era doar un reflex al propriei sale fiinþe, se
hotãrî sã-l provoace ºi-l întrebã:
Dacã acum ar intra aici cea mai frumoasã
prostituatã din cetate, ai reuºi sã gîndeºti cã nu e
frumoasã ºi seducãtoare?
Nu. Dar aº izbuti sã mã stãpînesc - rãs-
punse sfîntul.
ªi dacã þi-aº oferi mulþi bani de aur ca sã-þi
pãrãseºti muntele ºi sã ni te alãturi, ai izbuti sã pri-
veºti aurul ãsta ca pe niºte pietre?
Nu, dar aº izbuti sã mã stãpînesc.
ªi dacã ai fi cãutat de doi fraþi, unul care te
urãºte, altul care vede în tine un sfînt, ai izbuti sã-i
socoteºti ca fiind deopotrivã?
193
-n - Chiar dacã aº suferi, aº izbuti sã mã stãpî-
nesc ºi i-aº trata pe amîndoi la fel.
Chantal fãcu o pauzã.
- Se zice cã dialogul acesta a fost important
pentru ca Ahab sã accepte sã se converteascã.
Strãinul nu avea nevoie ca Chantal sã-i explice
povestea; Savin ºi Ahab aveau aceleaºi instincte -
în ei se luptau binele ºi rãul, întocmai cum se lup-
tau în toate sufletele de pe faþa pãmîntului. Cînd
Ahab înþelesese cã Savin era la fel cu el, înþelesese
ºi cã el însuºi era la fel cu Savin.
Totul era o chestiune de stãpînire. ªi de alegere.
Nimic altceva.
Chantal privi pentru ultima oarã valea, munþii,
pãdurile pe unde obiºnuia sã se plimbe în copilã-
rie ºi simþi în gurã gustul apei cristaline, al legu-
melor proaspãt culese, al vinului de casã, fãcut din
cei mai buni struguri din regiune ºi pãstrat cu cea
mai mare grijã de cãtre locuitori, pentru ca nici un
turist sã nu-l descopere - deoarece producþia era
prea micã spre a permite exportul, dar banii l-ar
fi putut face pe producãtor sã se rãzgîndeascã.
Se întorsese doar ca sã-ºi ia rãmas-bun de la
Berta; era îmbrãcatã în hainele ei obiºnuite, aºa
încît nimeni sã nu poatã descoperi, în scurta ei
oprire în sat, cã devenise o femeie bogatã: strãinul
avusese grijã de tot ce trebuia, semnase actele ne-
cesare transferului de proprietate asupra metalu-
lui preþios, astfel încît sã poatã fi vîndut ºi banii
depuºi în contul recent deschis pe numele domni-
ºoarei Prym. Casierul de la bancã îi privise pe cei
doi cu o discreþie exageratã ºi nu pusese nici o în-
trebare în afara celor strict necesare pentru ca sã
poatã fi efectuate tranzacþiile. Chantal era sigurã
însã cã ºtia ce gîndeºte: în faþa lui era amanta tî-
nãrã a unui bãrbat mai în vîrstã.
195
"Ce sentiment plãcut", îºi reaminti ea. Dupã
aprecierea casierului de la bancã, se vede cã ea era
atît de bunã la pat, încît valora toatã suma aceea
uriaºã de bani.
Se întîlni cu cîþiva consãteni; nimeni nu ºtia cã
avea sã plece ºi o salutarã ca ºi cum nimic nu s-ar
fi întîmplat, ca ºi cum Viscos-ul n-ar fi avut nici-
odatã parte de vizita diavolului. Le întoarse salu-
turile, prefãcîndu-se la rîndu-i cã ziua aceea era la
fel cu toate celelalte din viaþa ei.
Nu ºtia cît de mult se schimbase datoritã tutu-
ror lucrurilor pe care le descoperise despre sine
însãºi; avea însã destul timp ca sã afle. Berta ºe-
dea în faþa casei - nu ca sã mai supravegheze rãul,
ci pentru cã nu ºtia sã facã altceva în viaþã.
¦- Se va construi o fîntînã în cinstea mea -
zise ea. E preþul tãcerii mele. Deºi ºtiu bine cã nu
va dura mult ºi nici nu va potoli setea multora,
pentru cã Viscos-ul e condamnat oricum ai lua-o:
nu din pricina unui diavol care s-a ivit pe-aici, ci
din pricina vremurilor în care trãim.
Chantal o întrebã cum era fîntîna; Berta o gîn-
dise ca pe un soare din care apa curgea pe gura
unui broscoi rîios - ea era soarele, preotul era
broscoiul rîios.
- Eu le potolesc setea de luminã ºi aºa am sã
rãmîn cît va sta în picioare fîntîna.
Primarul se plînsese de cheltuieli, dar Berta nici
nu voise s-audã, iar acum nici n-aveau altã ale-
gere; se hotãrîse ca lucrãrile sã înceapã sãptãmâna
viitoare.
196
ªi tu, fata mea, ai sã faci, în sfîrºit, ceea ce
ti-am sugerat. Un lucru pot sã-þi spun cu toatã cer-
titudinea: viaþa poate fi scurtã sau lungã, dupã fe-
lul cum o trãim.
Chantal zîmbi, o sãrutã ºi aruncã o ultimã pri-
vire asupra înãlþimilor din Viscos. Bãtrîna avea
dreptate: nu avea timp de pierdut, deºi nãdãjduia
sã aibã parte de o viaþã lungã.
22/01/2000 23h58