Emanuel Swedenborg – Misticul Nordului

(Versiunea fără cadru)

"Voltaire a spus că omul cel mai extraordinar menţionat în istorie a fost Carol al XII-lea. În ce
mă priveşte, aş spune că omul cel mai extraordinar - dacă admitem asemenea superlative -
este poate cel mai misterios dintre personaje: Emanuel Swedenborg." Jorge Luis Borges

Emanuel Swedenborg s-a născut la Stockholm în 29 ianuarie 1688 şi a murit la Londra în 29

martie 1772.
Honoré de Balzac, care l-a apreciat foarte mult, l-a numit "Buddha al Nordului".
În 1698, şi-a început studiile la Uppsala. În 1709, devine doctor în filosofie.
Tatăl său, episcop şi rector al Universităţii din Uppsala, l-a educat în spiritul luteranismului. A
studiat teologia, literele şi apoi s-a consacrat studiului ştiinţelor aplicate.
A prevăzut multe din descoperirile ulterioare, cum ar fi ipoteza asupra nebuloasei lui Kant şi
Laplace.
A conceput la fel ca şi Leonardo da Vinci un vehicul destinat zborului, dotat cu aripi fixe şi
propulsat de o elice (noutate remarcabilă în acele timpuri). A desenat de asemenea vehicule
pentru navigaţia pe sub apă. A inventat o maşină cu aburi, un model de ecluză de tip nou, o
pendulă de apă destinată pentru a reprezenta mişcarea planetelor.
Fondează prima revistă ştiinţifică suedeză "Daedalus Hyperboreus".
A fost un excelent organizator şi a condus Administraţia Minelor, Canalelor şi Porturilor.
La 30 de ani cunoştea 10 limbi, iar după viziunea mistică pe care a avut-o, a învăţat ebraica şi
aramaica.
Publică un studiu referitor la forţa fluxului şi refluxului, prin care demonstrează că Suedia a
fost acoperită complet de apă în trecut.
A fost membru al Academiei de Ştiinţe din Uppsala.
În urma studiilor medicale, scrie un tratat de anatomie în care susţine că sediul funcţiilor
psihice se află în cortexul celebral.
S-a interesat de mineralogie, lucru aproape unic în epoca sa.
A studiat anatomia, dorind să cunoască punctul precis prin care spiritul comunica cu trupul.
A scris 50 de opere, dintre care 25 consacrate ştiinţelor aplicate, matematicii, astronomiei.
A refuzat catedra de astronomie a Universităţii din Uppsala, deoarece îl interesau numai
lucrurile legate strict de practică.
A fost inginerul militar al lui Carol al XII-lea.
Regina Ulrika Eleonora şi regele Carl al XII-lea i-au acordat un titlu de nobleţe, dăruindu-i cele
mai înalte onoruri şi toată recunoaşterea pe care un savant şi-o putea dori.
În Londra a avut diferite meserii: tâmplar, tipograf, a realizat instrumente ştiinţifice.
A desenat hărţi complexe ale globului terestru.
La 55 de ani, publicase deja aproape 25 de lucrări de mineralogie, anatomie şi geometrie. A
fost totodată om politic, senator al Regatului.

Revelaţiile şi doctrina lui Swedenborg

(Versiunea fără cadru)

În septembrie 1759, Swedenborg, aflat la Göteborg, a descris minut cu minut, un incendiu ce

avea loc la Stockholm şi semnala că focul s-a oprit la trei case distanţă de a sa. Câteva zile
mai târziu, scrisori din Stockholmau i-au confirmat cu exactitate viziunea.

La Londra, unde a locuit a dus o viaţă foarte simplă. Se hrănea numai cu lapte, pâine şi
legume.
Nu s-a căsătorit niciodată, dar i-au plăcut foarte mult femeile, toată viaţa.
În Londra, în 1745, s-a petrecut evenimentul capital al existenţei sale - o viziune precedată de
vise, pe care le-a notat în jurnalul său. Din acel moment, a abandonat studiul ştiinţelor, a
renunţat la toate funcţiile sale şi s-a orientat către o viaţă mistică.

Biserica suedeză oficială l-a declarat eretic din cauza ideilor sale şi a comportamentului său
neobişnuit.
Swedenborg şi-a expus întotdeauna doctrina cu multă luciditate; a fost "un om eminamente
realist", după cum îl considera Emerson. Cu atât mai mult, viziunea sa religioasă a avut un
impact mai puternic.
El a afirmat că Iisus i-a spus că îi încredinţează misiunea "de a înnoi Biserica", că îi vor fi
permise călătorii în lumea de dincolo, lumea spiritelor, a cerurilor şi infernurilor.

Înainte de a începe să scrie despre aceste lucruri, Swedenborg a consacrat doi ani studiului
limbii ebraice, deoarece dorea să citească textele originale.
În concepţia lui Swedenborg, lumea de dincolo şi existenţa sufletelor acolo sunt influenţate de
existenţa liberului arbitru.
Swedenborg consideră că după momentul morţii, omul nu-şi dă seama că nu mai aparţine
planului fizic, continuă să vină în casa lui şi să se plimbe pe străzile oraşului. Nu ştie că e
mort. Vede totuşi un lucru care îl bucură, dar îl şi nelinişteşte: totul în acea lume este mult
mai intens decât în lumea fizică.
El afirmă că totul este mai concret şi mai tangibil decât aici, sunt mult mai multe forme şi
culori.

În nenumăratele sale călătorii în ceruri şi infernuri a constatat că lumea noastră este în

comparaţia cu lumile subtile asemenea unei umbre. "E ca şi cum am trăi în umbră."
El vorbeşte despre plăcerile simţurilor ca fiind mult mai intense acolo decât aici, pe pământ.
Swedenborg susţine că Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la infern, ci îi cheamă pe toţi
oamenii către mântuire. Dumnezeu a dat omului liberul arbitru, "teribilul privilegiu de a se
condamna el însuşi la iad sau de a merita cerul".
Descrie o regiune intermediară, care este cea a spiritelor celor morţi, care comunică acolo cu
îngerii şi demonii. În acea lume, după o săptămână sau ani îndelungaţi, omul decide să fie
demon sau să se înalţe în lumea îngerilor.
Referitor la infernuri, Swedenborg spune că ele au aspectul unor regiuni mlăştinoase sau al
unor oraşe care au fost distruse de incendii. Oamenii de acolo uneltesc unii împotriva altora,
îşi fac rău lor înşişi şi celorlalţi.
Diametral opus, Swedenborg a găsit cerurile şi doctrina sa afirmă că "există un echilibru între
forţele infernale şi cele cereşti, echilibru necesar pentru supravieţuirea lumii".

Swedenborg descrie infernul ca având forma unui demon şi cerul - forma unui înger. Fiecare
om caută lumea care îi corespunde cel mai bine după predominanţa vieţii sale terestre.

Cerul lui Swedenborg "este cerul iubirii şi, mai ales, un cer al muncii, un cer altruist. Fiecare
înger munceşte pentru ceilalţi: toţi lucrează pentru binele celorlalţi. Nu e un cer pasiv. Nici un
cer al recompensei. Dar există în cerul lui Swedenborg un aspect important: cerul lui e un cer
prin excelenţă intelectual." (Jorge Luis Borges)

El imaginează cerul ca o serie de conversaţii între îngeri. Omul trebuie să înţeleagă ce spun
aceştia sau altfel înseamnă că nu e demn de lumea lor.
Swedenborg spune "Idiotul, oricât de sfânt ar fi el, nu va intra în Împărăţia Cerurilor". De
aceea el credea că omul "trebuie să se mântuiască şi din punct de vedere intelectual".

Swedenborg s-a întâlnit cu diferite fiinţe din paradis şi infern. Timp de 30 de ani, a publicat
anonim cărţi în limba latină despre aceste conversaţii cu entităţi din lumile subtile.
L-a interesat foarte mult poezia engleză şi i-a citat în scrierile sale pe Shakespeare, Milton şi
alţi mari poeţi.
În călătoriile sale în Suedia, Anglia, Germania, Austria, Italia a vizitat uzinele şi cartierele
sărace.

Servitorii săi locuiau în parterul casei sale din Londra şi îl auzeau conversând cu îngerii sau cu
demonii.
Swedenborg spune că fiecare cuvânt din Biblie are cel puţin două înţelesuri şi de aceea totul
trebuie interpretat din două perspective. De exemplu, lumina este pentru el o metaforă prin
care simbolizează adevărul. Calul simbolizează inteligenţa, şi astfel gradat Swedenborg a
stabilit un întreg sistem de corespondenţe. Considera că totul se bazează pe corespondenţe,
că întreaga creaţia e "o scriere secretă, o criptografie, pe care trebuie să o descifrăm".
Carlyle, citându-l pe Swedenborg, a spus: "Istoria universală e o scriere pe care trebuie să o
descifrăm şi să o transcriem continuu. Necontenit suntem martorii istoriei universale şi în
acelaşi timp actorii ei. Suntem de asemenea literele, simbolurile: un text divin în care se
înscrie destinul nostru."

Swedenborg nu a negat nimic din om, în doctrina sa era acceptată căsătoria, senzualitatea, iar
"cerul său era plin de iubire".
În Statele Unite există o Biserică swedenborgiană. Sunt câteva mii de adepţi în SUA, Anglia,
Suedia şi Germania.
Swedenborg este "primul explorator al lumii de dincolo" pe care a descris-o într-un mod
extrem de minuţios.

Idei inspirate
(Versiunea fără cadru)

"Gândirea lui Swedenborg ar fi putut să înnoiască Biserica în lumea întreagă, dar ea aparţine
destinului scandinav care ţine de domeniul visului. Totul se petrece ca într-un vis sau într-o
sferă de cristal." Jorges Luis Borges

"Cei care fac eforturi singuri pentru a ajunge în Împărăţia Cerurilor, sau către ceea ce e mai
înalt, se străduie în zadar şi sunt supuşi unui permanent pericol; e mai uşor când te adresezi
direct lui Dumnezeu care ne ajută."
"Mi se spune că am început să arăt mai frumos şi să semăn cu un înger."
"Ce a fost negru mai înainte, dispare când mergi pe calea pe care ai încredere numai în
Dumnezeu şi în Hristos, nu în forţa umană sau în propria înţelegere. Astfel noi suntem soldaţi
pentru a lupta continuu împotriva lui Satana."
"Când ai iubirea cea mai profundă pentru Dumnezeu, nu mai simţi nici o altă iubire decât
aceea pe care o găseşti în încrederea în Dumnezeu."
"S-a remarcat cu diferite ocazii că există spirite de toate felurile. Un singur spirit, care e cel al
lui Hristos, are toată beatitudinea în sine; prin altele eşti sedus într-o mie de feluri, ca să
fraternizezi cu ele, dar nefericit e cel care face asta."
"Trebuie să lăsăm lui Hristos toate nevoile noastre, atât în spiritual cât şi în temporal."
"Simţeam mereu acţiunea puternică a Sfântului Duh, acea mulţumire şi acea Împărăţie a
cerului pe pământ, care îmi umpleau tot corpul."
"Această senzaţie de bine interior era atât de puternică, mai ales când eram singur, fără
compania cuiva, dimineaţa, seara, în timpul zilei, încât se poate compara cu o bucurie
cerească aici, pe pământ; şi sper s-o păstrez bine, atâta timp cât, prin graţia unică a
Domnului nostru, pot merge pe o cale curată, având o dreaptă înţelegere, căci dacă mă
îndepărtez şi caut mulţumire în temporal, aceasta va dispărea."
"Simţeam un fel de exaltation, căci mă gândeam că, atunci când am mulţumirea cerească, de
ce să mă duc să caut lumescul, care, în comparaţie, nu e nimic, e inconstant, dăunător,
luptând împotrivă acolo şi distrugător."
"Nimic altceva nu ne poate face fericiţi decât Graţia."
"Graţia e în Iisus Hristos, care e tronul milei."
"Nu vreau să fiu al meu, sunt sigur şi cred că Tu, o Doamne, vei permite să fiu al Tău în toate
zilele vieţii mele şi nu-mi vei lua Sfântul Tău Duh care-mi dă forţă şi mă susţine."