Sunteți pe pagina 1din 83

DIAVOLUL }I DOMNI}OARA PRYM

Crimã sau ritual de sacrificiu? Strãinului îi este indiferent. Oricare ar fi


victima, el î]i va respecta promisiunea. Oamenii din mica localitate unde nu se
întîmplã nimic sînt pu]i în fa\a unei op\iuni. Iar în sat nu sînt mai mult de trei in]i
care "dorm singuri": preotul, t@nãra domni]oarã Prym ]i bãtrîna Berta. Cine va fi
ales? Istoria unui om este istoria întregii omeniri. Istoria unui sat este istoria
oricãrui loc de pe pãmînt. Binele seamãnã perfect cu rãul ]i rãul scoate la ivealã
ce e bun în om. {ngerului pãzitor i se întîmplã sã adoarmã, spre bucuria diavolului
pãzitor, în mica a]ezare a cãrei lini]te a fost distrusã de un strãin ciudat,
barmani\a hotelului, domni]oara Prym, are multe de rezolvat ]i o singurã
sãptãmînã la dispozi\ie.

PAULO COELHO (n. 1947) Prozator brazilian. {n colec\ia "Cartea de pe


noptierã" au mai apãrut, de acela]i autor, romanele Veronika se hotãrã]te sã
moarã, Al cincilea munte ]i Alchimistul.

O, Mãrie cea zãmislitã fãrã de prihanã, roagã-te pentru noi, cei care ne îndreptãm
cãtre Tine.
Amin
}i l-a întrebat un frunta], zicînd: învã\ãtorule bun, ce sã fac ca sã mo]tenesc via\a
cea de veci?
Iar Iisus i-a zis: Pentru ce mã nume]ti bun? Nimeni nu este bun, decît unul
Dumnezeu.
Luca, 18: 18-l9

NOTA AUTORULUI

Prima legendã despre Scindare ia na]tere în Persia anticã: dupã ce a creat


universul, zeul timpului î]i dã seama de armonia din jurul sãu, dar simte cã-i
lipse]te ceva foarte important - un tovarã] cu care sã se bucure de toatã
frumuse\ea aceea.Vreme de o mie de ani se roagã sã aibã un fiu. Istoria nu spune
cui i se roagã, dat fiind cã el însu]i e stãpîn atotputernic, unic ]i suprem; cu toate
acestea se roagã ]i, în cele din urmã, rãmîne însãrcinat.
Vãzîndu-]i dorin\a înfãptuitã, zeul timpului e cuprins de cãin\ã, con]tient fiind
cã echilibrul lucrurilor era cum nu se poate mai fragil. Dar e prea tîrziu - copilul
este pe drum. Tot ce mai poate face cu lamentãrile sale este ca pruncul pe care-l
purta în pîntece sã se scindeze în doi.
Legenda poveste]te cã, a]a cum din rugãciunea zeului se na]te Binele
(Ormuzd), din cãin\a lui se na]te Rãul (Ahriman) – fra\i gemeni. {ngrijorat, el
rînduie]te totul astfel încît Ormuzd sã iasã primul din pîntecele sãu, dominîndu-]i
fratele ]i evitînd ca Ahriman sã dea de furcã universului. Cum însã Rãul e iste\ ]i
capabil, el izbute]te la ceasul na]terii sã-l îmbrînceascã pe Ormuzd ]i apucã sã
vadã cel dintîi lumina stelelor.
Consternat, zeul timpului se decide sã creeze alia\i pentru Ormuzd: face sã
ia na]tere rasa umanã care va lupta împreunã cu el pentru a-l domina pe
Ahriman ]i a evita ca acesta sã punã stãpînire pe toate.
{n legenda persanã, rasa umanã se na]te ca aliatã a Binelui ]i, potrivit
tradi\iei, ea va triumfa în cele din urmã. Altã istorie despre Scindare va apãrea
însã cu multe veacuri mai tîrziu, de astã datã într-o versiune opusã: omul ca
instrument al Rãului. Cred cã mai to\i ]tiu ce vreau sã spun: un bãrbat ]i o femeie
stau în grãdina Raiului ]i se bucurã de toate desfãtãrile imaginabile. Existã o
singurã interdic\ie - cuplul nu va putea cunoa]te niciodatã ce înseamnã Binele ]i
Rãul. Domnul atotputernic a spus (Fac, 2:17): "iar din pomul cuno]tin\ei binelui ]i
rãului sã nu mãnînci".
}i într-o bunã zi se ive]te ]arpele, asigurîndu-i cã aceastã cunoa]tere e mai
importantã chiar decît raiul ]i cã trebuiau sã intre în posesia ei. Femeia refuzã,
zicînd cã Dumnezeu i-a amenin\at cu moartea, dar ]arpele garanteazã cã nu se va
întîmpla nimic asemãnãtor: dimpotrivã, în ziua cînd vor ]ti ce înseamnã Binele ]i
Rãul, vor fi egali cu Dumnezeu. Convinsã, Eva mãnîncã din fructul interzis ]i-l
împarte ]i cu Adam. Din clipa aceea, echilibrul originar al Paradisului se destramã,
iar cei doi sînt izgoni\i ]i blestema\i. Existã însã o frazã erugmaticã rostitã de
Dumnezeu ]i care-i dã dreptate ]arpelui: "Iatã, Adam s-a fãcut ca unul dintre noi,
cunoscînd binele ]i rãul."
Nici în acest caz (dupã cum nici în cel al zeului timpului care se roagã pentru
ceva, de]i el e stãpînul absolut), Biblia nu lãmure]te cu cine anume stã de vorbã
Dumnezeul unic ]i - admi\înd cã este unic - de ce spune "unul dintre noi". Oricum
ar fi, rasa umanã e osînditã încã de la început ca în eterna Scindare sã evolueze
între cele douã contrarii. }i la fel ]i noi, pradã acelora]i îndoieli ca ]i strãmo]ii
no]tri; cartea de fa\ã are drept scop sã abordeze aceastã temã apelînd, în unele
momente ale intrigii, la unele legende cu acest subiect ]i rãspîndite pe toatã fa\a
pãmîntului.
Cu Diavolul ]i domni]oara Prym am încheiat trilogia }i în ziua a ]aptea..., din
care fac parte Pe malul rîului Piedra am ]ezut ]i-am plîns (1994) ]i Veronika se
hotãrã]te sã moarã (1998). Cele trei cãr\i vorbesc despre o sãptãmînã din via\a
unor persoane normale care, brusc, se pomenesc confruntate cu dragostea,
moartea ]i puterea. Am fost totdeauna încredin\at cã transformãrile profunde, atît
în fiin\a umanã cît ]i în societate, au loc într-un interval de timp foarte redus. Cînd
ne a]teptãm mai pu\in, via\a ne confruntã cu o provocare spre a ne pune la
încercare curajul ]i voin\a de schimbare; în acest moment, nu are rost sã
pretindem cã nu se întîmplã nimic sau sã ne scuzãm zicînd cã nu sîntem pregãti\i.
Provocarea nu a]teaptã. Via\a nu prive]te îndãrãt. O sãptãmîhã este un
interval de timp suficient ca sã decidem ne hotãrîm dacã ne acceptãm destinul
sau nu. Buenos Aires, august 2000
De vreo cincisprezece ani, bãtrîna Berta se a]eza zilnic în fa\a por\ii sale.
Locuitorii din Viscos ]tiau cã a]a se comportã de obicei oamenii vîrstnici: viseazã
la trecut ]i la tinere\e, contemplã o lume din care nu mai fac parte, cautã subiecte
de conversa\ie cu vecinii.
Berta avea însã un motiv ca sã stea acolo. }i a]teptarea i-a luat sfîr]it în
acea diminea\ã cînd l-a vãzut pe strãin urcînd povîrni]ul abrupt ]i îndreptîndu-se
agale cãtre unicul hotel din sat. Nu arãta a]a cum ]i-l imaginase în atîtea rînduri;
hainele îi erau uzate de-atîta purtat, avea pãrul mai lung ca de obicei ]i barba
bunã de aranjat. Dar venea cu suita lui: diavolul. "Bãrbatul meu are dreptate", î]i
zise ea în sinea ei. "Dacã n-a] fi fost eu aici, nimeni n-ar fi observat." Era foarte
nepriceputã la calculul vîrstelor, apreciind cã omul avea între patruzeci ]i cincizeci
de ani. "Un tinerel", gîndi ea, folosind un reper pe care numai bãtrînii îl pot
în\elege. Se întrebã tãcutã cît timp avea sã rãmînã acolo, dar nu ajunse la nici o
concluzie; poate pu\in, de vreme ce purta cu el doar un rucsac. Se putea sã
rãmînã doar o noapte înainte de a pleca mai departe într-o direc\ie necunoscutã
ei, dar care, de fapt, nici nu o interesa.
Oricum, to\i anii cî\i rãmãsese a]ezatã în fa\a por\ii casei sale în a]teptarea
sosirii lui nu fuseserã în zadar, deoarece o învã\aserã sã în\eleagã frumuse\ea
mun\ilor - ceva ce nu observase pînã atunci din simplul motiv cã se nãscuse
acolo ]i era obi]nuitã cu peisajul.
Dupã cum era de a]teptat, omul intrã în hotel. Berta se gîndi cã s-ar fi putut
duce sã stea de vorbã cu preotul despre acea prezen\ã de nedorit: el însã nici n-ar
fi ascultat-o, zicîndu-]i cã era o închipuire de-a bãtrînilor. Bun, acum îi rãmînea sã
vadã ce urma sã se întîmple. Un diavol n-are nevoie de timp ca sã pricinuiascã
mari dezastre -precum vijeliile, uraganele ]i avalan]ele, care, în cîteva ceasuri, pot
distruge copaci planta\i cu douã sute de ani în urmã. Berta î]i dãdu brusc seama
cã simplul fapt de a ]ti cã rãul tocmai sosise în Viscos nu schimba cu nimic
situa\ia; diavolii vin ]i pleacã mereu, fãrã ca prezen\a lor sã aibã neapãrat vreo
urmare. Ei bat în mod constant lumea, uneori doar ca sã vadã ce se mai întîmplã,
alteori ca sã punã la încercare un suflet sau altul, dar sînt nestatornici ]i-]i
schimbã \intele fãrã nici o logicã, ghida\i numai de plãcerea unei bãtãlii care ar
merita sã fie datã. Berta credea cã Viscos-ul nu prezintã nimic interesant sau
special ca sã atragã pentru mai mult de o zi aten\ia indiferent cui, cu atît mai
pu\in pe-a cuiva atît de important ]i de ocupat ca un mesager al tenebrelor.
{ncercã sã se gîndeascã la altceva, dar imaginea strãinului nu-i ie]ea din minte.
Cerul, mai înainte însorit, începu sã se acopere de nori. "E normal, a]a se-ntîmplã
totdeauna la vremea asta", cugetã ea. Nici o legãturã cu sosirea strãinului, o
simplã coinciden\ã.
Atunci auzi zgomotul foarte îndepãrtat al unui tunet, urmat de încã trei. Pe
de o parte, asta însemna cã se apropia o ploaie; pe de altã parte, dacã ar fi fost sã
dea crezare vechilor tradi\ii ale locului, sunetul acela putea fi interpretat ca vocea
unui Dumnezeu mînios, plîngîndu-se cã oamenii deveniserã indiferen\i la prezen\a
sa.
"Poate cã ar trebui sã fac ceva. La urma urmelor, ceea ce a]teptam s-a ]i
întîmplat."
Cîteva minute rãmase atentã la tot ce se petrecea în jurul ei; norii continuau
sã se lase asupra a]ezãrii, clar nu mai auzi nici un alt sunet. Ca o bunã ex-catolicã,
nu dãdea nici o crezare tradi\iilor ]i supersti\iilor, mai ales celor din Viscos, care-]i
aveau rãdãcinile în vechea civiliza\ie celticã ce fusese cîndva predominantã în
zonã.
"Un tunet e pur ]i simplu un fenomen natural. Dacã Dumnezeu ar vrea sã le
vorbeascã oamenilor, n-ar folosi mijloace atît de indirecte."
Gîndindu-se la toate acestea, îi ajunse brusc la urechi vacarmul unui fulger -
de astã datã mult mai apropiat. Berta se ridicã, î]i luã scaunul ]i intrã în casã
înainte de a începe sã plouã -, dar acum cu inima strînsã, ca de o teamã pe care
nu o putea defini.
"Ce sã fac?"
Dorea ca strãinul sã plece numaidecît; era prea bãtrînã ca sã mai poatã fi de
folos cuiva, sie]i, satului ei sau - mai presus de toate – Dumnezeului Atotputernic
care, dacã avea nevoie de ajutor, ar fi ales cu siguran\ã pe cineva mai tînãr. Totul
nu era decît un delir; neavînd ce face, so\ul ei încerca sã nãscoceascã diverse
lucruri ca sã o ajute sã-]i omoare timpul.
Cã-l vãzuse însã pe diavol - ah, de asta nu se îndoia cîtu]i de pu\in. {n carne
]i oase, îmbrãcat ca un pelerin.
Hotelul era în acela]i timp prãvãlie cu produse regionale, restaurant cu
mîncãruri tipice ]i bar unde locuitorii din Viscos obi]nuiau sã se adune ca sã
discute mereu despre acelea]i lucruri - ca de pildã vremea sau lipsa de interes a
tinerilor fa\ã de sat. "Nouã luni de iarnã, trei luni de caznã", obi]nuiau ei sã zicã,
referindu-se la faptul cã în numai nouãzeci de zile trebuiau sã facã toate muncile
cîmpului, fertilizarea, semãnãturile, a]teptarea, recoltarea, punerea la adãpost a
finului, tunsul linii. To\i cei ce locuiau acolo ]tiau cã se încãpã\înau sã-]i ducã zilele
într-o lume care-]i trãise traiul; dar tot nu le venea u]or sã accepte cã fãceau parte
dintr-o ultimã genera\ie de agricultori ]i pãstori care populau de veacuri mun\ii
aceia. Mai devreme sau mai tîrziu aveau sã soseascã însã ma]inile, vitele aveau
sã fie crescute departe de acolo, cu hranã specialã, satul însu]i avea sã fie vîndut
pesemne unei mari firme, cu sediul într-o \arã strãinã, care-l putea transforma
într-o sta\iune de schi.
La fel se întîmplase ]i cu alte a]ezãri din regiune, dar Viscos rezista, pentru
cã avea o datorie fa\ã de trecutul sãu, fa\ã de puternica tradi\ie a strãmo]ilor care
locuiserã cîndva acolo ]i care îi învã\aserã cît era de important sã lupte pînã în
ultima clipã.
Strãinul citi cu aten\ie fi]a hotelului, întrebîndu-se cum sã o completeze.
Dupã accent, avea sã se ]tie cã vine din vreo \arã din America de Sud, ]i se decise
cã aceasta avea sã fie Argentina, pentru cã-i plãcea mult echipa ei de fotbal. Fi]a
cerea adresa, ]i el scrise strada Columbia, socotind cã sudamericanii au obiceiul
sã se complimenteze reciproc, numind locuri importante dupã numele unor \ãri
învecinate. Ca nume, ]i-l alese pe cel al unui terorist faimos din secolul trecut. {n
mai pu\in de douã ore, to\i cei 281 de locuitori din Viscos ]tiau cã în sãtucul lor
tocmai sosise un strãin pe nume Carlos, nãscut în Argentina, ]i care locuia pe mult
rîvnita stradã Columbia din Buenos Aires. Acesta este avantajul localitã\ilor foarte
mici: nu e nevoie sã faci nici un efort ca sã se afle numaidecît totul despre via\a ta
personalã. Aceasta era, de altfel, chiar inten\ia nou-venitului.
Urcã în camera lui ]i-]i goli rucsacul: în el erau cîteva articole de
îmbrãcãminte, un aparat de ras, o pereche de pantofi extra, vitamine pentru
prevenirea rãcelilor, un caiet gros în care-]i nota observa\iile ]i unsprezece lingouri
de aur cîntãrind fiecare cîte douã kilograme. Epuizat de încordare, de urcu] ]i de
greutatea pe care o cãrase, adormi aproape imediat, nu înainte însã de a pune un
scaun în dreptul u]ii ca sã o blocheze, chiar dacã ]tia cã putea conta pe fiecare
dintre cei 281 de locuitori din Viscos.
A doua zi î]i luã cafeaua de diminea\ã, lãsã hainele la recep\ia micului hotel
ca sã-i fie spãlate, puse la loc în rucsac lingourile de aur ]i plecã spre muntele
care se înãl\a la est de sat. {n drum, zãri doar un locuitor de prin partea locului, o
bãtrînã care ]edea în fa\a casei ]i-l privea cu un aer curios.
Se fãcu nevãzut în pãdure ]i a]teptã pînã ce auzul i se obi]nui cu zgomotele
insectelor, ale pãsãrilor ]i ale vîntului bãtînd prin rãmuri]urile desfrunzite; ]tia cã,
într-un loc ca acela, putea fi observat fãrã a-]i da seama, a]a cã stãtu aproape un
ceas fãrã sã întreprindã nimic.
Cînd fu sigur cã un eventual observator s-ar fi plictisit ]i ar fi plecat fãrã nici
o noutate de povestit, sapã o groapã lîngã o forma\ie stîncoasã în formã de Y ]i
ascunse acolo unul din lingouri. Urcã apoi ni\el mai sus, rãmase încã un ceas ca ]i
cum ar fi contemplat natura într-o medita\ie profundã, vãzu altã forma\ie
stîncoasã - de astã datã asemãnãtoare cu un vultur - ]i sapã încã o groapã, unde
puse celelalte zece lingouri de aur.
Prima persoanã pe care o zãri pe drumul de întoarcere în sat fu o tînãrã fatã
pe malul unuia dintre numeroasele pîraie temporare din zonã, formate de ghe\arii
care se topeau. Ea î]i ridicã privirea de pe cartea pe care o citea, îi observã
prezen\a ]i-]i reluã lectura; fãrã doar ]i poate, maicã-sa o învã\ase sã nu adreseze
nici o vorbã unui strãin. Strãinii însã, cînd ajung într-un ora] nou, au dreptul de a
încerca sã intre în rela\ii cu persoane necunoscute, a]a încît se apropie de ea.
— Bunã - zise el. E foarte cald pentru vremea asta.
Ea încuviin\ã din cap.
Strãinul insistã:
— Mi-ar face plãcere sã veni\i ca sã vede\i ceva. Ea lãsã politicos cartea
deoparte, întinse mîna
]i se prezentã:
— Mã numesc Chantal, seara lucrez la barul hotelului unde sînte\i gãzduit,
a]a încît m-am mirat cã n-a\i coborît sã cina\i, fiindcã un hotel cî]tigã bani nu doar
din închirierea camerelor, ci ]i din tot ce consumã oaspe\ii. Dumneavoastrã sînte\i
Carlos, din Argentina, ]i locui\i pe o stradã numitã Columbia; to\i cei din ora] au ]i
aflat asta, fiindcã un bãrbat care sose]te aici în afara sezonului de vînãtoare e
totdeauna un obiect de curiozitate. Un bãrbat de vreo cincizeci de ani, cu pãrul
încãrun\it ]i privirea cuiva care a trecut prin multe în via\ã. Cît despre invita\ia de
a vedea ceva, vã mul\umesc, dar peisajul din Viscos îl cunosc din toate unghiurile
posibile ]i imaginabile; poate ar fi mai bine sã va arãt eu locuri pe care nu le-a\i
mai vãzut, dar cred cã sînte\i foarte ocupat.
— Am cincizeci ]i doi de ani, nu mã cheamã Carlos, toate datele din registru
sînt false.
Chantal nu mai ]tiu ce sã spunã. Strãinul continuã:
— Nu Viscos-ul vreau sã vi-l arãt. E ceva ce n-a\i mai vãzut nicicînd.
Ea citise multe pove]ti cu fete care se hotãrãsc sã-l urmeze pe un strãin în
adîncul pãdurii ]i dispar fãrã urmã. O clipã o cuprinse frica; dar frica îi fu repede
înlocuitã de sentimentul aventurii – la urma urmelor, bãrbatul acela n-ar îndrãzni
sã-i facã nimic rãu, deoarece ea apucase sã-i spunã cã to\i cei din sat ]tiau de
prezen\a lui, chiar dacã toate datele din registru nu corespundeau cu realitatea.
— Cine sînte\i? - întrebã ea. Dacã e adevãrat ce-mi spune\i, nu vã da\i
seama cã pot sã vã denun\ la poli\ie cã v-a\i falsificat identitatea?
— Promit sã rãspund la toate întrebãrile dumitale, dar mai înainte trebuie sã
vii cu mine, fiindcã doresc sã-\i arãt ceva. E la cinci minute de mers pe jos de-aici.
Chantal închise cartea, trase adînc aer în piept ]i rosti o rugãciune tãcutã, în
timp ce în inimã i se amestecau nerãbdarea ]i teama. Apoi se ridicã ]i-l înso\i pe
strãin, încredin\atã cã nu era decît tot un moment de frustrare în via\a ei, care
începea mereu cu o întîlnire plinã de promisiuni, pentru a se dovedi apoi cã nu e
decît tot un vis de dragoste imposibilã.
Bãrbatul se duse pînã la stîncile în formã de Y, îi arãtã pãmîntul proaspãt
sãpat ]i o rugã sã scoatã la ivealã ceea ce fusese îngropat acolo.
— O sã mã murdãresc pe mîini - zise Chantal. O sã-mi murdãresc rochia.
Bãrbatul apucã o cracã, o rupse ]i i-o dãdu casã sape cu ea pãmîntul. Ea se
mirã de comportarea lui, dar se hotãrî sã facã ceea ce-i cerea.
Cinci minute mai tîrziu, Chantal avea în fa\a ochilor lingoul de aur gãlbui ]i
murdar.
— Pare aur - zise ea.
— E aur. E al meu. Acum îngroapã-l, te rog, la loc.
Ea îi dãdu ascultare. Bãrbatul o duse pînã la celãlalt ascunzi]. Chantal
începu iar sã sape ]i de astã datã rãmase uluitã de cantitatea de aur de sub ochii
ei.
— E tot aur. }i tot al meu - zise strãinul.
Chantal se pregãtea sã acopere iarã]i aurul cu pãmînt, cînd el îi ceru sã lase
groapa a]a cum era. Se a]ezã pe una din pietre, î]i aprinse o \igarã ]i privi în zare.
— De ce a\i vrut sã-mi arãta\i asta?
El nu zise nimic.
— Cine sînte\i, de fapt? Ce face\i aici? De ce-mi arãta\i toate astea cînd ]ti\i
cã pot spune tuturora ce e ascuns aici, în munte?
— Prea multe întrebãri deodatã – rãspunse strãinul, cu ochii a\inti\i tot
asupra muntelui, ca ]i cum i-ar fi ignorat prezen\a. Cît despre ideea de a le spune
celorlal\i, chiar vreau sã o faci.
— Mi-a\i promis cã dacã vin cu dumneavoastrã, îmi ve\i rãspunde la orice
întrebare.
— {n primul rînd, sã nu crezi în promisiuni. Lumea e plinã de ele: bogã\ie,
mîntuire ve]nicã, dragoste fãrã sfîr]it. Unii cred cã pot sã promitã orice, al\ii
acceptã tot ce le asigurã zile mai bune, a]a cum trebuie sã fie ]i în cazul dumitale.
Cei care promit ]i nu se \in de cuvînt sfîr]esc în neputin\ã ]i frustrare; la fel se
întîmplã ]i cu cei care î]i respectã promisiunile fãcute.
Complica lucrurile; vorbea de propria-i via\ã, de noaptea care-i schimbase
destinul, de minciunile cãrora fusese obligat sã le dea crezare din cauzã cã
realitatea era cu neputin\ã de acceptat. Trebuia sã vorbeascã pe limba tinerei
fete, a]a încît ea sã-l poatã în\elege.
Chantal în\elegea însã aproape tot. Ca to\i bãrba\ii în vîrstã, el se gîndea
insistent sã se culce cu o femeie mai tînãrã. Ca orice om, credea cã banii puteau
sã cumpere orice. Ca orice strãin, era sigur cã fetele dintr-o a]ezare izolatã sînt
destul de naive ca sã accepte orice propunere, realã sau imaginarã, cu condi\ia ca
aceasta sã le ofere o posibilitate, fie ]i îndepãrtatã, de a pleca de-acolo. Nu era
nici primul ]i - din pãcate - nici ultimul care încerca sã o seducã într-un mod atît de
grosolan. Ceea ce o tulbura era cantitatea de aur pe care i-o oferise; nu-]i
imaginase niciodatã cã era atît de valoroasã, ceea ce-i fãcea plãcere, dar îi crea ]i
o senza\ie de panicã.
— Sînt prea bãtrînã ca sã mai cred în promisiuni - rãspunse ea încercînd sã
tragã de timp.
— }i totu]i ai crezut mereu ]i vei continua sã crezi.
— Vã în]ela\i; ]tiu cã trãiesc în Paradis, am citit Biblia ]i nu voi cãdea ]i eu în
gre]eala Evei, care nu s-a mul\umit cu ce avea.
Evident, nu acesta era adevãrul, acum o ]i încerca nelini]tea cã strãinul ar
fi ]i putut sã-]i piardã interesul ]i sã plece. Adevãrul era cã ea însã]i \esuse pînza
ca un pãianjen, provocînd întîlnirea din pãdure; se a]ezase strategic într-un loc pe
unde el urma sã treacã la întoarcere, a]a încît sã poatã gãsi pe cineva cu care sã
vorbeascã, sã audã poate încã o promisiune, cîteva zile de vis cu o posibilã nouã
iubire ]i o cãlãtorie fãrã întoarcere dincolo de valea natalã. Inima îi mai fusese
frîntã de multe ori ]i totu]i încã mai credea cã avea sã-l întîlneascã pe bãrbatul
vie\ii sale. La început lãsase sã-i scape multe ocazii gîndind cã persoana sortitã
încã nu sosise, acum sim\ea însã cã timpul fugea mai repede decît crezuse ]i era
gata sã plece din Viscos cu primul bãrbat dispus sã o ia, chiar dacã n-ar fi sim\it
nimic pentru el. Cu siguran\ã, avea sã înve\e sã-l iubeascã - dragostea era doar o
chestiune de timp.
— Exact asta vreau sã aflu: dacã trãim în paradis sau în infern - îi întrerupse
gîndurile bãrbatul.
Bun, iatã-l cum cãdea în capcanã.
— {n paradis. Dar dacã trãie]ti mult timp într-un loc perfect, în cele din
urmã te plictise]ti.
Aruncase prima momealã. Spusese, cu alte cuvinte: "Sînt liberã, sînt
disponibilã". Urmãtoarea lui întrebare ar fi trebuit sã fie: "Ca dumneata?"
— Ca dumneata? - vru sã ]tie strãinul.
Trebuia sã fie prudentã, nu trebuia sã se repeadã prea însetatã la izvor,
altminteri el s-ar fi putut speria.
— Nu ]tiu. Uneori simt cã da, alteori cred cã soarta mea este aici ]i nu ]tiu
cum a] putea sã trãiesc departe de Viscos.
Urmãtorul pas: sã simuleze indiferen\a.
— Bine, dacã nu vre\i sã-mi spune\i nimic despre aurul pe care mi l-a\i
arãtat, vã rãmîn îndatoratã pentru plimbare ]i mã întorc la pîrîul ]i la cartea mea.
Vã mul\umesc.
— Un moment!
Bãrbatul mu]case din momealã.
— Sigur cã o sã-\i explic ce-i cu aurul; altminteri de ce te-a] fi adus pînã aici?
Sex, bani, putere, promisiuni. Dar Chantal fãcu o minã de parcã ar fi fost în
a]teptarea unei revela\ii uimitoare; bãrba\ii încearcã o voluptate ciudatã sã se
simtã superiori, fãrã a ]ti cã de cele mai multe ori se comportã într-un mod
absolut previzibil.
— Trebuie sã fi\i un om cu multã experien\ã de via\ã, cineva care m-ar putea
învã\a multe. A]a. Sã salte un pic undi\a, sã laude pu\in ca sã nu sperie prada: iatã
o regulã importantã.
— Pînã una, alta, ave\i prostul obicei cã, în loc sã rãspunde\i la o simplã
întrebare, \ine\i predici nesfîr]ite despre promisiuni sau despre felul cum trebuie sã
ne comportãm în via\ã. A] fi bucuroasã dacã mi-a\i rãspunde la întrebãrile pe care
vi le-am pus de la început: Cine sînte\i? }i ce face\i aici?
Strãinul î]i coborî ochii dinspre mun\i ]i o mãsurã cu privirea pe fata din fa\a
lui. Lucrase vreme de mul\i ani cu tot felul de oameni ]i ]tia aproape cu toatã
certitudinea - ce era în mintea ei. Fãrã îndoialã, ea credea cã-i arãtase aurul ca s-o
impresioneze cu bogã\ia lui, tot a]a cum încerca ea acum sã-l impresioneze pe el
cu tinere\ea ]i indiferen\a ei.
— Cine sînt eu? Bun, sã zicem cã sînt un om care de o bunã bucatã de
vreme cautã un anumit adevãr; l-am descoperit pînã la urmã în teorie, dar nu l-am
pus niciodatã în practicã.
— Ce fel de adevãr?
— Despre natura fiin\ei umane. Am descoperit cã, dacã ni s-ar da prilejul sã
cãdem în ispitã, pînã la urmã am ]i cãdea. {n func\ie de condi\ii, toate fiin\ele
umane de pe pãmînt sînt dispuse sã facã rãu.
— Eu cred...
— Nu e vorba de ceea ce credem sau vrem sã credem, dumneata sau eu, ci
de a descoperi dacã teoria mea este corectã. Vrei sã ]tii cine sînt eu? Sunt un
industria] foarte bogat, foarte faimos, conduc mii de angaja\i, nemilos cînd a fost
nevoie ]i bun cînd am socotit cã e necesar. Cineva care a trãit lucruri despre care
oamenii nici nu viseazã cã existã ]i care a cãutat dincolo de limitele atît ale
plãcerii cît ]i ale cunoa]terii. Un om care a cunoscut paradisul cînd se socotea
prizonier în infernul rutinei ]i-al familiei ]i care a cunoscut infernul cînd a putut sã
se bucure de paradis ]i de libertatea totalã. Iatã ce sînt, un om care a fost bun ]i
rãu de-a lungul întregii vie\i, pesemne persoana cea mai capabilã sã rãspundã la
întrebarea mea despre esen\a fiin\ei umane - ]i iatã de ce mã aflu aici. }tiu ce vei
vrea sã ]tii acum.
Chantal sim\ea cã pierde teren; trebuia sã-l recupereze rapid.
— Crede\i cã am sã-ntreb: de ce mi-a\i arãtat aurul? Dar la drept vorbind
vreau sã ]tiu de ce oare un industria] bogat ]i faimos vine la Viscos în cãutarea
unui rãspuns pe care-l poate gãsi în cãr\i, universitã\i sau pur ]i simplu consultînd
un filozof ilustru.
Strãinului îi plãcu inteligen\a fetei. Bravo, î]i alesese persoana nimeritã - ca
totdeauna.
— Am venit la Viscos pentru cã mi-am fãcut un plan. Cu multã vreme în
urmã, am vãzut o piesã de teatru de un autor pe nume Durrenmatt, pe care
trebuie sã-l cuno]ti...
Comentariul era doar o provocare; era limpede cã fata aceea nu auzise
niciodatã de Durrenmatt, iar acum avea sã afi]eze iar un aer indiferent, ca ]i cum
ar ]ti despre cine e vorba.
— Continua\i - zise Chantal, simulînd indiferen\a.
— {mi pare bine cã-l cuno]ti, dar dã-mi voie sã-\i amintesc la care dintre
piesele lui de teatru mã refer - î]i mãsurã bine cuvintele, astfel încît comentariul
lui sã nu sune exagerat de cinic, ci cu fermitatea cuiva care era con]tient cã ea
minte.
— E vorba de o femeie care, dupã ce se îmbogã\e]te, se întoarce într-un ora]
doar ca sã-l umileascã sau sã-l distrugã pe bãrbatul care o respinsese cînd era
tînãrã. Toatã via\a, cãsãtoria, succesul financiar îi fuseserã motivate numai de
dorin\a de a se rãzbuna pe prima ei iubire. A]a mi-am conceput ]i eu jocul: sã
merg într-un loc izolat de lume, unde to\i privesc via\a cu bucurie, pace,
compasiune, ]i sã vãd dacã-i pot face pe oameni sã calce unele dintre poruncile
fundamentale.
Chantal încetã sã-l mai priveascã ]i-]i a\inti ochii asupra mun\ilor. }tia cã
strãinul î]i dãduse seama cã nu-l cuno]tea pe acel scriitor ]i cã acum îi era fricã sã
n-o întrebe care sînt poruncile esen\iale; nu fusese niciodatã foarte credincioasã,
n-avea nici cea mai micã idee.
— {n tîrgu]orul acesta toatã lumea e cinstitã, începînd cu dumneata -
continuã strãinul. |i-am arãtat un lingou de aur care \i-ar oferi independen\a
necesarã ca sã pleci de-aici, sã cutreieri lumea, sã faci ce viseazã mereu sã facã
fetele din a]ezãrile mici ]i izolate. Lingoul va rãmîne aici; dumneata ]tii cã este al
meu, dar ai putea sã-l furi dacã ai vrea. }i ai cãlca o poruncã esen\ialã: "Sã nu
furi".
Fata îl privi pe strãin.
— C@t despre celelalte douãsprezece lingouri, ele sînt suficiente pentru ca
to\i locuitorii satului sã nu mai fie nevoi\i sã munceascã cît vor trãi - continuã el -.
Nu \i-am cerut sã le acoperi cu pãmînt, pentru cã le voi duce într-un loc numai de
mine ]tiut. Vreau ca, dupã ce te întorci în sat, sã spui ce ai vãzut ]i cã sînt dispus
sã le dau lingourile cu condi\ia ca locuitorii din Viscos sã facã ceva ce nici n-au
visat vreodatã.
— Ce, de exemplu?
— Nu-i vorba de un exemplu, ci de ceva concret: vreau sã încalce porunca
"sã nu ucizi".
— Cee?
{ntrebarea izbucnise ca un \ipãt.
— Exact ce ai auzit. Vreau sã comitã o crimã. Strãinul observã cã trupul
fetei în\epenise ]i cã putea pleca în orice clipã, fãrã sã mai audã restul pove]tii. Se
impunea sã spunã repede tot ce plãnuise.
— Termenul e de o sãptãmînã. Dacã dupã ]apte zile cineva din sat e gãsit
mort - poate fi chiar un bãtrîn care nu mai e bun de muncã, un bolnav incurabil,
un handicapat mintal care nu face decît sã le dea de furcã celorlal\i, numai o
victimã sã fie - banii ace]tia vor fi ai locuitorilor satului ]i eu voi trage concluzia cã
to\i sîntem rãi. Dacã dumneata vei fura lingoul acela, dar satul va rezista ispitei,
sau invers, voi trage concluzia cã existã buni ]i rãi, ceea ce îmi ridicã o problemã
serioasã, fiindcã asta presupune o luptã pe plan spiritual, care poate fi cî]tigatã de
oricare din cele douã pãr\i. Dumneata crezi oare în Dumnezeu, în planuri
spirituale, în luptele dintre îngeri ]i diavoli?
Tînãra femeie nu spuse nimic ]i-]i dãdu seama cã de astã datã pusese
întrebarea într-un moment nepotrivit, riscînd sã nu mai poatã face altceva decît
sã-i întoarcã spatele, fãrã a-l lãsa sã isprãveascã.
Era mai bine sã înceteze cu ironiile ]i sã treacã direct la subiect.
— Dacã, în cele din urmã, voi pleca din sat cu cele unsprezece lingouri de
aur ale mele, atunci ideea în care am vrut sã cred se va dovedi cã a fost o
minciunã. Voi muri cu un rãspuns pe care nu vreau sã-l primesc, deoarece via\a ar
fi mai acceptabilã dacã a] avea eu dreptate ]i lumea ar fi rea. }i totu]i suferin\a
mea va rãmîne aceea]i, dar dacã to\i suferã, durerea e mai suportabilã. }i totu]i,
dacã numai unii sînt condamna\i sã înfrunte mari tragedii, atunci e ceva gre]it în
Crea\ie.
Ochii tinerei Chantal se umplurã de lacrimi.
Fãcu totu]i un efort ca sã se controleze:
— De ce faci asta? De ce în satul meu?
— Nu e vorba de dumneata sau de satul dumitaie, mã gîndesc doar la mine:
istoria unui singur om este istoria tuturor oamenilor. Vreau sã ]tiu dacã sîntem
buni sau rãi. Dacã sîntem buni, Dumnezeu este drept; ]i El mã va ierta pentru tot
ce am fãcut, pentru rãul pe care l-am dorit celor care au încercat sã mã distrugã,
pentru hotãrîrile gre]ite pe care le-am luat în momentele cele mai importante,
pentru propunerea pe care \i-o fac acum - fiindcã El a fost cel care m-a împins în
partea întunecatã. Dacã sîntem rãi, atunci totul e îngãduit, n-am luat niciodatã
vreo hotãrîre gre]itã, sîntem de la bun început osîndi\i ]i prea pu\in conteazã ce
facem în via\a asta, mîntuirea stã dincolo de gîndurile sau faptele fiin\ei umane.
{nainte ca Chantal sã plece, el adãugã:
— Po\i sã te hotãrã]ti sã nu colaborezi. {n cazul acesta, le voi spune eu
însumi tuturora cã \i-am dat ocazia sã-i aju\i, dar ai refuzat, drept care le voi face
chiar eu propunerea. Dacã se vor hotãrî sã ucidã pe cineva, e foarte probabil cã
prima victimã vei fi chiar dumneata.
Locuitorii din Viscos se obi]nuiserã imediat cu rutina strãinului: se trezea în
zori, bea o cafea tare diminea\a ]i pleca sã se plimbe în mun\i, în pofida ploii care
nu contenea sã cadã din a doua zi a venirii sale în sat, transformîndu-se apoi în
lapovi\ã, cu rare perioade de acalmie. Nu mînca niciodatã la prînz; obi]nuia sã se
întoarcã la hotel dupã-amiaza devreme, se zãvora în camerã ]i, dupã cum
presupuneau to\i, dormea.
De cum se înnopta, î]i relua plimbãrile, de astã datã prin împrejurimile
satului. Ajungea totdeauna cel dintîi la restaurant, se pricepea sã comande felurile
cele mai rafinate, nu se lãsa în]elat la nota de platã. Alegea totdeauna cel mai
bun vin – care nu era neapãrat ]i cel mai scump, fuma o \igarã ]i apoi se ducea la
bar, unde începea sã-]i facã prieteni printre bãrba\ii ]i femeile care-l frecventau.
{i plãcea sã asculte pove]ti din regiune, despre genera\iile care trãiserã în
Viscos (cineva zicea cã în trecut fusese o a]ezare mult mai mare decît astãzi,
mãrturie putînd sta un numãr de case în ruinã de la capetele celor trei strãzi
existente), despre obiceiurile ]i supersti\iile inerente vie\ii oamenilor de la \arã,
despre noile tehnici din agriculturã ]i pãstorit.
Cînd îi venea rîndul sã vorbeascã ]i el despre sine, povestea unele istorii
care se bãteau cap în cap - uneori zicea cã fusese marinar, alteori se referea la
mari uzine de armament pe care le condusese sau la o perioadã în care
abandonase totul spre a petrece o vreme într-o mînãstire, în cãutarea lui
Dumnezeu.
Dupã ce plecau de la bar, localnicii se întrebau dacã spunea adevãrul sau
min\ea. Primarul socotea cã un om poate fi multe lucruri în via\ã, chiar dacã
locuitorii din Viscos î]i cuno]teau neabãtut destinul încã de mici copii; preotul avea
o pãrere diferitã ]i-l considera pe noul sosit ca pe un ins pierdut, rãtãcit, care
venise acolo în încercarea de a se gãsi pe sine.
Singurul lucru de care erau siguri cu to\ii este cã avea sã rãmînã în sat
doar ]apte zile; patroana hotelului povestise cã-l vãzuse telefonînd la aeroportul
din capitalã, ca sã-]i confirme plecarea, ciudat, în Africa, ]i nu în America de Sud.
Apoi, dupã convorbirea telefonicã, scosese din buzunar un teanc de bancnote ca
sã plãteascã toatã chiria pentru camerã ]i toate mesele consumate sau viitoare,
chiar dacã ea îi spusese cã avea toatã încrederea în el. Strãinul insistînd, femeia îi
sugerã sã utilizeze cartea de credit, dupã cum fãceau mai to\i oaspe\ii; în felul
acesta, i-ar fi rãmas bani pentru orice situa\ii neprevãzute care i s-ar fi putut ivi în
restul cãlãtoriei. Vru sã adauge "poate în Africa nu se acceptã cãr\i de credit", dar
ar fi fost nedelicat sã arate cã-i ascultase convorbirea sau sã creadã cã unele
continente sînt mai avansate decît altele. Strãinul îi mul\umi pentru grija arãtatã,
dar o refuzã politicos.
{n urmãtoarele trei nop\i plãti - tot pe]in - cîte un rînd de bãuturã pentru to\i
cei de fa\ã. A]a ceva nu se mai întîmplase niciodatã în Viscos, astfel încît lumea
uitã de istoriile contradictorii ]i începu sã-l priveascã pe acel bãrbat ca pe o
persoanã generoasã ]i prietenoasã, fãrã prejudecã\i, gata sã-i trateze pe \ãrani
ca ]i cum ar fi fost egali cu bãrba\ii ]i femeile din marile ora]e.
Acum, discu\iile î]i schimbaserã tema: cînd se închidea barul, unii bãutori
întîrzia\i îi dãdeau dreptate primarului, zicînd cã nou-venitul era un bãrbat
experimentat, capabil sã în\eleagã valoarea unei prietenii trainice; al\ii sus\ineau
cã avea dreptate preotul, de vreme ce cuno]tea mai bine sufletul omenesc, ]i cã
strãinul era un om singuratic, cãutîndu-]i noi prieteni sau o nouã perspectivã
asupra vie\ii. Oricum ar fi fost, era o persoanã agreabilã ]i locuitorii din Viscos
erau convin]i cã aveau sã-i simtã lipsa dupã ce avea sã plece lunea viitoare.
{n plus, era ]i un ins extrem de discret ]i to\i fãcurã aceastã observa\ie în
temeiul unui amãnunt important: cãlãtorii, mai cu seamã cînd soseau neînso\i\i,
cãutau totdeauna sã intre în rela\ii cît mai strînse cu Chantal Prym, fata care
servea la bar - poate în speran\a unei idile efemere sau cine ]tie din ce motiv.
Bãrbatul acesta însã î se adresa numai ca sã comande bãuturi ]i nu schimbase
niciodatã priviri seducãtoare sau libidinoase cu rînãra femeie.
Practic, în cele trei nop\i de dupã întîlnirea de la pîrîu, Chantal nu izbuti sã
doarmã. Furtuna - care trecea ]i venea - scutura jaluzelele metalice, fãcînd un
zgomot înspãimântãtor. Se trezea în repetate rînduri scãldatã în sudoare, cu toate
cã pe timpul nop\ii debran]a totdeauna încãlzirea din cauza pre\ului electricitã\ii.
{n prima noapte, avu parte de prezen\a Binelui, între un co]mar ]i altul - pe
care nu izbutea sã ]i le aminteascã - se ruga ]i-i cerea lui Dumnezeu sã o ajute.
Nici o clipã nu-i trecuse prin minte sã povesteascã ceea ce auzise ]i sã fie astfel
mesagera pãcatului ]i a mor\ii.
Dupã o vreme, socoti cã Dumnezeu era mult prea departe ca sã o audã ]i
începu sã se roage pentru bunica ei, rãposatã cu cîtva timp în urmã ]i care o
crescuse dupã ce mama ei murise la na]tere. Se agã\a cu toatã puterea de ideea
cã Rãul le ie]ise în cale o singurã datã ]i plecase de-acolo pentru totdeauna.
Chiar ]i cu toate problemele ei personale, Chantal ]tia cã trãie]te într-un
orã]el cu bãrba\i ]i femei care-]i îndeplineau datoriile, oameni care umblau cu
fruntea sus ]i se bucurau de respect în întreaga regiune. Dar nu totdeauna fusese
a]a: vreme de peste douã veacuri, Viscos fusese locuit de tot ce era mai rãu în
neamul omenesc ]i to\i acceptau faptul acesta ca pe ceva firesc, zicînd cã era
rezultatul unui blestem aruncat de cel\i, cînd fuseserã învin]i de romani. Asta pînã
cînd tãcerea ]i curajul unui singur bãrbat - cineva care nu credea în blesteme, ci
doar în binecuvîntãri - î]i rãscumpãrase poporul. Chantal asculta zgomotul
jaluzelelor metalice zguduite de vînt ]i-]i amintea glasul bunicii sale povestindu-i
cele întîmplate. "Odatã, cu mul\i, mul\i ani în urmã, un pustnic - care mai tîrziu
avea sã fie cunoscut sub numele de Sfîntul Savin - trãia într-o pe]terã din regiunea
asta. Pe atunci, Viscos nu era mai mult decît o a]ezare de frontierã, populatã de
bandi\i cãuta\i de justi\ie, contrabandi]ti, prostituate, aventurieri care veneau în
cãutare de complici, asasini care se odihneau acolo între o crimã ]i alta. Cel mai
rãu dintre ei, un arab pe nume Ahab, controla ora]ul ]i împrejurimile sale,
impunînd biruri istovitoare agricultorilor care încercau din rãsputeri sã-]i ducã
via\a cu demnitate.
{ntr-o bunã zi, Savin coborî din pe]tera lui, ajunse la casa lui Ahab ]i ceru sã
fie gãzduit peste noapte. Ahab rîse: "Tu nu ]tii cã sînt un uciga], cã am tãiat pînã
acum capetele multor in]i de pe pãmîntul meu ]i cã via\a ta nu face pentru mine
nici douã parale?".
"}tiu", rãspunse Savin. "Dar m-am sãturat sã tot trãiesc în pe]tera aceea.
Mi-ar plãcea sã petrec mãcar o noapte aici."
Ahab cuno]tea faima sfîntului, la fel de mare ca ]i a lui, ]i asta îl supãra -
pentru cã nu-i plãcea sã-]i vadã gloria împãr\itã cu cineva atît de nevolnic. A]a
încît hotãrî sã-l ucidã chiar în noaptea aceea ca sã le arate tuturora cã era
singurul ]i adevãratul stãpîn al locului.
Staturã ni\el de vorbã. Ahab fu impresionat de vorbele sfîntului, dar era un
om lipsit de credin\ã ]i de mult nu mai credea în Bine. {i arãtã un loc unde Savin
se putea culca ]i continuã sã-]i ascutã jungherul, amenin\ãtor. Savin, dupã ce-l
urmãri cu privirea cîteva clipe, închise ochii ]i adormi. Ahab î]i ascu\i jungherul
toatã noaptea. Diminea\a, cînd Savin se trezi, îl gãsi plîngînd lingã el. "|ie nu \i-a
fost teamã de mine ]i nu m-ai judecat. Pentru prima oarã cineva ]i-a petrecut
noaptea alãturi de mine încredin\at cã a] putea fi un om bun, capabil sã ofere
ospe\ie celor în nevoie. Deoarece ai crezut cã pot sã mã port cinstit, a]a m-am ]i
purtat."
Din clipa aceea, Ahab î]i pãrãsi via\a criminalã ]i începu sã transforme
regiunea. Atunci a încetat Viscos sã mai fie o simplã a]ezare de frontierã, plinã de
oameni certa\i cu legea, devenind un ora] important în comer\ul dintre douã \ãri.
"Da, a]a e."
Chantal izbucni în plîns, mul\umindu-i bunicii sale cã o ajutase sã-]i
reaminteascã istoria. Poporul ei era bun ]i putea avea încredere în el. Pe cînd
încerca sã adoarmã la loc, se gîndi cu plãcere la ideea de a-i povesti strãinului
istoria pe care o auzise doar ca sã-i vadã fa\a înspãimîntatã cînd avea sã fie
alungat de locuitorii din Viscos.
A doua zi, fu surprinsã cînd îl vãzu ie]ind din restaurant direct jos în hotel,
îndreptîndu-se cãtre barul/recep\ia/magazinul de produse regionale si intrînd în
vorbã cu persoanele aflate acolo – ca oricare alt turist, interesat de teme absolut
inutile, precum modul de tundere a oilor sau o instala\ie de afumat carnea.
Locuitorii din Viscos erau convin]i dintotdeauna cã oricare strãin rãmînea fascinat
de via\a sãnãtoasã ]i naturalã pe care o duceau ei, astfel încît reluau, cu orice
prilej ]i tot mai pe îndelete, acelea]i pove]ti despre cît e de bine sã trãie]ti la mare
distan\ã de civiliza\ia modernã - de]i fiecãruia dintre ei, în strãfundul sufletului, i-
ar fi plãcut sã fie departe de acolo, printre ma]ini care polueazã atmosfera ]i în
cartiere unde nu te po\i mi]ca în siguran\ã, pur ]i simplu pentru cã marile ora]e
exercitã o fascina\ie absolutã asupra popula\iei rurale.
Ori de cîte ori apãrea însã un vizitator, î]i manifestau - doar prin vorbe -
bucuria de a trãi într-un paradis pierdut, încercînd sã se convingã pe ei în]i]i de
miracolul de a se fi nãscut acolo ]i uitînd cã, pînã în momentul acela, nici unul
dintre oaspe\ii hotelului nu se hotãrîse sã lase totul în urmã ]i sã se instaleze în
Viscos.
Noaptea a fost destul de însufle\itã, cu excep\ia unui comentariu pe care
strãinul n-ar fi trebuit sã-l facã:
- Aici copiii sînt foarte bine crescu\i. Spre deosebire de alte locuri unde am
fost, aici nu i-am auzit niciodatã \ipînd diminea\a.
Dupã o secundã de tãcere jenatã – datoratã faptului cã în Viscos nu erau
copii - cuiva i-a dat în gînd sã întrebe ce fel de bucate locale mîncase iar
conversa\ia a continuat în ritmul sãu normal gravitînd tot în jurul minunilor
cîmpului ]i al neajunsurilor marelui ora].
Pe mãsurã ce trecea timpul, Chantal devenea din ce în ce mai nervoasã,
temîndu-se ca el sã nu-i cearã sã povesteascã despre întîlnirea din pãdure. Dar
strãinul nici mãcar nu catadicsea sã o priveascã ]i-i vorbi doar o singurã datã, cînd
ceru - ]i plãti cu bani ghea\ã - un rînd de bãuturã pentru to\i cei de fa\ã.
De îndatã ce clien\ii plecarã ]i strãinul urcã în camera sa, ea î]i dãdu jos ]
or\ul, î]i aprinse o \igarã dintr-un pachet uitat de cineva pe-o masã ]i spuse
patroanei hotelului cã avea sã facã toatã curã\enia a doua zi de diminea\ã, întrucît
era epuizatã de o noapte prost dormitã. Patroana fu de acord, Chantal î]i puse
haina ]i ie]i în aerul rece al nop\ii. Doar vreo douã minute avea de mers pînã la
locuin\a ei ]i, în timp ce sim\ea cã ploaia îi curgea pe fa\ã, se gîndea cã totul nu
fusese altceva decît o idee nebuneascã, un subterfugiu macabru nãscocit de
strãinul acela ca sã-i atragã aten\ia. Apoi î]i aminti de aur: îl vãzuse cu propriii sãi
ochi.
Poate nici nu era aur. Era însã prea obositã ca sã gîndeascã ]i, de îndatã ce
ajunse în camera ei, î]i scoase rochia ]i se vîrî sub pãturi.
{n cea de-a doua noapte, Chantal se pomeni în prezenta Binelui ]i a Rãului.
Cãzu într-un somn profund ]i fãrã vise, dar se trezi la mai pu\in de-o orã dupã
aceea. Afarã totul era cufundat în tãcere; nici vîntul bãtînd în jaluzelele metalice,
nici zgomotele animalelor nocturne - nimic, absolut nimic din ce ar fi putut da un
semn cã lumea celor vii î]i continua existen\a.
Se duse la fereastrã ]i privi strada pustie, ploaia finã care cãdea, cea\a
luminatã doar de lucirea
slabã a firmei hotelului, ceea ce-i dãdea satului o înfã\i]are încã ]i mai sinistrã.
Cuno]tea bine lini]tea asta de a]ezare izolatã, care nu înseamnã nici-decum pace ]
i tihnã, ci absen\a totalã a oricãror noutã\i demne de a fi împãrtã]ite.
Se uitã în direc\ia mun\ilor; nu putea sã-i vadã, fiindcã norii erau foarte jo]i,
dar ]tia cã într-un loc anume era ascuns un lingou de aur. Sau, ]i mai bine: era un
lucru gãlbui, sub formã de cãrãmidã,
pe care un strãin îl lãsase acolo. El îi arãtase amplasarea exactã, cerîndu-i practic
sã dezgroape metalul ]i sã-l ia.
Se întinse iarã]i, se rãsuci de pe-o parte pe alta, se sculã încã o datã ]i se
duse la baie, î]i examina trupul gol în oglindã, o cuprinse spaima cã în scurt timp
va înceta sã mai fie atrãgãtoare, se întoarse în pat. Regretã cã nu luase cu ea
pachetul de \igãri uitat pe masã - ]tia însã cã stãpînul lui avea sã revinã ca sã-l
caute ]i nu voia ca oamenii sã-]i piardã încrederea în ea. A]a era Viscos: un pachet
de
\igãri pe jumãtate gol avea un stãpîn, un nasture cãzut de la o hainã trebuia
pãstrat pînã cînd venea cineva ca sã întrebe de el, trebuia sã dai restul pînã la
ultimul bãnu\, nu era niciodatã permis sã rotunje]ti o socotealã. Loc blestemat,
unde totul era previzibil, organizat, demn de încredere.
Vãzînd cã nu reu]ea sã adoarmã, încercã din nou sã se roage ]i sã se
gîndeascã la bunica ei, gîn-
dul i se fixase însã la o scenã: groapa deschisã, metalul mînjit de pãmînt,
scurtãtura de lemn din mîna ei ca ]i cum ar fi fost toiagul unei peregrine gata de
plecare. A\ipi ]i se trezi de mai multe ori, dar tãcerea stãruia afarã ]i aceea]i scenã
îi revenea necontenit în minte.
De îndatã ce zãri intrînd pe fereastrã primul licãr de luminã al dimine\ii, se
îmbrãcã ]i ie]i. De]i trãia într-un loc unde oamenii se trezesc în zorii zilei, tot era
prea devreme. O porni pe strada pustie, privind deseori în urmã pentru a se
convinge cã nu o urmãrea strãinul, dar cea\a nu-i îngãduia sã vadã mai departe
de cî\iva metri. Se oprea din cînd în cînd, ciulind urechea dupã zgomot de pa]i, dar
nu-]i putea auzi decît inima care bãtea sã-i spargã pieptul.
Se afundã în desi], o apucã spre forma\iunea stîncoasã în formã de Y - fapt
care o fãcea sã se
simtã nervoasã, deoarece pietrele arãtau de parcã erau gata sã se rostogoleascã
în orice clipã -, luã în mînã aceea]i scurtãturã de lemn pe care o lãsase acolo
deunãzi, sapã exact în acela]i loc pe care i-l indicase strãinul, vîrî mîna în groapã ]i
scoase lingoul sub formã de cãrãmidã. Ceva îi atrase aten\ia: lini]tea persista ]i în
plinã pãdure, ca ]i cum ar fi fost pe-acolo o prezen\ã stranie, înfrico]înd
animalele ]i împiedicînd frunzele sã fo]neascã.
Rãmase uimitã de greutatea metalului \inut în m@ini îl curã\ã, observã ni]te
semne imprimate în
el vãzu douã mãrci ]i o serie de cifre gravate, încercã sã le descifreze, dar nu
izbuti.
Cît valora asta? Nu ]tia cu exactitate, dar - dupã cum spusese strãinul -
destul ca sã nu mai trebuiascã a-]i bate capul ca sã cî]tige nici un cent c@te zile
mai avea. {]i \inea visul în mîini, lucrul dupã care totdeauna tînjise. î]i avea acolo ]
ansa de a se elibera de toate zilele ]i nop\ile identice din Viscos, de ve]nicul du-te-
vino la hotelul unde muncea de cînd devenise majorã, de vizitele anuale ale
tuturor prietenilor ]i prietenelor care plecaserã pentru cã familiile lor îi trimiteau
sã studieze departe ]i sã ajungã cineva în via\ã, de toate absen\ele cu care se
obi]nuise de mult, de bãrba\ii care veneau promi\înd marea cu sarea ]i plecau a
doua zi fãrã a-]i lua mãcar bun-rãmas, de toate despãr\irile sau despãr\irile ratate
cu care se ]i obi]nuise. Acel moment de acolo, din pãdure, era cel mai important
din existen\a ei.
Via\a fusese întotdeauna foarte nedreaptã cu ea; tatã necunoscut, mamã
care murise la na]tere lãsîndu-i pe umeri povara pãcatului; bunicã \ãrancã, trãind
din croitorie, adunînd bãnu\ lîngã bãnu\ pentru ca nepoata sã poatã învã\a mãcar
sã citeascã ]i sã scrie. Chantal avusese multe vise: credea cã va putea birui toate
obstacolele, cã-]i va gãsi un so\, cã va ob\ine o slujbã într-un ora] mare, cã va fi
descoperitã de vreun vînãtor de talente care ar fi venit pînã în acel capãt de lume
ca sã se odihneascã un pic, cã va face o carierã dramaticã, va scrie o carte de
mare succes, va auzi strigãtele fotografilor implorînd-o sã-i lase sã o pozeze ]i va
cãlca pe covoarele ro]ii ale vie\ii.
Fiecare zi era o zi de a]teptare. Fiecare noapte era o noapte în care ar fi
putut apãrea cineva care
sã-i recunoascã adevãrata valoare. Fiecare bãrbat pe care-l primea în patul ei
reprezenta speran\a de a pleca în diminea\a urmãtoare, de a nu mai vedea
niciodatã acele trei strãzi, casele de piatrã, acoperi]urile de ardezie, biserica ]i
cimitirul de lîngã ea hotelul cu produsele lui naturale care cereau luni de zile ca sã
fie fãcute - pentru a fi vîndute la acela]i pre\ ca ]i mãrfurile fabricate în serie.
Uneori îi venea sã creadã cã vechii locuitori ai regiunii, cel\ii, ascunseserã o
comoarã formidabilã ]i ea sfâr]ise prin a o descoperi. Nici vorbã însã, dintre toate
visele ei acesta era cel mai absurd sau mai improbabil.
Acum stãtea acolo, cu un lingou de aur în mîini, comoara în care nu crezuse
niciodatã, eliberarea ei definitivã.
O cuprinse panica: singura clipã norocoasã din via\a ei putea dispãrea chiar
în dupã-amiaza aceea. Dacã strãinul se va rãzgîndi? Dacã se va hotãrî sã plece în
cãutarea altui ora], unde putea gãsi o femeie mai înclinatã sã-l ajute în planurile
lui? De ce sã nu se ridice, sã se întoarcã în camera ei, sã-]i punã pu\inele bunuri în
valizã ]i pur ]i simplu sã plece?
Se vãzu în închipuire coborînd coasta abruptã, fãcînd autostopul la
marginea ]oselei din vale, în timp ce strãinul ar pleca în plimbarea lui matinalã ]i
ar descoperi cã i se furase aurul. Ea ]i-ar continua drumul cãtre ora]ul cel mai
apropiat, el s-ar întoarce la hotel ca sã anun\e poli\ia.
Chantal ar mul\umi pentru autostop ]i s-ar duce direct la ghi]eul sta\iei de
autobuze ca sã cumpere un bilet cãtre orice destina\ie îndepãrtatã; în acest
moment s-ar apropia doi poli\i]ti ]i i-ar cere
politicos sã-]i deschidã valiza. De îndatã ce i-ar vedea con\inutul, amabilitatea ar
dispãrea total; era femeia pe care o cãutau pe baza unui denun\ fãcut cu trei ore
mai devreme.
La comisariat, Chantal ar fi avut douã op\iuni: sã spunã adevãrul, pe care
nimeni nu l-ar fi crezut, sau, pur ]i simplu, sã afirme cã vãzuse pãmîntul rãscolit,
se hotãrîse sã sape ]i descoperise aurul.
Odatã î]i petrecuse noaptea în patul ei un cãutãtor de comori - care cãuta ]i ceva
ascuns de cel\i. Spunea cã legile \ãrii erau clare: aveai dreptul sã pãstrezi tot ce
gãseai, chiar dacã erai obligat sã înregistrezi la autoritã\i toate piesele cu valoare
istoricã. Dar lingoul acela de aur nu avea nici un fel de valoare istoricã, era
absolut nou, cu marcaje, sigilii ]i numere gravate.
Poli\ia l-ar interoga pe bãrbat. El n-ar avea cum sã aducã dovezi cã ea
intrase în camera lui ]i-i furase bunurile. Ar fi doar cuvîntul lui contra cuvîntului ei,
dar pesemne cã el ar fi mai puternic, avea probabil rela\ii cu persoane
importante ]i, pînã la urmã, ar avea cî]tig de cauzã. Chantal ar cere totu]i ca
poli\ia sã analizeze lingoul ]i ar vedea cã ea spunea adevãrul: pe metal erau urme
de pãmînt.
Intre timp, vestea ar ajunge la Viscos, iar locuitorii lui - din invidie sau de
ciudã - ar începe sã acumuleze suspiciuni în privin\a fetei, zicînd cã nu doar o datã
umblaserã vorbe cã se culcase cu unii oaspe\i; poate cã furtul avusese loc în timp
ce el dormea.
Situa\ia s-ar termina patetic: lingoul de aur ar fi confiscat pînã cînd justi\ia
ar rezolva cazul, ea
ar face din nou autostopul ]i s-ar întoarce la Viscos, umilitã, distrusã, supusã unor
comentarii ce ar dura mai bine de o genera\ie pînã cînd ar fi date uitãrii. Apoi ar
constata cã procesele nu duceau niciodatã la nimic, avoca\ii costau mai mult decît
î]i putea ea permite, ]i ar sfîr]i prin a renun\a la proces.
Gata cu istoria, nu tu aur, nu tu reputa\ie. Era ]i altã versiune: strãinul
spunea adevãrul. Dacã Chantal ar fura aurul ]i ar pleca definitiv, n-ar salva oare
ora]ul de un dezastru ]i mai mare? {ntre timp, chiar înainte de a pleca de acasã ]i
de-a se îndrepta cãtre munte, ]tia de la bun început cã era incapabilã sã facã
pasul acela. De ce îi era atît de fricã, tocmai acum, cînd î]i putea schimba total
via\a? în definitiv, nu se culca oare cu oricine voia ]i nu era peste mãsurã de
provocatoare, pentru ca strãinii sã-i dea bac]i]uri grase? Oare nu min\ea din cînd
în cînd? Nu era oare invidioasã pe vechii ei prieteni, care acum î]i fãceau apari\ia
în tîrgu]or doar cu prilejul sãrbãtorilor de sfîr]it de an, ca sã-]i viziteze familiile?
{nha\ã aurul cu toatã for\a, se ridicã, se sim\i slabã ]i disperatã, îl puse la
loc în groapã ]i-l aco-
peri cu pãmînt. Nu era în stare, ]i asta nu pentru cã era sau nu era cinstitã, ci din
pricina groazei pe care o sim\ea. î]i dãduse seama cã existã douã lucruri care te
împiedicã sã-\i realizezi visele: gîndul cã sînt imposibile sau, printr-o bruscã
rãsturnare a rotii norocului, faptul de a le vedea transformîndu_se în ceva posibil
cînd te a]tep\i mai pu\in. Ei bine în acest moment apare spaima de un drum care
nu ]tii unde duce, de o via\a cu provocãri necunoscute, de posibilitatea ca lucrurile
cu care sîntem obi]nui\i sã disparã pentru totdeauna.
Oamenii vor sã schimbe totul, dar în acela]i timp, ar dori ca totul sã rãmînã
la fel. Chantal nu
pricepea de ce, dar asta i se întîmpla ei acum. Poate cã era în prea mare mãsurã
prizonierã a Viscos-ului, prea deprinsã cu înfrângerile, ]i orice ]ansã de victorie îi
era o povarã mult prea greu de dus. Fu convinsã cã strãinul se sãturase de
tãcerea ei ]i în scurt timp - poate chiar în dupã-amiaza aceea - avea sã se decidã,
fãrã îndoialã, sã aleagã pe altcineva. Era însã prea la]ã ca sã-]i schimbe soarta.
Mîinile care atinseserã aurul trebuiau acum sã \inã mãtura, buretele, cîrpa
de ]ters. Chantal întoarse spatele comorii ]i luã drumul orã]elului, unde patroana o
]i a]tepta cu un aer u]or iritat, fiindcã
fãgãduise sã cure\e barul înainte ca unicul oaspete al hotelului sã se trezeascã.
Temerile lui Chantal nu se confirmarã: strãinul nu plecã. îl vãzu la bar în
noaptea aceea, mai se-
ducãtor ca oricînd, povestind istorii care poate nu erau total adevãrate, dar pe
care, cel pu\in în închipuire, el le trãia intens. Privirile iarã]i li se încruci]arã îhtr-un
mod impersonal, cînd ea îl vãzu plãtind bãuturile pe care le oferea clien\ilor
localului.
Chantal era epuizatã. Ardea de nerãbdare ca to\i sã plece devreme, dar
strãinul era deosebit de
inspirat ]i nu mai termina de istorisit fel de fel de întîmplãri, pe care ceilal\i le
ascultau cu aten\ie si cu acel respect poltron - mai degrabã supu]enie - pe care
\ãranii îl manifestã fa\ã de to\i cei care vin din ora]e mari, socotindu-i mai cul\i,
mai pregãti\i, mai inteligen\i, mai moderni. "Ni]te pro]ti", î]i zicea ea în gînd.
"Habar n-au cît sînt de importan\i. Nu ]tiu cã ori de cîte ori cineva, oriunde pe
lumea asta, duce la gurã o furculi\ã, o face doar mul\umitã unor oameni ca
locuitorii din Viscos, care trudesc din zori pînã noaptea tîrziu, ]i arã pãmântul cu
sudoarea trupurilor lor ostenite, ]i îngrijesc de vite cu o rãbdare inimaginabilã.
Sînt mai de trebuin\ã lumii decît to\i cei care trãiesc în marile ora]e, ]i totu]i
se comportã - ]i se
simt - ca fiin\e inferioare, complexate, inutile."
Strãinul era însã dispus sã demonstreze cã cultura lui era mai valoroasã
decît strãdania fiecãruia
dintre bãrba\ii ]i femeile din bar. Arãtã cãtre o imagine de pe perete:
— }ti\i ce e asta? Unul dintre cele mai faimoase tablouri din lume: ultima
cinã a lui Iisus cu uce
nicii sãi, pictat de Leonardo da Vinci.
— Nu poate fi chiar a]a faimos - zise patroana hotelului. Costã foarte pu\in.
— E doar o reproducere; pictura originalã se gãse]te într-o bisericã foarte
departe de-aici Existã însã o legendã cu privire la acest tablou, nu ]tiu dacã v-ar
plãcea s-o auzi\i.
To\i dãdurã afirmativ din cap, iar Chantal se sim\i din nou ru]inatã cã era
acolo, ascultîndu-l un bãrbat care-]i etala cuno]tin\ele inutile doar ca sã arate cã ]
tie mai mult decît ceilal\i.
— Cînd a conceput aceastã scenã, Leonardo da Vinci s-a izbit de o mare
dificultate: trebuia sã picteze Binele - sub chipul lui Iisus - ]i Rãul – sub chipul lui
Iuda, prietenul care se hotãrã]te sã-l trãdeze în timpul mesei. }i-a întrerupt lucrul
la jumãtate pînã cînd avea sã gãseascã modelele ideale. {ntr-o zi, în timp ce
asista la repeti\ia unui cor bisericesc, a vãzut într-unui din bãie\i imaginea
desãvîr]itã a lui Hristos. L-a invitat la el în atelier ]i i-a reprodus trãsãturile în studii
]i schi\e.
Au trecut trei ani. Cina cea de Tainã era aproape gata -, Da Vinci însã nu
gãsise modelul ideal pentru Iuda. Cardinalul care rãspundea de bisericã începu sã-
l preseze, cerîndu-i sã isprãveascã numai-decît fresca.
Dupã mai multe zile irosite zadarnic, pictorul a întîlnit un tînãr îmbãtrînit
prematur, zdren\ãros, beat, lungit în ]an\. Cu mare greutate, le ceru ajutoarelor
sale sã-l ducã pînã la bisericã, deoarece nu mai avea timp sã facã schi\e.
Cer]etorul a fost cãrat pînã acolo, fãrã sã-]i dea seama ce se întîmplã cu el:
ajutoarele îl \ineau în picioare, în timp ce Da Vinci copia trãsãturile necredin\ei, ale
pãcatului, ale egoismului, atît de bine imprimate pe fa\a lui.
Cînd pictorul a terminat, cer]etorul, revenindu-]i oarecum din be\ie -
deschise ochii ]i vãzu pictura din fa\a lui. }i zise, cu un amestec de groazã ]i
triste\e:
— Am mai vãzut pictura asta!
— Cînd? întrebã un Da Vinci surprins.
— Acum trei ani, înainte de a fi pierdut tot ce-aveam. Pe vremea cînd cîntam
în cor ]i duceam
o via\ã plinã de vise, iar artistul m-a convins sã pozez ca model pentru chipul lui
Iisus.
Strãinul fãcu o pauzã lungã. Ochii lui îl fixau pe preot, care î]i sorbea berea,
dar Chantal ]tia cã
vorbele spuse de el îi erau adresate ei.
— Cu alte cuvinte, Binele ]i Rãul au unul ]i acela]i chip; totul depinde de
momentul în care unul sau altul îi taie calea oricãrei fiin\e umane.
Se ridicã, î]i ceru scuze, spunînd cã era obosit, ]i se duse la el în camerã. To\i
plãtirã ceea ce datorau ]i plecarã agale, aruncînd priviri cãtre reproducerea ieftinã
a celebrului tablou, fiecare întrebîndu-se pe sine în ce perioadã a vie\ii lor fuseserã
atin]i de un înger sau de un diavol. Fãrã ca nimeni sã adreseze vreo vorbã
celuilalt, to\i ajunserã la concluzia cã a]a ceva se întîmplase în Viscos înainte ca
Ahab sã fi pacificat regiunea; acum, oricare zi era la fel cu alta, ]i nimic mai mult.
{ntr-o stare de epuizare, muncind aproape ca un automat, Chantal ]tia cã
ea era singura persoanã
care gîndea diferit, pentru cã sim\ise mîna seducãtoare ]i grea a Rãului mîngîind-o
pe obraji. "Binele ]i Rãul au unul ]i acela]i chip; totul depinde de momentul în care
unul sau altul îi taie calea oricãrei fiin\e umane." Frumoase cuvinte, poate
adevãrate, dar tot ce-i trebuia ei era sã doarmã, nimic mai mult. .
Terminã, dîndu-i gre]it restul unuia dintre clien\i, ceea ce i se întîmpla
extrem de rar; î]i ceru scuze dar nu se sim\i vinovatã. Rabdã impasibilã ]i demnã
pînã cînd preotul ]i primarul, de obicei ultimii care plecau - pãrãsirã localul.
{nchise rasa îsi strînse lucrurile, î]i puse haina groasã ]i ieftinã ]i plecã spre casã,
a]a cum fãcea de ani de zile.
Atunci, în cea de-a treia noapte, se pomeni în prezen\a Rãului. }i Rãul veni
sub forma unei obo-
seli extreme ]i a unei febre foarte mari, lãsînd-o într-o stare de semicon]tien\ã, dar
incapabilã sã doarmã - în vreme ce afarã urla fãrã încetare un lup. în unele
momente, î]i dãdu seama cã delira, fiindcã i se pãrea cã animalul intrã în camera
ei ]i converseazã cu ea într-o limbã pe care nu o în\elegea, într-un moment
trecãtor de luciditate, încercã sã se dea jos din pat ]i sã meargã pînã la bisericã,
ca sã-l roage pe preot sã cheme un medic, fiindcã era bolnavã, foarte bolnavã;
cînd însã încercã sã-]i punã inten\ia în fapt, picioarele i se frînserã ]i fu convinsã
cã nu mai putea umbla.
Dacã ar mai putea umbla, n-ar izbuti sã ajungã la bisericã.
Dacã ar ajunge la bisericã, ar trebui sã a]tepte ca preotul sã se trezeascã,
sã se îmbrace ]i sã-i deschidã u]a, dar între timp frigul i-ar accentua rapid febra ]i
ar face-o sã moarã chiar acolo, în fa\a unui lãca] pe care unii îl considerã
sacru."Cel pu\in n-ar mai trebui sã mã transporte pînã la cimitir; m-a] afla de fapt
în el."
Chantal delira toatã noaptea, dar constatã cã febra îi scãdea pe mãsurã ce
lumina zilei începea sã
i se strecoare în camerã. Cînd î]i recapãtã for\ele ]i încercã sã adoarmã, auzi
claxonul atît de familiar î]i dãdu seama cã în Viscos sosise brutarul, era vremea
sã-]i prepare cafeaua de diminea\ã.
Nimeni nu o putea obliga sã coboare ca sã cumpere pîine; era liberã, putea
rãmîne în pat cît dorea, munca ei începea abia seara. Ceva se schimbase însã în
ea; avea nevoie sã fie în contact cu lumea înainte de a-]i pierde total min\ile. Voia
sã-i întîlneascã pe cei care în clipa asta se îmbulzeau în jurul micii furgonete verzi,
schimbîndu-]i monedele pe hranã, mul\umi\i cã începea o nouã zi ]i ei aveau ce
face ]i ce mînca.
Se duse pînã acolo, îi salutã pe to\i ]i auzi unele comentarii precum "pari
obositã" ori "s-a întîmplat ceva?" To\i amabili, solidari, mereu gata sã ajute,
inocen\i ]i simpli în generozitatea lor, pe cînd sufletul ei se zbãtea într-o luptã fãrã
rãgaz, cople]itã de vise, aventuri, spaimã ]i putere. Oricît de mult i-ar fi plãcut sã-]
i împãrtã]eascã secretul, se gîndi cã, dacã l-ar fi dezvãluit unui singur ins, tot
restul a]ezãrii l-ar fi aflat înainte de finele dimine\ii - era mai bine sã le
mul\umeascã pentru cã se interesau de sãnãtatea ei ]i sã treacã mai departe pînã
cînd aveau sã i se limpezeascã ni\el gîndurile.
— Nu e nimic. A urlat un lup toatã noaptea ]i nu m-a lãsat sã dorm.
— N-am auzit nici un lup - zise patroana hotelului, care venise ]i ea acolo ca
sã cumpere pîine.
— De luni de zile n-a mai urlat nici un lup prin pãr\ile locului - confirmã
femeia care sorta pro-
dusele ce urmau sã fie vîndute în magazinul de la bar. Se vede cã vînãtorii i-au
stîrpit pe to\i, ceea ce pentru noi e cum nu se poate mai rãu, fiindcã - asa rari
cum erau, tot constituiau principalul
Hv centru care vînãtorii veneau aici. Ei se dau vînt dupã competi\ia asta
inutilã, cine reu]e]te s` ucidã animalul cel mai greu de dobont.
— Nu spune\i de fa\ã cu brutarul cã in regiune nu existã lupi - reac\iona cu
voce scãzutã patroa-
na lui Chantal. Dacã se aflã, s-a zis definitiv cu excursiile la Viscos.
— Bine, dar eu am auzit un lup.
— Se vede cã a fost lupul blestemat – comentã nevasta primarului, care nu
o prea simpatiza pe
Chantal, dar era destul de politicoasã ]i-]i ascundea sentimentele.
Patroana hotelului se enervã.
— Lupul blestemat nu existã. Era un lup oarecare, ]i la ora asta o fi ]i fost
ucis.
Nevasta primarului însã nu se dãdu bãtutã.
— Cã o fi existînd au ba, ]tim cu to\ii cã noaptea asta n-a urlat nici un lup.
Dumneata o pui pe
fata asta sã munceascã peste program, se vede treaba cã-i extenuatã ]i a-nceput
sã aibã halucina\ii.
Chantal le lãsã pe cele douã discutînd, î]i plãti pîinea ]i se îndepãrtã.
"Competi\ie inutilã", gîndi ea, amintindu-]i de comentariul femeii care
pregãtea ]i sorta conservele pentru vînzare. A]a priveau ei via\a: ca pe o inutilã.
Ii venea sã dezvãluie, acolo pe loc, propunerea strãinului, ca sã vadã dacã
oamenii aceia, mul\umi\i ]i sãraci cu duhul, puteau începe o competi\ie cu
adevãrat utilã; zece lingouri de aur în schimbul unei simple crime care ar fi
garantat viitorul copiilor ]i nepo\ilor lor, recuperarea gloriei pierdute a Viscos-ului,
cu sau fãrã lupi.
Se stãpîni însã. Dar se hotãrî în clipa aceea sã povesteascã istoria chiar la
noapte, de fa\ã însã cu
to\i, la bar, a]a încît nimeni sã nu poatã zice cã n-auzit sau n-a priceput. Poate cã
se vor repezi la strãin ]i-l vor duce direct la poli\ie, pe ea lãsînd-o liberã sã-]i ia
lingoul de aur ca recompensã pentru serviciile aduse comunitã\ii. Poate cã pur ]i
simplu nu-i vor da crezare, iar strãinul va pleca încredin\at cã to\i sînt buni - ceea
ce, de altfel, nici nu era adevãrat.
To\i sînt ignoran\i, naivi, conformi]ti. To\i ca unul nu vor sã creadã în lucruri
în care nu sunt obi]nui\i sã creadã. Tuturora le e fricã de Dumnezeu. To\i - inclusiv
ea - sînt la]i la ceasul în care ]i-ar putea schimba destinul. Cît despre adevãrata
bunãtate, a]a ceva nu existã - nici pe pãmântul oamenilor la]i, nici în cerul
Atotputernicului Dumnezeu care seamãnã suferin\ã fãrã nici o noimã, doar ca sã
ne putem petrece întreaga via\ã rugîndu-ne sã fim feri\i de cel Rãu.
Temperatura scãzuse, Chantal nu dormise de trei nop\i, dar, în timp ce-]i
fãcea cafeaua de diminea\ã, se sim\ea mai bine ca oricînd. Nu era singura fiin\ã
la]ã. Poate cã era singura con]tientã de la]itatea ei, pentru cã ceilal\i numeau
via\a "competi\ie inutilã" iar frica ]i-o confundau cu generozitatea.
{]i aminti de un locuitor din Viscos care lucra într-o farmacie aflatã într-un
ora] învecinat ]i care fusese concediat dupã douãzeci de ani de muncã.
Nu ceruse indemniza\ie de ]omaj deoarece - zicea el - fusese prieten cu
patronii, nu voia sã-i le-
zeze, ]tia cã fusese dat afarã numai din pricina dificultã\ilor financiare. Torul era o
minciuna: omul adresase justi\iei pentru cã era la], voia s` fie iubit cu orice pre\,
socotea cã patronii aveau sã-l considere totdeauna ca pe o persoanã generoasã
devotatã în prietenie. Ceva mai tîrziu, cînd se hot`r@se ca sã le cearã un
împrumut, ei îi trîntiserã usa-n nas, dar, oricum, era prea tîrziu, apucase sã
semneze o cerere de demisie, nu mai putea avea nici o preten\ie.
Bunã treabã. A juca rolul de suflet caritabil li se potrive]te doar celor cãrora
le e fricã sã ia vreo
atitudine în via\ã. Totdeauna este mai u]or sã crezi în propria ta bunãtate decît sã-
i înfrun\i pe ceilal\i ]i sã lup\i pentru drepturile tale. Totdeauna e mai u]or sã-\i auzi
o jignire ]i sã nu rãspunzi cu aceea]i monedã decît sã ai curajul de a te angaja
într-o luptã cu cineva mai puternic; totdeauna putem spune cã nu ne-am sim\it
atin]i de piatra aruncatã în noi ]i numai noaptea, în singurãtate, cînd so\ia sau
so\ul sau prietenul nostru de ]coalã dorm, doar noaptea ne putem plînge în tãcere
la]itatea.
Chantal î]i bãu cafeaua ]i nu ]tiu ce sã mai facã pentru ca ziua sã treacã mai
repede. Avea sã dis
trugã satul acela, avea sã termine la noapte cu Viscos-ul. Oricum, de ora] avea sã
se aleagã praful în mai pu\in de o genera\ie, cãci era o a]ezare fãrã copii - tinerii
se înmul\eau în alte ora]e ale \ãrii, acolo unde era bel]ug de serbãri, de haine
frumoase, voiaje, "competi\ii inutile".
Ziua însã nu trecu deloc repede. Dimpotrivã; vremea cenu]ie, cu norii aceia
jo]i, fãcea ca orele
abia sã se tîrascã. Cea\a ascundea vederii mun\ii ]i satul pãrea izolat de lume,
pierdut în el însu]i ca ]i cum ar fi fost singura zonã locuitã de pe pe p`mmînt. De
la fereastrã, Chantal îl zãri pe strãin ie]ind din hotel ]i îndreptîndu-se, ca de obicei,
cãtre mun\i. Se temu pentru aurul ei, dar se lini]ti numaidecît - avea sã se
întoarcã, plãtise hotelul pe o sãptãmînã, or, oamenii boga\i niciodatã nu risipesc
nici un cent; doar sãracii fac a]a ceva.
{ncercã sã citeascã, dar nu reu]i sã se concentreze. Se hotãrî sã facã o
plimbare prin Viscos ]i singura persoanã pe care o vãzu fu Berta, vãduva care-]i
petrecea zilele ]ezînd în fa\a casei, observînd tot ce se întîmplã.
— Temperatura o sã scadã pînã la urmã – zise Berta.
Chantal se întrebã de ce oare persoanele fãrã ocupa\ie cred cã vremea are
atîta importan\ã. Dãdu
afirmativ din cap.
{]i continuã drumul pentru cã isprãvise de vorbit tot ce putea ]i tot ce
putuse vorbi cu Berta, de-a lungul numero]ilor ani de cînd trãia în satul acela, într-
o vreme o socotise o femeie interesantã ]i cu-
rajoasã, care fusese în stare sã-]i echilibreze via\a chiar dupã moartea so\ului ei,
survenitã într-unui din desele accidente de vînãtoare; vînduse cîteva din pu\inele
bunuri pe care le avea, investise ba - împreunã cu indemniza\ia de asigurare – nu
într-un fond sigur, ]i acum trãia din profit.
Cu timpul, vãduva încetã sã o mai intereseze ]i începuse sã fie o imagine a
tot ce se temea sã nu
i se întîmple chiar ei: sã-]i încheie via\a ]ezînd pe un scaun în fa\a casei, înfofolitã
iarna în haine groa-
se, privind unicul peisaj pe care-l vãzuse în via\a, supraveghind ceea ce nu avea
nevoie sã fie supravegheat, pentru cã acolo nu se petrecea nimic serios,
important sau valoros.
Se plimbã, fãrã teama de a se rataci, prin pãdurea plinã de cea\ã, cãci ]tia
pe dinafarã toate pote-
cile copacii ]i pietrele. {]i imaginã cît de incitantã avea sã fie noaptea aceea,
încercã diverse moduri de a relata propunerea strãinului - în unele spunea exact
ce ascultase ]i vãzuse, în altele povestea o istorie ce putea sã fie sau nu
adevãratã, imitînd stilul bãrbatului care n-o mai lãsa sã doarmã de trei nop\i.
"Un bãrbat foarte periculos, mai rãu decît to\i vînãtorii pe care i-am
cunoscut."
Umblînd prin pãdure, Chantal începea sã-]i dea seama cã descoperea o
persoanã la fel de primej
dioasã ca strãinul: pe sine însã]i. Cu patru zile în urmã credea cã se obi]nuise tot
mai mult cu ceea ce era, cu ceea ce putea a]tepta de la via\ã, cu faptul cã via\a
din Viscos nu era chiar atît de rea - vara, la urma urmelor, regiunea era inundatã
de turi]ti, care numeau locul "un paradis".
Acuma ie]eau din morminte mon]trii care îi terorizau nop\ile, o fãceau sã se
simtã nefericitã, ne
dreptã\itã, pãrãsitã de Dumnezeu ]i de soartã. Mai rãu: o sileau sã vadã
amãrãciunea pe care o tîra dupã sine zi ]i noapte, în pãdure ]i la muncã, în rarele
întîlniri ]i în numeroasele clipe de solitudine.
"Afurisit sã fie omul ãsta. }i afurisitã ]i eu, care l-am silit sã-mi taie calea."
Pe and se întorcea în sat, î]i regreta fiecare minut din via\ã ]i hulea
împotriva maicã-sii pentru ca murise atît de timpuriu, împotriva bunicã-sii pentru
cã o-nvã\ase sã fie bunã ]i cinstitã, împotriva prietenilor care o pãrãsiserã,
împotriva destinului care o hãr\uia în continuare.
Berta era tot la locul ei.
— Ai mers foarte repede - zise ea. }ezi aici lîngã mine ]i odihne]te-te.
Chantal îi urmã îndemnul. Ar fi fãcut orice pentru ca timpul sã treacã mai
iute.
— S-ar zice cã satul se schimbã - zise Berta. E ceva diferit în aer; ieri l-am
auzit urlînd pe lupul
blestemat.
Fata se sim\i u]uratã. Blestemat sau nu, peste noapte uria]e un lup ]i cel
pu\in încã o persoanã, afarã de ea, îl auzise.
— Tîrgul ãsta nu se schimbã niciodatã - rãspunse ea. Doar anotimpurile
trec ]i vin, iar acum
e rîndul iernii.
— Nu. E vorba de sosirea strãinului.
Chantal se stãpîni. O fi vorbit oare ]i cu altcineva?
— Ce are de-a face sosirea strãinului cu Viscos-ul?
— {mi petrec toatã ziua privind natura. Unii cred cã e pierdere de vreme,
dar a fost singurul mij-
loc pe care l-am gãsit ca sã mã împac cu dispari\ia celui pe care atîta l-am iubit.
Vãd cã anotimpurile trec, copacii î]i pierd frunzele ]i apoi ]i le recupereazã. Dar,
din cînd în cînd, cîte un element nea]teptat din naturã creeazã schimbãri
definitive. Mi s-a spus cã mun\ii din jurul nostru sînt rezultatul unui cutremur
produs cu milenii în urmã.
Fata încuviin\ã din cap; la fel învã\ase ]i ea la ]coal`.Dupã aceea, nimic nu
va mai fi la fel. Mi-e
teamã cã a]a ceva se poate întîmpla acum.
Chantal se sim\i îndemnatã sã povesteascã istoria cu aurul, dar bãnuia cã
bãtrîna ]tie ceva, a]a încîttãcu.
— M-am tot gîndit la Ahab, marele nostru reformator, eroul nostru, bãrbatul
binecuvîntat de Sfîntul Savin.
— De ce la Ahab?
— Pentru cã el era capabil sã în\eleagã cã un mic amãnunt, oricît ar fi de
bine inten\ionat, poate distruge totul. Se poveste]te cã, dupã ce a pacificat ora]ul,
dupã ce i-a îndepãrtat pe proscri]ii recidivi]ti ]i a modernizat agricultura ]i
comer\ul din Viscos, ]i-a adunat prietenii ca sã-i ospãteze ]i a gãtit pentru ei o
bucatã de carne suculentã. Deodatã ]i-a dat seama cã sarea se isprãvise.
Ahab l-a chemat atunci pe fiul sãu:
— Du-te pînã-n sat ]i cumpãrã sare. Dar sã plãte]ti un pre\ corect pentru ea:
nici prea scumpã, nici prea ieftinã.
Fiul lui rãmase surprins:
— {n\eleg cã nu trebuie sã plãtesc mai scump, tatã. Dar dacã mã pot tocmi
ni\el, de ce sã nu eco
nomisesc ceva bani?
— {ntr-un ora] mare, a]a ar fi bine sã faci. Dar într-un sat ca al nostru, asta
ar fi începutul sfîrsi-
tului.
Bãiatul plecã fãrã sã mai întrebe nimic. Oaspe\ii insã, care asistaserã la
conversa\ie, voirã sã ]tie
de ce nu trebuia sã cumpere sarea mai ieftin ]i Ahab le rãspunse:
— Cine vinde sarea sub pre\ face asta pentru cã are nevoie disperatã de
bani. Cine profitã de situa\ia unuia ca el vãde]te dispre\ pentru sudoarea ]i
strãdania unui om care a muncit ca sã producã ceva.
— Bine, dar e prea pu\in pentru ca un sat sã fie distrus.
— }i la începutul lumii nedreptatea a fost micã dar fiecare om venit dupã
aceea a sporit-o cu ceva gîndind totdeauna cã nu avea mare însemnãtate ]i ]i uite
unde am ajuns azi.
— Ca strãinul, de exemplu - zise Chantal, strînd ca Berta sã confirme cã
stãtuse ]i ea de vorbã cu el. Ea însã rãmase tãcutã.
— Nu ]tiu de ce dorea Ahab atît de mult sã salveze Viscos-ul - insistã ea.
înainte era un cuib de rãufãcãtori, acum e un sat de la]i.
Bãtrîna ]tia cu siguran\ã ceva. Mai rãmînea sã descopere dacã-i povestise
chiar strãinul.
— A]a e. Dar nu ]tiu dacã e vorba într-adevãr de la]itate. Cred cã toatã
lumea se teme de schim
bãri. To\i vor ca Viscos-ul sã fie a]a cum a fost dintotdeauna: o a]ezare unde nu
po\i decît sa cultivi pãmîntul ]i sã cre]ti vite, care-i prime]te bine pe vînãtori ]i pe
turi]ti, dar unde fiecare ins ]tie exact ce se va întîmpla a doua zi, iar unicele lucruri
imprevizibile sînt furtunile naturii. Poate e un mijloc de a gãsi pacea, dar sînt de
acord cu dumneata într-o privin\ã: to\i cred cã pot controla totul dar nu
controleazã nimic.
_ — Nu controleazã nimic - încuviin\ã Chantal.
— Nimeni nu poate adãuga nici o liniu\ã ]i nici un puncti]or la ceea ce a fost
scris" - zise bãtr`na citind un text din Evanghelie. Dar ne place sã trãim cu iluzia
asta, pentru cã ne face sã ne sim\im mai siguri pe noi.
{n fine, e o alegere ca oricare alta, de]i ar fi o prostie sã încercãm sã
controlãm lumea, punîndu-ne credin\a într-o siguran\ã complet falsã, care pînã la
urmã ne lasã pe to\i nepregãti\i pentru via\ã; cînd te a]tep\i mai pu\in, un
cutremur face sã aparã mun\i, un trãsnet ucide un pom care se pregãtea sã
renascã la primãvarã, un accident de vînãtoare curmã via\a unui bãrbat cinstit.
Berta povesti, pentru a suta oarã, cum îi murise bãrbatul. Era unul dintre cei
mai respecta\i ghizi
din regiune, un om care privea vînãtoarea nu ca pe un sport sãlbatic, ci ca pe un
mijloc de a respecta tradi\ia locului. Mul\umitã lui, Viscos-ul crease o rezerva\ie de
animale, primãria elaborase cîteva legi pentru protec\ia cîtorva specii aproape
stinse, pentru fiecare pradã doborîtã se încasau taxe, iar banii se întorceau în
folosul comunitã\ii.
So\ul Bertei cãuta sã vadã în sportul acela - sãlbatic pentru unii, tradi\ional
pentru al\ii – un mod de a-i învã\a pe vînãtori cîte ceva despre arta de a trãi. Cînd
sosea cineva cu mul\i bani, dar pu\inã experien\ã, îl ducea într-un loc în\elenit.
Acolo, în vîrful unei pietre, punea o cutie de bere.
Se depãrta la vreo cincizeci de metri de cutie ]i, dintr-un singur foc, o fãcea
sã zboare în aer.
"Sînt cel mai bun \inta] din regiune", zicea el. -Am sã vã-nvã\ acum sã fi\i la
fel de bun ca mine."
Punea la loc cutia în aceea]i pozi\ie, revenea la aceea]i distan\ã, scotea o
batistã din buzunar ]i cerea sã fie legat la ochi. Apoi îndrepta iarã]i arma în
direc\ia \intei ]i trãgea din nou.
"Am nimerit?", întreba el, trãgîndu-]i legãtura de pe ochi.
"Evident cã nu", rãspundea vînãtorul proaspãt sosit, încîntat sã-l ]tie umilit
pe ghidul orgolios.
"Glon\ul a trecut foarte departe. Nu cred cã ai ce sã mã-nve\i."
"Tocmai v-am învã\at lec\ia cea mai importantã a vie\ii", rãspundea so\ul
Bertei. "Ori de cîte ori
vre\i sã realiza\i ceva, pãstra\i-vã ochii deschi]i ]i asigura\i-vã cã ]ti\i exact ce
anume dori\i. Nimeni nu-]i poate nimeri \inta cu ochii închi]i."
Odatã, în timp ce punea cutia la locul ei dupã primul foc, celãlalt vînãtor
crezu cã-i venise lui rîndul sã-]i încerce calitã\ile de ochitor. Trase înainte ca so\ul
Bertei sã se întoarcã la loc; gre]i, împu]cîndu-l în gît. Nu avusese timp sã înve\e
admirabila lec\ie despre concentrare ]i obiectivitate.
— Trebuie sã mã duc - zise Chantal. Mai am cîte ceva de fãcut înainte de-a
merge la muncã.
Berta îi spuse bunã ziua ]i o-nso\i cu privirea pînã cînd o vãzu dispãrînd pe
ulicioara de lîngã bisericã. Anii petrecu\i în fa\a por\ii, privind mun\ii, norii ]i
vorbind în gînd cu rãposatul ei so\ o învã\aserã sã "vadã" persoanele. Vocabularul
îi era limitat, nu izbutea sã gãseascã alt cuvînt ca sã-]i descrie mul\imea de
senza\ii pe care i le produceau ceilal\i, dar se întîmpla ceva aparte: îi "distingea"
pe ceilal\i, le cuno]tea sentimentele.
Totul a început la înmormîntarea marii ]i singurei sale iubiri; ploua, cînd un
copil de lîngã ea -
fiul unor localnici, care azi era bãrbat în toatã firea ]i locuia la mii de kilometri de-
acolo - o întrebã de ce era tristã.
Berta nu vru sã-l sperie pe micu\ vorbindu-i de moarte ]i despãr\iri: spuse
doar cã so\ul ei plecase ]i are sã treacã pesemne multã vreme pînã cînd avea sã
se întoarcã la Viscos.
— Cred cã v-a pãcãlit - rãspunse bãie\elul -.Tocmai l-am vãzut ascunzîndu-se
îndãrãtul unui mormînt, cu o lingurã de supã în mînã.
Mama bãie\a]ului auzise comentariul ]i-l mustrã cu severitate. "Copiii zic
mereu cã vãd fel de fel de lucruri", zise ea, cerîndu-]i scuze. Berta însã încetã
numaidecît sã mai plîngã ]i privi în direc\ia indicatã; bãrbatul ei avea mania de-a
mînca supa numai cu o anumitã lingurã, de]i pe ea o enerva tare mult - doar toate
lingurile sînt la fel ]i con\in aceea]i cantitate de supã -, totu]i el se încãpã\îna sã
foloseascã numai una ]i aceea]i lingurã.
Berta nu povestise nimãnui împrejurarea asta, de teamã ca lumea sã nu-l
socoteascã nebun.
Bãie\a]ul, a]adar, îl vãzuse într-adevãr pe so\ul ei; lingura era un semn.
Copiii "vedeau" lucruri.
Se hotãrî ]i ea sã înve\e "sã vadã", pentru cã voia sã stea de vorbã cu el, sã-l ]tie
întors înapoi – chiar dacã numai în chip de nãlucã.
La început, se închisese în casã ]i nu ie]ea decît rareori, nãdãjduind ca el sã-
i aparã în cale. {ntr-o bunã zi, avu o presim\ire: trebuia sã meargã în poarta
casei ]i sã înceapã a fi atentã la ceilal\i, sim\i cã so\ul ei voia ca via\a sã-i fie mai
veselã, sã ia parte mai mult la ceea ce se întîmpla în sat. {]i a]ezã scaunul în fa\a
casei ]i rãmase cu privirea la mun\i; pu\inã lume umbla pe strãzile din Viscos, dar,
chiar în prima zi, veni o vecinã din satul cel mai apropiat zicînd cã negustorii de la
tîrg vindeau foarte ieftin tacîmuri de bunã calitate ]i, ca sã-]i întãreascã spusele,
scoase din buzunar o lingurã.
Berta î]i dãdu seama cã n-avea sã-]i mai vadã so\ul niciodatã, dar ]i cã el îi
cerea sa rãmînã acolo cu ochii a\inti\i la sat, ]i cã ea o va face întocmai.
Cu timpul, începu sã observe o prezen\ã în stînga ei ]i avu certitudinea cã el
era acolo, \inîndu-i tovãrã]ie ]i apãrînd-o de orice primejdie, pe lîngã faptul cã o
învã\a sã vadã lucruri pe care ceilal\i nu le distingeau, precum desenele din nori,
care totdeauna aduceau mesaje. Se întrista un pic cînd încerca sã-l priveascã din
fa\ã, atunci chipul dispãrea; curînd însã observã cã putea sã converseze cu el
folosindu-]i intui\ia, ]i astfel începurã sã poarte lungi discu\ii despre tot felul de
lucruri.
Trei ani mai tîrziu ajunse sã poatã "vedea" sentimentele oamenilor, în afarã
de faptul cã asculta
sfaturi practice pe care i le dãdea so\ul ei ]i care, în cele din urmã, îi erau de mare
folos; a]a se face cã nu s-a lãsat în]elatã cînd i s-a oferit o indemniza\ie de deces
mai micã decît i se cuvenea, cã-]i retrãsese banii de la bancã cu pu\in înainte ca
aceasta sã dea faliment, spulberînd ani de trudã a numero]i oameni din regiune.
{ntr-o diminea\ã - nu-]i mai amintea cu cît timp în urmã avusese loc aceastã
întîmplare el - nusese cã era posibil ca Viscos-ul sã fie distrus.
Sa se g[ndi numaidecît la un cutremur, la apari\ia unor noi mun\i prin pãr\ile
locului, dar el o linisti încredin\înd-o cã a]a ceva nu avea sã se întâmple pe acolo
în urmãtoarele cîteva milenii; îl îngrijora însã alt fel de distrugere, cu toate cã nici
el [nsu]i nu ]tia sã spunã ce anume. Dar o rugã sã rãmînã atentã, cãci era satul lui
]i locul la care \inea cel mai mult pe lume, chiar dacã-l pãrãsise mai devreme decît
]i-ar fi dorit-o.
Berta începu sã se uite cu ]i mai mare aten\ie la oameni, la contururile
norilor, la vînãtorii care soseau ]i plecau, dar nimic nu pãrea sã arate cã cineva ar
fi încercat sã distrugã o a]ezare ce nu fãcuse rãu nimãnui. So\ul ei stãruia însã ca
ea sã-]i continue veghea, iar ea fãcu întocmai cum îi cerea el.
Cu trei zile în urmã, vãzuse cã strãinul venise înso\it de un diavol ]i-]i dãdu
seama cã a]teptarea
ei se terminase. Azi, observase cã fata avea alãturi un diavol ]i un înger; imediat
puse în legãturã un fapt cu celãlalt ]i în\elese cã în satul ei urma sã se întîmple
ceva neobi]nuit.
Zîmbi în sinea ei, privi în partea stingã ]i schi\ã un sãrut discret. Nu era o
bãtrînã inutilã; avea ceva foarte important de fãcut, sã salveze a]ezarea unde se
nãscuse, chiar dacã nu ]tia ce mãsuri de prevedere ar fi trebuit sã ia.
Chantal o lãsã pe bãtrînã cufundatã în gîndurile ei ]i se întoarse acasã. Berta
avea reputa\ia - cum ]u]oteau între ei locuitorii din Viscos - cã ar fi o vrãjitoare
bãtrînã. Se spunea cã petrecuse un an întreg închisã în casã ]i-n vremea asta
învã\ase artele magiei. Cînd Chantal întrebã odatã cine învã\ase, unii spuserã cã
însu]i diavolul, care i se arãta noaptea; al\ii sus\ineau cã ea îl invoca pe vreun
preot celt, folosind cuvintele pe care le învã\ase de la pãrin\ii ei. Dar nimeni nu
fãcea mare caz de asta- Berta era inofensivã ]i ]tia mereu sã povesteascã
istorioare frumoase.
Aveau dreptate, de]i erau mereu acelea]i istorioare. Brusc, Chantal se opri
cu mîna pe mãciulia clan\ei. De]i auzise de multe ori cum murise so\ul Bertei, abia
atunci î]i dãdu seama cã în acea împrejurare asta era o lec\ie de foarte mare
însemnãtate pentru ea. {]i aminti de recenta ei plimbare prin
pãdure, de ura ei surdã deschizînd focul în toate direc\iile, gata sã rãneascã de-a
valma pe oricine-i sta în preajmã - chiar pe ea însã]i, tîrgul, pe locuitorii lui, pe
copiii locuitorilor lui.
Adevãrata ei \intã era însã una singurã: strãinul.
Sã se concentreze, sã tragã, sã se asigure cã a ucis prada. Pentru asta avea
nevoie de un plan - ar fi fost o nerozie sã spunã ceva în noaptea aceea, neob\inînd
altceva decît ca situa\ia sã scape de sub control. Se hotãrî sã amîne cu o zi
relatarea întîlnirii sale cu strãinul - dacã ar fi fost sã le-o dezvãluie totu]i
locuitorilor din Viscos.
{n noaptea aceea, cînd se duse sã încaseze banii pentru rîndul de bãuturã
pe care obi]nuia sã-l plãteascã strãinul, Chantal observã cã acesta îi strecurã un
bile\el. {l pãstrã în buzunar, prefãcîndu-se cã nu-i dã nici o importan\ã, de]i î]i
dãdea seama cã din cînd în cînd - ochii strãinului îi cãutau pe-ai ei, într-o
interoga\ie mutã. Jocul pãrea cã se inversase acum: situa\ia o controla ea,
alegîndu-]i cîmpul de luptã ]i ora bãtãliei. A]a procedau vînãtorii experimenta\i:
impuneau ei condi\iile, pentru ca prada sã vinã ea la ei.
Abia dupã ce se întoarse la ea în camerã, de astã datã cu senza\ia cã avea
sã doarmã foarte bine în noaptea aceea, despãturi bile\elul: bãrbatul îi cerea sã se
întîlneascã în acela]i loc unde se cunoscuserã.
Spunea în încheiere cã prefera sã vorbeascã cu ea între patru ochi. Dar
puteau sta de vorbã, dacã
asta ar fi fost dorin\a ei, ]i în prezen\a tuturora.
Chantal nu trecu cu vederea amenin\area; ba dimpotrivã, fu mul\umitã cã o
primise. Asta dovedea cã el începea sã-]i piardã controlul, deoarece bãrba\ii ]i
femeile cu adevãrat periculo]i nu procedeazã niciodatã astfel. Ahab, marele
pacificator al Viscos-ului, obi]nuia sã spunã: "Existã douã feluri de idio\i - cei care
renun\ã sã facã ceva pentru cã au primit o amenin\are ]i cei care cred cã fac ceva
pentru cã amenin\ã."
Rupse bile\elul în mici bucã\ele, îl aruncã în closet, trase apa, fãcu o baie cu
apa aproape clocotitã, se vîrî sub pãturi ]i zîmbi. Ob\inuse exact ce voia: sã se
întîlneascã din nou cu strãinul, pentru o conversa\ie între patru ochi. Dacã voia sã
afle cum sã-l înfrîngã, trebuia sã-l cunoascã mai bine.
Adormi aproape instantaneu - un somn profund, odihnitor, relaxat.
Petrecuse o noapte cu Binele, apoi o noapte cu Binele ]i cu Rãul, în fine, una cu
Rãul. Nici unul dintre cei doi nu ob\inuse vreun rezultat, ci rãmãseserã vii în
sufletul ei ]i acum începeau sã se lupte unul cu altul, pentru a demonstra care era
mai tare.
C@nd sosi strãinul, ploaia o pãtrunsese pe Chantal pînã la oase; furtuna
reîncepuse.
— Nu o sã vorbim despre vreme - zise ea. Plouã, dupã cum vezi. }tiu un loc
unde putem sta
de vorbã mai confortabil.
Se ridicã în picioare ]i scoase un sac de pînzã.
— Ai o pu]cã înãuntru - zise strãinul.
— Da.
— Vrei sã mã ucizi.
— Da, vreau. Nu ]tiu dacã voi reu]i, dar vreau cu tãrie. Arma însã am adus-o
cu alt scop: s-ar putea sã-mi iasã-n cale lupul blestemat, a] putea sã-l împu]c ]i a]
ajunge astfel sã fiu mai respectatã în Viscos. L-am auzit urlînd ieri noapte, de]i
nimeni nu mã crede.
— Ce e cu lupul ãsta blestemat?
Ea stãtu la îndoialã dacã sã-]i permitã sau nu mai multã intimitate cu
bãrbatul acela care îi era
în definitiv du]man. {]i aduse aminte de o carte despre artele mar\iale japoneze -
citea totdeauna ce uitau oaspe\ii la hotel, indiferent de subiect, de vroia sã-]i
risipeascã banii cumpãrînd cartea ta. Acolo stãtea scris cã cea mai bunã metodã
de a-\i slãbi adversarul este sã-l faci sã creadã cã de partea lui.
Umblînd prin ploaie ]i vînt, ea îi povesti istria. Cu doi ani în urmã, un bãrbat
din Viscos - mai exact fierarul satului - plecase sã se plimbe cînd, fãrã sã ]tie cum,
se pomenise fa\ã-n fatã cu un lup ]i cu puii lui. Bãrbatul se sperie, rupse o cracã ]i
se nãpusti asupra animalului. {n mod normal, lupul ar fi fugit, dar, cum era cu
pui]orii lui contraatacã ]i-l mu]cã de picior. Fierarul, un bãrbat cãruia meseria îi
pretindea o for\ã ie]itã din comun, reu]i sã-l izbeascã atît de violent, încît animalul
sfîr]i prin a da înapoi; lupul se afundã în pãdure cu pui cu tot ]i nu mai fu vãzut
niciodatã; tot ce se ]tia era cã avea un semn alb la urechea stingã.
— De ce e "blestemat"?
— De obicei animalele, chiar ]i cele mai fioroase, nu-i atacã pe oameni, cu
excep\ia unor situa\ii excep\ionale, ca în cazul acela, ca sã-]i apere puii.
Totu]i, dacã atacã ]i gustã sînge de om, devin periculoase; totdeauna î]i
doresc ]i mai mult, înceteazã sã mai fie animale sãlbatice ]i se transformã în
uciga]i. To\i cred cã, într-o bunã zi, lupul cu puii cu pricina va ataca din nou. I
"E povestea mea", gîndi strãinul.
Chantal fãcea tot posibilul sã meargã repede, cãci era mai tînãrã, mai
antrenatã ]i \inea sã aibã
avantajul psihologic de a-l obosi ]i umili pe bãrbatul care o înso\ea; el însã izbutea
sã men\inã ritmul pa]ilor ei. Chiar cînd gîfîi ni\el, nu-i ceru sã meargã mai încet.
Ajunserã la un mic cort de plastic verde, bine camuflat, utilizat de vînãtori
ca loc din care sã poatã - din prada. Se a]ezarã înãuntru, frec@ndu-]i n@inile
înghe\ate ]i suflînd în ele.
— Ce vrei? – zise ea. De ce mi-ai trimis biletul?
— Am sã-\i propun o ghicitoare: care dintre toate zilele vie\ii noastre nu vine
niciodatã?
Nici un rãspuns.
— Ziua de mîine. Se pare însã cã dumneata crezi cã ziua de mîine va veni ]i
cã vei putea amîna ceea ce \i-am cerut. Azi începe sfîr]itul de sãptãmînã; dacã
dumneata nu vei spune nimic, o voi face eu
însumi.
Chantal ie]i din refugiu, se opri la o distan\ã singurã de el, desfãcu sacul de
pînzã ]i scoase pu]ca.
Strãinul pãru a nu-i da nici o importan\ã.
— Dumneata ai scos aurul - continuã el. Dacã ar trebui sã scrii o carte
despre experien\a dumi-
tale, î\i închipui cã majoritatea cititorilor, avînd de înfruntat toate greutã\ile pe
care le înfruntã, fiind atît de des nedreptã\i\i de via\ã ]i de semeni, fiind sili\i sã
plãteascã ]coala copiilor ]i mîncarea de pe masã - crezi cã to\i oamenii ã]tia te-ar
lãsa sã fugi cu lingoul?
— Nu ]tiu - zise ea, introducînd un cartu] în armã.
— Nici eu. Ãsta e rãspunsul pe care-l doresc.
Fu introdus ]i al doilea cartu].
— E]ti gata sã mã ucizi, de]i ai încercat sã mã lini]te]ti cu povestea aia cu
lupul gãsit. Nu faci rãu, pentru cã asta înseamnã un rãspuns la întrebarea mea:
fiin\ele umane sînt în esen\ã rele, o simplã fãtucã dintr-un sat izolat e capabilã sã
comitã o crimã pentru bani. Am sã mor, dar acum ]tiu rãspunsul ]i mor împãcat.
— |ine-o - ]i-i dãdu strãinului arma. Nimeni nu ]tie cã te cunosc. Toate datele
din fi]a dumitale
sînt false. Po\i sã pleci cînd vrei ]i, dupã cît în\eleg, po\i sã te duci oriunde în lume.
Nu ai nevoie sã fi bun \inta]: ajunge sã îndrep\i pu]ca în direc\ia mea ]i sã ape]i pe
trãgaci. Cartu]ul e alcãtuit din numeroase bucã\ele de plumb care, de îndatã ce
pãrãsesc \eava, se rãspîndesc sub formã de con. Pot ucide pãsãri ]i fiin\e umane.
Po\i chiar sã prive]ti în altã parte, dacã nu vrei sã-mi vezi corpul ciuruit.
Bãrbatul puse degetul pe trãgaci, \inti spre ea ]i, spre surprinderea ei,
Chantal constatã cã \inea arma corect, ca un profesionist. Rãmaserã a]a vreme
îndelungatã, ea ]tiind cã un simplu pas gre]it sau o tresãrire provocatã de ivirea
nea]teptatã a unui animal puteau face ca degetul sã se punã în mi]care ]i arma sã
tragã. {n clipa aceea î]i dãdu seama de infantilismul gestului ei, încercînd sã
provoace doar din plãcerea de a provoca, zicîndu-]i cã nu era în stare sã facã ceea
ce le cerea sã facã celorlal\i.
Strãinul continua sã \inã arma îndreptatã spre ea, ochii nu îi clipeau, mîinile
nu-i tremurau. Acum era tîrziu - fie ]i pentru cã el era convins pesemne cã, în
definitiv, nu era o idee rea sã punã capãt
vie\ii acelei fete care-l sfidase. Chantal se pregãtea sã-l roage s-o ierte, dar
strãinul lãsã arma jos înainte ca ea sã apuce a spune ceva.
— Pot aproape sã-\i pipãi frica - zise el, înapoindu-i tinerei arma. Simt
mirosul transpira\iei care te scaldã, chiar dacã ploaia reu]e]te sã-l mascheze; ]i-\i
aud bãtãile inimii, care stã sã-\i sarã din piept, cu toate cã vîntul scuturã copacii ]i
face un zgomot infernal.
— Am sã fac ce mi-ai cerut astã-noapte – zise Chantal, prefãcîndu-se cã nu
auzea toate adevãrurile pe care tocmai i le spusese el. {n definitiv, ai venit la
Viscos pentru cã voiai sã afli mai multe despre propria dumitale naturã, sã ]tii
dacã e]ti bun sau rãu. Ceva \i-am ]i arãtat: în ciuda a tot ce
simt sau nu simt acum, dumneata ai fi putut apãsa pe trãgaci ]i totu]i n-ai fãcut-o.
}tii de ce? Pentru cã e]ti la]. Te folose]ti de ceilal\i ca sã-\i rezolvi propriile
conflicte, dar e]ti incapabil sã adop\i anumite atitudini.
— Un filozof german a spus odatã: "Pînã ]i Dumnezeu are un infern:
dragostea lui pentru oameni." Nu, nu sînt la]. Am apãsat trãgaciuri mult mai
periculoase decît cel al armei acesteia: mai bine zis, am fabricat arme mult mai
bune decît asta ]i le-am rãspîndit în toatã lumea. Am fãcut totul per
fect legal, ca tranzac\ii aprobate de guvern, cu aprobãri de export, cu impozitele
plãtite. M-am cãsãtorit cu o femeie pe care o iubeam, am avut douã fete
frumoase, niciodatã n-am delapidat nici mãcar un cent de la compania mea ]i
am ]tiut totdeauna sã pretind ceea ce mi se datora.
Spre deosebire de dumneata, care te consideri persecutatã de soartã, eu
am fost întotdeauna un
om capabil de ac\iune, în stare sã lupt cu numeroasele adversitã\i pe care le-am
înfruntat, sã pierd unele bãtãlii, sã cî]tig altele, dar ]i sã în\eleg cã victoriile ]i
înfrîngerile fac parte din via\a tuturora - afarã de cea a la]ilor, a]a cum ai spus
dumneata, de vreme ce unii ca ei nu pierd ]i nu cî]tigã niciodatã.
Am citit mult. Am frecventat biserica. Am fost om cu frica lui Dumnezeu, i-
am respectat porun-
cile. Eram directorul foarte bine plãtit al unei firme uria]e. Cum primeam
comisioane pentru fiecare tranzac\ie încheiatã, am cî]tigat destul ca sã-mi între\in
so\ia, fetele, nepo\ii ]i strãnepo\ii, deoarece comer\ul cu arme este afacerea cea
mai bãnoasã de pe lume. Cuno]team importan\a fiecãrei piese pe care-o vindeam,
a]a încît controlam personal afacerile; am descoperit cîteva cazuri de corup\ie, i-
am concediat pe cei implica\i ]i am întrerupt vînzãrile.
Armele mele erau fãcute pentru apãrarea ordinii, singurul mod de a asigura
progresul ]i dezvoltarea lumii, a]a gîndeam eu.
Strãinul se apropie de Chantal ]i-o prinse de umeri; voia ca ea sã-l priveascã
în ochi, sã în\elea-
gã cã spune adevãrul.
— Dumneata crezi pesemne cã fabrican\ii de arme sînt tot ce poate fi mai
rãu pe lume. Poate cã ai dreptate; realitatea e însã cã omul le folose]te încã de pe
vremea cavernelor - mai întîi ca sã ucidã animalele, apoi ca sã cucereascã puterea
asupra celorlal\i. Lumea a mai existat fãrã agriculturã, fãrã cre]tearea vitelor, fãrã
religie, fãrã muzicã -, dar niciodatã n-a existat fãrã arme.
Luã o piatrã de pe jos.
— Iat-o: prima dintre ele, dãruitã generos de Mama noastrã Natura celor
care trebuiau sã se confrunte cu animalele preistorice. O piatrã ca asta trebuie sã-
l fi salvat pe un om, iar omul ãsta, dupã nenumãrate genera\ii, a fãcut ca
dumneata ]i cu mine sã venim pe lume. Dacã el n-ar fi avut piatra asta carnivorul
asasin l-ar fi devorat ]i sute de milioane de in]i nu s-ar mai fi nãscut. Vîntul se
înte\i ]i ploaia era de-a dreptul supãrãtoare, dar ei continuau sã se priveascã drept
în ochi. Deci a]a cum multã lume îi criticã pe vînãtori, dar Viscos-ul îi prime]te cu
tot fastul din cauzã cã trãie]te de pe urma lor, a]a cum oamenii detestã sã vadã
tauri în arenã, dar se duc la mãcelãrie ca sã cumpere carne, pretinzînd cã
animalele au avut parte de o moarte "onorabilã", la fel multã lume îi criticã pe
fabrican\ii de arme, dar ace]tia vor continua sã existe atîta vreme cît va continua
sã existe fie ]i o singurã armã pe fa\a pãmîntului.
Cãci atîta timp cît ar mai exista una, ar trebui sã existe ]i altele, altminteri
echilibrul s-ar strica în mod periculos.
— Ce-au de-a face toate astea cu satul meu? - întrebã Chantal. Ce-au de-a
face cu încãlcarea po-
runcilor, cu crima, cu furtul, cu esen\a fiin\ei umane, cu Binele ]i cu Rãul?
Ochii strãinului se schimbarã, ca ]i cum ar fi fost inunda\i de o triste\e
profundã.
— Adu-\i aminte ce \i-am spus la început; m-am strãduit totdeauna sã-mi fac
afacerile în conformitate cu legile, mã consideram ceea ce se nume]te de obicei
"un om de bine". într-o dupã-amiazã am primit un telefon la biroul meu: o voce
femininã, suavã dar fãrã nici o urmã de emo\ie, zicea cã grupul ei terorist îmi
rãpise so\ia ]i fetele. Cereau în schimb ceea ce le puteam furniza eu: arme. Mi-au
cerut sa pãstrez secretul, mi-au spus cã familiei mele nu i se va întîmpla nimic
dacã urmez instruc\iunile pe care aveau sã mi le dea ei.
Femeia închise zicînd cã urma sã mã sune din nou peste o jumãtate de orã ]
i-mi ceru sã a]tept într-o anumitã cabinã telefonicã de la garã. {mi spuse sã nu-mi
fac griji peste mãsurã, toate erau bine tratate ]i aveau sã fie eliberate peste
cîteva ore - întrucît tot ce trebuia sã fac era sã trimit un mesaj electronic la una
din filialele noastre dintr-o anumitã \arã. Nici nu era vorba de un furt, ci de o
vînzare legalã care putea trece total neobservatã în compania pentru care lucram.
Ca un cetã\ean educat în respectul legilor ]i obi]nuit sã se simtã apãrat de
ele, primul lucru pe care l-am fãcut a fost sã anun\ poli\ia. O clipã mai tîrziu nu
mai eram stãpîn pe ac\iunile mele, mã transformasem într-un ins incapabil sã-]i
protejeze propria familie, universul meu era populat acum de voci anonime ]i
apeluri telefonice frenetice. Cînd m-am dus la cabina indicatã, o veritabilã armatã
de tehnicieni fãcuserã deja legãtura dintre cablul telefonic subteran ]i aparatura
cea mai modernã cu putin\ã, astfel încît sã poatã identifica instantaneu locul de
unde venea apelul. Erau pregãtite de decolare elicoptere, erau plasate ma]ini în
puncte strategice ca sã întrerupã traficul, oameni antrena\i ]i înarma\i pînã-n din\i
fuseserã pu]i în alertã maximã.
Douã guverne diferite, de pe continente îndepãrtate, fuseserã în]tiin\ate de
întîmplare ]i interziseserã orice negociere; tot ce aveam de fãcut era sã primesc
ordine, sã repet frazele ce-mi erau comunicate, sã mã comport a]a cum îmi
cereau specia înainte de sfîr]itul zilei, ascunzãtoarea unde erau \inute ostaticele a
fost invadatã, ]i rãpitorii - doi tineri ]i o fatã, aparent fãrã nici o experien\ã, simple
piese eliminabile ale unei puternice organiza\ii politice - erau mor\i, ciurui\i de
gloan\e.
Avuseserã însã timp sã le execute pe so\ia ]i pe fiicele mele. Dacã ]i
Dumnezeu are un infern, ]i anume dragostea lui pentru oameni, orice om are un
infern la îndemînã, ]i anume dragostea pentru pro-
pria-i familie.
Bãrbatul fãcu o pauzã: se temea cã nu-]i va mai stãpîni glasul ]i va
manifesta o emo\ie pe care \inea sã ]i-o ascundã. De îndatã ce izbuti sã-]i revinã,
continuã:
— Atît poli\ia cît ]i rãpitorii folosiserã arme fabricate de industria mea.
Nimeni nu ]tie cum de au ajuns în mîinile terori]tilor, dar asta n-are nici o
importan\ã; erau acolo. In pofida eforturilor mele, a luptei mele pentru ca totul sã
fie conform celor mai rigide norme de produc\ie ]i vînzare, familia mea fusese
ucisã de ceva ce fusese vîndut de mine cîndva, poate în timp ce luam prînzul în
restaurantul cel mai scump, discutînd despre vreme sau despre politica mondialã.
O nouã pauzã. Cînd reluã, pãrea cã vorbe]te altcineva, ca ]i cum nimic din
toate acelea n-ar fi avut legãturã cu el:
— Cunosc bine arma ]i muni\ia folositã pentru uciderea familiei mele ]i ]tiu
unde au tras: în piept. C@d intrã, glon\ul face doar un mic orificiu, mai mic decît
lã\imea degetului dumitale mic. Cînd loveste însã primul os, se împarte în patru ]i
fiecare dintre fragmente se îndreaptã în altã direc\ie, distrugînd cu violen\ã tot ce
întîlne]te în cale: rinichi, ficat, plãmîni. De fiecare datã cînd atinge ceva foarte
rezistent, cum ar fi o vertebrã, î]i schimbã iar direc\ia, antrenînd de obicei
fragmente lipite de el ]i mu]chi distru]i - pînã cînd ajunge sã iasã. Fiecare dintre
cele patru orificii de ie]ire este aproape de mãrimea unui pumn, iar glon\ul încã
mai are for\a de a împrã]tia prin încãpere fî]iile de \esuturi, carne ]i oase care se
lipiserã de el în timp ce strãbãtea interiorul corpului.
Totul dureazã mai pu\in de douã secunde; douã secunde ca sã mori s-ar
putea sã nu parã mult, dar nu a]a se mãsoarã timpul. în\elegi, sper.
Chantal dãdu afirmativ din cap.
— Mi-am pãrãsit postul la sfîr]itul anului. Am cãlãtorit în lungul ]i-n latul
pãmîntului, plîngîn-
du-mi de unul singur durerile, întrebîndu-mã cum de e capabilã de atâta rãutate
fiin\a umanã. Am pier-
dut lucrul cel mai însemnat pe care-l poate avea un om: credin\a în aproapele sãu.
Am rîs ]i am plîns de ironia lui Dumnezeu, de felul cum mi-a arãtat, într-un chip
atît de absurd, cã sînt o unealtã a Binelui ]i-a Rãului.
Toatã capacitatea de compasiune mi-a dispãrut ]i inima îmi este uscatã
acum; îmi e totuna dacã trãiesc sau dacã mor. Dar, de dragul so\iei ]i al fiicelor
mele, trebuie sã în\eleg mai înainte ce anume s-a întîmplat în ascunzãtoarea
aceea. {n\eleg cã po\i ucide din urã sau din iubire, dar a]a, fãrã nici un motiv,
doar pentru afaceri?
Poate \i se pare naiv - în definitiv oamenii se ucid zilnic unii pe al\ii pentru
bani -, dar nu asta mã intereseazã, eu unul nu mã gîndesc decît la so\ia si la
fiicele mele. Vreau sã ]tiu ce era în mintea acelor terori]ti. Vreau sã ]tiu dacã, la
un moment dat li s-ar fi putut face milã ]i le-ar fi lãsat sã plece, cu atît mai mult cu
cît rãzboiul acela nu era cu familia mea. Vreau sã ]tiu dacã existã o frac\iune de
secundã, în înfruntarea dintre Rãu ]i Bine, cînd Binele ar putea învinge.
— De ce Viscos? De ce satul meu?
— De ce armele din fabrica mea, cînd sînt atîtea alte fabrici de armament în
lume, unele chiar nesupuse nici unui fel de control guvernamental?
Rãspunsul e simplu: din întâmplare. Aveam nevoie de-o a]ezare micã unde
toatã lumea se cunoa]te ]i se în\elege bine. {n clipa cînd vor afla de recompensã,
Binele ]i Rãul vor sta din nou fa\ã-n fa\ã ]i ceea ce s-a întîmplat în ascunzãtoarea
aceea se va întîmpla ]i în satul dumitale.
Terori]tii erau încercui\i ]i pierdu\i; chiar ]i în situa\ia asta, au ucis ca sã
îndeplineascã un ritual inutil ]i gol. Satul dumitale are ceea ce mie nu mi s-a
oferit: posibilitatea unei alegeri. Cei de aici vor fi încercui\i de dorin\a banilor, pot
crede cã au misiunea de a-]i apãra ]i salva ora]ul -, dar ]i a]a tot vor mai avea ]
ansa de a hotãrî dacã-]i vor ucide sau nu ostaticul. Vreau sã ]tiu dacã al\i oameni
ar fi ac\ionat altfel decît au fãcut-o tinerii aceia nenoroci\i ]i seto]i de sînge.
A]a cum am spus la prima noastrã întîlnire, istoria unui om este istoria
întregii omeniri. Dacã existã compasiune, voi în\elege cã destinul a fost crud cu
mine, dar alteori el poate fi blînd cu al\ii. Asta nu va schimba deloc ceea ce simt,
nu-mi va aduce familia înapoi, dar cel pu\in voi îndepãrta diavolul care se \ine scai
de mine ]i-mi anuleazã speran\a.
— }i de ce vrei sã ]tii dacã sînt capabilã sã te jefuiesc?
— Din acela]i motiv. Poate cã dumneata împãr\i lumea în crime u]oare ]i
crime grave: nu e a]a. Cred cã ]i terori]tii împãr\eau lumea în felul acesta:
socoteau cã ucid pentru o cauzã, nu doar pentru plãcere, dragoste, urã sau bani.
Dacã dumneata ai lua lingoul de aur, ar trebui sã-\i justifici pãcatul fa\ã de
dumneata, apoi fa\ã de mine, iar eu a] în\elege felul cum asasinii ]i-au justificat
între ei uciderea fiin\elor mele iubite. Ai vãzut pesemne cã, în to\i ace]ti ani, am
încercat sã în\eleg ce anume s-a întîmplat; nu ]tiu dacã asta îmi va aduce
împãcarea, dar nu vãd altã alternativã.
— Dacã a] fura lingoul, nu m-ai mai vedea niciodatã.
Pentru prima oarã în vreo jumãtate de orã de cînd stãteau de vorbã, strãinul
schi\ã un zîmbet.
— Am lucrat în industria de armament, nu uita. Asta include ]i serviciile
secrete.
Bãrbatul o rugã sã-l conducã iarã]i pînã la pîrîu - se rãtãcise, nu mai ]tia
cum sã se întoarcã.
Chantal luã pu]ca - împrumutatã de la un prieten, sub pretextul cã,
sim\indu-se foarte încordatã,
voia sã vadã dacã se putea destinde vînînd – o puse la loc în sacul de pînzã ]i
începu sã coboare.
Nu schimbarã nici o vorbã pe durata drumului. Cînd ajunserã iarã]i la pîrîu,
strãinul î]i luã rãmas-bun: .
— {n\eleg cã e]ti în întirziere, dar nu mai pot a]tepta în\eleg ]i faptul cã,
pentru a lupta cu dum-
neata însã\i, aveai nevoie sã mã cuno]ti mai bine: acum mã cuno]ti.
Sînt un om care strãbate pãmîntul cu un diavol alãturi; ca sã-l îndepãrtez
sau ca sã-l accept definitiv, trebuie sã rãspund la anumite întrebãri.
Furculi\a bãtu fãrã încetare în pahar. To\i cei care se aflau în barul în\esat în
seara aceea de vineri îsi îndreptarã privirile în direc\ia sunetului; era domni]oara
Prym care le cerea sã facã lini]te.
Tãcerea s-a a]ternut imediat. Niciodatã, în nici o împrejurare din istoria
satului, o fatã a cãrei unicã obliga\ie era sã-i serveascã pe oaspe\i nu se
comportase a]a.
"Ar fi bine sã aibã ceva important de spus", gîndi patroana hotelului. "Dacã
nu, o dau afarã pe loc, în ciuda promisiunii pe care i-am fãcut-o bunicã-sii de-a nu
o lãsa niciodatã fãrã sprijin."
— A] vrea sã mã asculta\i - zise Chantal -. Vã voi spune o poveste pe care o ]
ti\i cu to\ii, afarã de oaspetele nostru - arãtã ea în direc\ia strãinului. Apoi voi
povesti o istorie pe care nimeni dintre dumneavoastrã n-o ]tie, cu excep\ia
oaspetelui. C@nd voi termina cele douã istorisiri, vã revine dumneavoastrã sã
judeca\i dacã am fãcut rãu cã v-am întrerupt odihna meritatã a unei nop\i de
vineri, dupã o sãptãmînã de muncã istovitoare.
"Ce afirma\ie riscantã" - gîndea preotul.
"N-are cum sã ]tie ceva ce sã nu ]tim ]i noi. Chiar dacã e o biatã orfanã, o
tînãrã fãrã posibilitã\i în via\ã, patroana hotelului o sã fie greu de convins sã o mai
\inã în slujbã."
Dar poate nu, reflectã el din nou. To\i cãdem în pãcat urmeazã douã, trei zile
de mînie, iar apoi totul este iertat; nici n-ar gãsi în tot satul pe cineva care sã
poatã munci aici. Era o slujbã pentru o persoanã tînãrã, or, în Viscos nu mai
existau tineri.
— Viscos are trei strãzi, o micã pia\ã cu o cruce, cîteva case în ruinã, o
bisericã cu un cimitir alãturi - începu ea.
— Un moment! - zise strãinul.
Scoase din buzunar un mic reportofon, îl puse în func\ie ]i-l lãsã pe masã.
— Mã intereseazã orice despre istoria Viscos-ului. Nu vreau sã pierd nici o
vorbã, a]a încît sper sã nu te incomodeze cã înregistrez.
Chantal nu ]tia dacã sã se simtã incomodatã sau nu, dar nu avea timp de
pierdut. Se lupta de ore întregi cu temerile ei, pînã la urmã î]i luase inima în din\i ]
i nu mai putea fi întreruptã.
— Viscos are trei strãzi, o micã pia\ã cu o cruce, cîteva case în ruinã, altele
bine între\inute, un hotel, o cutie po]talã, o bisericã cu un mic cimitir alãturi.
Cel pu\in, acum fãcuse o descriere mai cuprinzãtoare. Nu mai era chiar atît
de nervoasã.
— A]a cum ]tim cu to\ii, aici era un cuib de r`fãtori Pînã cînd marele nostru
legislator Ahab, dupã ce a fost convertit de cãtre Sfîntul Savin, a izbutit sã-l
transforme în acest tîrgu]or unde trãiesc numai bãrba\i ]i femei de bunã-credin\`.
Ceea ce strãinul nostru nu ]tie ]i voi spune eu acuma este metoda folositã de
Ahab ca sã-]i punã în practicã ideea. N-a încercat niciodatã sã convingã pe cineva,
deoarece cuno]tea firea oamenilor ]tia cã aveau sã confunde cinstea cu
slãbiciunea ]i asta îi putea pune sub semnul întrebãrii puterea. A chemat, a]adar,
cî\iva dulgheri dintr-un sat vecin, le-a dat o hîrtie cu un desen pe ea ]i le-a
poruncit sã construiascã ceva pe locul unde astãzi se înal\ã crucea. Zi ]i noapte,
vreme de vreo zece zile, locuitorii din sat auzeau zgomotul de ciocane, vedeau
oameni tãind cu fierãstrãul bucã\i de lemn, îmbinîndu-le, gãurindu-le cu dornul.
Dupã zece zile, uria]a construc\ie misterioasã fu montatã în mijlocul pie\ei ]i
acoperitã cu o pînzã. Ahab îi convocã pe to\i locuitorii din Viscos spre a fi de fa\ã la
inaugurarea monumentului.
Solemn, fãrã nici un discurs, el trase jos pînza: era o spînzurãtoare. Cu
frînghie, chepeng ]i tot dichisul. Nou-nou\ã, datã cu cearã de albine ca sã poatã
rezista mult timp la intemperii. Profitînd de mul\imea ce se îmbulzea acolo, Ahab
dãdu citire unei serii de legi care îi protejau pe agricultori, încurajau cre]terea
vitelor, îl rãsplãtea pe oricine aducea noi me]te]uguri în Viscos, adãugind cã, de
atunci încolo, trebuiau sã facã o muncã cinstitã sau sã plece în alt ora]. Atîta
spuse, nu men\iona nici o singurã datã "monumentul" pe care tocmai îl
inaugurase; Ahab era un om care nu credea în amenin\ãri.
La sfîr]itul înt@lnirii se formaserã mai multe grunuri" majoritatea credea cã
Ahab fusese în]elat de cãtre sfînt, nu mai avea curajul dinainte ]i cã se impunea
sã fie omorît. {n zilele care au urmat, se pu-
serã la cale multe planuri în acest scop. To\i erau însã nevoi\i sã contemple
spînzurãtoarea din centrul pie\ei ]i se întrebau: ce cãuta ea acolo? Oare fusese
ridicatã pentru cei care nu vor accepta noile legi? Cine e de partea lui Ahab ]i cine
nu? Avem oare spioni printre noi? Spînzurãtoarea se uita la tîrgove\i ]i tîrgove\ii se
uitau la spînzurãtoare. {ncetul cu încetul, curajul ini\ial al rebelilor fãcu loc fricii;
to\i cuno]teau reputa\ia lui Ahab, ]tiau cã era implacabil în hotãrîrile sale. Unii
pãrãsirã ora]ul, al\ii se hotãrîrã sã încerce noile îndeletniciri care le fuseserã
sugerate, pur ]i simplu pentru cã nu aveau unde sã se ducã sau din pricina umbrei
aruncate de acel instrument al mor\ii din centrul pie\ei. La o vreme dupã aceea,
Viscos era pacificat, se transformase într-un mare centru comercial de frontierã,
începu sã exporte cea mai bunã lînã ]i sã producã grîu de prima calitate.
Spînzurãtoarea rãmase locului vreme de zece ani. Lemnul rezista bine, dar
frînghia era periodic schimbatã cu una nouã. N-a fost niciodatã folositã. Ahab n-a
fãcut niciodatã vreo aluzie la ea. A fost de-ajuns imaginea ei ca sã transforme
curajul în fric`, încrederea în suspiciune, pove]tile de vitejie în murmure de
supunere. La capãtul a zece ani, cînd legea se statornicise definitiv în Viscos,
Ahab a poruncit ca spînzurãtoarea sã fie distrusã si sã se ridice in locul ei o cruce.
Chantal fãcu o pauzã. {n barul complet amu\it se auzirã aplauzele izolate
ale strãinului.
— Frumoasã istorie - zise el. Ahab cuno]tea cu adevãrat natura umanã: nu
voin\a de a respecta legile face ca toatã lumea sã se comporte a]a cum pretinde
societatea, ci teama de pedeapsã. Fiecare dintre noi poartã în sine aceastã
spînzurãtoare.
— Azi, pentru cã mi-a cerut-o strãinul, smulg crucea ]i pun în locul ei altã
spînzurãtoare în mijlocul pie\ei - continuã fata.
— Carlos - zise cineva. îl cheamã Carlos ]i ar fi mai politicos sã-i folose]ti
numele decît sã-i zici "strãinul".
— Nu-i cunosc numele. Toate datele din fi]a de la hotel sînt false. N-a plãtit
niciodatã cu carte de credit. Nu ]tim de unde vine ]i unde se duce; pînã ]i
convorbirea telefonicã la aeroport poate fi o minciunã.
To\i î]i întoarserã ochii cãtre bãrbat; el continua sã o priveascã \intã pe
Chantal.
— Totu]i, cînd a spus adevãrul, nimeni dintre voi nu l-a crezut; a lucrat într-
adevãr pentru o fa-
bricã de armament, a trãit multe aventuri, a avut diferite personalitã\i, de la
aceea de tatã iubitor la acela de afacerist nemilos. Voi to\i, trãind aici, nu pute\i
în\elege cã via\a e mult mai complicatã ]i mai bogatã decît vã imagina\i.
"Fata asta ar face mai bine sã se explice", gîndi stãpîna hotelului. }i Chantal
se explicã:
— Acum patru zile, el mi-a arãtat zece lingouri de aur foarte mari. Cu ele s-
ar putea asigura vii-
torul tuturor locuitorilor din Viscos pe urmãtorii ]aizeci de ani, s-ar putea aduce
ameliorãri importante în sat, s-ar putea construi un parc pentru ronii în speran\a
cã ei se vor întoarce într-o bunã zi sã ne populeze a]ezarea. Apoi, le-a ascuns în
pãdure, dar eu nu ]tiu unde anume.
Din nou se întoarserã cu to\ii cãtre strãin; de asta datã, îi privi ]i el ]i dãdu
afirmativ din cap.
— Aurul acesta va fi al Viscos-ului dacã, în urmãtoarele trei zile, va fi ucis
cineva aici. Dacã nu va muri nimeni, strãinul va pleca, luîndu-]i comoara cu el.
Asta e. Gata, am spus tot ce aveam de spus ]i am reinstalat spînzurãtoarea
în pia\ã. Doar cã de astã datã ea nu stã acolo ca sã evite o crimã, ci ca sã fie
atîrnat de ea un nevinovat, iar sacrificiul acestui nevinovat sã aducã prosperitatea
în localitate.
Oamenii se întoarserã pentru a treia oarã cãtre strãin; el îi confirmã iarã]i
spusele, dînd afirmativ din cap.
— Fata asta ]tie sã povesteascã - zise el, oprind reportofonul ]i punîndu-]i-l
la loc în buzunar. Chantal reveni la chiuvetã ]i începu sã spele paharele. {n
Viscos parcã se oprise timpul; nimeni
nu zicea nimic. Unicul sunet care se auzea era cel al apei curgînd, al paharelor de
sticlã puse pe tejgheaua de marmurã, al vîntului îndepãrtat bãtînd în ramurile
desfrunzite ale copacilor.
Primarul rupse tãcerea:
— Sã chemãm poli\ia.
— N-ave\i decît - zise strãinul. Am aici o band` înregistratã. Singurul meu
comentariu a fost ur-
mãtorul: "Fata asta ]tie sã povesteascã."
— Urca\i, vã rog, în camera dumneavoastrã strînge\i-vã lucrurile ]i pleca\i
numaidecît din localitate - îi ceru patroana hotelului.
— Am plãtit pentru o sãptãmînã, o sãptãmînã voi rãmîne. Chiar dacã ar fi
nevoie sã chem poli\ia.
— V-a\i gîndit cã cel asasinat s-ar putea sã fi\i dumneavoastrã?
— Sigur. }i pentru mine n-are nici cea mai micã importan\ã. Dar dacã ve\i
face a]a ceva, ve\i comite o crimã ]i nu ve\i primi niciodatã recompensa fãgãduitã.
Unul cîte unul, clien\ii obi]nui\i ai barului plecarã, începînd cu cei mai tineri ]i
terminînd cu cei
mai bãtrîni. Rãmaserã doar Chantal ]i strãinul.
Ea î]i luã geanta, î]i puse haina, merse pînã la u]ã ]i se întoarse cãtre el:
— Dumneata e]ti un om care a suferit ]i vrea sã se rãzbune - zise ea. Inima
î\i e moartã, sufle-
tul în întuneric. Diavolul care te înso\e]te surîde acum, pentru cã faci jocul pus la
cale de el.
— {\i mul\umesc cã ai fãcut ce te-am rugat. }i cã ai povestit istoria
interesantã ]i adevãratã de-
spre spînzurãtoare.
— {n pãdure, mi-ai spus cã vrei sã afli rãspunsul la unele întrebãri, dar dupã
felul cum \i-ai con-
struit planul, numai rãutatea este recompensatã; dacã nu va fi nimeni ucis, Binele
nu se va alege decît cu laudele. Dupã cum ]tii, laudele nu saturã gurile flãmînde ]i
nu readuc la via\ã ora]ele în declin. Dumneata nu cau\i rãspunsul la o întrebare, ci
rare, confirmarea unui lucru în care dore]ti cu disperare- toatã lumea e rea.
Privirea strãinului se schimbã, iar Chantal obvã..
— Dacã toatã lumea e rea, tragedia prin care ai trecut se justificã - urmã ea.
Ar fi mai lesne sã accep\i pierderea so\iei ]i a fiicelor dumitale. Dacã existã însã
oameni buni, atunci via\a î\i va fi insuportabilã, oricît ai sus\ine contrariul; pentru
cã destinul \i-a întins o cursã ]i ]tii cã nu ai meritat-o. Nu vrei sã vezi revenind
lumina, ci certitudinea cã nu existã nimic altceva decît întunericul.
— Unde vrei sã ajungi? - glasul îi trãda o nervozitate stãpînitã.
— La un pariu mai corect. Dacã, timp de trei zile, nu va fi nimeni asasinat,
ora]ul va primi oricum cele zece lingouri de aur. Ca premiu pentru integritatea
locuitorilor sãi.
Strãinul rîse.
— }i eu îmi voi primi lingoul meu, ca rãsplatã pentru cã am luat parte la
jocul ãsta sordid.
— Nu sînt prost. Dacã a] accepta asta, primul lucru pe care l-ai face ar fi sã
te duci afarã ]i sã le
poveste]ti tuturora.
— E un risc. Dar nu o voi face; jur pe bunica ]i pe mîntuirea mea ve]nicã.
— Nu e de ajuns. Nimeni nu ]tie dacã Dumnezeu ascultã jurãmintele sau
dacã existã mîntuire
ve]nicã.
— Vei ]ti cã n-am fãcut-o fiindcã am ridicat o nouã spînzurãtoare [n mijlocul
ora]ului meu. Orice afec\iune ar fi u]or de vãzut. }i oricum, chiar dacã a] pleca
acum ]i le-a] povesti tuturora ceea ce tocmai am vorbit, nimeni n-ar crede; la fel
ar fi dac` ai sosi în Viscos cu toatã comoara aceea ]i-ai spune: "Privi\i, tot ce
vede\i aici e-al vostru, indiferent cã face\i sau nu ce vã cere strãinul." Bãrba\ii si
femeile de-aici sînt obi]nui\i sã munceascã din greu sã cî]tige cu sudoarea frun\ii
fiecare bãnu\ ]i nu vor accepta niciodatã posibilitatea unei comori cãzute din cer.
Strãinul î]i aprinse o \igarã, bãu ce-i mai rãmãsese în pahar, se ridicã de la
masã. Chantal a]tepta rãspunsul cu u]a deschisã, frigul pãtrundea în bar.
— Voi observa orice în]elãtorie - zise el. Sunt un om obi]nuit sã mã lupt cu
oamenii, ca ]i Ahab
al dumitale.
— Sînt sigurã. Asta înseamnã cã spui "da", încã o datã în noaptea aceea el
î]i manifestã acordul doar printr-o înclinare a capului.
— }i încã ceva: dumneata încã mai crezi cã omul poate fi bun. {n caz
contrar, n-ai fi montat toatã stupiditatea asta ca sã te convingi singur.
Chantal închise u]a, o porni pe unica stradã a satului - complet pustie -
plîngînd în hohote nestãpînite. Fãrã sã vrea, pînã la urmã fusese ]i ea prinsã în joc;
pariase cã oamenii sînt buni, în pofida rãutã\ii atotprezente în lume. Nu i-ar fi
povestit niciodatã nimãnui ceea ce tocmai vorbise cu strãinul fiindcã acum avea
nevoie ]i ea sã afle rezultatul.
}tia cã - în ciuda strãzii pustii - din spatele perdelelor ]i din odãile cu
luminile stinse, toate privirile din Viscos o înso\eau pînã la ea acasã. N-avea nici o
importan\ã; era mult prea întuneric ca s-o
poatã vedea plîngînd.
Bãrbatul deschise fereastra de la camerã ]i se aplecã peste pervaz pentru
ca frigul sã înãbu]e mãcar pentru cîteva clipe glasul diavolului sãu.
Nu izbuti, dupã cum se a]tepta, întrucît diavolul era mai agitat ca oricînd din
pricina celor spuse
cu pu\in timp în urmã de cãtre tînãra femeie. Pentru prima oarã în atî\ia ani îl vãzu
slãbit ]i observã cum se îndepãrta, dar numai pentru scurt timp, cãci se întoarse
numaidecît, nici mai puternic, nici mai slãbit, cu aceea]i comportare obi]nuitã. I se
instalase în partea stîngã a creierului, exact partea care controleazã logica ]i
ra\ionamentul, dar niciodatã nu se lãsase vãzut fizic, astfel încît era obligat sã-]i
imagineze cum va fi arãtînd. {ncercã sã ]i-l reprezinte în mii de feluri diferite, de
la diavolul conven\ional cu coarne ]i coadã, pînã la o tînãrã blondã cu pãrul
cîrlion\at. Pînã la urmã alesese ca imagine un tînãr de vreo douãzeci de ani, în
pantaloni negri, cãma]ã albastrã ]i beretã verde, pusã neglijent peste pãrul negru.
Glasul i-l auzise pentru prima oarã pe o insulã, unde ajunsese curînd dupã
ce-]i pãrãsise grupul;
era pe plajã, suferind, dar încercînd cu disperare sã creadã cã durerea va avea
totu]i un sfîr]it, cînd îi fu dat sã vadã cel mai frumos apus de soare din via\a sa.
Exact atunci deznãdejdea i-a revenit mai intensã ca niciodatã ]i s-a prãbu]it în
abisul cel mai adînc al sufletului - pentru cã o asemenea înserare merita sã fie
admiratã de so\ia ]i de fiicele sale. Plînse nestãpînit ]i presim\i cã niciodatã nu
avea sã mai iasã din fundul acelui pu\.
Atunci, o voce simpaticã, prietenoasã îi spuse cã nu era singur, cã tot ce i se
întîmpla avea un sens ]i sensul acesta era anume sã demonstreze cã destinul
fiecãruia este prestabilit. Tragedia survine totdeauna ]i nimic din ceea ce facem
nu poate schimba nici o iotã din rãul care ne a]teaptã.
"Binele nu existã: virtutea nu este decît una din fe\ele terorii", spunea
vocea. "Cînd omul în\elege asta, î]i dã seama cã lumea nu este altceva decît o
glumã a lui Dumnezeu."
Apoi, vocea - care s-a autoidentificat cu principele acestei lumi, singurul
care ]tie ce se petrece
pe pãmînt - începu sã-i arate persoanele aflate în preajma lui pe plajã. Vrednicul
tatã de familie, care-]i împacheta în acel moment lucrurile ]i-]i ajuta copiii sã
ridice un adãpost ]i cãruia i-ar plãcea sã aibã o legãturã cu secretara lui, dar era
îngrozit de reac\ia so\iei sale. Femeia, cãreia i-ar plãcea sã munceascã ]i sã fie
independentã, dar era terorizatã de reac\ia so\ului ei. Copiii care se purtau
frumos, de groaza pedepselor. Fata care citea o carte, singurã sub un cort,
simulînd nepãsarea, dar îngrozitã fiind în adîncul sufletului de posibilitatea de a-]i
petrece restul vie\ii în singurãtate. Bãiatul cu racheta, exersîndu-]i corpul, îngrozit
de obliga\ia de a trãi conform a]teptãrilor pãrin\ilor sãi. Chelnerul care servea
bãuturi tropicale clien\ilor boga\i sfera îngrozit la gîndul cã oricînd putea fi
concediat. Tînãra care voia sã fie balerinã, dar urma o facultate de drept din
pricinã cã îi era groazã sã înfrunte criticile vecinilor. Bãtrînul care nu fuma ]i nu
bea, zicînd cã a]a se sim\ea mult mai bine, pe cînd în realitate spaima de moarte îi
vuia ca vîntul în urechi. So\ii care trecurã alergînd, împro]cînd cu picioarele apa
valurilor, cu zîmbetul pe buze ]i groaza ascunsã cã vor ajunge bãtrîni,
neinteresan\i, neputincio]i. Bãrbatul care-]i opri ]alupa în fa\a tuturora ]i le fãcu
semn cu mîna, zîmbind, ars de soare, cuprins de groaza cã ]i-ar putea pierde banii
de la o orã la alta. Patronul hotelului, care contempla din biroul sãu toatã scena
aceea paradisiacã, încercînd sã-i facã pe to\i mul\umi\i ]i entuziasma\i, ]i care
pretindea eforturi imense din partea contabililor sãi, îngrozit la gîndul cã oricît ar fi
fost el de cinstit - oamenii guvernului tot aveau sã-i gãseascã în actele contabile
erorile dorite de ei. Groazã în fiecare dintre acele persoane de pe plaja magnificã,
la ceasul unui apus care-\i tãia respira\ia. Groazã de a rãmîne singur, groazã de
întunericul care le umplea imagina\ia cu diavoli, groazã de a face ceva neprevãzut
în codul bunelor maniere, groazã de judecata lui Dumnezeu, groazã de
comentariile oamenilor, groazã de justi\ia care pedepsea orice gre]ealã, groazã de
a risca ]i a pierde, groazã de a cî]tiga ]i de a trebui sã convie\uie]ti cu invidia,
groazã de a iubi ]i de a fi resping groazã de a cere o mãrire de salariu, de-a
accepta o invita\ie, de a merge în locuri necunoscute, de a nu reu]i sã vorbe]ti o
limbã strãinã, de a nu fi capabil sã-i impresionezi pe ceilal\i, de a îmbãtrîni, de a
muri, de a fi remarcat pentru defectele tale, de a nu fi remarcat pentru calitã\ile
tale, de a nu fi remarcat nici pentru defectele, nici pentru calitã\ile tale.
Groazã, groazã, groazã. Via\a era un regim al terorii, în umbra ghilotinei.
"Sper ca asta sã te mai
lini]teascã", auzise cã-i spunea diavolul. "To\i sunt teroriza\i; nu e]ti tu singurul.
Unica deosebire este cã tu ai trecut prin ce era mai greu, tot ce era mai de temut
\i s-a transformat în realitate. N-ai nimic de pierdut, pe cînd to\i cei ce se aflã pe
plaja asta trãiesc cu groaza în suflet, unii mai con]tien\i, al\ii încercînd s-o ignore,
to\i însã ]tiind cã ea existã ]i cã-i va lovi în cele din urmã."
Oricît ar fi pãrut de incredibil, cele auzite îl fãcurã sã se simtã mai u]urat, ca
]i cum suferin\a al-
tora i-ar fi diminuat durerea personalã. De atunci încolo, prezen\a diavolului îi
devenise tot mai constantã. Convie\uia cu el de doi ani ]i con]tiin\a cã îi pusese
complet stãpînire pe suflet nu-i producea
nici bucurie, nici triste\e.
Pe mãsurã ce se familiariza cu prezen\a diavolului, cãuta sã afle mai multe
despre originea Rãu-
lui, dar nici una din întrebãrile sale nu-]i gãsea un rãspuns precis: "E zadarnic sã
încerci sã. afli de ce exist. Dacã vrei neapãrat o explica\ie, î\i pot spune cã eu sunt
mijlocul gãsit de Dumnezeu cu scopul de a se pedepsi pentru hotãrîrea, luatã într-
un moment de neaten\ie, de a crea Universul."
Deoarece diavolul nu vorbea mult despre sine, omul începu sã caute orice
referire privitoare la
infern Descoperi cã majoritatea religiilor aveau ce se putea numi "un loc de
pedeapsã", unde trece sufletul nemuritor dupã comiterea unor crime împotriva
societã\ii (totul pãrea sã fie o chestiune de societate, nu de individ). Unele ziceau
cã, o datã despãr\it de trup, sufletul trecea un rîu, întîlnea un cîine, intra pe o
poartã prin care n-avea sã mai iasã nicicînd. Cadavrul fiind pus într-un mormînt,
locul acesta de chinuri era îndeob]te considerat ca fiind întunecos ]i situat în
interiorul pãmîntului; datoritã vulcanilor, se ]tia cã acest interior era plin de foc, în
rest îi revenise imagina\iei umane sã creeze flãcãrile care-i torturau pe pãcãto]i.
Una dintre cele mai interesante descrieri ale osîndirii o gãsise într-o carte
arabã: acolo stãtea scris cã, o datã afarã din trup, sufletul trebuie sã pã]eascã pe
o punte ascu\itã ca tãi]ul unui cu\it, pe latura din dreapta a raiului, iar pe latura
din stînga o serie de cercuri care conduc în bezna dinlãuntrul pãmîntului. {nainte
de a trece puntea (cartea nu explica unde duce aceasta), fiecare trebuie sã-]i
poarte virtu\ile în mîna dreaptã ]i pãcatele în stînga - dezechilibrul ar face ca
sufletul sã cadã în partea cãtre care îl împing actele sãvîr]ite pe pãmînt.
Cre]tinismul vorbea despre un loc de unde s-ar auzi plînset ]i scrî]net de
din\i. Iudaismul se refer` la o pe]terã destinatã unui numãr limitat de suflete - într-
o bunã zi iadul s-ar umple ]i lumea s-ar snr]i. Islamul vorbea de focul în care avem
sa fim cu to\ii ar]i, "doar dacã Dumnezeu nu vrea altfel". Pentru hindui]ti, infernul
nu era niciodat` un loc al chinurilor ve]nice/ de vreme ce ei credeau cã sufletul s-
ar reîncarna dupã o vreme ca sã-si rãscumpere pãcatele în acela]i loc unde le
sãvîr]ise cu alte cuvinte, în lumea aceasta. Oricum, ]i ei aveau douãzeci ]i unu de
locuri de suferin\ã în ceea ce obi]nuiau sã numeascã "pãmînturile de jos".
Budi]tii fãceau ]i ei distinc\ii între diferitele tipuri de pedepse pe care le
poate înfrunta sufletul opt iaduri de foc ]i opt complet înghe\ate, precum ]i un
tãrîm unde osînditul nu sim\ea nici frig, nici cãldurã, ci doar foame ]i sete fãrã de
sfîr]it.
Nimic însã nu era comparabil cu uria]a varietate pe care o concepuserã
chinezii; spre deosebire de ceilal\i - care situau iadul în interiorul pãmîntului -
sufletele pãcãto]ilor se duceau la un munte, numit Micul \arc de Fier, care era
înconjurat de altul, Marele \arc. In spa\iul dintre cei doi mun\i, existau opt mari
infernuri suprapuse, fiecare dintre ele controlînd cîte ]aisprezece infernuri mici
care, la rîndul lor, controlau zece milioane de infernuri subordonate. Chinezii
explicau de asemenea cã diavolii erau reprezenta\i de sufletele acelora care-]i
încheiaserã pedepsele.
De altfel, chinezii erau singurii care explicau într-un mod convingãtor
originea diavolilor – ei erau rãi pentru cã experimentaserã rãul pe propria piele,
iar acum voiau sã-l transmitã celorlal\i, într-un ve]nic ciclu al rãzbunãrii.
"A]a cum se întîmplã poate cu mine", î]i zise strãinul în sinea lui, amintindu-]
i de vorbele domni]oarei Prym. Diavolul le auzise ]i el ]i sim\ea cã Muse un pic din
terenul atît de anevoie cî]tigat.
Sculsãumoddea]i-lrecupera era sãnulase nici de îndoialã în mintea
strãinului.
„Bun nutre]ti o îndoialã", zise diavolul. "Dar groaza rãmâne. Istoria cu
spînzurãtoarea a fost foarte bunã, explicã foarte bine: oamenii sînt virtuo]i pentru
cã existã groaza, dar esen\a lor este rea, to\i sînt urma]ii mei."
Strãinul tremura de frig, dar se hotãrî sã rãmînã mai mult timp cu fereastra
deschisã.
"Doamne, nu meritam cele ce mi s-au întâmplat. Dacã tu mi-ai fãcut mie a]a
ceva, pot sã fac ]i eu acela]i lucru altora. Asta e dreptatea." Diavolul se sperie, dar
se hotãrî sã pãstreze tãcerea - nu putea arãta cã ]i el era îngrozit. Omul hulea
împotriva lui Dumnezeu ]i-]i justifica actele - dar era pentru prima oarã în doi ani
când îl auzea adresîndu-se cerurilor.
Era un semn prost.
"E un semn bun", fu cel dintîi gînd al lui Chantal cînd auzi claxonul
furgonetei care aducea pîinea. Via\a în Viscos curgea la fel, pîinea era livratã
oamenii urmau sã iasã din casele lor, aveau la dispozi\ie ]i zilele de sîmbãtã ]i
duminicã pentru a comenta nebunia propunerii ce le fusese fãcutã, aveau sã
asiste - cu oarece regrete - la plecarea strãinului luni diminea\a. Intre timp, mai
spre searã, ea avea sã le povesteascã despre pariul pe care-l fãcuse, anun\îndu-i
cã erau victorio]i în bãtãlie ]i cã se îmbogã\iserã.
Nu avea sã devinã niciodatã o sfîntã, ca Sfîntul Savin, dar numeroase
genera\ii viitoare aveau sã
o rememoreze ca pe aceea care salvase satul de cea de-a doua vizitã a Rãului;
poate cã lumea avea sã nãscoceascã legende despre ea, era posibil ca viitorii
locuitori ai a]ezãrii sã se refere la ea ca la o femeie frumoasã, singura care nu
pãrãsise Viscos-ul cît încã fusese tînãrã, pentru cã ]tia cã are o misiune de
îndeplinit. Doamne pioase aveau sã aprindã luminãri întru cinstirea ei ]i tineri
aveau sã suspine pãtima] cu gîndul la eroina pe care nu apucaserã sã o cunoascã.
Era mîndrã de ea, dar î]i aminti cã trebuia sã-]i \inã strajã gurii ]i sã nu
men\ioneze lingoul de lut care-i apar\inea, ori de nu, aveau sã o convingã oînã la
urmã cã, pentru a fi socotitã sfîntã, trebuia sã-]i împartã cu ceilal\i ]i ceea ce-i
revenea numai ei.
{n felul sãu, ea îl ajuta pe strãin sa-]i m@ntuiascã sufletul, iar Dumnezeu
avea sã \inã seama de asta atunci cînd ar fi urmat sã dea seama de propriile-i
fapte. Prea pu\in îi pãsa însã de soarta acelui bãr-
bat: ceea ce trebuia acum era sã facã tot posibilul pentru ca urmãtoarele douã
zile sã se scurgã cît mai iute cu putin\ã, deoarece un asemenea secret aproape nu
încape în piept.
Locuitorii din Viscos nu erau nici mai buni, nici mai rãi decît cei din ora]ele
învecinate, dar, cu siguran\ã, ar fi incapabili sã comitã o crimã pentru bani - de
asta era sigurã. Acum cã istoria devenise publicã, nimeni, bãrbat sau femeie, nu
putea lua o ini\iativã de unul singur; în primul rînd, pentru cã recompensa ar fi
împãr\itã egal ]i nu ]tia pe nimeni dispus sã ri]te în beneficiul celorlal\i. {n al
doilea rînd: dacã le-ar trece prin gînd sã facã ceea ce ei i se pãrea de negîndit, ar
fi trebuit sã conteze pe complicitatea absolutã a tuturora - cu excep\ia, poate, a
victimei alese. Dacã un singur ins ar fi împotriva ideii - ]i, în cazul cã nu ar fi nici
unul, ar putea fi ea însã]i acel ins -, bãrba\ii ]i femeile din Viscos ar risca sã fie cu
to\ii denun\a\i ]i aresta\i. Mai bine sãrac ]i cinstit decît bogat ]i ia pus
Chantal coborî scara, amintindu-]i cã înainte chiar ]i simpla alegere a
primarului care conduce un sãtuc cu trei strãzi provoca discu\ii aprinse si d' honii
interne. Cînd doriserã sã amenajeze un parc pentru copii în partea de jos a Viscos-
ului, confuzia fusese atît de mare, încît ]antierul nici nu se mai deschisese - unii
ziceau cã a]ezarea oricum nu avea copii, al\ii vociferau cã un parc i-ar aduce
înapoi cînd pãrin\ii lor ar veni sã viziteze a]ezarea de sãrbãtori ]i ar observa cã
ceva-ceva se mi]case. În Viscos se discuta despre orice: calitatea pîinii, legisla\ia
cinegeticã, existen\a sau inexisten\a lupului blestemat, comportarea ciudatã a
Bertei ]i, eventual, întîlnirile secrete ale domni]oarei Prym cu unii oaspe\i, de]i
nimeni nu îndrãznise vreodatã sã aducã vorba despre subiectul acesta cu ea de
fa\ã.
Se apropie de furgonetã cu aerul cuiva care, pentru prima oarã în via\ã, ar fi
jucat rolul principal
în istoria localitã\ii. Pînã atunci fusese orfana neajutoratã, fata care nu reu]ea sã
se mãrite, sãrmana truditoare în schimbul de noapte, nefericita în cãutare de
companie; n-aveau de pierdut nimic a]teptînd. Peste douã zile, to\i aveau sã se-
nghesuie spre a-i sãruta tãlpile, spre a-i mul\umi pentru bel]ug ]i generozitate,
spre a insista, poate, ca sã candideze la postul de primar în urmãtoarele alegeri
(dacã se gîndea mai bine, era poate mai nimerit sã a]tepte încã ni\el ]i sã se
bucure de gloria proaspãt cuceritã).
Grupul de oameni din jurul furgonetei î]i cumpãra pîinea în tãcere. To\i se
întoarserã cãtre ea, dar nu scoaserã nici o vorbã.
— Ce se petrece aici? - întrebã flãcãul care vindea pîinea. A murit cineva?
— Nu - rãspunse fierarul, care, de]i era intr-o "îmbatã diminea\a ]i ar fi putut
dormi mai mult,
se înfiin\ase acolo. Cineva n-o duce bine ]i suntem îngrijora\i.
Chantal nu pricepea ce se intimpla.
— Hai, cumpãrã ce ai de cumpãrat - îl auzi pe cineva zicîndu-i. Flãcãul
trebuie sã plece.
Ea întinse automat monedele ]i-]i luã pîinea.
Flãcãul din furgonetã ridicã din umeri - ca ]i cum ar fi renun\at sã în\eleagã
ce se petrece -, dãdu restul, le dori tuturora o zi bunã ]i plecã cu vehiculul.
— Acum vin eu ]i-ntreb: ce se-ntîmplã în ora]ul ãsta? - zise ea, ]i frica o fãcu
sã ridice glasul mai mult decît i-o îngãduia polite\ea.
— }tii bine ce se întîmplã - zise fierarul. Vrei sã comitem o crimã pentru
bani.
— Eu nu vreau nimic! Am fãcut doar ce mi-a cerut omul acela. Ce, v-a\i
pierdut min\ile?
— Dumneata \i-ai pierdut min\ile. N-ar fi trebuit niciodatã sã te faci
purtãtoarea de cuvînt a unui nebun ca el! Ce urmãre]ti? {\i iese ceva din afacerea
asta? Vrei sã ne transformi ora]ul într-un iad, ca în povestea pe care-o spunea
Ahab? Ai uitat de onoare ]i demnitate?
Chantal tremura toatã.
— Chiar cã v-a\i pierdut min\ile! Nu cumva vreunul dintre voi a luat în serios
pariul?
— Lãsa\i-o în pace - zise patroana hotelului.
Hai sã ne facem cafeaua de diminea\ã.
Grupul se risipi treptat. Chantal continua sã tremure, \inîndu-]i strîns pîinea,
incapabilã sã se urneascã de-acolo. To\i oamenii aceia, care totdeuna se
dorovãiserã unii cu al\ii, erau pentru primaoarã de acord: vinovata era ea. Nu
strãinul, ci ea, Chantal Prym, instigatoarea la crimã. Oare lumea se rãsturnase cu
susul în jos?
{]i lãsã pîinea la u]ã, ie]i din orã]el în direc\ia muntelui; nu-i era foame, nici
sete, nu avea nici o
dorin\ã. Pricepuse ceva foarte important, ceva care o umplea de fricã, de spaimã,
de o groazã absolutã.
Nimeni nu-i spusese nimica bãiatului cu furgoneta.
Un eveniment ca acela, în mod firesc, ar fi fost comentat, poate cu indignare
sau cu amuzament,
dar bãiatul cu furgoneta, care ducea pîinea ]i bîrfele prin satele din regiune,
plecase fãrã a ]ti ce se întîmpla. Cu siguran\ã, oamenii din Viscos se întruniserã
acolo pentru prima oarã în acea zi ]i nimeni nu avusese rãgazul de a comenta cu
ceilal\i cele întîmplate noaptea trecutã - chiar dacã toatã lumea ]tia deja ce se
petrecuse în bar. }i fãcuserã, incon]tient, un soi de pact al tãcerii.
Ori, altfel spus, fiecare dintre oamenii aceia, în fundul sufletului, gîndea
ceea ce era de negîndit,
î]i imagina inimaginabilul.
Berta o strigã. }edea tot la locul ei, supraveghind ora]ul fãrã nici un rost,
fiindcã primejdia apucase sã intre ]i era mai mare decît î\i puteai închipui.
— Nu vreau sã stau de vorbã - zise Chantal. Nu reu]esc sã gîndesc, sã
reac\ionez, sã spun ceva.
— Atunci doar ascultã. }ezi aici.
Dintre to\i oamenii pe care-i int@lise de ani î]i putea aduce aminte, Berta
era singura care o trata
, delicate\e. Chantal nici nu se a]eza bine, c` ea o ]i îmbrã\i]a. Rãmaserã a]a mult
timp, pînã cînd Berta rupse tãcerea.
— Du-te acum prin pãdure, limpeze]te-\i g@ndurile- ]tii bine cã nu
dumneata e]ti problema. O ]tiu ]i'ei, dar au nevoie de un vinovat.
— Strãinul este!
— Dumneata ]i cu mine ]tim cã el este. Nimeni altcineva nu o ]tie. To\i vor
sã creadã cã au fost trãda\i, cã dumneata ar fi trebuit sã le spui mai devreme, cã
n-ai avut încredere în ei.
— Trãda\i?
— Da.
— De ce vor sã creadã asta?
— Ia gînde]te-te.
Chantal se gîndi. Pentru cã aveau nevoie de un vinovat. De o victimã.
— Nu ]tiu cum o sã se sfîr]eascã povestea asta - zise Berta. Viscos e o
a]ezare de oameni cum-
secade - de]i, cum spuneai, cam la]i. Totu]i ar fi poate nimerit sã pleci o vreme de
aici.
Voia poate doar sã glumeascã; nimeni nu putea lua în serios pariul
strãinului. Nimeni. {n plus,
nu avea nici bani, nici unde sã plece.
Nu era adevãrat: o a]tepta un lingou de aur ]i se putea duce oriunde în
lume. Dar nici cu gîndul
nu voia s-o gîndeascã.
Chiar în clipa aceea, ca printr-o ironie a sor\ii, bãrbatul trecu prin fa\a lor ]i
plecã sã se plimbe prin mun\i, a]a cum fãcea în fiecare diminea\ã. Le salutã
înclinînd din cap ]i-]i vãzu mai departe de drum. Berta îl înso\i cu privirea, în timp
ce Chantal încerca sã-]i dea seama dacã cineva din ora] [1 vãzuse salutîndu-le. Ar
fi putut spune cã ea îi e complice. Ar fi putut spune cã între ei func\iona un cod
secret.
— Pare mai serios - zise Berta. E ceva ciudat
— Poate ]i-a dat seama cã gluma lui s-a transformat în realitate.
— Nu, e ceva mai mult. Nu ]tiu ce e, dar... e ca ]i cum... nu, nu ]tiu ce este.
"So\ul meu trebuie sã ]tie", gîndi Berta, încercînd o senza\ie nervoasã ]i
inconfortabilã care-i venea din partea stingã. Nu era însã prilejul potrivit sã stea
de vorbã cu el.
— {mi aminte]te de Ahab - îi spuse ea domni]oarei Prym.
— Nu vreau sã mai aud de Ahab, de pove]ti, de nimic! Vreau doar ca lumea
sã redevinã a]a cum era, ca Viscos-ul - cu toate defectele lui - sã nu fie distrus de
nebunia unui om!
— S-ar pãrea cã iube]ti locul ãsta mai mult decît î\i închipui.
Chantal tremura. Berta o cuprinse iar în bra\e, a]ezîndu-i capul pe umãrul ei,
ca ]i cum ar fi fost
fiica pe care n-o avusese niciodatã.
— Cum ziceam, Ahab avea o poveste despre cer ]i iad care în vremurile
vechi trecea din tatã în
fiu ]i care în zilele noastre a fost datã uitãrii. Un om, calul ]i dinele sãu mergeau
pe un drum. Pe cînd treceau pe lîngã un copac uria], cãzu un fulger ]i to\i murirã
trãsni\i. Omul însã nu-]i dãdu seama cã pãrãsise lumea aceasta ]i merse mai
departe la cele douã animale; uneori mor\ii au nevoie de timp ca sã-]i dea seama
de noua lor stare...
Berta se gîndi la so\ul ei, care insista in continuare sã o lase pe fatã sã plece
deoarece avea de s]us ceva important. Poate era timpul, în sfîr]it, sã-i explice cã
era mort ]i ar fi fost cazul sã înceteze a-i mai întrerupe istorisirea.
— Drumul era foarte lung, stîncos ]i abrupt, soarele fierbinte, ei erau
nãdu]i\i ]i foarte înseta\i. La un cot al drumului zãrirã o poartã mãrea\ã numai din
marmurã, care ducea la o pia\ã pavatã cu lespezi de aur, în centrul cãreia \î]nea
un izvor cu apã cristalinã. Drume\ul se îndreptã cãtre omul care pãzea intrarea.
"Bunã ziua."
"Bunã ziua", rãspunse paznicul.
"Ce loc e acesta, atîta de frumos?"
"Aici este cerul."
"Ce minunat cã am ajuns în cer, sîntem atît de înseta\i."
"Po\i intra ]i bea apã dupã pofta inimii." }i paznicul îi arãtã izvorul.
"Calul ]i c@inele meu sînt ]i ei înseta\i."
"{mi pare foarte rãu", zise paznicul. "Aici nu e îngãduitã intrarea
animalelor."
Omul era foarte dezamãgit, fiindcã setea îi era , mare, dar nu voia sã bea de
unul singur; îi mul\umi paznicului ]i merse mai departe. Dupã un drum lung tot de-
a coasta, ajun]i la capãtul puterilor, sosir` mtr-un loc a cãrui intrare era strãjuitã
de o poarta veche care dãdea spre un drum de pãmînt, margine de copaci. La
umbra unuia dintre ei era om, cu pãlãria pe ochi, dormind pesemne.
"Bunã ziua", zise drume\ul.
Omul mo\ãi din cap.
"Ne e foarte sete, mie, calului ]i cã\elului meu "
"E un izvor la pietrele alea", zise omul arâtîndu-le un loc. "Pute\i bea dupã
pofta inimii "
Omul, calul ]i c@inele se duserã la izvor ]i-]i potolirã setea.
Drume\ul se întoarse ca sã mul\umeascã. {ntoarce\i-vã oricînd dori\i",
rãspunse omul.
"A]a, ca sã ]tiu, cum se cheamã locul ãsta?"
"Cerul."
"Cerul? Pãi paznicul de la poarta de marmurã ne-a spus cã acolo era cerul!"
"Ãla nu e cerul, ãla e iadul."
Drume\ul rãmase uluit. "Ar trebui sã nu-i lãsa\i sã vã foloseascã numele! O
asemenea îndru-
mare mincinoasã poate pricinui mari încurcãturi!"
"Nici vorbã; la drept vorbind, ei ne fac un mare serviciu. Cãci acolo trag to\i
cei capabili sã-]i pãrãseascã cei mai buni prieteni..."
Berta o mîngîie pe fatã pe cap, sim\i cã acolo înãuntru Binele ]i Rãul duceau
o luptã fãrã preget
]i-i spuse sã meargã în pãdure ]i sã întrebe Natura cãtre ce ora] sã plece.
— Pentru cã, dupã cum presimt, micul nostru paradis, încrustat în mun\i, e
gata sã-]i pãrãseascã
prietenii.
— Gre]e]ti, Berta. Dumneata apar\ii altei genera\ii; sîngele rãufãcãtorilor
care populau înainte vreme Viscos-ul e mai îngro]at în vinele dumitale decît într-
ale mele. Bãrba\ii ]i femeile locului au demnitate. Dacã n-au demnitate, au
neîncredere unul în altul. Dacã nu au nici neîncredere, atunci Bine, gre]esc eu.
Fie ]i a]a, fã ce-\i spun, du-te ]i ascultã natura.
Chantal plecã. }i Berta se întoarse cãtre nãluca so\ului ei, rugîndu-l sã stea
lini]tit, era doar femeie adultã - mai mult, era femeie în vîrstã, nu se cãdea sã fie
întreruptã cînd încerca sã dea cîte un sfat unor persoane mai tinere. {nvã\ase sã-]
i poarte singurã de grijã, iar acum purta de grijã satului.
So\ul îi ceru sã fie atentã. Sã nu-i mai dea atîtea sfaturi fetei, pentru cã
nimeni nu ]tia cum avea sã se sfîr]eascã povestea asta.
Berta rãmase surprinsã, cãci î]i închipuia cã mor\ii ]tiu totul - în definitiv nu
el o avertizase despre sosirea iminentã a primejdiei? Poate cã o fi îmbãtrînit prea
tare ]i o fi început sã aibã ]i alte ticuri pe lîngã cel de a-]i mînca supa doar cu
aceea]i lingurã.
So\ul ei spuse cã bãtrînã era ea, fiindcã mor\ii î]i pãstreazã aceea]i vîrstã. }i
cã, de]i mor\ii ]tiu
unele lucruri pe care viii nu le cunosc, au nevoie de mai mult timp ca sã fie primi\i
în locul unde trãiesc spiritele superioare; el era încã un mort recent (nu trecuserã
nici cincisprezece ani de cînd pãrãsise pãmîntul), avea încã destule de învã\at,
chiar dacã ]tia cã poate fi de ajutor în multe împrejurãri. Berta îl întrebã dacã locul
îngerilor superiori era mai atrãgãtor ]i mai confortabil. So\ul ei îi spuse cã acolo (?)
era bine, dar cã trebuia'sã înceteze cu fleacurile ]i sã-]i concentreze energia
pentru a salva Viscos-ul. Nu cã l-ar fi interesat în chip deosebit - în definitiv era
mort, nimeni nu vorbise despre subiectul reîncarnãrii (de]i auzise unele
conversa\ii cu privire la posibilitatea asta), ]i chiar dacã reîncarnarea ar fi fost
realã, ar fi preferat sã renascã într-un loc pe care nu-l cuno]tea. I-ar plãcea însã ca
so\ia lui sã se bucure de lini]te ]i de confort cîte zile mai avea de trãit pe lumea
asta.
"Atunci nu-\i mai bate capul", gîndi Berta. So\ul ei nu acceptã sfatul; voia, cu
orice pre\, ca ea sã întreprindã ceva. Dacã Rãul învinge, nu conteazã cã e vorba
de un orã]el mic ]i uitat, cu trei strãzi, o pia\ã ]i o bisericã, ci poate contamina
valea, regiunea, \ara, continentul, mãrile, lumea întreagã.
De]i avea 281 de locuitori, Chantal fiind cea mai tînãrã ]i Berta cea mai
bãtrînã, Viscos era controlat de o jumãtate de duzinã de persoane: patroana
hotelului, rãspunzãtoare de bunãstarea turi]tilor, preotul, rãspunzãtor de sunete,
primarul, rãspunzãtor de legile vînãtorii, nevasta primarului, rãspunzãtoare de
primar ]i de hotãrîrile lui, fierarul - care fusese mu]cat de lupul blestemat ]i
izbutise sã supravie\uiascã - ]i proprietarul majoritã\ii pãmînturilor din jurul
orã]elului. Acesta din urmã se opusese construirii parcului pentru copii, în credin\a
- veche - cã Viscos avea sã se dezvolte din nou ]i cã acolo era un amplasament
foarte bun pentru construirea unei case de lux.
Tuturor celorlal\i locuitori ai Viscos-ului pu\in le pãsa ce se întîmpla sau nu se
întîmpla în orã]el, pentru cã ei î]i aveau oile, grîul ]i familiile lor de îngrijit.
Frecventau hotelul, mergeau la liturghie, se supuneau legilor, î]i dregeau uneltele
la fierãrie ]i, din cînd în cînd, cumpãrau pãmînt. Mo]ierul nu frecventa niciodatã
barul; aflase de istoria aceea prin func\ionara lui, care fusese acolo noa[tea cu
pricina ]i plecase foarte surescitatã, comentînd cu prietenele ei ]i cu el cã
oaspetele h[otelului era un bãrbat bogat cu care ar putea sã aib` un copil ]i sã-l
oblige sã-i dea o parte din avere îngrijorat de viitor - cu alte cuvinte de faptul c`
povestea domni]oarei Prym se putea rãpîndi, izgonindu-i pe vînãtori ]i turi]ti, el
convocase o reuniune de urgen\ã. {n timp ce Chantal se îndrepta cãtre pãdure, în
timp ce strãinul se pierdea în preumblãrile lui misterioase, iar Berta stãtea de
vorbã cu so\ul ei dacã sã încerce sau nu sã salveze orã]elul, grupul se reunea în
sacristia micii biserici.
— Singurul lucru pe care trebuie sã-l facem e sã chemãm poli\ia - zise
mo]ierul. E evident cã aurul acela nu existã; eu cred cã omul ãsta încearcã sã-mi
seducã func\ionara.
— Nu ]ti\i ce vorbi\i pentru cã nu a\i fost de fa\ã - rãspunse primarul. Aurul
existã, domni]oara Prym nu ]i-ar risca reputa\ia fãrã o dovadã concretã. Asta însã
nu schimbã situa\ia; trebuie sã chemãm poli\ia. Strãinul trebuie sã fie un bandit,
cineva pe capul cãruia s-a pus o recompensã ]i care acum încearcã sã-]i ascundã
aici produsul jafului.
— Ce inep\ie! zise so\ia primarului. Dacã ar fi a]a, ar cãuta sã fie mai discret.
— Nimic din toate astea nu-i convingãtor. Trebuie sã chemãm poli\ia
imediat.
Cãzurã de acord cu to\ii. Preotul servi un vini]or pentru înseninarea
sufletelor. începurã sa discute ce aveau sã spunã poli\iei, dat fiind cã, în realitate,
nu aveau nici o dovadã împotriva strãinului; era posibil ca totul sã se termine cu
arestarea domni]oarei Prym pentru incitare la crimã.
Singura dovadã e aurul. Fãrã aur, nu e nimic clar. Dar unde era aurul? O
singurã persoanã îl vãzuse ]i ea nu ]tia unde fusese ascuns.
Preotul sugerã sã se alcãtuiascã grupe de cercetare Patroana hotelului trase
perdeaua de la sacristie' care dãdea spre cimitir; arãtã mun\ii într-o parte, valea
jos ]i tot mun\i de cealaltã parte.
— Ne-ar trebui o sutã de oameni vreme de o sutã de ani.
Mo]ierul regretã în tãcere ca pe locul acela fusese construit cimitirul;
priveli]tea era frumoasã, mor\ii nu aveau nevoie de ea.
— Cu alt prilej, a] vrea sã discut cu dumneavoastrã despre cimitir - i se
adresã el preotului. Pot oferi un loc mult mai mare pentru mor\i, aproape de-aici,
în schimbul terenului de lîngã bisericã.
— Nu o sã vrea nimeni sã-l cumpere, ca sã locuiascã într-un loc unde înainte
stãteau mor\ii.
— Poate nimeni din ora]; dar existã turi]ti nebuni dupã case de vacan\ã, iar
noi nu trebuie decît sã le cerem locuitorilor din Viscos sã nu sufle o vorbã. Ar fi
mai mul\i bani pentru ora], mai multe impozite pentru primãrie.
— Ave\i dreptate. }i trebuie doar sã le cerem tuturora sã nu sufle o vorbã.
Nu va fi greu.
}i, brusc, se a]ternu tãcerea. O tãcere prelungitã, pe care nimeni nu cuteza
s-o spargã. Cele douã
femei rãmãseserã cu ochii în zare, preotul se apuca sa instruiascã o statuetã de
bronz, mo]ierul mai b`u o înghi\iturã de vin, fierarul îsi lega si-si dezlega ]uetele
de la ambele ghete. Primarul se tot uita la ceas, ca ]i cum ar fi insinuat cã-l
a]teaptã alte obliga\ii.
Dar nimeni nu intervenea; to\i ]tiau cã oamenii din Viscos n-ar comenta
niciodatã nimic, dacã s-
gãsi cineva interesat sã cumpere terenul care adãpostea cimitirul; ar face-o doar
pentru satisfac\ia de a mai vedea pe cineva stabilindu-se în ora]ul amenin\at sã
disparã. Chiar dacã n-ar cî]tiga nici un ban de pe urma tãcerii lor.
Sã ne imaginãm cã ar cî]tiga.
Sã ne imaginãm cã ar cî]tiga bani suficien\i pentru restul vie\ilor lor ]i pentru
restul vie\ii copiilor lor.
{n acea clipã prin sacristie suflã un vînt cald, absolut nea]teptat.
— Ce propune\i? - zise preotul, la capãtul a cinci minute lungi.
To\i se întoarserã cãtre el.
— Dacã locuitorii într-adevãr n-ar spune nimica, cred cã am putea merge
mai departe cu negocierile - rãspunse mo]ierul, alegîndu-]i cu multã grijã
cuvintele, a]a încît sã poatã fi gre]it în\eles -sau bine în\eles, depinde de punctul
de vedere.
— Sînt oameni de treabã, muncitori, discre\i - continuã patroana hotelului,
utilizînd aceea]i stratagemã. Chiar azi, cînd furnizorul de pîine a vrut sã ]tie ce se
întîmplã, nimeni n-a zis nimic. Cred cã putem sã avem încredere în ei.
Din nou tãcere. Numai cã de astã datã era o tãcere apãsãtoare, de-a dreptul
insuportabilã. Dar ]i a]a, jocul continuã, iar fierarul luã cuvîntul:
— Problema nu e discre\ia locuitorilor, ci faptul de a ]ti cã e imoral,
inacceptabil sã facem a]a
— Ce anume sã facem?
— Sã vindem un pãmînt sfin\it.
Un suspin de u]urare strãbãtu încãperea; puteau sã se lanseze în discu\ia
moralã, de vreme ce în latura practicã avansaserã suficient.
— Imoral e sã vedem cum decade Vîscos-ul nostru _ zise nevasta primarului.
Sã fim con]tien\i cã noi sîntem ultimii oameni care vom trãi aici ]i cã visul
bunicilor, al strãmo]ilor no]tri, al lui Ahab, al cel\ilor are sã se isprãveascã în cî\iva
ani. {n scurt timp vom pãrãsi cu to\ii orã]elul fie ca sã intrãm într-un azil, fie ca sã-
i implorãm pe copiii no]tri sã aibã grijã de ni]te bãtrîni bolnavi, dezrãdãcina\i,
incapabili sã se adapteze vie\ii într-un mare ora], cople]i\i de dorul dupã locurile
pãrãsite, tri]ti pentru cã n-au fost în stare sã treacã genera\iei urmãtoare darul pe
care l-am primit de la pãrin\ii no]tri.
— Ai dreptate - continuã fierarul. Imoralã e via\a pe care o ducem. }i cînd
Viscos-ul va fi aproape o ruinã, ogoarele astea vor fi pur ]i simplu pãrãsite sau
cumpãrate pe-o nimica toatã; vor sosi ma]ini, vor fi tãiate drumuri mai bune.
Casele vor fi demolate, tot ce-a fost ridicat cu sudoarea strãmo]ilor no]tri va fi
înlocuit de construc\ii metalice. Se va face o agriculturã mecanizatã, oamenii vor
veni la muncã ziua ]i se vor întoarce noaptea la casele lor, departe de-aici. Ce
ru]ine pentru genera\ia noastrã; am acceptat sã ne plece copiii, am fost incapabili
sã-i \inem alãturi de noi.
— Trebuie sã ne salvãm într-un fel sau altul - zise mo]ierul -, singurul
pesemne care ar putea trage foloase de pe urma decãderii Viscos-ul cãci îl putea
cumpãra înainte de a revinde totul unei mari firme industriale. Nu era însã, fire]te
inte sat sã treacã în proprietatea altcuiva, la un pre\ de pia\ã scãzut, pãmînturi
care puteau ascunde o avere îngropatã.
— Ave\i ceva de spus, pãrinte? - întrebã patroana hotelului.
— Singurul lucru pe care-l ]tiu bine este religia mea, în care jertfa unei
persoane a salvat întreaga omenire.
Tãcerea se a]ternu a treia oarã, dar pentru scurt timp.
— Trebuie sã mã pregãtesc pentru liturghia de sîmbãtã - continuã el. Nu
vre\i sã ne întîlnim di-
searã?
To\i consim\irã imediat, stabilind o orã la sfîr]itul zilei; pãreau a fi extrem de
ocupa\i, ca ]i cum
ar fi a]teptat ceva foarte important. Numai primarul î]i pãstrase sîngele rece:
— A\i spus ceva foarte interesant, o temã excelentã pentru o predicã
frumoasã. Cred cã to\i ar
trebui sã asistãm azi la liturghie.
Chantal nu mai avea nici o ezitare; se ducea drept la stînca în formã de Y,
gîndindu-se ce anume
putea face cu aurul dupã ce-l va lua. Se va întoarce acasã, va lua banii pãstra\i
acolo, se va schimba în haine mai groase, va coborî în vale, va recurge la
autostop. Gata cu pariurile: oamenii aceia nu meritau averea care le picase
aproape în palmã. Nici o valizã; nu voia sã se ]tie cã avea sã pãrãseascã Viscos-ul
pentru totdeauna - acel Viscos cu pove]tile lui frumoase, dar inutile, cu locuitorii
lui amabili ]i la]i, cu barul lui plin de oameni care toacã mereu acelea]i subiecte,
cu biserica lui unde nu mergea niciodatã. Evident, era foarte posibil sã gãseascã
poli\ia a]teptînd-o în sta\ia de autobuz, dupã ce strãinul ar fi acuzat-o de furt etc.
etc. etc.
Era însã dispusã acum sã-]i asume orice risc. Ura pe care-o sim\ise, cu o
jumãtate de ceas mai devreme, se preschimbase într-un sentiment mult mai
plãcut: rãzbunarea. Era mul\umitã de faptul cã ea fusese cea care, pentru prima
datã, le arãta tuturor acelor in]i rãutatea ascunsã în adîncul sufletelor lor naive ]i
doar [n aparen\ã bune. To\i visau la posibilitatea unei crime - doar visau, cãci
niciodatã n-aveau sã treprindã ceva. Aveau sã-]i petreacã restul vie\ii lor amãrîte
repetîndu-]i la nesfîr]it cã erau nobili incapabili de vreo nedreptate, gata sã apere
demnitatea satului cu orice pre\, dar ]tiind cã numai groaza îi împiedica sã ucidã
un nevinovat. Se lãudau în fiecare diminea\ã pentru integritatea natalã ]i se
învinuiau în fiecare searã pentru prilejul pierdut.
{n decursul urmãtoarelor trei luni, singurul subiect de discu\ie în bar avea
sã fie onestitatea bãr-
ba\ilor ]i femeilor din sat, atît de genero]i. Venea apoi sezonul de vînãtoare ]i o
vreme n-aveau sã mai atace subiectul acesta - vizitatorii nu trebuiau sã afle nimic,
le plãcea sã aibã impresia cã se aflã într-un loc îndepãrtat, unde to\i sînt prieteni,
binele domne]te permanent, natura e generoasã, iar produsele locale, vîndute în
mica încãpere - numitã de patroana hotelului "prãvãlioarã" – erau impregnate de
aceastã dragoste dezinteresatã.
Dar sezonul de vînãtoare avea sã se termine ]i pe urmã aveau sã fie liberi
sã reia acela]i subiect.
De astã datã, din pricina numeroaselor nop\i petrecute visînd la banii pierdu\i,
aveau sã înceapã a imagina ipoteze pe mãsura situa\iei: de ce oare nimeni nu
avusese curajul, în tãcerea nop\ii, s-o ucidã pe Berta cea bãtrînã ]i inutilã în
schimbul celor zece lingouri de aur? De ce n-ar fi suferit un accident de vînãtoare
ciobanul Santiago care, zi de zi, diminea\a, î]i ducea turma în mun\i? Aveau sa fie
examinate diferite ipoteze, la început cu o anumitã re\inere, apoi cu furie.
Un an mai tîrziu, aveau sã se urascã unii pe al\ii ora]ul avusese un bun prilej
]i-l lãsase sa-i \U "" Aveau sã întrebe de domni]oara Prym, care disp`ruse fãrã
urmã, luînd pesemne aurul pe care str`inul venise ca sã-l ascundã acolo. Aveau sã
spunã tot ce e mai rãu pe socoteala ei: orfana, ingrata, fat` sãracã pe care to\i se
strãduiserã sã o ajute dupã ce i murise bunica, ]i cãreia îi procuraserã o slujbã la
bar deoarece fusese incapabilã sã-]i gãseascã un so\ ]i sã-]i vadã de treabã, care
se culca cu oaspe\ii hotelului, de obicei bãrba\i mai în vîrstã decît ea, care le fãcea
ochi dulci tuturor turi]tilor, cer]ind un bac]i] mai gras.
Aveau sã-]i petreacã restul vie\ii între autocompasiune ]i urã; Chantal era
fericitã, asta îi era rãzbunarea. N-avea sã uite niciodatã privirile celor din jurul
furgonetei, implorînd-o sã pãstreze tãcerea asupra unei crime pe care nicicînd nu
vor fi cutezat sã o comitã, pentru ca mai apoi sã se întoarcã împotriva ei, ca ]i
cum ea ar fi fost vinovatã cã toatã la]itatea le ie]ise la suprafa\ã.
"Geaca. Pantalonii de piele. îmi pot pune douã maiouri ]i aurul mi-l prind de
centurã. Geaca. Pantalonii de piele. Geaca."
}i iatã cã ajunsese, era în fa\a Y-ului stîncos.
Alãturi, scurtãtura de care se folosise pentru a sãpa în pãmînt acum douã
zile. Savura o clipã gestul care avea sã o transforme, dintr-o persoanã cinstitã,
intr-o hoa\ã.
Gata cu astea. Strãinul o provocase ]i ea accepta schimbul. Nu fura, ci î]i lua
plata cuvenitã pentru ca jucase rolul de portavoce în comedia aceea de prost-
gust. Ea merita aurul - ]i chiar mult mult - pentru cã vãzuse privirile de asasini fã
crimã din jurul furgonetei, pentru cã-]i petrecu întreaga via\ã acolo, pentru cele
trei nop\i nedoirmite, pentru sufletul ei pe care acuma ]i-l pierdea - dacã existã
cumva suflet ]i pierzanie.
Sapã în pãmîntul deja afinat ]i vãzu lingoul. Cînd îl vãzu, auzi ]i un zgomot.
Cineva o urmãrise. Automat, împinse la loc ni\el pãmînt în groapã,
con]tientã de inutilitatea gestului ei. Apoi se rãsuci, gata sã explice cã încerca sã
gãseascã acea comoarã, iar azi observase cã pã-
mîntul fusese rãscolit.
Ceea ce vãzu o lãsã însã fãrã glas - pentru cã nu era cineva interesat de
comori, de situa\ii de crizã în sate, de dreptã\i ]i nedreptã\i; ci doar de sînge.
Semnul alb pe urechea stingã. Lupul blestemat. Stãtea între ea ]i copacul
cel mai apropiat. Imposibil sã treacã pe lîngã el. Chantal rãmase absolut
încremenitã, hipnotizatã de ochii alba]tri ai animalului; mintea îi lucra într-un ritm
frenetic, gîndindu-se care ar putea fi pasul urmãtor - sã foloseascã scurtãtura de
lemn, prea fragilã însã ca sã contracareze atacul fiarei. Sã se suie pe stînca în
formã de Y, prea scundã. Sã nu dea crezare legendei ]i sã-l sperie, a]a cum ar
proceda cu oricare alt lup
ivit de unul singur; prea riscant însã, mai bine sã considere cã legendele au
întotdeauna un adevãr ascuns.
"Pedeapsã."
Pedeapsã nedreaptã, ca tot ce i se întîmplase in via\ã; se pãrea cã
Dumnezeu o alesese pe ea doar ca sã-]i demonstreze ura fa\ã de lume.
Instinctiv, lãsã scurtãtura jos ]i, cu o mi]care ce pãru ve]nicã dupã cît fusese
de lentã, î]i pro ritul cu bra\ele; nu-l putea lãsa sã o mu]te acolo. Regretã cã nu
purta pantalonii de piele; a1 doilea loc mai vulnerabil ar fi piciorul, pe unde trece
un vas care, o datã retezat, ar lãsa-o fãrã sînge în zece minute - cel pu\in asta
spuneau vînãtorii justificîndu-]i cizmele cu carîmbi înal\i.
Lupul deschise botul ]i mîrîi. Un sunet surd, primejdios, scos de un animal
care nu amenin\ã, ci atacã. Continuã sã-l priveascã fix în ochi, chiar dacã inima îi
bãtea de sã-i spargã pieptul, cãci acum rînjea.
Totul era o chestiune de timp: sau ataca sau î]i lua tãlpã]i\a, dar Chantal era
sigurã cã avea sã atace. Se uitã pe jos, cãutînd o piatrã liberã pe care sã o fi putut
apuca, nu vãzu nici una. Se hotãrî sã o porneascã în direc\ia animalului; ar fi fost
mu]catã, ar fi alergat cu el agã\at de ea pînã la copac.
Trebuia sã ignore durerea.
Se gîndi la aur. Se gîndi cã se va întoarce curînd dupã el. {]i hrãni toate
speran\ele cu putin\ã, tot
ce i-ar fi putut da puterea de a se confrunta cu ideea cã trupul urma sã-i fie sfî]iat
de col\ii ascu\i\i, dezvelindu-i osul, cu posibilitatea de a cãdea ]i a fi mu]catã de
gît.
}i se pregãti sã fugã.
Exact atunci, ca într-un film, vãzu cã cineva î]i fãcuse apari\ia în spatele
lupului, de]i la o distantã considerabilã.
Animalul adulmecã ]i el altã prezen\ã, dar nu rnpUr1Q ° mi?Care din caP'iar
ea continuã sã-si men\inã privirea fixã. S-ar fi zis cã numai for\a ochilor mai putea
evita atacul, or, ea nu mai acum sã se expunã nici unui risc; dacã apãruse
cineva, ]ansele de supravie\uire sporeau dacã aceasta avea sã o coste, în cele din
urmã 1ingoul de aur.
Prezen\a din spatele lupului se apropie în lini]te, iar apoi o apucã spre
stînga. Chantal ]tia ca acolo mai era un copac, u]or de escaladat. Si în acea clipã o
piatrã sfî]ie cerul, cãzînd lîngã animal Lupul se rãsuci cu o agilitate nemaivãzutã,
repezindu-se în direc\ia amenin\ãrii.
— Fugi! - strigã strãinul.
Ea o rupse la fugã în direc\ia unicului sãu refugiu, în timp ce bãrbatul se
cã\ãra ]i el în celãlalt copac, cu o agilitate pu\in obi]nuitã. Cînd lupul blestemat
ajunse acolo, el se ]i afla în siguran\ã. Lupul începu sã nvîrîie ]i sã sarã, uneori
reu]ind sã ecaladeze o por\iune din trunchi, pentru ca numaidecît sã alunece
înapoi.
— Smulge ni]te crãci! - strigã Chantal.
Dar strãinul pãrea cãzut într-un soi de transã. Ea stãrui de douã, de trei ori,
pînã cînd el în\elese
ce anume-i cerea sã facã. {ncepu sã rupã crãcile ]i sã le arunce în direc\ia
animalului.
— Nu a]a! Rupe crãcile, fã-le mãnunchi ]i dã-le foc! Eu n-am brichetã, fã
cum î\i spun!
Glasul îi suna cu acea vibra\ie de deznãdejde a cuiva aflat într-o situa\ie
extremã: strãinul fãcu un mãnunchi de ramuri ]i durã o ve]nicie pînã ce le dãdu
foc; furtuna din ajun lãsase totul îmbibat de apã ]i soarele nu ajungea pînã aici în
acea perioadã a anului.
Chantal a]teptã pînã ce flãcãrile tor\ei improvizate crescuserã destul de
mult. In ce o privea, l-ar
"Sat cît era ziua de lungã sã rãmînã acolo, sã înfrunte spaima pe care voia el
însu]i sã o impunã ,mii dar trebuia sã scape ]i era nevoitã sã-l ajute.
— Acum dovede]te cã e]ti bãrbat - strigã ea.
Coboarã din copac, strînge bine tor\a în mînã ]i \ine focul în direc\ia lupului!
Strãinul era paralizat.
— Fã ce-\i spun! - strigã ea din nou, iar bãrbatul, auzindu-i glasul, în\elese
toatã autoritatea care se ascundea îndãrãtul vorbelor ei - o autoritate provenind
din groazã, din capacitatea de a reac\iona rapid, lãsînd spaima ]i suferin\a pentru
mai tîrziu.
Coborî cu tor\a în mîini, neluînd în seamã scînteile care, din cînd în cînd, îi
ardeau fa\a. Vãzu de
aproape col\ii ]i spuma din botul animalului, spaima îi sporea, dar era obligatoriu
sã facã ceva - ceva ce ar fi trebuit sã facã atunci cînd so\ia îi fusese sechestratã,
fiicele ucise.
— Nu-\i lua ochii din ochii animalului! – o auzi pe fatã spunînd.
Se supuse. Lucrurile, cu fiecare clipã care trecea, deveneau mai lesnicioase,
nu se mai uita la armele du]manului, ci la du]manul propriu-zis. Se aflau pe picior
de egalitate, amîndoi erau în stare sã provoace groazã - unul altuia.
Atinse pãmîntul cu tãlpile. Lupul se dãdu înapoi, speriat de foc: continua sã
mîrîie ]i sã sarã, dar nu se mai apropia.
— Atacã-l!
Avansa în direc\ia animalului, care mîrîia mai oribil ca niciodatã, î]i arãtã
col\ii, dar se retrase mai mult.
— Urmãre]te-l! Gone]te-l de-aici!
Focul ardea acum cu vîlvãtaie mai înaltã strãinul î]i dãdu seama cã în scurt
timp avea sã-i ardã mîinile. Fãrã a mai sta pe gînduri ]i mentinîndu-]i ochii fix în
ochii aceia alba]tri ]i sini]tri, alergã în direc\ia lupului; acesta încetã sã mai mîrîie ]
i sã sarã - fãcu stînga-mprejur ]i se afundã iar în pãdure.
Chantal coborî din copac cît ai clipi din ochi în foarte scurt timp adunase o
mînã de nuiele de pe jos ]i-]i fãcuse ]i ea o tor\ã.
— Sã plecãm de-aici. Repede.
— {ncotro?
{ncotro? în Viscos, unde to\i aveau sã-i vadã pe cei doi sosind împreunã?
Cãtre altã capcanã, unde focul nu ar mai fi produs nici un efect? Se lãsã moale jos
pe pãmînt, cu o durere teribilã în coaste, cu inima bubuindu-i.
— Fã un foc - îi zise ea strãinului. Lasã-mã sã mã gîndesc.
{ncercã sã se mi]te ]i scoase un \ipãt - de parcã i s-ar fi înfipt un pumnal în
umãr. Strãinul adunã frunze ]i crengi ]i fãcu focul. La fiecare mi]care, Chantal se
contorsiona de durere ]i lãsa sã-i scape un geamãt surd; se vede cã se lovise grav
în timp ce se urca în copac.
— Nu-\i face griji, nu \i-ai rupt nici un os - zise strãinul cînd o vãzu gemînd
de durere. Am pã\it ]i eu a]a ceva. Cînd organismul ajunge la limita tensiunii,
mu]chii se contractã ]i ne fac bucata.
Dã-mi voie sã te masez.
— Nu mã atinge. Nu te apropia. Nu face conrXtferefrcã, ru]ine. Cu siguran\ã
fusese de fa\ã cînd ea dezgropa aurul; el ]tia - pentru cã înso\itor îi era diavolul,
iar diavolii cunosc sufletul oamenilor - cã de astã datã Chantal avea sã-l fure.
Dupã cum ]tia la fel de bine cã, în clipa asta, întregul orã]el visa sã comitã o
crimã. Dupã cum ]tia ]i cã n-aveau sã facã nimic, pentru cã le era fricã, dar
inten\ia era suficientã pentru a rãspunde la întrebarea lui: fiin\a umanã este în
esen\a ei rea.
}tiind cã ea avea sã fugã, pariul pe care cei doi îl fãcuserã noaptea trecutã
nu mai avea nici o semnifica\ie, el se putea întoarce de unde venise (în definitiv,
de unde a venit?) cu comoara lui intactã ]i bãnuielile confirmate.
{ncercã sã se a]eze în pozi\ia cea mai confortabilã cu putin\ã, dar nu gãsea
nici una; trebuia sã rãmînã nemi]catã. Focul avea sã-l \inã pe lup la distan\ã, dar
în scurt timp urma sã le atragã aten\ia ciobanilor care aveau drum pe-acolo. }i cei
doi aveau sã fie vãzu\i împreunã.
{]i aminti cã era sîmbãtã. Oamenii stãteau în casele lor pline de bibelouri
oribile, reproduceri ale unor tablouri celebre atîrnate de pere\i, imagini de sfin\i
confec\ionate din ipsos, ]i încercau sã se distreze - ]i, la acel sfîr]it de sãptãmînã,
aveau cea mai grozavã distrac\ie de cînd se terminase cel de-al
doilea rãzboi mondial.
— Sã nu faci conversa\ie cu mine.
— N-am zis nimic.
Chantal sim\i nevoia sã plîngã, dar nu voia s` o facã de fa\ã cu el. î]i stãpîni
lacrimile.
— |i-am salvat via\a. Merit aurul.
— Eu \i-am salvat via\a. Lupul se pregãtea sã te atace.
Era adevãrat.
— Pe de altã parte, cred cã ai salvat ceva în mine - continuã strãinul.
Un truc. Avea sã spunã cã n-ar fi observat nimic; era un fel de permisiune ca
sã-]i ia averea si sã plece de-acolo pentru totdeauna. Punct.
— Pariul de noaptea trecutã. Durerea mea era atît de mare, încît sim\eam
nevoia sã fac ca to\i sã
sufere la fel ca mine; ar fi fost singura mea sursã de consolare. Ai dreptate.
Demonul strãinului nu suferea asemenea cuvinte, îl rugã pe diavolul lui
Chantal sã-l ajute, dar acesta era un nou-venit ]i nu ob\inuse controlul total asupra
fetei.
— }i asta schimbã ceva?
— Nimic. Pariul rãmîne valabil ]i ]tiu cã voi c@]tiga. Dar ]tiu la fel de bine ]i
cît de ticãlos sînt, dupã cum ]tiu ]i de ce am devenit ticãlos: din cauzã cã nu
meritam cele ce mi s-au întîmplat.
Chantal se întrebã cum aveau sã iasã de-acolo; chiar dacã era încã
diminea\ã, nu puteau rãmîne
la nesfîr]it în pãdure.
— Deci eu socot cã-mi merit aurul ]i am sã mi-l iau, dacã nu mã vei
împiedica dumneata - zise
ea. Te sfãtuiesc sã faci la fel; nici unul din noi nu trebuie sã se întoarcã la Viscos;
putem merge direct în vale, sã gãsim o ocazie ]i fiecare sã-]i urmeze soarta.
— Dumneata po\i sã pleci. Dar, chiar în clipa [n care locuitorii ora]ului decid
cine sã moarã.
— Se prea poate. Se vor tot hotãrî în urmãtoarele douã zile, pînã va expira
termenul; apoi vor doi ani discutînd cine ar fi trebuit sa fie victima Sînt nehotãrî\i
la ceasul cînd e sã ac\ioneze ]i taplacabili la ceasul cînd e sã dea vina pe al\ii
— Eu îmi cunosc satul. Dacã nu te întorci, nici nu se vor mai osteni sã
discute; vor socoti cã totul a fost o nãscocire de-a mea.
— Viscos-ul e la fel cu orice alt sat din lume ]i tot ce se petrece în el se
petrece în toate celelalte
continente, ora]e, tabere, mînãstiri, oriunde. Dumneata însã nu pricepi nimic din
toate astea, dupã cum nu pricepi cã de astã datã soarta a lucrat în favoarea mea:
am ales persoana cea mai indicatã ca sã mã ajute.
Cineva care, sub aparen\a unei femei muncitoare ]i cinstite, cautã de
asemenea sã se rãzbune.
Cum nu ne putem vedea du]manul - cãci, dacã ducem istoria asta pînã la
ultimele consecin\e, adevãratul du]man este Dumnezeu, care ne-a fãcut sã
trecem prin tot ce am trecut - ne vãrsãm frustrãrile asupra a tot ce ne înconjoarã.
O rãzbunare care nu se saturã niciodatã, pentru cã se îndreaptã împotriva vie\ii
înse]i.
— La ce bun sã stãm de vorbã aici? – zise Chantal, iritatã din pricinã cã
bãrbatul acela, omul pe care-l ura ca pe nimeni altul pe lumea asta, îi cuno]tea
foarte bine sufletul. De ce nu luãm banii }i nu plecãm?
— Pentru cã ieri mi-am dat seama cã, propunînd ceea ce îmi repugnã cel
mai mult - un asasinat
fãrã motiv, a]a cum s-a întîmplat cu so\ia mea ]i cu fiicele mele - la drept vorbind
voiam sã mã salvez pe mine însumi. {\i aminte]ti de un filozof care l-am citat în a
doua noastrã conversa\ie? Cel care zicea cã infernul lui Dumnezeu e tocmai
dragostea lui pentru oameni, fiindcã atitudinea oamenilor îi transformã în chin
fiecare clipã a vie\ii Sale eterne?
Ei bine, acela]i filozof a spus ]i altceva: omul are nevoie de ceea ce e mai
rãu în el ca sã realizeze ceea ce este mai bun în el.
— Nu în\eleg.
— Pînã acum mã gîndeam doar sã mã rãzbun. Ca ]i locuitorii din satul
dumitale, visam, plãnu-
iam ]i eu zi ]i noapte, dar nu fãceam nimic. O vreme am înso\it, prin intermediul
presei, persoane care-]i pierduserã fiin\ele dragi în situa\ii asemãnãtoare, dar care
sfîr]iserã ac\ionînd în manierã exact opusã mie: creaserã grupuri de sprijin pentru
victime, organiza\ii care sã denun\e nedreptã\ile, campanii care sã arate cã
durerea pierderii nu poate fi niciodatã înlocuitã de povara rãzbunãrii.
Am încercat ]i eu sã privesc lucrurile dintr-un unghi mai generos: n-am
izbutit. Acum însã, cînd
am prins curaj, cînd am ajuns la limita asta, am descoperit, acolo, în fund, o
luminã.
— Continuã - zise Chantal, pentru cã ]i ea întrezãrea un fel de luminã.
— Nu vreau sã dovedesc cã omenirea e perversã. Vreau, asta da, sã
dovedesc cã eu, în mod incon]tient, am cãutat lucrurile care mi s-au întîmplat -
pentru cã sînt rãu, sînt un om total decãzut ]i am meritat pedeapsa pe care via\a
mi-a dat-o.
_—_Dumneata vrei sã dovede]ti cã Dumnezeu e destinul stãtu pu\in pe
gînduri.
— Poate cã da.
— Nu ]tiu dacã Dumnezeu este drept. Cel pu\in cu mine El n-a fost foarte
corect, ]i ceea ce mi-a distrus sufletul e aceastã senza\ie de neputin\ã. Nu reu]esc
sã fiu bunã cum a] dori sã fiu, nici rea cum
socotesc cã ar trebui. Cu cîteva minute în urmã gîndeam cã El m-a ales ca sã se
rãzbune pentru toatã triste\ea pe care i-o pricinuiesc oamenii. Cred cã dumneata
ai acelea]i îndoieli, chiar dacã la o scarã mult mai mare: bunãtatea dumitale nu a
fost rãsplãtitã.
Chantal se mira de propriile-i vorbe. Demonul strãinului observa cã îngerul
fetei începea sã strãluceascã cu mai mare intensitate, iar situa\ia se rãsturna
complet.
"Luptã", insista el pe lîngã celãlalt diavol.
"Lupt", rãspunde el. Dar bãtãlia e crîncenã."
— Problema dumitale nu este chiar dreptatea lui Dumnezeu - zise bãrbatul.
Ci faptul cã ai ales
totdeauna sã fii o victimã a împrejurãrilor. Cunosc mul\i oameni în situa\ia asta.
— Ca dumneata, de exemplu.
— Nu. Eu m-am revoltat împotriva a ceva ce mi s-a întîmplat ]i pu\in îmi
pasã cã oamenilor le plac sau nu purtãrile mele. Dumneata, dimpotrivã, ai crezut
în rolul dumitale de orfanã lãsatã de izbeli]te, de persoanã care vrea sã fie
acceptatã cu orice pre\; cum asta nu se întîmplã întotdeauna, nevoia de a fi iubitã
\i s-a transformat într-o dorin\ã surdã de rãzbunare. {n adîncul inimii, dumitale \i-
ar
plãcea sã fii ca to\i ceilal\i locuitori din Viscos cu alte cuvinte, în adîncul inimii, noi
to\i dorim s` fim asemenea celorlal\i. Dar soarta \i-a dãruit o istorie diferitã.
Chantal fãcu un semn negativ din cap.
"Fã ceva", zicea diavolul lui Chantal cãtre tovarã]ul sãu. "Chiar dacã spune
nu, sufletul ei în-
\elege ]i spune da."
Diavolul strãinului se sim\ea umilit din pricinã cã nou-venitul î]i dãdea
seama cã nu era destul de puternic ca sã-l oblige pe om sã tacã.
"Vorbele nu duc nicãieri", rãspunse el. "Sã-i lãsãm sã vorbeascã, ]i via\a va
avea grijã ca ei sã ac\ioneze altfel."
— N-am vrut sã te întrerup - continuã strãinul. Te rog, spune mai departe ce
ziceai despre dreptatea lui Dumnezeu.
Chantal era mul\umitã cã nu mai era obligatã sã asculte ceva ce nu-]i mai
dorea sã audã.
— Nu ]tiu dacã are vreun sens. Dar ai observat poate cã Viscos nu e o
a]ezare foarte religioasã, de]i are o bisericã, la fel ca toate ora]ele din regiune. }i
asta pentru cã Ahab, de]i convertit de cãtre Sfîntul Savin, avea serioase îndoieli cu
privire la influen\a preo\ilor; cum cea mai mare parte dintre primii locuitori erau
bandi\i, socotea cã tot ce puteau face preo\ii, prin amenin\ãrile lor cu chinurile
ve]nice, era sã-i readucã pe drumul crimei. Ni]te oameni care nu mai au nimic de
pierdut nu se gîndesc niciodatã la via\a ve]nicã.
Freste si-a fãcut apari\ia primul preot, iar Ahab a vãzut amenin\area. în
compensa\ie, a instituit a învã\at de la iudei: ziua ispã]irii. Numai c` a decis sã
creeze un ritual apare. O datã pe an, locuitorii se închideau in casele lor fãceau
douã liste, se întorceau cãtre muntele cel'mai înalt ]i ridicau prima listã spre
ceruri.
Iatã, Doamne, pãcatele mele fa\ã de Tine, ziceau ei, citind relatarea
pãcatele comise. {n]elãciuni
în negustorii, adultere, nedreptã\i, treburi de felul ãsta. "Am pãcãtuit mult ]i cer
iertare cã Te-am supãrat atît de rãu."
Apoi - ]i aici era inova\ia lui Ahab - locuitorii scoteau a doua listã din
buzunar, o ridicau ]i pe ea cãtre ceruri, întor]i cu trupurile cãtre acela]i munte. }i
ziceau cam a]a: "Iatã, Doamne, lista pãcatelor Tale fa\ã de mine: m-ai fãcut sã
trudesc mai mult decît ar fi fost nevoie, fiica mea s-a îmbolnãvit în pofida
rugãciunilor mele, am fost furat cînd am încercat sã fiu cinstit, am suferit peste
mãsurã."
Dupã ce terminau de citit cea de-a doua listã, ei întregeau ritualul: "Eu am
fost nedrept fa\ã de Tine, iar Tu ai fost nedrept fa\ã de mine. Azi este însã ziua
ispã]irii, Tu îmi vei ierta gre]elile, eu \i le voi ierta pe ale Tale, ]i astfel vom putea
fi împreunã încã un an."
— Sã-l ier\i pe Dumnezeu - zise strãinul, ba-i ier\i pe un Dumnezeu
implacabil care creeazã ]i distruge din vecii vecilor."
— Conversa\ia asta e prea intimã pentru gustul meu, zise Chantal. N-am
învã\at destul de la via\ã ca sã-\i pot da ]i eu dumitale o învã\ãturã oarecare.
Strãinul rãmase tãcut.
"Nu-mi place deloc", gîndi diavolul strãinului, care începu sã zãreascã o
luminã strãlucind l@ngã
el, o prezen\ã pe care, cu nici un chip, nu putea sã o accepte. Se mai îndepãrtase
o datã, în urmã cu doi ani, pe una din numeroasele plaje ale lumii.
Dat fiind excesul de legende, de înrînduriri celtice si protestante, de anumite
exemple cum nu se poate mai nocive ale cutãrui arab care pacificase cetatea, de
prezen\a constantã a sfin\ilor ]i bandi\ilor în împrejurimi, preotul ]tia cã Viscos nu
era ceea ce se nume]te o a]ezare religioasã, de]i locuitorii ei fãceau botezuri,
cãsãtorii (care, în prezent, erau doar o amintire îndepãrtatã)]i funeralii (care, dupã
cum se dovedea, aveau loc cu o frecven\ã tot mai mare) ]i participau la liturghia
de Crãciun. în rest, pu\ini se osteneau sã meargã la cele douã slujbe sãptãmînale -
una sîmbãta, alta duminica, ambele la orele unsprezece diminea\a; oricum, el î]i
fãcea un punct de onoare din celebrarea lor, fie ]i doar ca sã-]i justifice prezen\a
acolo. Voia sã dea impresia cã este un om sfînt ]i ocupat. Spre surprinderea sa,
biserica a fost atît de plinã în ziua aceea, îrtcît se hotãrî sã îngãduie ca lumea sã
stea ]i în jurul altarului - altminteri nu ar n avut cum sã cuprindã atî\ia oameni. {n
loc sã punã in func\ie încãlzitoarele electrice suspendate de tavan, a fost silit sã
cearã sã se deschidã cele douã ferestruici laterale, întrucît oamenii transpirau;
preotul se întrebã dacã zãpu]eala se datora cãldurii sau mai degrabã tensiunii ce
domnea în r@ndurile asisten\ei.
Era acolo tot satul în pãr, cu excep\ia domni]oarei Prym - ru]inatã pesemne
din pricina spuselor ei din ajun - ]i a bãtrînei Berta, pe care to\i o suspectau cã e
vrãjitoare ]i alergicã la religie
— {n numele Tatãlui, al Fiului ]i al Sfîntului Duh.
Rãsunã un "Amin" puternic. Preotul începu liturghia, rosti introducerea, îi
ceru unei credincioase mereu aceea]i dintotdeauna sã facã lectura, intona solemn
psalmul de rãspuns ]i recitã Evanghelia cu glas lent ]i grav. Apoi ceru celor din
bãnci sã ]adã, restul oamenilor rãmase în picioare.
Venise ceasul predicii.
— {n Evanghelia dupã Luca e un moment cînd un personaj important se
apropie de Iisus ]i-l în-
treabã: "învã\ãtorule bun, ce sã fac ca sã mo]tenesc via\a cea de veci?" }i, spre
surprinderea noastrã, Iisus rãspunde: "Pentru ce mã nume]ti bun? Nimeni nu este
bun, decît unul Dumnezeu."
Ani îndelunga\i am meditat asupra acestui mic fragment de text, încercînd
sã în\eleg ce a spus Domnul nostru: cã El nu era bun? Cã tot cre]tinismul, cu ideea
sa de milostenie, se bazeazã pe învã\ãturile cuiva care se considera rãu? în cele
din urmã am în\eles: Hristos, în acel moment, se referã la firea sa omeneascã; în
calitate de om, era rãu. {n calitate de Dumnezeu, El e bun."
Preotul fãcu o pauzã, sperînd cã to\i credincio]ii îi în\eleseserã mesajul. Se
min\ea pe sine: tot nu în\elegea ceea ce spusese Hristos, cãci dacã partea
omeneascã ar fi rãu, la fel ar fi ]i cuvintele turile sale. Era însã o discu\ie teologicã
ce nu ]i cauta nici un interes acum; important era ca datã de el sã fie
convingãtoare.
— Astãzi nu mã voi întinde prea mult. Vreau a Voi to\i sã în\elege\i cã face
parte din firea omeeascã sã acceptãm cã avem o naturã inferioarã, perversã, ]i n-
am fost osîndi\i din aceastã pricinã la pedeapsa ve]nicã doar pentru cã Iisus s-a
lãsat jertfit ca sã salveze omenirea. Repet: jertfa fiului lui Dumnezeu ne-a salvat.
Sacrificiul unei singure persoane.
Vreau sã închei aceastã predicã amintindu-vã începutul uneia dintre cãr\ile
sfinte care alcãtuiesc Biblia, ]i anume Cartea lui Iov. Dumnezeu ]edea pe tronul
sãu ceresc, cînd diavolul a venit sã-i vorbeascã. Dumnezeu îl întreabã unde a fost;
"am dat tîrcoale pe pãmînt ]i m-am plimbat în sus ]i în jos", rãspunde diavolul. "Te-
ai uitat la robul meu Iov? Ai vãzut cît este de temãtor de mine ]i cum îmi aduce
toate jertfele?"
Diavolul rîse ]i argumentã: "La urma urmelor, Iov are tot ce-i trebuie, de ce
nu l-ar adora pe Dumnezeu ]i nu i-ar aduce jertfe? Ia-i bunurile pe care i le-ai dat ]i
vom vedea dacã va continua sã-l mai adore pe Domnul", l-a provocat el.
Dumnezeu acceptã prinsoarea. An de an, îl pedepse]te tocmai pe acela
care-L iubea cel mai mult.
Iov se aflã în fa\a unei puteri pe care n-o în\elege pe care o socotea ca fiind
Justi\ie Supremã, dar care [i distruge vitele, îi omoarã copiii, îi umple trupul cu
bube-Fmã cî"d, dupã ce suferise atîta, Iov se revoltã ]i hule]te împotriva
Domnului. Doar îi înapoiazã Dumnezeu tot ce-i luase.
Sînt ani de zile de cînd asistãm la decaderea acestui ora]; mã întreb acum
dacã asta nu este a va rodul unei pedepse divine, tocmai pentru cã acceptãm
mereu tot ce ne este dat fãrã sã protestãm ca ]i cum am merita sã pierdem
a]ezarea unde tr`im, ogoarele pe care le cultivãm sau griul ]i oile casele care au
fost înãl\ate din visele strãmo]ilor no]tri. N-a sosit oare momentul sã ne revoltãm?
Dacã Dumnezeu l-a obligat pe Iov sã facã asta, nu ne va fi cerînd oare ]i
nouã acela]i lucru? De ce l-a obligat Dumnezeu pe Iov sã facã asta?
Pentru a dovedi cã natura lui era rea ]i tot ce-i dãruise era urmarea harului,
nu a bunei lui purtãri
Noi am pãcãtuit prin trufia de a ne considera prea buni - ]i de aici pedeapsa pe
care o suferim.
Dumnezeu a acceptat prinsoarea diavolului ]i - aparent - a comis o
nedreptate. Aminti\i-vã bine: Dumnezeu a acceptat prinsoarea diavolului.
}i Iov a învã\at lec\ia, pentru cã, la fel ca noi, pãcãtuia prin trufia de a crede
cã era un om bun. "Nimeni nu este bun", a zis Domnul. Nimeni. E timpul sã
încetãm a simula o bunãtate care-l su-pãrã pe Dumnezeu ]i sã ne acceptãm
gre]elile; dacã într-o bunã zi am fi nevoi\i sã acceptãm un pariu cu diavolul, sã ne
amintim ca Domnul, care este în ceruri, a fãcut acela]i lucru pentru a mîntui
sufletul robului sãu Iov.
Predica se terminase. Preotul ceru ca to\i sã rãmînã în picioare ]i continuã
serviciul divin. Nu avea nici o îndoialã cã mesajul îi fusese bine în\eles.
— Sã plecãm totu]i de-aici. Fiecare pe drumul sãu eu cu lingoul meu de aur,
dumneata...
— Lingoul meu de aur - îi tãie vorba strãinul.
— Dumitale nu-\i rãmîne decît sã-\i iei lucrurile si sã pleci. Dacã eu n-a] lua
aurul acesta, ar trebui sã mã întorc la Viscos. A] fi concediatã sau stigmatizatã de
toatã popula\ia. Vor crede cã i-am min\it.
— Dumneata nu po\i, pur ]i simplu nu po\i sã-mi faci una ca asta. Sã zicem
cã-l merit ca platã pentru munca mea.
Strãinul se ridicã, luã cîteva crengi care ardeau în foc:
— Lupul fuge totdeauna de foc, nu-i a]a? Atunci eu mã duc la Viscos. Fã ce
crezi cã e mai bine, furã ]i fugi, asta nu mai are nici o legãturã cu mine. Am
altceva mai important de fãcut.
— Un moment! Nu mã lãsa singurã aici!
— Atunci vino cu mine.
Chantal se uitã la focul din fa\a ei, la stînca în formã de Y, la strãinul care
se ]i îndepãrta ducînd cu el o parte din foc. Putea face ]i ea la fel: sã ia ateva
vreascuri aprinse, sã dezgroape aurul ]i sã duca drept [n vale; nu mai avea
absolut nici un rost sã se întoarcã ]i sã-]i ia de acasã bãni]orii care-i pãstrase cu
atîta grijã. Cînd avea sã 'aii /în ora]ul care era la gura vãii, ar cere unei b`nci sã-i
pre\uiascã aurul, l-ar vinde, ]i-ar cumpãra [mbrãcãminte ]i valize, ar fi liberã.
— A]teaptã! - îl strigã ea pe strãin, dar el continua sã meargã cãtre Viscos ]i
în scurt timp avea sã-l piardã din vedere.
"Gînde]te rapid", î]i ceru ea sie]i.
Nu avea mult de gîndit. Luã ]i ea c@teva vreascuri din foc, se duse pînã la
stîncã ]i reîncepu sã dezgroape aurul. {l luã în mîini, îl curã\ã cu haina, îl
contemplã pentru a treia oarã.
Fu cuprinsã de panicã. Smulse o mînã de lemne din foc ]i o luã la fugã în
direc\ia în care trebuia
sã o fi apucat strãinul, ura izbucnindu-i ca o sudoare prin to\i porii. Intîlnise doi
lupi în aceea]i zi, unul care se speria de foc, altul care nu se speria de nimic,
pentru cã pierduse tot ce era mai de pre\, iar acum înainta, orbe]te, ca sã distrugã
tot ce-i ie]ea în cale.
Alergã din rãsputeri, dar nu-l întîlni. Se vede cã era în pãdure, cu tor\a acum
stinsã, sfidîndu-l
pe lupul blestemat, vrînd sã moarã la fel de intens cum voia sã ]i ucidã.
Ajunse în sat, se prefãcu cã nu o aude pe Berta chemînd-o, se întîlni cu
mul\imea care ie]ea de la liturghie ]i se mirã de faptul cã practic întreaga
popula\ie a satului se dusese la bisericã. Strãinul voia o crimã ]i cînd colo umpluse
agenda preotului; urma o sãptãmînã de spovedanii ]i pocãin\e, ca ]i cum l-ar fi
putut amãgi pe Dumnezeu.
To\i o privirã, dar nimeni nu-i adresã cuvîntul.
Fa S unS toate privirile, pentru cã ]tia cã nu avea fel de vinã, nu avea nevoie
sa se spovedeasca Era doar o unealtã într-un joc mîr]av, pe care doar pu\ini îl
puteau în\elege - ]i nu-i plãcea de loc ceea ce vedea.
Se zãvorî în camera ei ]i privi pe fereastra. Mul\imea se ]i împrã]tiase ]i ceva
ciudat se întîmpla
iarã]i- satul era foarte pustiu pentru o sâmbãtã însoritã ca aceea. De obicei,
oamenii mai zãboveau stînd de vorbã în mici grupuri, în pia\a unde înainte vreme
fusese o spînzurãtoare, iar acum era o cruce.
Rãmase cîtva timp uitîndu-se la strada goalã, sim\ind pe obraji soarele care
nu încãlzea, cãci începuse iarna. Dacã ar fi fost lume în pia\ã, tocmai despre asta
ar fi discutat - despre vreme. Temperatura. Pericolul de ploaie sau de secetã. Azi
însã to\i erau în casele lor, iar Chantal nu ]tia de ce.
Cu cît se uita mai mult la stradã, cu atît se sim\ea deopotrivã cu to\i ceilal\i
oameni - tocmai ea, care se considera diferitã, îndrãznea\ã, plinã de planuri care
nu le dãduserã niciodatã prin cap acelor \ãrani.
Ce ru]ine. }i totodatã ce u]urare; era în Viscos nu printr-o nedreptate a
destinului, ci pentru cã o
merita, totdeauna se crezuse diferitã, iar acum descoperea cã e la fel cu ceilal\i.
Dezgropase lingoul acela de trei ori, dar fusese incapabilã sã-l ia cu sine.
Purta crima în suflet, dar nu izbutea sã o materializeze în lumea realã.
De]i ]tia cã, la drept vorbind, n-ar fi trebuit o comitã sub nici o formã, pentru
cã era vorba de o ispitã, ci de o capcanã. Nu. "De ce o capcanã?", gîndi ea. Ceva îi
Spunea cã vãzuse în lingou o solu\ie la problema pe care o crease strãinul. Dar,
oricît s-ar fi strãduit, nu reu]ea sã descopere care anume era aceastã solu\ie.
Diavolul nou-venit privi într-o parte ]i vãzu c` lumina domni]oarei Prym, care
înainte amenin\a sã creascã, acum era pe cale sã se stingã iarã]i; pãcat cã
tovarã]ul lui nu era acolo ca sã-i vadã victoria. Ceea ce nu ]tia el era cã ]i îngerii î]i
au strategia lor: în clipa aceea, lumina domni]oarei Prym se ascunsese doar ca sã
provoace o reac\ie din partea inamicului ei. Tot ce urmãrea îngerul era ca ea sã
doarmã un pic, pentru a putea sta de vorbã cu sufletul ei, fãrã imixtiunea
temerilor ]i vinovã\iilor cu care oamenii adorã sã se împovãreze în fiecare zi.
Chantal dormi. }i auzi ceea ce avea nevoie sã audã, în\elese ceea ce era
necesar sã în\eleagã.
— Nu-i nevoie sã tot vorbim despre terenuri sau cimitire - zise nevasta
primarului, de îndatã ce se reîntîlnirã în sacristie. Hai sã vorbim pe ]leau.
Cei cinci furã de acord.
— M-a\i convins, pãrinte - zise mo]ierul. Dumnezeu justificã anumite fapte.
— Nu fi\i cinic - rãspunse pãrintele. Cînd privim prin fereastra aceea,
în\elegem totul. De-aceea bate un vînt cald; diavolul a venit ca sã ne \inã
tovãrã]ie.
— Da - consim\i primarul care nu credea în diavoli. To\i sîntem acum
convin]i. Mai bine sã vorbim pe ]leau, altfel pierdem un timp pre\ios.
— Iau eu cuvîntul - zise patroana hotelului. Ne gîndim sã acceptãm
propunerea strãinului. Sã
comitem o crimã.
— Sã oferim o jertfã - zise preotul, mai deprins cu ritualurile religioase.
Tãcerea care se lãsã dovedi cã to\i erau de acord.
— Doar la]ii se ascund în spatele tãcerii. Sã ne rugãm cu voce tare, pentru
ca Dumnezeu sã ne asculte ]i sã ]tie cã facem asta pentru bine. Sã
îngenunchem. }i îngenunchearã cu to\ii fãrã nici o tragere de inimã, ]tiind cã era
inutil sã-i cearã iertare lui Dumnezeu pentru un pãcat sãvîr]it de ei cu constiin\a
rãului pe care-l pricinuiau. î]i aminteau însã ziua ispã]irii, de Ahab; cînd ziua
aceasta va veni iar în viitorul apropiat, aveau sã-l acuze pe Dumnezeu cã-i pusese
în fa\a unei ispite atît de greu de îndurat.
Preotul le ceru sã se roage împreunã:
— Doamne Dumnezeule, Tu ai spus cã nimeni nu este bun; acceptã-ne cu
toate imperfec\iunile noastre ]i iartã-ne în nesfîr]ita-\i mãrinimie si-n nesfîr]ita
iubire a Ta. A]a cum i-ai iertat pe crucia\ii care i-au ucis pe musulmani ca sã
recucereascã \ara Sfîntã a Ierusalimului, a]a cum i-ai iertat pe inchizitorii care
voiau sã pãstreze puritatea Bisericii Tale, a]a cum i-ai iertat pe cei care Te-au
hulit ]i Te-au bãtut în cuie pe cruce, iartã-ne ]i pe noi pentru cã trebuie sã aducem
o jertfã ]i sã salvãm un ora].
— Sã trecem acum la aspectul practic – zise nevasta primarului, ridicîndu-se
în picioare. Cine va fi oferit ca jertfã. }i cine va executa sacrificiul.
— O tînãrã pe care am ajutat-o ]i sprijinit-o atît de mult l-a adus pe diavol
aici - zise mo]ierul, care într-un trecut nu prea îndepãrtat se culcase chiar cu
aceastã fatã ]i de atunci trãia torturat de gîndul cã într-o bunã zi ea ar putea sã-i
povesteascã so\iei lui despre cele întîmplate. Rãul trebuie combãtut cu rãu, ]i e
nevoie ca ea sã fie pedepsita.
- ersoane se declararã de acord, sus\inînd, domnisoara Prym era singura
persoanã care nu puteai avea încredere –pentru se considera diferitã de ceilal\i ]i
afirma în percã într-o zi va pleca de-acolo.
— Mama ei a murit. Nu-i va observa lipsa - fu de acord primarul, fiind astfel
a treia persoanã care aprobã ideea.
So\ia lui însã se împotrivi:
— Sã presupunem cã ea ]tie unde este comoara; la urma urmelor, ea a fost
singura care a vãzut-o.
Mai mult, putem avea încredere în ea tocmai pentru ceea ce s-a spus aici -
ea a fost cea care a adus rãul ]i a împins o întreagã comunitate sã se gîndeascã la
crimã. Poate zice orice; dacã restul satu-lui rãmîne tãcut, va fi cuvîntul unei tinere
cu tot felul de probleme împotriva noastrã a tuturora, to\i oameni care au realizat
ceva în via\ã.
Primarul, ca totdeauna cînd nevasta lui î]i spunea pãrerea, era nehotãrît:
— De ce vrei sã o scapi dacã nu-\i e simpaticã?
— Eu unul în\eleg - zise preotul. Pentru ca vina sã cadã asupra celui care a
provocat tragedia. Ea va purta aceastã povarã tot restul zilelor ]i nop\ilor ei; poate
va sfîr]i ca Iuda, care l-a trãdat pe Iisus Hristos, iar apoi s-a sinucis, într-un gest
disperat ]i inutil, întrucît crease toate condi\iile favorabile crimei. So\ia primarului
rãmase surprinsã de ra\ionamentul preotului -era exact ce gîndise ]i ea. Fata era
frumoasã, îi ispitea pe bãrba\i, nu accepta o via\ã la fel cu a tuturor celor din
Viscos, se pl@ngea mereu cã trãie]te într-un sat care, în pofida tuturor defectelor
lor, avea locuitori harnici si cinsti\i ]i unde mul\i oameni ar dori sã-si petreac`
zilele (strãini, care, evident, ar pleca dupã ce ar acoperi cît e de plicticos sã
trãie]ti permanen\` [n tihnã).
— Nu vãd pe altcineva - zise patroana hotelului, con]tientã de problema de
a gãsi pe altcineva care sã serveascã la bar, dar în\elegînd cã, mul\uimitã aurului
primit, putea sã-]i închidã hotelul si sã plece departe. |ãranii ]i pãstorii sînt uni\i,
unii sînt cãsãtori\i, mul\i au copii stabili\i departe care la un moment dat ar putea
deveni bãnuitori dacã s-ar întîmpla ceva cu vreunul din ei. Domni]oara Prym e
singura care poate dispãrea fãrã a lãsa nici o urmã.
Din motive religioase - în definitiv, Iisus îi blestema pe cei care acuzau un
om nevinovat – preotul nu voia sã nominalizeze pe nimeni. }tia însã cine era
victima ]i trebuia sã facã astfel încît to\i sã afle.
— Oamenii din Viscos muncesc din zori pînã noaptea tîrziu, de la o ploaie la
alta. To\i au cîte o
treabã de fãcut, inclusiv amãrîta asta de fatã, pe care diavolul a hotãrît s-o
foloseascã în scopurile lui mîr]ave. }i a]a sîntem pu\ini ]i nu ne putem permite
luxul de a mai pierde o pereche de bra\e.
— A]adar, cuvioase pãrinte, nu avem o victimã. Trebuie sã ne dãm peste
cap ca la noapte sã aparã alt strãin, ]i chiar a]a ar fi un risc, cãci cu siguran\ã ar
avea o familie care l-ar cãuta pînã la capãtul pãmîntului. în Viscos fiecare pereche
de bra\e munce]te, cî]tigã cu mare efort pîinea adusã de furgonetã.
— Ave\i dreptate - zise preotul. Poate cã tot ce am trãit începînd de ieri
noapte e doar o iluzie i de-aici din sat au pe cineva a cãrui lipsã , smi-o si nimeni
n-ar accepta ca fiin\a lui iubitã s` fie sacrificatã. Doar trei persoane dorm singure:
doamna Berta ]i domni]oara Prym.
— Vã oferi\i sã fi\i sacrificat?
— Totul pentru binele comunitã\ii.
Ceilal\i cinci in]i se sim\irã u]ura\i, observarã dintr-o datã cã era o sîmbãtã
însoritã, cã n-avea sã
aibã loc o crimã, ci un martiriu. Tensiunea din sacristie dispãru ca prin farmec, iar
patroana hotelului sim\i impulsul de a-i sãruta tãlpile acelui om sf@nt.
— QUQ rezervã - continuã preotul. E nevoie sã convinge\i pe toatã lumea cã
uciderea unui slu-
jitor al Domnului nu e un pãcat de moarte.
— O sã explica\i dumneavoastrã asta Viscos-ului! - zise însufle\it primarul,
gîndindu-se deja la diversele reforme pe care le putea demara cu ajutorul banilor,
la publicitatea pe care o va plasa în jurnalele din regiune, atrãgînd noi investi\ii
pentru cã impozitele ar scãdea, aducînd turi]ti pentru cã avea sã subven\ioneze
unele îmbunãtã\iri la hotel, dispunînd instalarea unui nou cablu telefonic care sã
nu creeze atîtea probleme ca actualul sistem.
— Eu nu pot face asta - zise preotul. Martirii se ofereau cînd poporul cerea
sã fie uci]i. Dar niciodatã nu-]i provocau singuri moartea, cãci Biserica a afirmat
întotdeauna cã via\a este un dar de la Dumnezeu. Va trebui sã explica\i
dumneavoastr`
— Nimeni nu va crede. Vor socoti cã suntem asasini de cea mai joasã spe\ã,
cã omorîm un om sf@nt pentru bani, cum a fãcut Iuda cu Hristos. Preotul dãdu din
umeri. Iar se pãrea cã soarele dispãruse ]i tensiunea revenea în sacristie.
— {n acest caz, nu mai rãmîne decît doamna Berta - comentã mo]ierul.
Dupã o lungã pauzã, fu rîndul preotului sã vorbeascã:
— Femeia aceea trebuie sã fi suferit mult din pricina absen\ei bãrbatului ei;
î]i duce via\a sezînd acolo, afarã, de-atî\ia ani, înfruntînd intemperiile ]i urîtul. Nu
face nimic altceva decît sã se mistuie de dor ]i cred cã biata de ea î]i pierde
min\ile treptat: am trecut deseori pe-acolo ]i-am vãzut-o vorbind de una singurã.
Iarã]i suflã o palã de vînt, fulgerãtoare, ]i cei dinãuntru se speriarã, pentru
cã ferestrele erau în-
chise.
— Via\a se vede cã i-a fost foarte tristã – zise mai departe patroana
hotelului. Cred cã ar da orice ca sã se poatã duce lîngã iubitul ei. Au fost cãsãtori\i
vreme de patruzeci de ani, ]tia\i?
To\i ]tiau, dar nu avea legãturã cu problema lor.
— O femeie acum bãtrînã, la capãtul vie\ii - adãugã mo]ierul. Singura din
a]ezarea asta care nu face nimic important. Am întrebat-o odatã de ce sade
mereu acolo, în fa\a casei, chiar ]i pe timpul iernii; ]ti\i ce mi-a rãspuns? Cã
veghea asupra satului, ca sã dibuie ziua cînd avea sã soseascã rãul aici.
— Bun, dar nu ]i-a fãcut bine treaba. Dimpotrivã - zise preotul
— Din cîte în\eleg dumneavoastrã cine a lãsat râul sa ^ facã gã pkce , ]i
to\i pricepurã cã victima fusese ale!lãAcum lipse]te un ultim amãnunt - interdic\ia
primarului. }tim cã jertfa va fi oferitã
ãtãii poporului }tim ane va fi; primaru } j umele bunãstãrii poporului. }tim
ane va fi; Sin aceastã jertfã, un suflet bun se va [n`lta la ceruri ]i va fi fericit, în loc
sã sufere pe pammt. Ramîne de vãzut cum o vom face.
— Cautã sã vorbe]ti cu to\i oamenii din sat - i se adresã preotul primarului
- ]i convoacã o adunare în pia\ã la ora nouã din noapte. Cred cã ]tiu cum: pu\in
înainte de nouã, treci pe aici ca sã stãm de vorbã.
{nainte de a pleca to\i, el ceru ca, în timp ce se desfã]ura adunarea, cele
douã femei prezente sã se ducã la Berta acasã ]i sã o \inã de vorbã. De]i bãtrîna
nu pleca niciodatã noaptea, orice precau\ie era bine venitã.
Chantal veni la bar la ora obi]nuitã. Nu era nimeni.
— Noaptea asta e o adunare în pia\ã - zise patroana hotelului. Doar pentru
bãrba\i.
Nu era nevoie sã mai spunã ceva. Chantal ]tia acum ce se petrece.
— Ai vãzut aurul cu ochii tãi?
— L-am vãzut. Voi însã trebuia sã-i cere\i strãinului sã-l aducã aici. S-ar
putea sã se decidã ca, dupã ce ob\ine ce vrea, sã disparã.
— Doar nu e nebun.
— Ba e nebun.
Patroana hotelului socoti cã era într-adevãr o idee bunã. Urcã pîna la camera
strãinului ]i coborî
dupã cîteva minute.
— E de acord. Zice cã l-a ascuns în pãdure ]i o sã-l aducã mîine.
— Cred cã azi nu trebuie sã muncesc.
— Ba da. Este o clauzã în contractul dumitale.
Nu ]tia cum sã abordeze subiectul pe care-l discutaserã în dupã-amiaza
aceea, dar era important
sã vadã reac\ia tinerei.
— Sînt ]ocatã de toate astea - zise ea. în\eleg cã unii au nevoie sa se
gindeasca de zece ori la ce trebuie sã facã.
— Se pot gîndi de douãzeci, de douã sute de ori ]i tot sã n-aibã curaj.
— Se poate - zise patroana hotelului. Dar dacã decide sã ac\ioneze, tu ce ai
face?
Femeia voia sã-i cunoascã reac\ia, iar Chantal []i dãdu seama cã strãinul era
mult mai aproape de adevãr decît ea însã]i, de]i trãia de-atîta timp în Viscos.
Adunare în pia\ã! Pãcat cã fusese demontatã spînzurãtoarea.
— Deci tu ce-ai face?
— N-am sã vã rãspund la întrebarea asta - zise ea, cu toate cã ]tia exact ce-
ar face. Am sã vã spun doar cã rãul nu aduce niciodatã binele. Am constatat-o azi
dupã-amiazã pe pielea mea.
Patroana hotelului nu suporta sã-]i vadã autoritatea contesatã, dar socoti cã
era prudent sã nu discute cu fata ]i sã creeze o aversiune care putea aduce
complica\ii în viitor. Zise cã trebuia sã-]i aducã la zi contabilitatea (pretext de
care-]i dãdu numaidecît seama cã era absurd, de vreme ce nu avea decît un
oaspete în hotel) ]i o lãsã singurã în bar.
Se lini]tise: domni]oara Prym nu manifesta nici un fel de revoltã, nici chiar
dupã ce men\ionase adunarea din pia\ã, dovedind în felul acesta cã în Viscos se
petrecea ceva deosebit. Fetei îi trebuiau ]i ei bani mul\i, avea toatã via\a în fa\ã,
cu siguran\ã i-ar plãcea sã meargã pe urmele prietenilor ei din copilãrie, care
apucaserã sã plece.
}i, dacã nu pãrea dornicã sã colaboreze, cel pu\in nu pãrea cã ar vrea sã le
punã be\e-n roate.
Preotul cinã frugal ]i se a]ezã, singur, într-una din bãncile bisericii. Primarul
urma sã soseascã peste cîteva minute.
Contemplã pere\ii spoi\i cu var, altarul fãrã nici-o operã de artã importantã,
acoperit cu reprodu-
ceri ieftine de sfin\i care - în trecutul îndepãrtat trãiserã în regiune. Poporul din
Viscos nu fusese niciodatã foarte religios, în ciuda faptului cã Sfîntul Savin fusese
marele autor al reînvierii ora]ului; dar oamenii uitau asta ]i preferau sã se
gîndeascã la Ahab, la cel\i, la supersti\iile milenare ale \ãranilor, fãrã a în\elege cã
ajunge un gest, un simplu gest pentru rãscumpãrare - acceptarea lui Iisus ca
unicul Mîntuitor al omenirii.
Acum cîteva ceasuri, se oferise pe sine însu]i pentru martiriu. Fusese o
mutare riscantã, dar era dispus sã meargã pînã la capãt ]i sã se predea ca jertfã,
dacã oamenii n-ar fi fost atît de inutili, atît de lesne manipulabili.
"Nu-i adevãrat. Sînt inutili, dar nu sînt atît de u]or manipulabili." în
asemenea mãsurã, [nc[t, prin tãceri sau prin trucuri de limbaj, îl fãcuserã sã
spunã exact ce voiau sã audã: jertfa care rãscumpãrã, ]i care mîntuie]te,
decaden\a care se preface V uZ slorie- Simulase cã se lãsa folosit de cei-dar
spusese de fapt doar ce credea el însu]i.
Fusese pregãtit de timpuriu pentru preo\ie ]i asta îi era adevãrata voca\ie.
La douãzeci ]i unu de ani fusese deja hirotonit preot ]i îi impresiona pe to\i prin
darul sãu de predicator ]i prin capacitatea de a-]i administra parohia. Se ruga
noapte de noapte, îi asista pe bolnavi, îi vizita pe pu]cãria]i, le dãdea de mîncare
flãmînzilor - întocmai cum cereau textele sfinte. {n scurt timp, faima i se rãspîndi
în întreaga regiune ]i ajunse la urechile episcopului, un om cunoscut prin
în\elepciunea ]i spiritul sãu de dreptate.
Acesta îl invitã la masã, împreunã cu al\i preo\i tineri. Mîncarã, conversarã
despre diverse subiecte ]i, la sfîr]it, episcopul - bãtrîn ]i deplasîndu-se cu
dificultate - se ridicã ]i oferi fiecãruia apã. To\i refuzarã, cu excep\ia lui, care ceru
ca paharul sã-i fie umplut ochi.
Unul dintre preo\i ]opti destul de tare ca sã-l poatã auzi episcopul: "Noi to\i
am refuzat apa fiindcã ]tim cã sîntem nevrednici sã bem din mîinile acestui om
sfînt. Unul singur dintre noi nu în\elege sacrificiul pe care-l face superiorul nostru
cînd duce cana aceasta grea."
Dupã ce se întoarse pe scaunul sãu, episcopul zise:
— Voi, care vã socoti\i sfin\i, n-a\i avut umilin\a de a primi ]i eu n-am avut
bucuria de a dãrui. Numai el a îngãduit sã se arate binele, tan •- Pe l°C la numit
într"° Parohie mai important`.
Cei doi au rãmas prieteni ]i au continuat vadã deseori. Ori de cîte ori era
cuprins de [ndoieli, preotul i se adresa celui pe care-l numea"p`rintele sãu
spiritual" ]i de obicei pleca mult de rãspunsuri. {ntr-o dupã-amiazã, de pildã foarte
nelini]tit - cãci nu avea nici o certitudine cã faptele lui îi bineplãceau lui
Dumnezeu. Se duse la episcop ]i-l întrebã ce avea de fãcut:
"Avraam îi primea pe strãini, iar Dumnezeu a fost mul\umit", fu rãspunsul.
"Lui Ilie nu-i plãceau strãinii, ]i Dumnezeu a fost mul\umit. David era mîndru de
faptele sale, ]i Dumnezeu a fost mul\umit. Vame]ul în fa\a altarului se ru]ina de
ceea ce fãcea, ]i Dumnezeu a fost mul\umit. Ioan Botezãtorul s-a dus în pustie, ]i
Dumnezeu a fost mul\umit. Pavel s-a dus prin marile ora]e ale Imperiului Roman, ]
i Dumnezeu a fost mul\umit. Cum ai putea ]ti ce L-ar bucura pe Atotputernicul? Fã
ceea ce-\i porunce]te inima, ]i Dumnezeu va fi mul\umit."
A doua zi dupã aceastã convorbire, episcopul - marele sãu mentor spiritual -
muri în urma unui atac de cord fulgerãtor. Preotul interpretã moartea episcopului
ca pe un semn ]i începu sã facã exact ce-i recomandase el: sã-]i urmeze inima.
Uneori dãdea de pomanã, alteori îl trimitea pe nevoia] la muncã. Uneori \inea cîte
o predicã foarte gravã, alteori dnta împreunã cu credincio]ii. }i de astã datã
comportarea lui ajunse la urechile noului episcop, ]i fu din nou chemat la el.
Nu micã-i fu surpriza de a-l întîlni acolo pe cel care, cu cî\iva ani în urmã,
fãcuse comentariul cu privire la apa servitã de superior.
— }tiu cã sfin\ia ta conduci o parohie important` 'Snoul episcop, cu ironie in
pnvm "}i cã, tã ' ^Psti ani ai devenit un mare prieten al predeS2S meu. Aspiri
pesemne la aceastã func\ie."
Nu" rãspunse el. "Aspir la în\elepciune.
Atunci astãzi trebuie sã fii un om foarte în\ei t Dar am auzit istorii ciudate
despre sfin\ia ta: uneori faci pomeni, iar alteori refuzi ajutorul pe care Biserica
noastrã trebuie sã-l dea."
Sutana mea are douã buzunare, în fiecare este cîte'o hîrtioarã cu ceva scris
pe ea, dar banii nu-i
pun decît în buzunarul stîng."
Noul episcop fu intrigat de istoria asta; ce spuneau peticele de hîrtie?
"{n buzunarul drept am scris: eu nu sînt nimic decît praf ]i cenu]ã. în
buzunarul stîng, unde \in banii, hîrtioarã zice: eu sînt manifestarea lui Dumnezeu
pe pãmînt. Cînd vãd mizeria ]i nedreptatea, îmi vîr mîna în buzunarul stîng ]i ajut.
Cînd vãd trîndãvia ]i indolen\a, îmi vîr mîna în buzunarul drept ]i vãd cã n-am
nimic de dat. {n felul acesta, izbutesc sã cumpãnesc lumea materialã cu cea
spiritualã."
Noul episcop îi mul\umi pentru frumoasa imagine a milosteniei, îi spuse cã
se putea întoarce la parohia lui, dar cã avea sã reorganizeze întreaga regiune. La
pu\in timp dupã aceea, primi vestea cã fusese transferat la Viscos.
{n\elese numaidecît mesajul: invidia. {i fãgãduise însã lui Dumnezeu sã-l
slujeascã oriunde ar fi, a]a cã o porni la drum spre Viscos, plin de smerenie ]i
fervoare; era o nouã sfidare pe care trebuia s-o depã]eascã.
Se scurse un an. Apoi încã unul. La capãt cinci ani nu reu]ise sã aducã mai
mul\i credincio]i la bisericã, oricît s-ar fi strãduit; era o a]ezare adunatã de o
nãlucã a trecutului, numitã Ahab, si rd din ceea ce ar fi spus el nu avea mai mare
în nãtate decît legendele care circulau pe-acolo. Trecurã zece ani. La capãtul celui
de-al zecelea an î]i descoperi gre]eala: cãutarea în\elepciunii. Se transformase în
arogan\ã. Era atît de convins de justi\ia divinã, încît nu ]tiuse sã o echilibreze cu
arta diploma\iei. Crezuse cã trãie]te într-o lume unde Dumnezeu e peste tot, dar
se pomenea printre oameni care de multe ori nu-l lãsau sã intre.
Dupã cincisprezece ani, în\elese cã nu avea sã mai plece niciodatã de-acolo:
fostul episcop era acum cardinal important, lucrînd la Vatican, cu mari ]anse de a
fi ales papã - ]i nu putea, sub nici un motiv, îngãdui ca un preot dintr-o a]ezare
pierdutã sã punã în circula\ie povestea cã fusese exilat din pricina invidiei ]i
geloziei.
Ajuns aici, se ]i lãsase contaminat de lipsa totalã de emula\ie - nimeni nu
poate rezista indiferen\ei vreme de atî\ia ani. {i trecu prin minte cã, dacã ar fi
pãrãsit preo\ia la timpul potrivit, i-ar fi putut fi mult mai folositor lui Dumnezeu; î]i
amînase însã indefinit decizia, încredin\at mereu cã situa\ia avea sã se schimbe,
iar acum era prea tîrziu, nu mai avea nici un fel de contact cu lumea.
Dupã douãzeci de ani, se trezi într-o noapte absolut deznãdãjduit: via\a îi
fusese total inutilã. }tia cît era de capabil ]i cît de pu\in izbutise sã realizeze, î]i
aminti de cele douã hîrtioare pe care obi]nuia sã ]i le punã în buzunare, descoperi
cã totdeauna în buzunarul din dreapta. Voise sã fie
î]i vlra rrvu ^^ ^ politidan Voise sã fie ?? tPdar nu fusese prudent. Voise sã
fie bun poli ' dar nu fusese curajos.
tlCiaUnde e mãrinimia Ta, Doamne? De ce ai fãcut ":"" ce ai fãcut cu Iov? Nu
voi mai avea nici-o vreo altã ]ansã în via\ã? Dã-rni alt prilej!Se sculã, deschise
Biblia la întîmplare, cum obi]nuia mereu sã facã ori de cîte ori avea nevoie de un
rãspuns. Dãdu peste pasajul unde, la ultima cinã a lui Hristos, acesta îi cere
trãdãtorului sã-l dea pe mîna solda\ilor care-l cãutau.
Preotul se gîndi ceasuri în ]ir la cele citite: de ce oare Iisus cerea ca
trãdãtorul sã comitã un pãcat?
"Ca sã se împlineascã Scripturile", ar zice doctorii Bisericii. Dar ]i a]a, de ce
oare îl incita Iisus pe un om la pãcat ]i la osînda ve]nicã?
Iisus n-ar face niciodatã a]a ceva; la drept vorbind, trãdãtorul era doar o
victimã, ca ]i El însu]i.
Rãul trebuia sã se manifeste ]i sã-]i joace rolul, pentru ca binele sã poatã
triumfa în cele din urmã. Dacã n-ar fi fost trãdarea, n-ar fi fost crucea, scripturile
nu s-ar fi împlinit, jertfa n-ar fi putut sluji drept pildã.
A doua zi, în sat sosise un strãin, ca mul\i al\ii care veneau ]i plecau;
pãrintele nu-i dãduse nici o importan\ã ]i nici nu-l pusese în legãturã cu cererea pe
care i-o fãcuse lui Iisus sau cu fraza pe care o citise. Cînd auzi povestea despre
modelele folosite de Leonardo da Vinci ca sã picteze Cina cea de tain`, []i aminti
cã citise acela]i text în Biblie, dar crezu ca nu era decît o coinciden\ã.
Abia cînd domni]oara Prym le povestise de pariu în\elese cã rugãciunea lui
fusese auzita. Rãul trebuia sã se manifeste, pentru ca binele sã poatã mi]ca în
cele din urmã inimile acelora oamemeni. Pentru prima oarã de cînd pã]ise în
partea aceea î]i vãzuse biserica umplutã pînã la refuz. Pentru prima oarã,
persoanele cele mai importante din sat veniserã în sacristie.
"Trebuie sã se manifeste rãul pentru ca ei sã în\eleagã valoarea binelui." A]a
cum trãdãtorul din Biblie, care, la scurt timp dupã ce-]i sãvîr]ise fapta sfîr]e]te prin
a pricepe ce fãcuse, la fel avea sã se întîmple ]i cu cei de acolo; se vor cãi în
asemenea mãsurã, încît singurul refugiu pentru ei va fi Biserica, iar Viscos-ul va
redeveni - dupã mul\i ani o a]ezare de credincio]i.
Lui îi revenise rolul de unealtã a rãului; acesta era gestul cel mai profund de
smerenie pe care i-l
putea oferi Domnului.
Primarul veni, dupã cum stabiliserã.
— Vreau sã ]tiu ce anume trebuie sã spun, pãrinte.
— Lasã-mã pe mine sã conduc adunarea – fu rãspunsul lui.
Primarul ]ovãi; la urma urmelor, el era cea mai înaltã autoritate din Viscos ]i
nu i-ar fi fost pe plac sã vadã cã un venetic trateazã public un subiect de-o atare
însemnãtate. Chiar dacã preotul trãia în sat de peste douãzeci de ani, nu se
nãscuse prin pãr\ile locului, nu cuno]tea toate istoriile, în vinele lui nu curgea
sîngele lui Ahab.
— Cred câ în probleme atit de grave trebuie eu însumi cu oamenii - zise el.
sã S acord E mai bine a]a, fiindcã s-ar putea ~~ m si nu vreau sã vãd
implicatã Biserica. Am
^Sun planul meu, ]i dumneavoastrã vã va sã Seina de a-l face public. revenire
^ ^^ y& ^^ cred ^ ^ ai iust ]i mai cinstit sã vã las sã-l împãrtã]i\i chiar
dumneavoastrã tuturora
Iarã]i frica, gîndi preotul. "Ca sa domini pe cineva, fã-l sã-i fie fricã."
Cele douã doamne ajunserã la casa Bertei cu pu\in timp înainte de orele
nouã ]i o gãsirã trico-
tînd în micul ei living.
— Satul e altfel în noaptea asta - zise bãtrîna. Am auzit multã lume trecînd
pe stradã, zgomot intens de pa]i: barul e mic pentru toatã foiala asta.
— Sînt bãrba\ii - rãspunse patroana hotelului. Se duc în pia\ã, ca sã discute
ce e de fãcut cu
strãinul.
— {n\eleg. Nu cred cã sînt multe de discutat: ori îi acceptã propunerea, ori îl
lasã sã plece de azi în douã zile.
— Nici nu ne-ar fi dat prin gînd sã-i acceptãm propunerea - se indignã
nevasta primarului.
— De ce nu? Mi s-a povestit cã pãrintele a \inut azi o predicã minunatã,
spunînd cã sacrificiul unui om a salvat omenirea ]i cã Dumnezeu a acceptat o
propunere a diavolului, pedepsindu-]i pînã la urmã slujitorul cel mai credincios. De
ce-ar fi atît de rãu ca locuitorii din Viscos sã ia în considerare propunerea
strãinului ca pe o - sã zicem cere?
— Nu cred cã vorbi\i serios.
— Eu una vorbesc serios. Dumneavoastrã vre\i - dãdurã sã se ridice ]i sã
plece imediat; era însã riscant.
— Dar ca sã lãsãm asta, cãrui fapt u datorez oarea vizitei dumneavoastrã?
Nu s-a mai întîm-
plat niciodatã.
— Domni]oara Prym, acum doua zile, a spus cã l-a auzit urlînd pe lupul
blestemat.
— }tim cu to\ii cã lupul blestemat este o scuzã stupidã a fierarului - zise
patroana hotelului. Se vede cã s-a dus în pãdure cu vreo femeie din satul vecin, a
încercat sã-i facã felul, ea s-a împotrivit, ]i el a venit cu povestea asta. Dar ]i a]a,
ne-am hotãrît sã facem o plimbare pe-aici, ca sã vedem dacã totul e în regulã.
— Totul e cum nu se poate mai bine. Tricotez o fa\ã de masã, de]i nu pot
garanta cã o s-o isprã-
vesc; s-ar putea sã mor mîine, de exemplu.
Urmã un moment de jenã generalã.
— Dupã cum ]ti\i, bãtrînii mor de la un ceas la altul - continuã Berta.
Situa\ia se restabili. Sau aproape.
— E mult prea devreme sã vã gîndi\i la asta.
— S-ar putea; pînã mîine se mai schimbã lucrurile. Dar sã ]ti\i cã ãsta a fost
gîndul care m-a frãmîntat cel mai mult azi.
— A\i avut vreun motiv special?
— Crede\i cã ar fi trebuit sã am?
Patroana hotelului sim\ea nevoia sã schimbe vorba, dar trebuia s-o facã cu
multã grijã. La vremea asta, adunarea din pia\ã trebuie sã fi în ]i avea sã se
termine peste cîteva minute e
— Cred cã, o datã cu vîrsta, oamenii în\eleg p@n` la urmã cã moartea e
inevitabilã. }i trebuie sã [nvã\ãm s-o primim cu seninãtate, în\elepciune si
semnare: deseori ea ne scapã de suferin\e inutile.
— Ave\i perfectã dreptate - rãspunse Berta Exact la asta m-am gîndit toatã
seara. }i ]ti\i la ce concluzie am ajuns? Mi-e foarte, foarte fricã sã mor Nu cred cã
mi-a sunat ceasul.
Atmosfera era din ce în ce mai apãsãtoare, si so\ia primarului î]i aminti de
discu\ia din sacris-tie, despre terenul de lîngã bisericã; vorbeau de una, pe cînd în
realitate se refereau la alta. Nici una din cele douã nu ]tia cum decurgea adunarea
din pia\ã; nimeni nu cuno]tea planul preotului sau reac\ia bãrba\ilor din Viscos. Era
inutil sã o provoace pe Berta la o conversa\ie mai sincerã - dacã n-ar fi fost decît
faptul cã nimeni nu acceptã sã moarã fãrã a opune o rezisten\ã disperatã.
Examina în sinea ei problema: dacã voiau sã o ucidã pe femeia aceea, trebuia sã
gãseascã un mod de-a o face fãrã a declan]a o luptã violentã, care ar fi lãsat urme
pentru o viitoare investiga\ie.
Sã disparã. Bãtrîna trebuia pur ]i simplu sã disparã; corpul ei nu putea sã
rãmînã în cimitir sau
pãrãsit în desi]; dupã ce strãinul va fi constatat cã dorin\a îi fusese îndeplinitã, se
impunea s-o ardã, împrã]tiindu-i cenu]a în mun\i. Atît în teorie cît ]i în practicã,
Berta i-ar fi ajutat ca pãmîntul acela sã redevinã fertil.
— La ce vã gîndi\i?-îi întrerupse Berta reflec\iile.
— La un foc mare - rãspunse so\ia primarului. Un foc frumos care sã ne
încãlzeascã trupurile. Nu mai sîntem în Evul Mediu;
t"ti cã unii de pe-aici cred cã eu sînt vrãjitoare?
Era imposibil sã mintã, altminteri bãtrîna ar fi devenit suspicioasã; femeile
încuviin\arã din cap.
— Dac` am fi fost în Evul Mediu, a\i fi putut sã mã arde\i de vie, a]a, simplu,
doar pentru cã cineva a hotãrît cã trebuie sã fiu vinovatã de ceva.
Ce-o fi asta?", gîndea patroana hotelului. "Oare ne-o fi trãdat cineva? Sau
poate cã nevasta primarului, acum lîngã mine, o fi venit pe-aici mai devreme ]i i-o
fi povestit totul? Sau poate preotul o fi avut remu]cãri ]i-o fi venit sã i se
spovedeascã unei pãcãtoase?"
— Vã mul\umesc mult pentru vizitã, dar sunt bine, perfect sãnãtoasã,
dispusã sã fac toate sacrificiile posibile, inclusiv regimurile astea alimentare
idioate, care mã obligã sã-mi scad colesterolul, cãci doresc sã mai trãiesc mult
timp. Berta se ridicã ]i deschise u]a. Cele douã î]i luarã rãmas-bun.
Adunarea din pia\ã nu se terminase.
— {mi pare bine cã a\i venit, acum las tricotatul ]i mã duc la culcare. }i, la
drept vorbind, eu cred în lupul blestemat; pentru cã sînte\i tinere, n-a\i putea
rãmîne pe-aproape pînã ce se terminã aduna-
rea, ca sã vã asigura\i cã nu se-apropie de u]a mea?
Cele douã acceptarã, îi urarã noapte bunã ]i Berta intrã în casã.
— Bãtrîna ]tie! Spuse m }oaptã patroana hotelului. Cineva a vorbit! N-ai
observat pe ce ton ironic vorbea? Nu vezi cã ea a priceput cã suntem aici ca sã o
supraveghem?
So\ia primarului era încurcatã.
— N-are de unde ]ti. Nimeni n-ar fi nebun sã spunã. Dacã nu cumva..
— Dacã nu cumva ce?
— Dacã nu cumva e chiar vrãjitoare. {\i aduci aminte de vîntul care a suflat
în timp ce stãteam
de vorbã?
— }i totu]i ferestrele erau închise.
Inimile celor douã femei se deschiserã ]i veacuri de supersti\ii revenirã la
suprafa\ã. Dacã chiar era vrãjitoare, moartea ei, în loc sã salveze satul, ar sfîr]i
prin a-l distruge complet.
A]a spuneau legendele.
Berta stinse lumina ]i continuã sã le priveascã pe cele douã femei din col\ul
ferestrei. Nu ]tia dacã trebuia sã rîdã, sã plîngã sau, pur ]i simplu, sã-]i accepte
destinul. Avea o singurã certitudine. Fu-
sese aleasã ca sã moarã.
So\ul ei apãruse pe searã ]i, spre surprinderea ei, venise înso\it de bunica
domni]oarei Prym. Cea dintîi pornire a Bertei a fost gelozia: ce cãuta cu femeia
aceea? Dar observã cît erau de preocupate privirile celor doi ]i o cuprinse
disperarea cînd îi povestirã ce auziserã în sacristie.
Cei doi îi cerurã sã fugã imediat.
"Se vede treaba cã glumi\i", rãspunse Berta.
"Cum sã fug? Picioarele mele abia pot sã mã ducã pînã la biserica aflatã la o
sutã de metri de-aici, cum vã-nchipui\i cã a] coborî tot drumul din sat?
Vã rog, rezolva\i problema asta sus în cer, apãra\i-mã! La urma urmelor de
ce-mi petrec timpul
raî!îHdu-mã la to\i sfin\ii?"
O situa\ie mai complicatã decît î]i închipuia, Binele ]i Rãul erau în plinã luptã ]i
nimeni le putea amesteca. {ngerii ]i demonii erau în timpul uneia dintre acele
bãtãlii periodice, cînd condamnã sau salveazã regiuni întregi pe o perioadã
îndelungatã.
Lupta asta nu-i a mea, n-am cerut sã intru în ea.
Nimeni nu ceruse. Totul începuse cu o eroare de calcul a unui înger de pazã,
acum doi ani. {n timpul unei luãri de ostatici, douã femei î]i aveau zilele
numãrate, dar o feti\ã de trei ani trebuia sã scape. Feti\a aceea, se spunea, î]i va
mîngîia pînã la urmã tatãl, va face ca el sã mai spere în via\ã ]i sã depã]eascã
teribila suferin\ã cãreia avea sã-i fie supus. Era un om de treabã ]i, cu toate cã
urma sã treacã prin momente teribile (nimeni nu ]tia motivul, acesta \inea de un
plan al lui Dumnezeu, niciodatã pe deplin explicat, avea sã sfîr]eascã prin a se
recupera. Fata avea sã creascã marcatã de tragedie, dar, dupã ce avea sã
împlineascã douãzeci de ani, avea sã-]i foloseascã propria suferin\ã pentru a u]ura
durerea celorlal\i. Avea sã îndeplineascã pînã la urmã o muncã atît de importantã,
încît urma sã înrîureascã tot globul.
Acesta fusese planul ini\ial. }i totul decurgea foarte bine: poli\ia invadase
ascunzãtoarea, începuserã împu]cãturile, persoanele destinate sã fie ucise
începuserã sã cadã. {n acest moment, îngerul
de pazã al feti\ei - dupã cum ]tia ]i Berta, to\i copii de trei ani î]i vãd îngerii ]i stau
de vorbã cu ei tot timpul - îi fãcu un semn sã se retragã la perete. Dar copilita nu
în\elese ]i se apropie de ei ca sã audã ce zicea.
Se mi]cã doar trei centimetri; destul pentru fi atinsã de un tir mortal.
{ncepînd de atunci istoria o apucã pe altã cale; ceea ce era scris sã se transforme
într-un frumos episod al rãscumpãrãrii se preschimbã într-o luptã fãrã preget.
Diavolul intrã în scenã, pretinzînd sufletul acelui om plin de urã, neputin\ã,
dorin\ã de rãzbunare. {ngerii nu se conformarã; era un om bun, fusese ales, chiar
dacã profesia lui nu era dintre cele mai recomandabile, ca sã-]i ajute fiica sã
schimbe multe lucruri de pe lume.
Argumentele îngerilor însã nu izbutiserã sã mai trezeascã nici un ecou în
mintea lui. {ncetul cu încetul, diavolul îi puse stãpînire pe suflet, pînã ce ajunse sã
i-l controleze aproape în întregime.
"Aproape în întregime", repetã Berta. "A\i spus: "aproape"."
Amîndoi î]i confirmarã spusa. Mai rãmînea o luminã imperceptibilã, pentru
cã unul dintre îngeri refuzase sã renun\e la luptã. Dar nu era niciodatã ascultat,
pînã cînd, noaptea trecutã, izbutise sã vorbeascã pu\in. }i instrumentul fusese
însã]i domni]oara Prym.
Bunica lui Chantal arãtã cã tocmai de-aceea se afla acolo: deoarece, dacã
exista cineva care putea schimba situa\ia, acesta era nepoata ei. Chiar ]i a]a,
bãtãlia era mai feroce ca oricînd ]i un înger al strãinului fusese din nou înãbu]it de
prezen\a diavolului.
Rprta încercã sã-i lini]teascã pe cei doi, care pãreau foarte nervo]i; în
definitiv, ei erau gata mor\i, " cea care trebuia sã fie îngrijoratã. }i oare nu au s-o
ajute pe Chantal ca sã schimbe totul?
Diavolul lui Chantal era ]i el pe cale de-a cî]tiga bãtãlia. Cînd ea mersese în
pãdure, bunica îl int@lnisese în cãutarea ei pe lupul blestemat - acesta exista cu
adevãrat ]i fierarul nu min\ise. Urmãise sã trezeascã bunãtatea bãrbatului ]i
reu]ise.
Dar, dupã cît se pare, conversa\ia dintre cei doi nu fãcuse ca lucrurile sã
meargã mai bine; amîndoi erau personalitã\i prea puternice. Acum mai era o
singurã ]ansã: ca fata sã fi vãzut ceea ce îi doreau ei sã vadã. Sau mai bine zis: ]
tiau cã ea vãzuse deja, dar ceea ce voiau era sã în\eleagã.
— Ce anume?
Nu puteau spune; contactul cu cei vii avea ]i el o limitã, unii diavoli trãgeau
cu urechea la ce vorbeau ei acum ]i s-ar fi putut sã strice totul dacã li s-ar fi
cunoscut planul dinainte. Puteau garanta însã cã era ceva foarte simplu ]i, dacã
Chantal ar fi istea\ã - dupã cum sus\inea bunicã-sa - ar ]ti cum sã controleze
situa\ia.
Berta acceptã rãspunsul; departe de ea sã le pretindã o indiscre\ie care o
putea costa via\a, de]i
tare-i plãcea sã afle secrete. O explica\ie însã tot lipsea, drept care se adresã
so\ului ei:
— Mi-ai spus sã rãmîn aici, ]ezînd pe scaunul ãsta, vreme de atî\ia ani,
supraveghind satul, pe
motiv cã ar putea sã intre rãul în el. Mi-ai cerut-o cu multã vreme înainte ca
îngerul sã se zãpãceascã feti\a sã moarã. De ce?
Bãrbatul ei rãspunse cã, într-un fel sau altul, rãul tot ar fi trecut prin Viscos,
cãci el obi]nuie]te sã-]i facã necontenit rondul pe pãmînt ]i, spre marea-i plãcere,
sã-i surprindã pe oameni nepregãti\i.
— Nu sînt convinsã.
Nici so\ul ei nu era convins, dar ãsta era adevãrul. Poate cã duelul dintre
bine ]i rãu are loc clipã de clipã în inima fiecãrui om, cîmpul de bãtaie al tuturor
îngerilor ]i diavolilor; ace]tia se luptã pas cu pas, ca sã cî]tige teren, de-a lungul
multor milenii, pînã cînd, în cele din urmã, una din cele douã for\e o va distruge
pe deplin pe cealaltã. }i totu]i, chiar dacã acum trãie]te în plan spiritual, continuã
sã ignore multe lucruri, mult mai multe chiar decît pe pãmînt.
— {n fine, parcã sînt ceva mai convinsã. Odihni\i-vã acum; dacã o fi sã mor,
înseamnã cã mi-a sunat ceasul.
Berta nu spuse cã se sim\ea cam geloasã ]i cã i-ar fi plãcut sã fie din nou cu
so\ul ei; bunica lui
Chantal fusese mereu una dintre femeile cele mai rîvnite din Viscos.
Cei doi plecarã totu]i, sus\inînd cã era nevoie sã o determine pe fatã sã
în\eleagã corect ceea ce vãzuse. Gelozia Bertei spori, dar izbuti sã se lini]teascã,
zicîndu-]i cã so\ul ei dorea ca ea sã mai trãiascã ni\el pentru a se putea bucura,
fãrã a-l deranja nimeni, de tovãrã]ia bunicii domni]oarei Prym.
Cine ]tie, poate chiar a doua zi avea sã-]i piardã independen\a de care
credea el cã se bucurã.
Berta mai cugetã un pic ]i se rãzgîndi: bietul om merita cî\iva ani de odihnã,
nu o costa nimic sã-l lase sã creadã cã era liber sã facã ce-i trecea prin cap - fiind
sigurã cã el îi sim\ea tare mult lipsa. Vãzîndu-le pe cele douã femei tot acolo,
afarã, îi trecu prin minte cã n-ar fi fost deloc rãu sã mai hãlãduiascã pu\in prin
valea aceea, uitîndu-se la mun\i, asistînd la ve]nicele conflicte dintre bãrba\i ]i
femei, dintre copaci ]i vînt, dintre îngeri ]i diavoli, începu sã o cuprindã frica ]i
încercã sã se concentreze asupra altui lucru - poate cã mîine va folosi un ghem de
lînã de altã culoare decît cel cu care lucra, cãci fa\a de masã avea un aspect cam
monoton.
{nainte de sfîr]itul adunãrii din pia\ã, ea se ]i cufundase în somn, sigurã cã
domni]oara Prym va sfîr]i prin a în\elege mesajul, chiar dacã nu avea darul de a
vorbi cu spiritele.
— {n bisericã, într-un loc sfînt, v-am vorbit de necesitatea sacrificiului - zise
preotul. Aici, pe pãmînt profan, cred cã sînte\i gata de martiriu.
Mica pia\ã, insuficient luminatã - era un singur felinar, de]i primarul
promisese în timpul campaniei electorale sã instaleze mai multe -, era ticsitã.
\ãrani ]i ciobani, cu ochii cîrpi\i de somn, deoarece obi]nuiau sã se culce ]i sã se
trezeascã o datã cu soarele, pãstrau o tãcere respectuoasã ]i înfrico]atã.
Pãrintele pusese un scaun lîngã cruce ]i se urcase pe el - a]a încît sã poatã fi
vãzut de toatã lumea.
— Vreme de secole, Biserica a fost acuzatã de lupte nedrepte, adevãrul este
însã cã tot ce-am fãcut a fost sã supravie\uim amenin\ãrilor.
— N-am venit aici sã ne vorbi\i despre Bisericã, pãrinte - se ridicã un glas.
Vrem sã aflãm ceva despre Viscos.
— Nu trebuie sã vã explic cã Viscos-ul e amenin\at sã disparã de pe hartã,
luînd totul cu el, pe voi, pãmînturile, turmele voastre. N-am venit aici nici ca sã
vorbesc despre Bisericã, ci ca sã vã spun ceva foarte precis: numai prin sacrificiu ]
i peniten\ã putem ajunge la mîntuire. }i înainte de-a fi iar întrerupt, vorbesc de
sacrificiul cuiva anume, de peniten\a tuturora ]i de salvarea satului.
— S-ar putea sã fie doar o minciunã – strigã alt glas.
— Strãinul ne va arãta aurul mîine - zise primarul, mul\umit cã putea furniza
o informa\ie de care nici pãrintele nu luase cuno]tin\ã. Domni]oara Prym nu vrea
sã-]i asume singurã rãspunderea, dar patroana hotelului l-a convins sã aducã
lingourile aici. Nu vom ac\iona decît cu garan\ia asta.
Primarul luã cuvîntul ]i începu sã vorbeascã despre îmbunãtã\irile posibile în
sat, despre reforme, despre parcul copiilor, despre reducerea impozitelor ]i
împãr\irea bogã\iei proaspãt dobîndite.
— {n pãr\i egale - zise cineva.
Era momentul sã facã un compromis pe care detesta sã-l facã; dar toate
privirile se îndreptarã cãtre el, oamenii pãrînd a se fi scuturat subit de
somnolen\ã.
— {n pãr\i egale - confirmã preotul, înainte ca primarul sã reac\ioneze. Nu
aveau altã op\iune: to\i participau cu aceea]i rãspundere ]i aceea]i recompensã,
altminteri unul dintre ei ar fi sfîr]it în scurt timp prin a denun\a crima - din invidie
sau rãzbunare. Preotul cuno]tea bine aceste douã cuvinte.
— Cine va muri?
Primarul explicã felul corect în care ajunseserã la alegerea Bertei; suferea
mult pentru cã-]i pierduse bãrbatul, era bãtrînã, nu avea prieteni, pãrea nebunã
a]a cum ]edea din zori pînã-n searã în fa\a
casei ]i nu contribuia cu nimic la dezvoltarea satului. To\i banii ei, în loc sã fi fost
investi\i în pãmînturi sau în oi, aduceau dobînzi de la o bancã dintr-un ora]
îndepãrtat; singurii care trãgeau foloase de pe urma ei erau comercian\ii, care,
asemeni furgonetei cu pîine, veneau sãptãmînal în sat ca sã-]i vîndã produsele.
Nici un glas din rîndurile mul\imii nu se ridicã împotriva alegerii. Primarul fu
mul\umit cã-i fusese acceptatã autoritatea; preotul însã era con]tient cã
împrejurarea asta putea fi un semn deopotrivã
bun sau rãu, pentru cã nu totdeauna tãcerea semnificã un "da" - în general
demonstra doar incapacitatea oamenilor de-a reac\iona la momentul potrivit.
Dacã cineva nu ar fi fost de acord, mai tîrziu s-ar chinui la gîndul cã acceptase
fãrã sã vrea, iar urmãrile ar putea fi grave.
— Simt nevoia ca to\i sã fi\i de acord - zise pãrintele. Trebuie sã spune\i cu
glas tare dacã accepta\i sau nu, pentru ca Dumnezeu sã vã audã ]i sã ]tie cã are
bãrba\i viteji în armata sa. }i dacã nu crede\i în Dumnezeu, tot vã cer sã vã
exprima\i acordul sau dezacordul cu glas tare, astfel încît sã ]tim cu to\ii ce anume
gînde]te fiecare dintre noi.
Primarului nu-i plãcu felul în care folosise preotul verbul: "simt nevoia",
zisese el, pe cînd corect ar fi fost "sim\im nevoia" sau "primarul simte nevoia".
Dupã ce avea sã se încheie afacerea asta, avea sã-]i recupereze autoritatea a]a
cum trebuia. Acum însã, ca bun politician, îl lãsase pe preot sã ac\ioneze ]i sã se
expunã singur.
— Vreau sã spune\i cã sînte\i de acord.
Primul "da" veni de la fierar. Primarul, ca sã-]i arate repede curajul, î]i dãdu ]
i el acordul cu glas tare. {ncetul cu încetul, fiecare bãrbat aflat acolo de fa\ã spuse
cu glas tare cã era de acord, pînã cînd se angajarã cu to\ii. Unii erau de acord
pentru cã doreau ca adunarea sã se termine repede ]i sã se poatã întoarce acasã;
al\ii se gîndeau la aur ]i la modul cel mai rapid de-a înzestra satul cu bogã\ia
recent dobînditã; al\ii plãnuiau sã le trimitã banii copiilor, pentru ca ace]tia sã nu
se mai simtã ru]ina\i în fa\a prietenilor din marele ora]; practic, nici unul dintre cei
aduna\i acolo nu credea cã Viscos-ul ]i-ar mai putea recãpãta gloria pierdutã ]i-]i
doreau numai bogã\ia pe care-o meritaserã mereu, dar n-o avuseserã niciodatã.
Nimeni însã nu zise "nu".
— Avem în sat 108 femei ]i 173 de bãrba\i - continuã preotul. Fiecare
locuitor are cel pu\in o armã, dat fiind cã tradi\ia localã cere ca to\i sã înve\e sã
vîneze. Ei bine, mîine în zori de zi, vã ve\i lãsa armele, cu un singur cartu], în
sacristia bisericii, îl rog pe primar, care are acasã mai multe pu]ti, sã aducã ]i
pentru mine una.
— Nu ne lãsãm niciodatã armele pe mîini strãine - strigã o cãlãuzã de
vînãtoare. Ele sînt sacre, preten\ioase, personale. Nu pot sã fie niciodatã folosite
de alte persoane.
— Lãsa\i-mã sã termin. Am sã vã explic cum func\ioneazã un pluton de
execu\ie; sînt convoca\i ]apte solda\i ca sã tragã în cel condamnat la moarte.
Solda\ilor le sînt încredin\ate ]apte pu]ti - ]ase dintre ele sînt încãrcate cu gloan\e
adevãrate, iar una nu are decît un cartu] de manevrã. Pulberea explodeazã la fel,
zgomotul e identic, dar nu are plumb care sã fie proiectat în direc\ia corpului
victimei.
Nici unul dintre solda\i nu ]tie care este pu]ca încãrcatã cu cartu]ul orb. A]a
încît fiecare crede cã e a lui ]i cã numai camarazii ar fi rãspunzãtori pentru
moartea acelui ins, bãrbat sau femeie, pe care nu-l cunosc, dar în care au fost
obliga\i sã tragã, în temeiul datoriei militare.
— To\i se socotesc nevinova\i - zise mo]ierul, care pînã atunci pãstrase
tãcerea.
— Exact. Mîine voi face ]i eu acela]i lucru: voi scoate plumbul din 87 de
cartu]e ]i voi lãsa celelalte arme cu muni\ie adevãratã. Toate armele vor rãsuna în
acela]i timp, dar nimeni nu va ]ti care dintre ele au plumbi în ele; astfel, fiecare
dintre dumneavoastrã se poate considera nevinovat.
Oricît de osteni\i ar fi fost oamenii, ideea pãrintelui fu urmatã de un suspin
de u]urare. Un alt fel de energie se rãspîndi prin pia\ã ca ]i cum, de la un ceas la
altul, toatã istoria aceea ]i-ar fi pierdut aerul tragic ]i nu mai era vorba acuma
decît de cãutarea unei comori ascunse. Fiecare om era absolut convins cã arma lui
avea sã fie încãrcatã cu un cartu] de manevrã, nefiind deci vinovat, dar solidar cu
tovarã]ii sãi, care trebuiau sã-]i schimbe în bine vie\ile ]i satul. Oamenii erau acum
foarte însufle\i\i; Viscos devenise un loc unde se întîmplau lucruri deosebite ]i
importante.
— Singura armã care, pute\i fi siguri, va fi încãrcatã va fi a mea, pentru cã
eu nu pot alege de unul singur. }i nici partea mea din aur nu mi-o voi pãstra; dar
aceastã hotãrîre o iau din alte motive.
Nici de astã datã primarului nu-i plãcu felul cum vorbea preotul. Se
comporta de parcã voia ca locuitorii Viscos-ului sã în\eleagã cã era un om curajos,
plin de autoritate ]i mãrinimie, capabil de orice sacrificiu. Dacã ar fi fost acolo ]i
nevasta lui, ea ar fi zis cã se pregãte]te sã-]i depunã candidatura la viitoarele
alegeri.
"Las' cã vine ea ziua de luni", î]i zise el în sinea lui. Avea sã reducã atît de
mult taxa pentru bisericã, încît preotului avea sã-i fie cu neputin\ã sã mai rãmînã
acolo. In definitiv, era singurul care nu pretindea sã se îmbogã\eascã.
— }i victima? - întrebã fierarul.
— Va veni - zise preotul. Voi avea eu grijã. Dar am nevoie sã fiu înso\it de
încã trei in]i.
Cum nimeni nu se oferi, preotul alese trei bãrba\i solizi. Doar unul dintre ei
încercã sã zicã "nu", dar prietenii sãi îl strãpunserã cu privirea, iar el se rãzgîndi
rapid.
— Unde vom aduce jertfa? - întrebã mo]ierul, adresîndu-i-se direct preotului.
Primarul î]i pierdea autoritatea vãzînd cu ochii ]i trebuia sã ]i-o recupereze
numaidecît.
— Hotãrîrea o iau eu - zise el, aruncîndu-i o privire furioasã mo]ierului. Nu
vreau ca pãmîn-tul Viscos-ului sã fie pãtat de sînge. O vom face mîine, la ora asta,
lîngã monolitul celtic. Aduce\i-vã lanternele, felinarele, tor\ele, pentru ca to\i sã
vadã bine cum \intesc cu arma, nu cumva sã tragã într-o direc\ie gre]itã.
Preotul se dãdu jos de pe scaun - adunarea se terminase. Femeile din Viscos
auzirã din nou zgomot de pa]i pe caldarîm, bãrba\ii se întorceau acasã, beau ceva,
se uitau pe fereastrã sau pur ]i simplu se prãbu]eau în pat, epuiza\i. Primarul o
reîntîlni pe so\ia lui care-i istorisi ce auzise acasã la Berta ]i cît de tare se speriase.
Dupã ce analizarã însã cuvînt cu cuvînt - împreunã cu patroana hotelului - toate
cele spuse atunci, cele douã ajunserã la concluzia cã bãtrîna nu ]tia nimic – numai
sentimentul vinovã\iei o fãcea sã vorbeascã a]a.
"Vede strigoi unde nu sînt, ca ]i cu lupul blestemat", comentã ea.
Preotul se întoarse la bisericã ]i-]i petrecu toatã noaptea în rugãciune.
Chantal î]i fãcu cafeaua de diminea\ã la pîinea cumpãratã în ajun, deoarece
furgoneta brutarului nu venea duminica. Se uitã pe fereastrã ]i vãzu cã bãrba\ii
din Viscos ie]eau din casele lor ducînd cîte o armã de vînãtoare. Se pregãti sã
moarã, deoarece încã mai era posibil sã fi fost ea cea aleasã; nimeni nu-i ciocãni
însã la u]ã - dimpotrivã, treceau mai departe, intrau în sacristia bisericii ]i ie]eau
de acolo cu mîinile goale.
Coborî, se duse la hotel ]i patroana îi povesti ce se întîmplase noaptea
trecutã: alegerea victimei, propunerea preotului, pregãtirile pentru sacrificiu.
Nu mai avea acela]i ton ostil, iar lucrurile pãreau a se schimba în favoarea
lui Chantal.
— Vreau sã-\i spun ceva; într-o zi, Viscos-ul î]i va da seama ce ai fãcut
pentru locuitorii lui.
— Dar strãinul va trebui sã-]i arate aurul.
— Evident. A ]i plecat cu rucsacul gol.
Chantal se hotãrî sã nu se plimbe prin pãdure, deoarece ar fi trebuit sã
treacã pe la casa Bertei ]i
i-ar fi fost ru]ine sã dea ochii cu ea. Se întoarse la ea în camerã ]i-]i aminti iar de
visul pe care-l avu-
sese.
Seara trecutã avusese un vis ciudat: un înger îi încredin\a cele unsprezece
lingouri de aur ]i-i ce-
rea sã le pãstreze.
Chantal îi rãspundea îngerului cã, pentru asta, era nevoie sã omoare pe
cineva. îngerul o încredin\a cã nici vorbã; dimpotrivã, lingourile dovedeau cã aurul
nici nu exista.
De aceea îi ceruse patroanei hotelului sã stea de vorbã cu strãinul; î]i fãcuse
un plan. Dar, cum totdeauna în via\ã pierduse bãtãliile, se îndoia cã ]i l-ar putea
duce la bun sfîr]it.
Berta privea cum apune soarele dupã mun\i, cîhd îi vãzu pe preot ]i pe încã
trei bãrba\i apropiindu-se. Se întrista din trei pricini: ]tia cã i-a sunat ceasul, apoi
so\ul ei nici mãcar nu i se arãtase ca sã o consoleze (poate de teama a ceea ce i-
ar fi dat sã audã, poate ru]inat de propria-i neputin\ã de-a o salva) ]i, în fine, î]i
dãdea seama cã banii pe care-i adunase vor sfîr]i prin a intra în buzunarele
ac\ionarilor de la banca unde ]i-i depusese, întrucît nu avusese timp sã ]i-i
retragã ]i sã-i punã pe foc.
Se sim\ea mul\umitã din douã pricini: avea sã-]i regãseascã în sfîr]it
bãrbatul care, la ora aceea, se plimba pesemne cu bunica domni]oarei Prym; ]i
ultima ei zi de via\ã nu fusese închisã ]i friguroasã, ci însoritã ]i plinã de luminã;
nu toatã lumea are privilegiul sã plece definitiv cu o amintire atît de frumoasã.
Preotul fãcu un semn ca bãrba\ii sã rãmînã la distan\ã ]i se apropie singur.
— Bunã seara-zise ea. Vede\i ce mare e Dumnezeu cã a fãcut o naturã atît
de frumoasã.
"N-au decît sã mã ia, dar eu voi lãsa aici tot pãcatul lumii."
— Nu-\i po\i imagina cît de frumos e Raiul - rãspunse preotul, dar ea observã
cã sãgeata ei îl atinsese ]i cã se strãduia acum sã-]i pãstreze sîngele rece.
— Nu ]tiu dacã e chiar atît de frumos, nici mãcar nu sînt sigurã cã existã: a\i
fost dumneavoastrã acolo?
— {ncã nu. Dar am cunoscut infernul ]i ]tiu cã e groaznic, oricît de atrãgãtor
ar pãrea vãzut de afarã.
Ea pricepu cã se referea la Viscos.
— Vã în]ela\i, pãrinte. A\i fost în Rai, dar nu l-a\i recunoscut. A]a cum se
întîmplã, de altfel, cu mai to\i oamenii de pe lumea aceasta; cautã suferin\a în
cele mai vesele locuri, deoarece î]i închipuie cã nu li se cuvine fericirea.
— S-ar pãrea cã to\i anii petrecu\i aici te-au fãcut mai în\eleaptã.
— E mult de cînd nimeni n-a mai venit sã stea de vorbã cu mine, iar acum,
curios, to\i au desco-
perit cã exist ]i eu. {nchipui\i-vã cã, ieri noapte, patroana hotelului ]i so\ia
primarului mi-au fãcut cinstea sã mã viziteze; astãzi, parohul satului face acela]i
lucru - oare pentru cã între timp am devenit o persoanã importantã?
— Foarte - zise preotul. Cea mai importantã din sat.
— Am primit vreo mo]tenire?
— Zece lingouri de aur. Viitoarele genera\ii de bãrba\i, femei ]i copii î\i vor fi
recunoscãtoare. S-ar putea chiar sã înal\e o statuie în cinstea dumitale.
— Prefer o fîntînã; pe lîngã faptul cã înfrumuse\eazã locul, potole]te setea
drume\ilor ]i-i lini]-
te]te pe cei cu sufletul greu.
— Se va construi o fîntînã. Ai cuvîntul meu de onoare.
Berta socoti cã era timpul sã termine cu farsele ]i trecu direct la subiect:
— }tiu totul, pãrinte. Condamna\i o femeie nevinovatã, care nu-]i poate
apãra via\a. Fi\i blestemat, împreunã cu pãmîntul acesta ]i cu to\i locuitorii lui!
— Amin - consim\i preotul. Vreme de peste douãzeci de ani, am încercat sã
binecuvîntez pãmîntul acesta, dar nimeni nu mi-a auzit îndemnurile, în decursul
acelora]i douãzeci de ani, am încercat sã aduc binele în inimile oamenilor, pînã
cînd am în\eles cã Dumnezeu m-a ales sã fiu bra\ul Lui stîng ]i sã dau pe fa\ã rãul
de care sînt capabili. Poate a]a se vor înfrico]a ]i se vor întoarce la credin\ã.
Berta ar fi vrut sã plîngã, dar se stãpîni.
— Vorbe frumoase, dar gãunoase. Nu sînt de-cît o explica\ie pentru
cruzime ]i nedreptate.
— Spre deosebire de to\i ceilal\i, nu o fac pentru bani. }tiu cã e un aur
blestemat, ca ]i pãmîntul
acesta, ]i cã nu va aduce fericirea nimãnui: o fac pentru cã mi-a cerut-o
Dumnezeu. Mai bine zis: mi-a poruncit, a rãspuns rugãciunilor mele.
"Inutil sã mai vorbesc", gîndi Berta, în timp ce preotul î]i vîra mîna în
buzunar ]i scotea ni]te pilule.
— Nu vei sim\i nimic - zise el. Sã intrãm.
— Nici dumneavoastrã, nici altcineva din sat nu ve\i cãlca pragul casei mele
cît voi fi eu în via\ã.
Poate azi, la ultimele ore ale nop\ii, va fi deschisã u]a - dar acum nu.
Preotul îi fãcu semn unuia dintre bãrba\i ]i acesta se apropie cu o sticlã de
plastic.
— Ia pastilele astea. Ai sã dormi în urmãtoarele ore. Cînd ai sã te treze]ti, o
sã fii în cer, alãturi
de so\ul dumitale.
— Totdeauna am fost alãturi de so\ul meu; ]i niciodatã n-am luat pastile de
somn, în ciuda fap-
tului cã sufãr de insomnie.
— Atunci cu atît mai bine, î]i vor face efectul aproape instantaneu.
Soarele dispãruse, umbrele începeau sã se lase rapid asupra vãii, bisericii,
satului.
— }i dacã nu vreau sã le iau?
— Le vei lua oricum.
Se uitã la bãrba\ii care-l înso\eau ]i în\elese cã preotul spunea adevãrul. Luã
pastilele, ]i le vîrî în gurã ]i bãu toatã apa. Apã: fãrã gust, fãrã miros, fãrã culoare -
]i totu]i lucrul cel mai important de pe lume. Ca ]i ea în momentul acela. Mai privi
o datã mun\ii, acum acoperi\i total de umbrã. Vãzu prima stea ivindu-se pe cer ]i-]i
aminti cã avusese o via\ã bunã; se nãscuse ]i avea sã moarã într-o a]ezare pe
care-o iubea, chiar dacã a]ezarea nu-i arãta aceea]i dragoste -, dar mai avea vreo
importan\ã? Cine iube]te a]tepund o recompensã î]i pierde vremea.
Fusese binecuvîntatã. Nu cunoscuse nici o altã \arã, dar ]tia cã acolo, în
Viscos, se petreceau acelea]i lucruri care se petreceau pretutindeni. î]i pierduse
so\ul iubit, dar Dumnezeu îi dãruise bucuria de-a fi tot alãturi de el, chiar ]i dupã
ce murise. Vãzuse apogeul satului, asistase la începutul decaden\ei lui ]i pleca
înainte de a-l vedea pe de-a-ntregul distrus. Ii cunoscuse pe oameni cu defectele ]
i virtu\ile lor ]i era încredin\atã, în pofida a ceea ce i se întîmpla acum ]i-a atîtor
încle]tãri la care so\ul ei o asigura cã asistase în lumea nevãzutã, cã bunãtatea
omeneascã va triumfa în cele din urmã.
{i pãru rãu de preot, de primar, de domni]oara Prym, de fiecare om din
Viscos în parte: rãul nu avea sã aducã niciodatã binele, chiar dacã ei credeau
contrariul. Cînd aveau sã descopere realitatea, avea sã fie prea tîrziu.
Ducea cu sine un singur regret din via\ã: fap-tul cã nu vãzuse niciodatã
marea. }tia cã existã, cã era imensã, furioasã ]i calmã deopotrivã, dar niciodatã
nu izbutise sã meargã pînã acolo unde se afla marea, sã ia în gurã un pic de apã
sãratã, sã simtã nisipul sub tãlpile goale, sã se cufunde în apa rece ca ]i cum s-ar
fi întors în pîntecele Marii Mame (î]i aduse aminte cã cel\ilor le plãcea termenul
acesta).
Afarã de asta nu prea avea de ce sã se plîngã. Era tristã, foarte tristã cã
trebuia sã plece astfel, dar nu voia sã se simtã victimã: cu siguran\ã o alesese
Dumnezeu pentru rolul acela ]i era mult mai bine decît alegerea pe care o fãcuse
tot El în cazul preotului.
— Vreau sã-\i vorbesc despre bine ]i despre rãu - îl auzi ea zicîndu-i ]i
sim\ind totodatã un soi de mole]ealã în mîini ]i picioare.
— Nu e nevoie. Dumneavoastrã nu ]ti\i ce e binele. A\i fost otrãvit de rãul
care vi s-a fãcut, iar
acum rãspîndi\i ciuma asta pe pãmîntul nostru.
Nu sînte\i altfel decît strãinul care a venit în vizitã ca sã ne distrugã.
Abia î]i auzi ultimele cuvinte. Se uitã la stea ]i închise ochii.

Strãinul se duse la baia din camera sa de la hotel, spãlã cu grijã fiecare


lingou de aur ]i le puse
din nou în rucsacul sãu vechi ]i uzat. Acum douã zile ie]ise complet din scenã, iar
acum se întorcea pentru actul final - trebuia sã-]i facã din nou apari\ia.
Totul fusese minu\ios plãnuit: de la alegerea a]ezãrii izolate, cu pu\ini
locuitori, pînã la ideea de-a avea un complice, astfel încît, dacã lucrurile n-ar fi
mers bine, nimeni nu l-ar fi putut acuza de instigare la crimã. Reportofonul,
recompensa, pa]ii pruden\i, prima etapã, cînd î]i fãcuse prieteni printre locuitori,
cea de-a doua etapã, cînd urma sã semene groazã ]i confuzie. A]a cum fãcuse
Dumnezeu cu el, avea ]i el sã facã cu ceilal\i. A]a cum Dumnezeu îi dãruise binele
pentru ca apoi sã-l azvîrle într-un abis, tot a]a va face ]i el cu al\ii.
Se îngrijise de cele mai mici amãnunte, mai pu\in unul: niciodatã nu crezuse
cã planul lui avea sã func\ioneze. Era sigur cã, atunci cînd avea sã vinã ceasul
deciziei, un simplu "nu" avea sã rãstoarne totul, o singurã persoanã avea sã
refuze a înfãptui crima, ]i aceastã persoanã era suficientã pentru a demonstra cã
nu era totul pierdut. Dacã o persoanã ar salva satul, ar fi salvatã ]i lumea,
speran\a ar fi încã posibilã, bunãtatea ar fi mai puternicã, terori]tii nu erau
con]tien\i de rãul pe care-l pricinuiserã, iertarea ar sfîr]i prin a-]i face lucrarea, iar
zilele de suferin\ã ar fi înlocuite de o amintire tristã, el s-ar putea deprinde sã
trãiascã cu ea ]i ar putea sã-]i caute din nou fericirea. Pentru acest "nu" pe care i-
ar plãcea sã-l audã, satul ]i-ar primi cele zece lingouri de aur, indiferent de pariul
fãcut cu tînãra femeie.
Planul sãu dãduse însã gre]. }i acum era tîrziu, nu se mai putea rãzgîndi.
Cineva bãtuse la u]ã.
— Sã mergem - auzi vocea patroanei hotelului. E timpul.
— Cobor acum.
{]i luã haina, se îmbrãcã ]i se întîlni cu patroana în bar.
— Am aurul cu mine - zise el. Dar, ca sã nu fie nici un fel de neîn\elegeri,
trebuie sã vã infor-
mez cã sînt c@teva persoane care ]tiu unde mã aflu. Dacã v-a\i hotãrî cumva sã
vã schimba\i victima, pute\i fi siguri cã poli\ia va veni sã mã caute aici; chiar
dumneavoastrã m-a\i vãzut dînd multe telefoane.
Patroana hotelului încuviin\ã din cap.
Monolitul celtic era la o jumãtate de ceas de mers pe jos din Viscos. Secole
de-a rîndul, oamenii
crezuserã cã nu era decît o piatrã mai aparte, ]lefuitã de ploaie ]i ger, care înainte
vreme stãtuse în picioare, dar fusese rãsturnatã pesemne de un trãsnet. Ahab
obi]nuia sã întruneascã acolo sfatul orã]enesc, fiindcã stînca servea drept masã
naturalã, în aer liber.
Pînã cînd guvernul trimisese un grup de speciali]ti ca sã facã un releveu al
prezen\ei cel\ilor în vale, iar cineva descoperise monumentul. Veniserã apoi
arheologii, mãsuraserã, calculaserã, discutaserã, sãpaserã ]i ajunseserã la
concluzia cã un grup de cel\i alesese acel amplasament ca pe un fel de loc sacru,
de]i nu se ]tia ce ritualuri se practicau acolo. Unii ziceau cã era un fel de
observator as-
tronomic, al\ii dãdeau asigurãri cã în acel loc se sãvîr]eau ceremonii de fertilitate,
în cursul cãrora tinere fecioare erau posedate de preo\i. Un grup de savan\i
discutase vreme de o sãptãmînã, dar apoi plecase spre alt obiectiv mai interesant,
fãrã a fi ajuns la nici o concluzie asupra descoperirii fãcute.
Dupã alegerea sa, primarul încercase sã atragã turi]ti publicînd într-un jurnal
regional un reportaj despre mo]tenirea celticã a locuitorilor din Viscos, dar
potecile erau dificile ]i rarii aventurieri nu gãsiserã decît un pietroi prãvãlit, pe
cînd alte sate din vale aveau sculpturi, inscrip\ii, lucruri mult mai interesante.
Ideea nu a prins ]i, curînd, monolitul ]i-a reluat func\ia sa dintotdeauna: sã
slujeascã drept masã, la sfîr]it de sãptãmînã, pentru picnicurile locale.
{n seara aceea, în mai multe case din Viscos se încinserã discu\ii, toate din
acela]i motiv: bãrba\ii voiau sã meargã singuri, femeile pretindeau sã ia ]i ele
parte la "ritualul de sacrificiu", cum începuserã sã numeascã localnicii crima pe
care se pregãteau sã o comitã. So\ii ziceau cã era periculos, nu ]tii niciodatã ce
poate face o armã de foc, femeile insistau zicînd cã totul nu era decît o
manifestare de egoism, cã bãrba\ii trebuiau sã le respecte drepturile, lumea nu
mai era cum î]i închipuiau ei. So\ii cedarã pînã la urmã ]i femeile î]i sãrbãtorirã
victoria. Acum, cãtre locul acela se îndrepta o procesiune alcãtuitã din 281 de
puncte luminoase, pentru cã strãinul purta o tor\ã, iar Berta nu ducea nimic, astfel
încît numãrul locuitorilor continua sã fie reprezentat cu exactitate. Fiecare bãrbat
\inea un felinar sau o lanternã într-o mînã ]i în cealaltã cîte o pu]cã nearmatã, ca
sã nu se poatã declan]a accidental.
Berta era singura care nu era nevoitã sã meargã; dormea pa]nic pe un soi
de brancardã improvi-
zatã pe care o cãrau din greu doi tãietori de lem-ne. "Bine mãcar cã nu va trebui
sã aducem ]i înapoi povara asta", gîndea unul din ei. "Cãci cu to\i plumbii înfip\i în
ea, greutatea i-ar cre]te de trei ori."
Calculase cã fiecare cartu] con\inea, în medie, cîte ]ase mici sfere de plumb.
Dacã toate armele aduse ar nimeri \inta, corpul ar fi atins de 522 de bucã\i, în el
aflîndu-se pînã la urmã mai mult metal decît sînge.
Omul sim\i cã i se întorcea stomacul pe dos. Nu trebuia sã se mai gîndeascã
la nimic altceva decît la ziua de luni.
Nimeni nu vorbi pe durata traseului. Nimeni nu se privi în ochi cu ceilal\i,
ca ]i cum to\i ar fi fost prin]i într-un fel de co]mar pe care abia a]teptau sã-l dea
uitãrii cît mai curînd cu putin\ã. Sosirã abia trãgîndu-]i sufletele - mai mult din
pricina încordãrii decît a oboselii - ]i alcãtuirã un semicerc uria] de lumini pe
paji]tea unde se afla monumentul celtic.
Primarul fãcu un semn, tãietorii de lemne o dezlegarã pe Berta de pe
brancardã ]i o a]ezarã culcatã pe monolit.
"A]a nu merge - se plînse fierarul, amintindu-]i de filmele de rãzboi cu
solda\i orbecãind pe jos. E greu sã \inte]ti pe cineva culcat. Tãietorii de lemne o
luarã pe Berta ]i o puserã în pozi\ie ]ezînd, cu spatele la piatrã. Pãrea pozi\ia
idealã, dar deodatã se auzi un glas de femeie suspinînd.
— Se uitã la noi - zicea ea. Ne vede ce facem.
Era limpede cã Berta nu vedea nimic, dar era insuportabil sã te ui\i la
doamna aceea cu o expresie de bunãtate pe chip, dormind cu un zîmbet mul\umit
pe buze, ]i care în scurt timp avea sã fie sfîrtecatã de o mul\ime de mici sfere
metalice.
— {ntoarce\i-o invers - ordonã primarul, stînjenit ]i el de priveli]te.
Bombãnind, tãietorii de lemne se întoarserã la monolit ]i rotirã corpul,
punîndu-l sã stea în ge-
nunchi pe pãmînt, cu fa\a ]i pieptul rezemate de stîncã. Cum era cu neputin\ã sã o
men\inã în pozi\ia asta, a fost nevoie sã-i lege o frînghie de încheieturile mîinilor,
sã o petreacã pe dupã partea superioarã a monumentului ]i sã o fixeze de partea
cealaltã.
Pozi\ia era acum grotescã: femeia stãtea în genunchi, cu spatele la ei, cu
bra\ele întinse peste piatrã, ca ]i cum s-ar fi rugat ]i implorat. Cineva protestã
iarã]i, dar primarul zise cã era timpul sã isprãveascã treaba.
Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Fãrã discursuri sau justificãri; toate
puteau fi lãsate pentru a doua zi-în bar, pe strãzi, în conversa\iile dintre ciobani ]i
agricultori. Cu certitudine, una din cele trei ie]iri din Viscos avea sã fie abandonatã
multã vreme de-atunci încolo, fiindcã to\i erau obi]nui\i sã o vadã acolo pe bãtrînã
- privind mun\ii ]i vorbind de una singurã. Tot era bine cã satul mai avea douã
drumuri de ie]ire ]i în plus o micã scurtãturã, cu o scarã improvizatã, care dãdea
în drumul de jos.
— Sã isprãvim repede treaba - zise primarul, mul\umit cã preotul nu mai
scotea nici o vorbã ]i cã autoritatea îi fusese restabilitã. Cineva din vale ar putea
sã vadã luminile ]i va vrea sã afle ce se întîmplã aici. Pregãti\i-vã pu]tile, trage\i ]i
sã plecãm.
Fãrã solemnitate. {ndeplinind o datorie, ca ni]te bravi solda\i care-]i apãrã
a]ezarea. Fãrã ezitãri.
Era un ordin ]i trebuia executat.
}i, brusc, primarul, fãrã a apuca sã priceapã bine semnifica\ia tãcerii
preotului, î]i dãdu seama cã avea sã cadã într-o cursã. Dacã într-o bunã zi
povestea aceasta avea sã transpire, to\i aveau sã poatã spune ceea ce spuneau
asasinii din timpul rãzboaielor, ]i anume cã duceau la îndeplinire ordinele primite.
Oare ce se întîmplã, acum, în inimile acelor oameni: era o canalie sau un salvator?
Acum, tocmai în clipa cînd auzi zgomotul armãrii pu]tilor de vînãtoare, \eava
îmbucîndu-se perfect în mecanismul de dare a focului, nu mai putea da înapoi. î]i
imaginã zgomotul pe care aveau sã-l facã cele 174 de arme, dar dacã ar fi apãrut
cineva cu gîndul de a vedea ce se întîmplase, ei ar fi fost departe de acolo; cu
pu\in timp înainte de a fi început urcu]ul, dãduse ordin ca la coborîre toatã lumea
sã stingã felinarele. }tiau drumul pe de rost, lumina era necesarã doar ca sã evite
accidentele în momentul tirurilor.
Instinctiv, femeile fãcurã cî\iva pa]i îndãrãt, iar bãrba\ii luarã în cãtare
corpul inert, aflat la o distan\ã de vreo cincizeci de metri. Nu puteau rata, erau
învã\a\i de mici copii sã doboare animale în mi]care ]i pãsãri în zbor.
Primarul se pregãti sã dea ordinul de tragere.
— Un moment! - strigã o voce femininã.
Era domni]oara Prym.
— }i aurul? A\i vãzut aurul?
Pu]tile furã lãsate în jos, rãmînînd însã armate; nu, nu vãzuserã aurul. To\i se
întoarserã cãtre strãin.
Acesta veni încet în fa\a pu]tilor. Puse rucsacul jos ]i începu sã scoatã, unul
cîte unul, lingourile
de aur.
— Iatã-l - zise el, întorcîndu-se la locul sãu, într-una din extremitã\ile
semicercului.
Domni]oara Prym se deplasã în punctul unde se aflau lingourile ]i luã unul.
— E aur - zise ea. Dar vreau sã-l verificãm.
Sã vinã aici nouã femei ]i fiecare sã examineze lingourile care mai sînt pe
pãmînt.
Primarul începea sã fie cuprins de nelini]te, aveau sã stea în bãtaia pu]tilor,
cineva mai nervos putea trage accidental; dar nouã femei – inclusiv so\ia lui -
merserã unde se afla domni]oara Prym ]i fãcurã ce le ceruse ea.
— Da, e aur - zise so\ia primarului, verificînd cu grijã obiectul pe care-l \inea
în mîini ]i compa-
rîndu-l cu cele cîteva bijuterii ale ei. Vãd cã are un sigiliu al guvernului, un numãr
care indicã pesem-
ne seria, data la care a fost turnat ]i greutatea. Nu ne pãcãle]te.
— Atunci \ine\i aurul ]i asculta\i ce am sã vã spun.
— Nu avem timp de discursuri, domni]oarã Prym - zise primarul. Pleca\i
toate de-acolo, ca sã ne putem duce treaba la bun sfîr]it.
— Taci din gurã, idiotule!
Strigãtul lui Chantal îi înfrico]a pe to\i. Nimeni nu-]i imagina cã cineva în
Viscos ar fi putut rosti ceea ce tocmai le fusese dat sã audã.
— Ai înnebunit, domni]oarã?
— Taci din gurã! - strigã ea ]i mai tare, tremurînd din cap pînã-n tãlpi, cu
fa\a contorsionatã de urã. Dumneata e]ti nebun, ai cãzut în cursa asta care ne-a
dus la condamnare ]i la moarte! E]ti iresponsabil!
Primarul avansa cãtre ea, dar îl re\inurã doi bãrba\i.
— Sã auzim ce are de spus fata asta! – strigã o voce din mul\ime. Cu zece
minute în plus e tot-
una!
Zece sau chiar cinci minute nu erau deloc totuna ]i fiecare, bãrbat sau
femeie, ]tia cã a]a e. Pe mãsurã ce se confruntau cu situa\ia, spaima cre]tea,
sim\ul vinovã\iei se rãspîndea, ru]inea cî]tiga teren, mîinile începeau sã tremure ]i
cãutau cu to\ii o scuzã ca sã se rãzgîndeascã. Pe timpul urcu]ului, fiecare credea
cã poartã o armã cu cartu]e oarbe, totul urmînd a se termina curînd; acum le era
teamã cã din \eava pu]tii aveau sã iasã cartu]e adevãrate, iar nãluca bãtrînei -
care avea renume de vrãjitoare - avea sã bage groaza-n ei noaptea.
Sau cã cineva avea sã vorbeascã. Sau cã pãrintele nu fãcuse ce promisese ]
i prin urmare to\i aveau sã poarte vina.
— Cinci minute - zise primarul, încercînd sã-i convingã pe to\i cã el îi dãdea
permisiunea, cînd
de fapt tînãra femeie izbutise sã-]i impunã regulile.
— Am sã vorbesc cît vreau eu - zise Chantal, care pãrea a-]i fi recãpãtat
calmul, nefiind dispusã
sã cedeze nici un centimetru, vorbind acum cu o autoritate nemaivãzutã. Dar nu
va dura mult. E curios sã vezi ce se petrece aici, mai cu seamã cã, dupã cum ]tim
cu to\ii, în epoca lui Ahab, se întîmpla adeseori ca prin ora] sã treacã oameni care
sus\ineau cã au un praf special, capabil sã transforme plumbul în aur. {]i ziceau
alchimi]ti ]i cel pu\in unul din ei, atunci cînd Ahab l-a amenin\at cã-l ucide, a
arãtat cã spunea adevãrul.
Azi vre\i ]i voi sã face\i acela]i lucru: sã amesteca\i plumbul cu sînge, siguri
fiind cã se va transforma în acest aur pe care-l \ine\i în mîini. Pe de o parte, ave\i
perfectã dreptate. Pe de alta, aurul, la fel de repede cum v-a ajuns în mîini, tot atît
de repede vã va ]i dispãrea din ele.
Strãinul nu pricepea ce spune fata, dar \inea neapãrat ca ea sã continue;
observa cã, într-un ungher întunecat al sufletului, lumina uitatã începuse a-i
strãluci iarã]i.
— Am învã\at cu to\ii la ]coalã o legendã vestitã: cea a regelui Midas.
Despre un om care s-a întîlnit cu un zeu ]i zeul i-a oferit ce voia. Midas era ]i
atunci foarte bogat, voia însã ]i mai mul\i bani, a]a încît ceru sã transforme în aur
tot ce atingea. Da\i-mi voie sã vã amintesc ce s-a întîmplat: la început, Midas ]i-a
transformat în aur mobilele, palatul, tot ce-l înconjura. A muncit o diminea\ã
întreagã ]i a ajuns sã aibã o grãdinã de aur, pomi de aur, scãri de aur. La amiazã i
s-a fãcut foame ]i a vrut sã mãnînce. Cînd însã a atins pulpa suculentã de miel pe
care i-o pregãtiserã servitorii, s-a preschimbat ]i ea în aur. A ridicat o cupã de vin ]
i pe loc s-a transformat ]i aceasta în aur. Disperat, a dat fuga la so\ia lui, rugînd-o
sã-l ajute, cãci acum pricepea ce gre]ealã fãcuse; cînd îi atinse bra\ul, deveni ]i ea
o statuie de aur.
Servitorii fugeau care încotro, temîndu-se sã nu li se întîmple la fel. {n mai
pu\in de-o sãptãmînã, Midas muri de foame ]i de sete, înconjurat de aur din toate
pãr\ile.
— De ce ne spui povestea asta?-întrebã so\ia primarului, lãsînd jos lingoul
de aur ]i retrãgîndu-se cãtre locul unde era bãrbatul ei. Ce, a venit un zeu în
Viscos ]i ne-a dat puterea asta?
— Vã spun povestea asta pentru un simplu motiv; aurul, în sine, nu
valoreazã nimic. Absolut nimic. Nu putem sã-l mîncãm, sã-l bem, sã-l folosim ca
sã ne cumpãrãm animale sau pãmînturi. Ceea ce valoreazã e banul; dar cum vom
transforma aurul ãsta în bani?
Putem face douã lucruri: sã-i cerem fierarului sã topeascã lingourile, sã le
împartã în 280 de pãr\i egale ]i fiecare sã se ducã la ora] ca sã ]i-o schimbe.
Numaidecît vom trezi bãnuielile autoritã\ilor,
pentru cã în valea asta nu existã aur ]i e foarte ciudat ca to\i locuitorii din Viscos
sã aparã cu un mic lingou. Autoritã\ile vor deveni suspicioase. Noi vom spune cã
am descoperit o veche comoarã celticã. O anchetã rapidã va dovedi cã aurul a
fost topit de curînd, cã aici au fost fãcute sãpãturi, cã cel\ii nu aveau aur într-o
asemenea cantitate - altminteri ]i-ar fi construit în pãr\ile locului o cetate mare ]i
luxoasã.
— E]ti o feti]canã ignorantã - zise mo]ierul.
O sã ducem lingourile exact în starea în care se aflã, cu marca statului ]i
toate celelalte. Le vom schimba la o bancã ]i vom împãr\i banii între noi.
— Ãsta era al doilea lucru. Primarul ia cele zece lingouri, se duce la bancã ]i
cere sã-i fie schimbate în bani. Casierul nu va pune întrebãrile pe care oricum le-
ar pune dacã fiecare dintre noi s-ar prezenta cu cîte un lingou de schimbat; cum
primarul este o autoritate, va cere doar documentele de cumpãrare a aurului.
Primarul va spune cã nu le are dar cã - a]a cum zice so\ia lui - se poate vedea
marcajul statului, ceea ce e adevãrat. Se pot vedea ]i data ]i seria.
La data aceea, persoana care ne-a dat aurul va fi departe de-aici. Casierul
va cere un rãgaz, cãci, de]i îl cunoa]te pe primar ]i ]tie cã e cinstit, are nevoie de
o autoriza\ie ca sã elibereze o sumã de bani atît de mare. Va începe prin a întreba
cum a apãrut aurul. Primarul va spune cã a fost dãruit de un strãin - în definitiv,
primarul nostru e inteligent ]i are un rãspuns la toate.
Apoi, dupã ce casierul va vorbi cu ]eful sãu, acesta - chiar dacã nu e deloc
suspicios, e totu]i un salariat care nu vrea nici el sã-]i asume riscuri inutile - va
suna la conducerea bãncii. Acolo, nimeni nu-l cunoa]te pe primar ]i orice retragere
masivã e consideratã suspectã; îi cer sã a]tepte douã zile, pînã cînd li se confirmã
provenien\a lingourilor. }i ce pot descoperi? Cã aurul a fost furat. Sau cã a fost
cumpãrat de un grup urmãrit pentru trafic de droguri.
Fãcu o pauzã. Frica pe care o sim\ise cînd încercase prima oarã sã-]i ia
lingoul era acuma frica tuturora. Istoria unui om e istoria întregii omeniri.
— Pentru cã aurul are numere de serie. }i o datã. Aurul acesta este u]or de
identificat.
To\i î]i îndreptarã privirile cãtre strãin, care rãmase impasibil.
— N-are rost sã-l întrebãm pe el - zise Chantal Trebuie sã credem cã spune
adevãrul, or, cineva care cere sã fie comisã o crimã nu meritã nici un fel de
încredere.
— Putem sã-l \inem aici pîhã cînd vom schimba aurul în bani - zise fierarul.
Strãinul încuviin\ã din cap, privind cãtre patroana hotelului.
— Nu ne putem atinge de el. Are pesemne prieteni puternici. A telefonat în
fa\a mea mai multor
persoane, ]i-a rezervat bilete; dacã dispare, se va ]ti cã a fost sechestrat ]i vor
veni la Viscos în cãutarea lui.
Chantal puse jos lingoul de aur ]i plecã de pe linia de tir. Celelalte femei
fãcurã la fel.
— Pute\i trage, dacã vre\i. Cum ]tiu însã cã totul este o cursã a strãinului, nu
vreau sã particip la crima asta.
— Nu ]tii nimic! - zise mo]ierul.
— Dar dacã am dreptate, în scurt timp primarul o sã fie în spatele gratiilor ]i
la Viscos vor veni oameni ca sã afle cine a furat comoara asta. Cineva o sã
trebuiascã sã dea explica\ii, ]i nu eu voi fi aceea.
Totu]i promit sã tac; voi spune doar cã nu ]tiu ce s-a întîmplat. în plus,
primarul este un om pe care-l cunoa]tem - nu ca strãinul care va pleca din Viscos
mîine. S-ar putea sã-]i asume el toatã vina ]i sã spunã cã a furat aurul de la
cineva care a venit aici ]i a rãmas în Viscos o sãptãmînã. Va fi socotit de noi to\i un
erou, crima nu va fi descoperitã niciodatã ]i noi vom continua sã ne trãim mai
departe vie\ile - într-un fel sau altul - fãrã aur.
— A]a o sã fac! - zise primarul, con]tient cã totul era o nãscocire a nebunei
ãleia.
Se ]i auzi între timp primul zgomot al unei pu]ti
frînte la loc.
— Ave\i încredere în mine! - striga primarul, îmi asum eu riscul!
Rãspunsul a fost însã alt zgomot, ]i încã unul, ]i zgomotele pãreau a se
molipsi unele de la altele, pînã ce aproape toate pu]tile au fost frînte; de cînd se
putea pune bazã pe fãgãduielile unui politician?
Doar cea a primarului ]i a preotului rãmãseserã în pozi\ie de tragere; una
era îndreptatã spre domni]oara Prym, cealaltã spre Berta. Dar tãietorul de lemne -
cel care mai înainte î]i imaginase mul\imea plumbilor ce aveau sã strãpungã
trupul bãtrînei - vãzu cum stãteau lucrurile, se duse la ei ]i le smulse pu]tile din
mîini: primarul nu era nebun ca sã comitã o crimã doar din rãzbunare, pãrintele
nu se pricepea deloc la arme ]i putea rata \inta.
Domni]oara Prym avea dreptate: e foarte riscant sã ai încredere în al\ii.
Pãrea cã, brusc, î]i dãduserã cu to\ii seama de asta, deoarece oamenii începeau
sã plece din lumini], începînd cu cei mai bãtrîni ]i terminînd cu cei mai tineri.
{ntr-o tãcere deplinã, o pornirã pe coastã în jos, încercînd sã se gîndeascã la
vreme, la oile care trebuiau tunse, la cîmpul care trebuia sã fie arat iarã]i, la
sezonul de vînãtoare care stãtea sã înceapã. Nimic despre cele întîmplate, pentru
cã Viscos-ul e un sat pierdut în timp, unde toate zilele sînt la fel.
Fiecare î]i zicea în sinea lui cã acel sfîr]it de sãptãmînã nu fusese decît un
vis. Ori un co]mar.
Numai trei persoane ]i douã felinare mai rãmãseserã în lumini] - una dintre
ele dormind legatã de o piatrã.
— Iatã aurul satului dumitale - i se adresã lui Chantal strãinul. Am rãmas
deci fãrã el ]i fãrã rãs-
punsul cãutat.
— Nu e al satului: e al meu. La fel ca ]i lingoul de lîngã stînca în formã de
Y. }i dumneata mã vei înso\i ca sã-l transform în bani; nu cred în nici o vorbã din
ce spui.
— }tii bine cã nu aveam sã fac ceea ce ziceai.
Cît despre dispre\ul dumitale fa\ã de mine: la drept vorbind, e dispre\ul fa\ã
de dumneata însã\i. Ar trebui sã-mi fii recunoscãtoare pentru cele întîmplate,
deoarece, arãtîndu-\i aurul, \i-am oferit mai mult decît o posibilitate de a te
îmbogã\i.
Eu te-am obligat sã ac\ionezi, sã încetezi sã te tot plîngi de toate ]i sã iei o
atitudine.
— Foarte generos din partea dumitale - continuã Chantal, cu ironie în glas.
De la bun început \i-a] fi putut spune cîte ceva despre firea omeneascã; de]i
Viscos e o a]ezare în declin, a avut un trecut plin de glorie ]i în\elepciune. A] fi
putut sã-\i dau rãspunsul pe care-l cãutai, dacã mi-a] fi amintit de asta.
Chantal se duse sã o dezlege pe Berta; vãzu cã fusese rãnitã la cap, poate
din cauza pozi\iei în care-i puseserã capul pe piatrã; dar nu era ceva grav.
Problema, acum, era sã rãmînã acolo pînã diminea\a, a]teptînd-o sã se trezeascã.
— Po\i sã-mi dai acum rãspunsul acela? -întrebã bãrbatul.
— Cred cã \i-am ]i povestit ceva despre întîlnirea dintre Sfîntul Savin ]i Ahab.
— Sigur. Sfîntul a venit, a stat pu\in de vorbã cu el ]i pînã la urmã arabul s-a
convertit pentru cã s-a convins cã sfîntul era mai curajos decît el.
— A]a e. Afarã de faptul cã, înainte de a se culca, au mai stat un pic de
vorbã, cu toate cã Ahab
începuse sã-]i ascutã pumnalul chiar din clipa în care Sfîntul Savin pã]ise în casa
lui. {ncredin\at cã lumea era doar un reflex al propriei sale fiin\e, se hotãrî sã-l
provoace ]i-l întrebã:
— Dacã acum ar intra aici cea mai frumoasã prostituatã din cetate, ai reu]i
sã gînde]ti cã nu e frumoasã ]i seducãtoare?
— Nu. Dar a] izbuti sã mã stãpînesc - rãspunse sfîntul.
— }i dacã \i-a] oferi mul\i bani de aur ca sã-\i pãrãse]ti muntele ]i sã ni te
alãturi, ai izbuti sã prive]ti aurul ãsta ca pe ni]te pietre?
— Nu, dar a] izbuti sã mã stãpînesc.
— }i dacã ai fi cãutat de doi fra\i, unul care te urã]te, altul care vede în tine
un sfînt, ai izbuti sã-i socote]ti ca fiind deopotrivã?
—- Chiar dacã a] suferi, a] izbuti sã mã stãpînesc ]i i-a] trata pe amîndoi la
fel.
Chantal fãcu o pauzã.
— Se zice cã dialogul acesta a fost important pentru ca Ahab sã accepte sã
se converteascã.
Strãinul nu avea nevoie ca Chantal sã-i explice povestea; Savin ]i Ahab
aveau acelea]i instincte - în ei se luptau binele ]i rãul, întocmai cum se luptau în
toate sufletele de pe fa\a pãmîntului. Cînd Ahab în\elesese cã Savin era la fel cu
el, în\elesese ]i cã el însu]i era la fel cu Savin.
Totul era o chestiune de stãpînire. }i de alegere. Nimic altceva.
Chantal privi pentru ultima oarã valea, mun\ii, pãdurile pe unde obi]nuia sã
se plimbe în copilãrie ]i sim\i în gurã gustul apei cristaline, al legumelor proaspãt
culese, al vinului de casã, fãcut din cei mai buni struguri din regiune ]i pãstrat cu
cea mai mare grijã de cãtre locuitori, pentru ca nici un
turist sã nu-l descopere - deoarece produc\ia era prea micã spre a permite
exportul, dar banii l-ar fi putut face pe producãtor sã se rãzgîndeascã.
Se întorsese doar ca sã-]i ia rãmas-bun de la Berta; era îmbrãcatã în hainele
ei obi]nuite, a]a încît nimeni sã nu poatã descoperi, în scurta ei oprire în sat, cã
devenise o femeie bogatã: strãinul avusese grijã de tot ce trebuia, semnase actele
necesare transferului de proprietate asupra metalului pre\ios, astfel încît sã poatã
fi vîndut ]i banii depu]i în contul recent deschis pe numele domni]oarei Prym.
Casierul de la bancã îi privise pe cei doi cu o discre\ie exageratã ]i nu pusese nici
o întrebare în afara celor strict necesare pentru ca sã poatã fi efectuate
tranzac\iile. Chantal era sigurã însã cã ]tia ce gînde]te: în fa\a lui era amanta
tînãrã a unui bãrbat mai în vîrstã.
"Ce sentiment plãcut", î]i reaminti ea. Dupã aprecierea casierului de la
bancã, se vede cã ea era
atît de bunã la pat, încît valora toatã suma aceea uria]ã de bani.
Se întîlni cu cî\iva consãteni; nimeni nu ]tia cã avea sã plece ]i o salutarã
ca ]i cum nimic nu s-ar fi întîmplat, ca ]i cum Viscos-ul n-ar fi avut niciodatã parte
de vizita diavolului. Le întoarse saluturile, prefãcîndu-se la rîndu-i cã ziua aceea
era la fel cu toate celelalte din via\a ei.
Nu ]tia cît de mult se schimbase datoritã tuturor lucrurilor pe care le
descoperise despre sine însã]i; avea însã destul timp ca sã afle. Berta ]edea în
fa\a casei - nu ca sã mai supravegheze rãul, ci pentru cã nu ]tia sã facã altceva în
via\ã.
— Se va construi o fîntînã în cinstea mea - zise ea. E pre\ul tãcerii mele. De]i
]tiu bine cã nu va dura mult ]i nici nu va potoli setea multora, pentru cã Viscos-ul
e condamnat oricum ai lua-o: nu din pricina unui diavol care s-a ivit pe-aici, ci din
pricina vremurilor în care trãim.
Chantal o întrebã cum era fîntîna; Berta o gîndise ca pe un soare din care
apa curgea pe gura unui broscoi rîios - ea era soarele, preotul era broscoiul rîios.
— Eu le potolesc setea de luminã ]i a]a am sã rãmîn cît va sta în picioare
fîntîna.
Primarul se plînsese de cheltuieli, dar Berta nici nu voise s-audã, iar acum
nici n-aveau altã alegere; se hotãrîse ca lucrãrile sã înceapã sãptãmâna viitoare.
}i tu, fata mea, ai sã faci, în sfîr]it, ceea ce ti-am sugerat. Un lucru pot sã-\i
spun cu toatã certitudinea: via\a poate fi scurtã sau lungã, dupã felul cum o trãim.
Chantal zîmbi, o sãrutã ]i aruncã o ultimã privire asupra înãl\imilor din
Viscos. Bãtrîna avea dreptate: nu avea timp de pierdut, de]i nãdãjduia sã aibã
parte de o via\ã lungã.
22/01/2000 23h58