I.S.D.R.

– ISTORIA DREPTULUI ROMANESC CURS 1 ORGANISMELE SOCIALE SI

NORMELE DE CONDUITA ALE GETO- DACILOR IN EPOCA PRESTATALA Geto-dacii fac
parte din cadrul neamului tracilor, despre care parintele istoriei Herodot spunea ca e
cel mai numeros dupa cel al inzilor. Tracii au patruns pe teritoriul tarii noastre la
sfarsitul neoliticului tarziu, in cadrul procesului de indo-europenizare a spatiului
carpato-danubiano-pontic. Ei sunt creatorii si purtatorii epocii bronzului pe teritoriul
tarii noastre. In cadrul neamului tracic s-au cristalizatgeto- dacii care sunt creatorii si
purtatorii epocii fierului pe teritoriul tarii noastre. Geto-dacii reprezinta cel mai
important neam tracic, atat din punctul de vedere al nivelului civilizatiei materiale si
spiritual pe care acestia l-au atins, cat si din punctual de vedere ai sistemului
organizarii politice pe care l-au construit. Cristalizarea geto-dacilor ca element etnic
distinct in cadrul neamului tracic a avut loc pe teritoriul tarii noastre, astfel incet
putem spune ca geto-dacii sunt autohtoni in spatiul carpato-danubiano-pontic. Aria
geografica de raspandire a neamului geto-dac a fost foarte intinsa, delimitata la nord
de Carpatii Padurosi, la sud de Muntii Balcanici, la vest de Tisa si la est de Nistru.
Prezenta statornica a triburilor geto-dace in acest areal geografic este atestata de
izvoarele istorice inca din secolul VI i.Hr. Istoriografia latina ii denumestedaci, cu
referire la triburile din interiorul arcului carpatic, iar istoriografia greaca ii
denumestegeti, cu referire la triburile extracarpatice. Este vorba de acelasi popor.
Intrucat Strabo, in “geografia”, afirma ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba si
constituiau acelasi popor. Alaturi de informatiile oferite de autorii antici referitoare la
modul de viata al geto-dacilor, la nivelul lor de dezvoltare economica, precum si la
formele de realizare a conducerii societatii, informatii pretioase legate de viata geto-
dacilor in epoca prestatala le avem si din rezultatele descoperirilor arheologice, care
intregesc imaginea organizarii societatii geto-dace in Epoca Prestatala. Cele mai
importante referiri ale autorilor antici: • Herodot: in cartea a IV a a istoriilor sale,
relateaza expeditia regelui person Darius, imparatul scitilor din steeple N Pontice,
desfasurata in 514 i.Hr. Toate triburile trace intalnite in cadrul expeditiei s-au supus
regelui persan, cu exceptia geto-dacilor, care au opus o rezistenta inversunata, fiind
insa infranti de armata persana, cu toate ca erau cei mai viteji si mai drepti dintre
traci. • Tuchidide, in “Razboiul peloponesiac”, vorbeste despre uniunea de triburi
geto-dace a odrizilor din Dobrogea, mentioneaza si numele a 2 conducatori ai acestei
uniuni de triburi, din sec V i.Hr., Sitalches si Sentes. Acest istoric arata ca getii si
celelalte popoare din Dobrogea sunt vecini cu scitii, au aceleasi arme si aceleasi
obiceiuri. • Un autor latin, Pompeius Trobus, relateaza despre uniunea getilor
dunareni, condusa de Rex Histrianorum, care a jucat un rol important in conflictul
dintre regale Filip al II-lea al Macedoniei si capetenia scita Ateas. Istoricii Strabo si
Arian descriu expeditia lui Alexandru cel Mare la N Dunarii, in anul 335 i. Hr., 1

ocazie cu care a fost cucerita una dintre cetatile geto-dace de pe malul stang al
Dunarii. • Un istoric latin, Curtius Lupus, in “Istoria Alexandri” vorbeste despre getii
de la N gurilor Dunarii, care, in 326 i. Hr., au invins armata generalului macedonean
Zofilion. • IstoriculDiodor din Sicilia si Polianos si geograful Pansanias relateaya
confictul dintre diadohul Lisimah si Dromichete, capetenia unei uniuni de triburi
geto+dace, din campia munteana, conflict desfasurat intre 300 si 292 i.Hr. si care s-a
terminat prin victoria capeteniei geto-dace. • IstoriculIustinius relateaza conflictul
regelui geto-dac Oroles cu Pastarni si povesteste despre pedepsele aplicate de rege
soldatilor sai care initial fusesera invinsi in conflictul cu Pastarni. Textele
inscriptionatede la Histria mentioneaza numele a 2 regi geti, Zamoldegicos si
Romarxos, care in sec III i.Hr. isi exercitau influenta asupra cetarilor grecesti de pe
tarmul pontului Euxiniu. • Istoricul Pompeius Drocus vorbeste despre incrementa
dakorum pe rubobosten regem (cresterea puterii gero-dacilor sub regele Rubob intr-o
zona plasata in interiorul arcului carpatic). Din toate aceste mentiuni se desprind o
serie deconcluzii: Geto-dacii reprezinta o populatie sedentara, care practica
agricultura pe scara larga, dispunea de cetati si asezari intarite si de armate
puternice si bine echipate. Geto-dacii au dezvoltat o stralucita civilizatie a fierului,
mai ales in cadrul celei de-a doua varste a fierului,laten, caracterizata printr-o
puternica dezvoltare a mestesugului, a productiei si a schim,bului de marfuri, ceea ce
a dus la acumularea unor bunuri de mare valoare pe care agresorii veniti de
pretutindeni erau permanent tentati sa le prade. Formele de organizare si conducere
sociala ale geto-dacilor prezinta trasaturile societatii gentilice aflate pe ultimul stadiu
de dezvoltare al ei: democratia militara a triburilor si uniunilor de triburi. In cadrul
acestui sistem de conducere sociala, organul suprem de conducere a societatii este
adunarea poporului in armata, care lua cele mai importante decizii pentru viata
colectivitatii, pe baza principiului ca cine isi risca viata in lupta, trebuie sa si decida.
Regii mentionati de autorii antici nu sunt sefi de state, ci conducatori militari ai unor
triburi sau uniuni de triburi, alesi si revocati de Adunarea Poporului, care le stabilea si
atributiile. Se manifesta tot mai accentuata tendinta acestor sefi militari, sprijiniti de
arostocratia gentiloco-tribala de a-si permanentiza si consolida pozitia, de a-si
transmite calitatea cu titlu ereditar, plasandu-se deasupra Adunarii Poporului, ceea
ce marcheaza tranzitia de la sistemul organizarii gentilice la sistemul organizarii
politice, adica de la comuna primitiva la stat. Normele de conduita In epoca
prestatala, relatiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate prin norme de conduita
fara caracter juridic, norme aplicate si respectate de buna voie de membrii societatii
si care aveau caracter religios pronuntat. Unele obiceiuri sau cutume fara caracter
juridic au supravietuit de-a lungul timpului, ajungand pana in epoca medievala,
dovada incontestabila a continuitatii poporului roman. Astfel, herodot arata 2

ca fiii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii care li se cuvenea din
proprietatea comuna, indiciu ca proprietatea privata se afla in plin proces de formare.
Alt indiciu:fur tul reprezenta o foarte grava incalcare a regulilor de convietuire
sociala.Obicei: incheierea conventiilor, insotite de un ritual, compus dintr-un
juramant, insotit de un anumit ceremonial, care aminteste de procedura infratirii din
Evul Mediu. Juramantul pe zeitatile din templu pe care trebuia sa-l faca slujitorii
regelui. Daca regele se imbolnavea, se considera ca unul dintre supusii sai a jurat
stramb => aflarea celui vinovat, asemanatoare in privinta dublarii numarului de
ghicitori cu institutia juridica feudala a juratorilor. Casatoria: poetul Menandru,
referitor la o epoca mai veche, arata ca unele triburi trace cunosteau poligamia, dar
informatii mai exacte si pentru o epoca mai recenta ne ofera poetul Horatiu care
arata ca geto-dacii practicau cu strictete monogamia. In societatea geto-daca
prestatala, femeia avea o conditie sociala inferioara barbatului, dovada in acest sens
pedepsa aplicata de regele Oroles soldatilor sai, invinsi in luptele cu bastarnii:
efectuarea muncilor casnice ale femeilor lor. Aceste reguli de conduita erau
respectate in mod firesc si nu prin constrangere, semnificativa fiind relatarea lui
Aristotel: un neam tracic, agatursii, formulau regulile de conduita in versuri si le
invatau pe de rost cantandu-le. In acest sens, Iustinius arata ca scitii respectau
dreptatea in chip firesc, nu prin legi si Herodot mentiona ca inca de pe vremea
regelui persan Darius, getii erau cei mai drepti dintre traci. Formarea statului geto-
dac Saltul calitativ de la democratia militara la stat a fost rezultatul unor transformari
economicesi sociale pe care le-a suferit societatea geto-daca: dezvoltarea productiei
si a schimbului de marfuri, ca urmare a utilizarii unor unelte perfectionate si a
cresterii productivitatii muncii, intensificarea circulatiei monetare si aparitia si
adancirea stratificarii sociale in societatea geto-daca, care a dus la formarea claselor
si categoriilor sociale. Acesta este contextul in care apare statul geto-dac ca un
instrument utilizat de patura celor bogati (clasa dominanta in societate) pentru a-i
tine in ascultare pe membrii saraci ai societatii. Se contureaza cele 2 criterii pe baza
carora distingeau intre organizarea gentilica – tribul si cea politico-statala:
-Stratificarea sociala -Teritorial: presuspune ca apartenenta individului la comunitate
nu se mai face in functie de gradul de rudenie, ci de teritoriul locuit. Acestia sunt
factorii interni care au dus la formarea statului geto-dac si sunt determinati. In afara
lor au existat si factori externi, care au accentuat preocesul de formare a statului
geto-dac: slabirea puterii celtilor si ilirilor in luptele cu romanii, precum si pericolul
expansiunii economice si militare romane, statul roman cucerind teritoriul Dobrogei si
stabilind limesul la Dunare. Statul dac s-a format si s-a consolidat in cadrul
indelungatei domnii a regelui Burebista, despre care istoricul Strabon arata ca a pus
capat luptelor interne care ii divizau si ii slabeau pe geto-daci, i-a facut sa asculte de
poruncile sale, intemeind o3