Mintea ndreptata spre afara este radacina naivitatii tale copilaresti. Chiar daca ai ajunge la luna, ce ai sa faci acolo?

Vei fi acelasi! Vei sta pe luna avnd n cap aceleasi prostii, acelasi balegar de vaca sfnta pe care l tot cari n inima. Nu va fi nici o diferenta. Poti sa fii sarac lipit, poti sa fii putred de bogat; poti sa fii total anonim, poti sa fii renumit n toata lumea - nu exista nici o diferenta, tot copilaros esti, si asa vei ramne daca mintea ta nu va face o cotitura la o suta optzeci de grade, ncepnd sa se ndrepte spre interior, daca mintea nu ia o cu totul alta dimensiune, devenind meditatie. Meditatia este ntoarcerea mintii catre sursa ei.

Maturitatea, Responsabilitatea de a fi tu insuti

Meditatia te face matur; meditatia te face cu adevarat adult. Sa naintezi n vrsta nu nseamna sa devii cu adevarat adult, pentru ca vad oameni de optzeci de ani care joaca jocuri urte, se joaca dea puterea politica. Somnul pare sa fie profund. Cnd au sa se trezeasca? Cnd se vor gndi la lumea launtrica? Moartea ti va lua tot ce ai acumulat - putere, bani, prestigiu. Nu va ramne nici urma din toate astea. Toata viata ta va fi anihilata. Va veni moartea si va distruge tot ce ai realizat; va veni moartea si ti va dovedi ca palatele tale n-au fost dect palate din carti de joc. Maturitatea nseamna sa stii ca exista n tine ceva nemuritor, ceva care va transcede moartea. Ca sa stii, trebuie sa-1 cunosti. Mintea cunoaste lumea, meditatia l cunoaste pe Dumnezeu. Mintea este o cale de a ntelege obiectul, meditatia este o cale de a ntelege subiectul. Mintea se preocupa de continut, meditatia se preocupa de continator - constiinta. Mintea e obsedata de nori, meditatia cauta cerul. Norii vin si pleaca; cerul ramne, dainuie. Cauta cerul launtric. Iar daca l vei gasi, nu vei muri niciodata. Corpul va muri, mintea va muri, dar tu nu vei muri. Iar cnd cunosti asta, cunosti viata. Ceea ce numesti tu acum viata nu e viata adevarata pentru ca o sa moara. Numai cel care mediteaza stie ce e viata, pentru ca el a ajuns la sursa vesniciei. Cuvnt nainte. Arta de a trai ... 5 DEFINITII ... 15 De la ignoranta la inocenta ... 15 Maturitatea si batrnetea ... 17 Maturitatea spiritului ... 23 CICLURILE DE SAPTE ANI ALE VIETII ... 27 SIMPTOME ... 39 Strainul din salon ... 39 Menopauza ... 41 Batrnul obscen ... 42 Amaraciunea ... 44 RELATIA MATURA ... 45 Dependenta, independenta, interdependenta ... 45 Iubirea ntre nevoie si daruire ... 46 Iubirea si casatoria ... 50 Parintele si copilul ... 52 Iubire plus constientizare egal fiinta ... 58 LA RASCRUCE DE DRUMURI ... 63 Cnd vesnicia se intersecteaza cu timpul ... 63 Legile batrnetii ... 69 TRANZITII ... 75 De la nu la da ... 75 ntregirea si centrarea ... 77

Cnd nasterea si moartea devin una ... 82 Iesirea din joc ... 87 NEDUMERIRI ... 89 Omorul justificabil ... 89 Viata fara atitudine ... 92 De la sex la senzualitate ... 99 Fragmente CUVNT NAINTE Arta de a trai Omul se naste sa izbndeasca n viata, dar totul depinde numai de el. Poate sa si esueze, trecnd prin viata fara sa nteleaga nimic din ea. Poate sa respire, sa mannce, sa mbatrneasca si sa se ndrepte spre mormnt, dar asta nu e viata, e moarte lenta. O moarte treptata, care se ntinde pe o perioada de saptezeci de ani, sa zicem, din leagan pna la mormnt. si, pentru ca n jurul tau, milioane de oameni mor n felul asta treptat, lent, i imiti si tu. Copiii nvata de la cei din jurul lor, iar noi suntem nconjurati de morti. De aceea, ma simt obligat sa explic, n primul rnd, ce nteleg eu prin "viata". Viata nu nseamna doar sa mbatrnesti, nseamna si maturizare. Iar mbatrnirea si maturizarea sunt doua lucruri diferite. Orice animal mbatrneste, pe cnd maturizarea este specifica numai fiintelor umane. Maturizarea nseamna sa patrunzi clipa de clipa tot mai adnc n principiile vietii; ea nseamna sa te ndepartezi de moarte, sa nu mergi catre ea. Cu ct patrunzi mai adnc viata, cu att ntelegi mai bine nemurirea din tine. Te ndepartezi de moarte, si vine o clipa cnd ntelegi ca moartea nu e dect o schimbare de haine, sau o schimbare de casa, sau o schimbare de forma - nimic nu moare, nimic nu poate sa moara. Moartea este cea mai mare iluzie care exista. Ca sa te maturizezi, uita-te la un copac. Pe masura ce copacul se maturizeaza, radacinile lui patrund tot mai adnc n pamnt. Exista un echilibru - cu ct creste copacul mai nalt, cu att mai adnci sunt radacinile lui. N-ai sa gasesti un copac de cincisprezece metri cu radacini mici; ele nu ar putea sustine un copac att de mare. n viata, maturizarea nseamna sa patrunzi adnc n tine, acolo unde ti sunt radacinile. Pentru mine, primul principiu al vietii este meditatia. *** Relatia matura Dependenta, independenta, interdependenta Iubirea poate avea trei dimensiuni. Una dintre ele este dependenta; este un lucru care se ntmpla majoritatii oamenilor. Sotul este dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt; fiecare l reduce pe celalalt la un bun de consum. n lume, asa sta situatia n nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta iubirea, care ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului. A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente. Asta se ntmpla rareori, si n cazul asta exista nefericire, pentru ca exista n permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, ntruct ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta. Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, gnditorii, savantii, care traiesc ntr-un fel de independenta, cel putin n mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca celalalt nu conteaza pentru ei. si lasa reciproc spatiu, nu se baga unul n sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se tem sa patrunda mai adnc unul n sufletul celuilalt pentru ca sunt mai atasati de libertatea lor dect de iubire, si nu vor sa si-o compromita. A treia posibilitate este interdependenta. Asta se ntmpla foarte rar, dar atunci cnd se ntmpla, pamntul devine un paradis. Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt ntr-o sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de parca ar fi un suflet n doua

corpuri. Celelalte doua posibilitati nu sunt n realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice, biologice. A treia este ceva de ordin spiritual. **** ...sau mai trziu vei vedea ca libertatea te va aduce la tine nsuti, libertatea va deveni meditatie, constientizare. Libertatea este un alt aspect al meditatiei. Fie ncepi cu libertatea si vei ajunge sa constientizezi realitatea fiintei tale, fie ncepi cu constientizarea si vei deveni liber. Libertatea si constientizarea merg mna n mna. Iubirea este un gen de legatura subtila, nsa este o experienta esentiala pentru maturizare. Iubirea te face real; altfel, rami o fantezie, un vis fara substanta. Iubirea ti da substanta, iubirea ti da integritate, iubirea te face sa fii centrat. nsa ea este doar o jumatate a calatoriei; cealalta jumatate trebuie completata prin meditatie, prin constientizare. nsa iubirea te pregateste pentru cealalta jumatate. Iubirea este jumatatea de nceput, constientizarea este jumatatea de la sfrsit. ntre iubire si constientizare, ntre aceste doua maluri, curge rul realitatii fiintei tale. Nu evita iubirea. Intra n ea, cu toata durerea pe care o aduce ea. Da, iubirea doare, dar daca esti ndragostit, nu conteaza. De fapt, durerea te ntareste. Uneori durerea este cumplita, dar toate ranile alea sunt necesare pentru a te provoca, pentru a te face mai putin somnoros. Toate acele situatii periculoase sunt necesare pentru a te face vigilent, pentru a te trezi. Iubirea pregateste terenul, iar n solul iubirii poate sa se dezvolte samnta meditatiei - numai n solul iubirii. Cei care, de frica, fug de lume, nu vor ajunge niciodata la meditatie. Pot sa stea vieti la rnd n grotele din Himalaya, ca tot nu vor ajunge la meditatie. Lucrul asta nu e cu putinta pentru ca, fugind de lume, au fugit si de iubire, or numai iubirea pregateste terenul n care ncolteste si se dezvolta samnta meditatiei. De aceea insist eu asupra nerenuntarii la lume. Fii n ea, accepta-i provocarile, accepta-i pericolele, ranile, durerile. Treci prin ea. Nu o evita, nu ncerca sa gasesti o scurtatura, pentru ca nu exista nici una. Viata e o lupta, e o sarcina anevoioasa, dar numai acceptnd lupta ajungi n vrf. si bucuria va fi mai mare, mult mai mare dect daca ai fi lasat n vrf de un elicopter, caci atunci ai ajunge acolo nedezvoltat si n-ai putea sa te bucuri de faptul ca esti acolo. Gndeste-te la diferenta... Te straduiesti din greu sa escaladezi Everestul. E foarte periculos, moartea pndeste la orice pas, exista toate posibilitatile sa nu ajungi n vrf, exista toate posibilitatile ca muntele... **** ...sa te nvinga. sansa de a ajunge n vrf e una la o suta. nsa pe masura ce te apropii de vrf, bucuria e tot mai mare. Spiritul tau pluteste n naltimi. ti-ai cstigat aceasta bucurie, ai platit pentru ea, nu ti-a dat-o nimeni pe degeaba. Cum ar fi, nsa, daca ai cobor n vrf dintr-un elicopter? Ai sta acolo, ca un prost, uitndu-te n jur si ntrebndu-te ce cauti acolo? Dupa cinci minute, ti-ai spune: "Am facut-o si pe asta! Nu-i mare lucru de vazut aici!". Calatoria creeaza telul. telul nu e sa stai acolo la capatul calatoriei, calatoria creeaza telul pas cu pas. Calatoria este telul. Calatoria si telul nu sunt doua lucruri distincte. Scopul si mijloacele nu sunt doua lucruri separate. Scopul e raspndit de-a lungul ntregului drum; toate mijloacele contin n ele scopul. Sa nu ratezi nici un prilej de a trai, de a fi viu, de a fi responsabil, de a te angaja, de a te implica. Sa nu fii las. nfrunta viata, ia-te la trnta cu ea. si apoi, ncetul cu ncetul, ceva n tine se va cristaliza. Da, lucrul asta ia timp. S-ar putea ca atunci cnd ajungi la capatul drumului parul sa-ti fi cazut si sa tremuri din toate ncheieturile, dar toate astea nu conteaza deloc, pentru ca o data ce ai ajuns sa fii real, nu mai poti fi ireal - lucrul asta dureaza vesnic. nsa l-ai cstigat. Da-mi voie sa repet: n viata nu obtii nimic gratis. si chiar daca ai obtine, ar fi inutil. Trebuie sa platesti, si cu ct platesti mai mult, cu att ai mai mult de cstigat. Daca poti sa-ti risti toata viata pentru iubire, mare va fi realizarea ta. Iubirea te va trimite napoi la tine; ea ti va oferi cteva crmpeie din meditatie. Dupa ce vei fi ntrezarit acele crmpeie, n tine se va naste o mare dorinta de a ajunge la starea pe care ai intuit-o n acele crmpeie, de a trai vesnic. Iubirea ti da gustul meditatiei. O experienta orgasmica nascuta din iubire este prima experienta a starii de samadhi, a extazului. O data ce ai gustat extazul, nu te mai multumesti cu lucruri lumesti. Sacrul a patruns n tine, a ajuns la inima ta. Dumnezeu ti-a atins inima, i-ai simtit atingerea. Acum ai vrea sa traiesti vesnic n acea clipa, ai vrea ca acel moment sa nu se mai termine niciodata. Atta timp ct n-ai sa ajungi ca acel moment sa fie ntreaga ta viata, ai sa fii nemultumit. Pe de o parte, iubirea ti va da o mare bucurie, iar pe de alta parte, setea de bucuria eterna. ****

Constientizarea se face n trei pasi. Mai nti, fii constient de corpul tau - cnd mergi, cnd tai lemne, sau cnd cari apa de la fntna. Fii atent la el, constientizeaza fiecare miscare, nu mai face lucrurile mecanic, ca un zombie, ca un somnambul. Dupa ce ai devenit constient de corpul tau si de miscarile lui, treci mai departe la minte si la activitatea ei - gnduri, imaginatie, proiectii. Cnd devii constient de minte, te asteapta o mare surpriza. Cu ct esti mai constient de ea, cu att circula mai putine gnduri. Gradul de constientizare este invers proportional cu numarul gndurilor, energia fiind aceeasi. Cnd esti constient n proportie de suta la suta, nu mai exista energie disponibila pentru gnduri, si mintea devine absolut tacuta. Atunci este timpul sa mergi si mai adnc. Al treilea pas este sa devii constient de sentimente, de stari de spirit, de emotii. Cu alte cuvinte, treci la inima si la activitatile ei. Atunci te asteapta o noua surpriza. Tot ce e bun creste, si tot ce e rau ncepe sa dispara. Iubirea creste, ura dispare. Compasiunea creste, supararea dispare. Darnicia creste, lacomia dispare. Cnd ai constientizat pe deplin inima, ai ultima si cea mai mare surpriza: nu trebuie sa mai faci nici un pas. Un salt cantitativ se produce de la sine. Din inima, te pomenesti dintr-o data n nsusi centrul fiintei tale. Acolo esti constient doar de constiinta. Nu mai ai de ce altceva sa fii constient. Iar asta este puritatea suprema. Asta este ceea ce numesc eu iluminare. si asta e dreptul tau cstigat prin nastere! Daca l ratezi, numai tu esti de vina. Nu poti da vina pe altcineva. si totul e att de simplu si natural. Nu trebuie dect sa ncepi. Numai primul pas e greu. Mai departe, calatoria e simpla. E o vorba care spune ca primul pas e aproape ntreaga calatorie.

Despre OSHO Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptanduma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..." In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare. In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala.

Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite. O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho. Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."