Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FSN sa infiintat la 6 februarie 1990. In martie 1992 Frontul Salvarii Nationale a adoptat
platforma “Viitorul Azi”, un program social-liberal. In urma acestui congres ramura Iliescu
s-a desprins de FSN, infiintand Frontul Democrat al Salvarii Nationale. Dupa alegeriile din
1992, FSN sa unificat cu Partidul Democrat, devenind FSN (PD). In 1993 FSN (PD) a aderat
la Internationala Socialista. In paralel cu acest proces de relansare politica, FDSN s-a
transformat in PDSR. In 2000 PD renunta definitiv la FSN si PSDR fuzioneaza cu Partidul
Socialdemocrat din Romania devenind PSD. In acelasi an PSD devine full-member al
Internationalei Socialiste. Datorita faptului ca Partidul Popular European si-a pierdut
partenerul politic prin disparitia din parlament al PNTCD, iar socialistii erau majoritari in
Parlamentul European, lobbyistii populari cautau cu disperare un partener politic in Romania.
Trebuie reamintit toate posturile si implicit privilegiile si influenta politica se calibreaza pe
tara-partid-numar de europarlamentari, lobbyistii populari au batut la usa PNL si au fost
refuzati in mod politicos. In martie 2005 PD sa transferat peste noapte de la Internationala
Socialista la Partidul Popular European, eveniment unic in Uniunea Europeana. Este
asemanator unui transfer inter-sezon intre Real Madrid la FC Barcelona. Si peste noapte totii
activistii lui Olof Palme si lui Willy Brandt au devenii fanii lui Charles De Gaulle si ai lui
Konrad Adenauer. Numai ca aceasta piraterie functioneaza numai cand intr-adevar respiri
politic la Dreapta.
Toate confruntarile electorale pentru presedintie care sunt relevante pentru democratia din
Romania s-au "transat" in turul al doilea, asta si din cauza constrangerilor constitutionale.A
fost intotdeauna important sprijinul pe care "perdantii" l-au acordat unuia sau altuia dintre
alegatori, dar el nu a fost esential. Esentiala a fost "emotia" alegatorului.
1992: S-au intalnit in turul 2 Ion Iliescu (FDSN) si Emil Constantinescu (CDR)
In turul 1, Iliescu a obtinut 47,37% din voturi, iar Constantinescu 31,24%, iar Gheorghe
Funar (PUNR) 10,87%, un procent record pentru un nationalist.
Evident, in turul al doilea, in 11 octombrie 1992, Iliescu a castigat mandatul cu un procent
record cu 61,43% fata de 38, 5% ale lui Constantinescu, voturile candidatului PUNR si ale
altor votanti de stanga indreptandu-se catre Iliescu. FDSN a luat 27,7%, CDR (format din
PNTCD si Partidul Alianta Civica, plus alte formatiuni mai mici) 20,16% iar FSN-ul lui Petre
Roman 10,1%. Iliescu a incredintat formarea Guvernului lui Nicolae Vacaroiu, care a reusit sa
obtina o majoritate fragila doar cu sprijin de la FDSN si de la PUNR. Acea coalitie care l-a
mentinut la putere pe Vacaroiu timp de patru ani, intr-una din cele mai dificile perioade din
punct de vedere economic pentru Romania a fost numita "monstruoasa coalitie". In opozitie
au ramas CDR si UDMR
1996: S-au intalnit in turul 2 Ion Iliescu (PDSR) si Emil Constantinescu (CDR)
Finalistii din 1996 au fost identici cu cei din 1992, insa victoria i-a apartinut de aceasta data
lui Constantinescu datorita sprijinului oferit de USD (o coalitie de stanga din care facea parte
PD-ul lui Petre Roman si PSDR-ul lui Cunescu) care a decis sa formeze majoritatea cu CDR,
chiar intre cele doua tururi si numai dupa ce a obtinut promisiunea unor portofolii consistente.
Si cu aportul UDMR, Constantinesu a reusit sa dea semnalul victoriei, dupa ce Iliescu
castigase turul 1 cu 32,2%, iar el ii sufla in ceafa cu 28,2%. Roman se clasase pe locul al
treilea, la aproape 21%, pozitie care i-a oferit greutate in ochii electoratului atunci cand a dat
semnalul pro Constantinescu. In turul al doilea, Iliescu a fost sprijinit doar de PDSR si PSM si
a luat 45% in vreme ce Constantinescu a iesit presedinte cu restul partidelor in spate (PNTCD,
PNL, PD, PSDR. UDMR, plus alte formatiuni minuscule care au intrat in parlament pe langa
partidele mari). La alegerile din 1996 s-a vorbit pentru prima data de fraude electorale pe liste
speciale, dupa ce presa a scris ca la Braila 15% din electorat ar fi votat pe liste speciale, iar
16% dintre voturi au fost anulate.
La 6 februarie 1990 s-a înscris în registrul partidelor politice Frontul Salvării Naţionale,
rezultat al transformării FSN din organ provizoriu al puterii de stat în mişcare populară. În
aprilie 1990 a avut loc prima Conferinţă Naţională a FSN, care l-a ales în funcţia de
preşedinte pe Ion Iliescu. Deşi a câştigat alegerile din 20 mai 1990, FSN era în pragul
destrămării. Convenţia Naţională a FSN din 16-17 martie 1991 a fost momentul primei
încercări de aşezare pe baze doctrinare a partidului. Potrivit moţiunii „Un viitor pentru
România”, FSN era definit ca un „partid de centru stânga care se inspira din valorile social-
democraţiei moderne europene”. Conventia FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul în
care diferenţele de viziune au determinat divizarea FSN. Susţinătorii moţiunii „Viitorul - Azi”
au câştigat în urma votului iar Petre Roman a devenit preşedintele FSN. Grupul celor care au
pierdut alegerile în interiorul FSN s-a desprins şi a format un nou partid, Frontul Democrat al
Salvării Naţionale. La prima Conferinţă Naţională a noului partid, care a avut loc în 27-28
iunie 1992, s-a hotărât susţinerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidenţiale. Susţinătorii
moţiunii „Viitorul- Azi”, deşi au reuşit să se impună în interiorul FSN, au pierdut alegerile
parlamentare din 1992. Ulterior, FSN şi-a schimbat denumirea în Partidul Democrat (PD).La
alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 FDSN, proaspăt înfiinţat după sciziunea FSN,
a obţinut primul loc, iar Ion Iliescu a devenit preşedintele României cu 61,5% din voturi. La
un an de la constituire, FDSN şi-a reafirmat orientarea social-democrată, cu prilejul
Conferinţei Naţionale din 9-10 iulie 1993, când şi-a schimbat denumirea în Partidul
Democraţiei Sociale din România. Totodată s-a realizat şi fuziunea prin absorbţie cu Partidul
Solidarităţii Sociale, Partidul Republican, Partidul Cooperatist şi Partidul Socialist
Democratic din România. Aflat la guvernare în legislatura 1992-1996, PDSR a suferit un
proces accentuat de erodare şi a pierdut alegerile din toamna anului 1996. Între anii 1996-
2000, PDSR s-a aflat în opoziţie, perioadă în care a acumulat o experienţă extrem de
importantă şi şi-a construit în mod realist şi pragmatic strategia pentru a reveni la putere.
Guvernul interimar