Aken

Paznicul bărcii din Lumea de Dincolo. Este destul de amuzant faptul că

el trebuie să fie trezit din somn de către luntraşul Mahaf ca să pregătească
barca pentru călătoria pe apele celeste.

Aker

Zeu-pământ care stăpâneşte şi punctul de

întâlnire al orizontului de vest cu cel de est în
Lumea de Dincolo. Simbolul lui Aker constă în
partea din faţa a doi lei, sau două capete
umane, aşezate astfel încât privesc în direcţii
opuse.

Amaunet

Zeiţa al cărei nume înseamnă "Cea Ascunsă" şi a cărei umbră,

printre zeii arhaici, este un simbol al protecţiei. Zeitate a templului
din Karnak cel puţin de la domnia lui Senusret I (dinastia a XII-a), ea
este cu precădere consoarta lui Amon, având totuşi un rol mai
puţin profilic decât cealaltă soţie a lui, Mut.

Amenhotep-Fiul-lui-Hapu

Curtean care a fost scrib regal şi "supraveghetor al tuturor lucrărilor

regelui" în timpul domniei lui Amenhotep III (dinastia a XVIII-a), zeificat în
perioada ptolemeică datorită reputaţiei sale de bărbat înţelept.

Am-Heh

Zeu ameninţător din Lumea de Dincolo, al cărui nume

înseamnă "Devoratorul Milioanelor". Locuinţa sa este un Lac
de Foc. Ferocitatea lui este amplificată de chipul său de câine
de vânătoare şi de pofta lui pentru sacrificii.
 Ammut

Zeiţă a Lumii de Dincolo al cărei nume, "Devoratoarea de

Morţi", redă în mod sugestiv rolul ei sinistru de distrugătoare
a celor care au adus o viaţă nemernică pe pământ.

Amon

Zeitate primordială şi zeu suprem în panteonul

egiptean. Amon este înfăţişat antropomorf, adeseori
aşezat pe tron ca un faraon. Pielea sa este colorată în
albastru sugerând lapislazuliul, o piatră semi-pretioasă
importantă şi foarte apreciată, considerată demnă de
un zeu. Coroana lui simbolizează un zeu al cerului,
constând într-un modius având deasupra două pene
înalte. Fiecare pană este împărţită vertical în două
secţiuni "dualismul" iconografic reflectă concepţia
egipteană despre lume a unor elemente opuse şi în
echilibru, de pildă Cele Două Ţări (Egiptul de Sus şi
Egiptul de Jos). Numele de Amon pare să fie legat de cuvântul care
înseamnă "a ascunde", şi este sugestiv pentru concepţia egiptenilor
asupra naturii zeului, pe care o interpretează ca "ascunsă". Asfel, scriitorul
grec Plutarh, citându-l pe preotul cronicar Manethon, afirmă că numele
Amon înseamnă "ceea ce este ascuns" sau "invizibil".

Anat

Zeiţă războinică din Ugarit, pe coasta siriană, şi atestată

în Egipt de la sfârşitul Regatului de Mijloc. Conducătorii
hicsoşi par să-i fi promovat cultul, şi în perioada ramesidă
Anat era o zeiţă importantă în Deltă.
Andjety

Zeu în formă antropomorfă venerat iniţial în

centrul Deltei, în noma 9 din Egiptul de Jos.
Andjety (care înseamnă "Cel din Andjet" adică
oraşul Busiris) a fost procurorul lui Osiris în centrul
de cult Busiris. Iconografia acestui zeu susţine în
mod convingător faptul că el a fost strămoşul lui
Osiris. Andjety ţine în mână cele două sceptre în
formă de "cârjă" şi "bici", însemne care constituie
simbolurile de suveranitate ale lui Osiris.

Anti

Zeu-şoim de importanţă majoră în nomele 12 si 18 din Egiptul de Sus.

Anti este reprezentat stând în picioare într-o barcă în formă de semi-lună,
iar în Textele Sarcofagelor din Regatul de Mijloc este descris ca
supraveghind plutirea bărcii henu a unei alte zeităţi-soim, Sokar.

Anubis

Zeu-câine al cimitirelor şi al imbălsămării.

Cea mai răspândită formă a sa este aceea a
unui câine de deşert ghemuit, cu urechile
ciulite şi coada jos, purtând o zgardă cu
puteri magice, şi "biciul" lui Osiris la mijlocul
trupului său. Câinele Anubis este probabil
şacalul şi în acest mod este menţionat sub
numele de sab în textele timpurii. Dar şi alţi
câini, de pildă cel sălbatic de culoare ruginie, pot fi prototipul lui. Într-un
papirus egiptean numele lui Anubis este derivat din verbul "a putrezi",
legându-l astfel de descompunerea leşului. Lui Anubis i se atribuie diverşi
părinţi. Conform unei tradiţii, el este fiul lui Nephthys şi a lui Ra. Scriitorul
grec Plutarh o consideră tot pe Nephthys mama sa, dar aceasta ca urmare
a adulterului ei cu Osiris, soţul surorii ei Isis. Apoi buna Isis îl adoptă pe
Anubis ca propriul ei fiu. Aceasta este in mod clar o încercare de a include
zeitatea independentă Anubis în panteonul osirian.
 Anukis

Zeiţă a cataractelor Nilului Inferior, al cărei nume egiptean este

Anket. Ea este înfăţişată ca o femeie ce poartă pe cap modius din
care răsar pene de struţ. Cultul ei poate fi găsit iniţial în Regatul
Vechi, în Egiptul de Sus, în special la Elephantina , şi Seheil (o
insulă aflată la sud de Assuan).

Apis

Zeu-taur, manifestare sau imagine concretă a lui

Ptah din Memphis. Apis poate fi numit "Fiul lui Ptah"
sau "Crainicul" său, şi acţionează ca un intermediar
pentru oameni, ca aceştia să comunice cu zeul creator
al Memphis-ului prin intermediul oracolelor. Statui de
bronz votive şi o descriere făcută de istoricul Herodot
pun în lumină calităţile speciale care determină
sacralitatea acestui taur. Mama taurului, cunoscută
sub numele de Isis, îl concepe pe Apis printr-un fulger.
Posibilitatea de a fi martori ai misterului naşterii lui Apis este un privilegiu
de care beneficiază cei morţi în Viaţa de Apoi. Taurul Apis este negru,
având doar o mică pată albă triunghiulară pe frunte. Între coarnele sale
poartă simbolul discului solar şi şarpele uraeus.

Apophis

Zeu-şarpe din Lumea de

Dincolo ale cărui puteri letale
sunt îndreptate împotriva
zeului-soare. Etern şi mereu
ostil, Apophis simbolizează
forţele primitive ale haosului.
Uriaşul trup a lui Apophis,
adeseori o concertină de inele,
reprezintă un fel de vid sau
"gaură neagră" ce îi aruncă pe cei pe care îi înghite în acea non-existenţă
de care se temeau atât de mult egiptenii. Numele de Apophis a fost
interpretat în perioada romană ca "Cel care a fost scuipat afară" şi a fost
legat de saliva zeiţei Neith.

Arensnuphis

Zeitate nubiană antropomorfă ce poartă o coroană cu pene şi apare în

templele sudice în perioada greco-romană, contemporană cu civilizaţia
meroitică dezvoltată în regiunea aflată între cataractele a cincea şi a şasea
ale Nilului. Forma egipteană a numelui său, Ari-hesnefer, nu dă nici un
indiciu referitor la natura sa, ci doar că este o zeitate binevoitoare.

Ash

Zeu din Deşertul de Vest (Sahara) care cuprindea şi oazele fertile, din
Tehenu sau Libia, atestat pentru prima oară pe pereţi din Perioada
Dinastica Timpurie. Deşi teritoriul său este ceea ce egiptenii antici numeau
Tinutul Roşu (Deshret), opus mâlului fertil al Ţinutului Negru (Kemet) care
mărginea Nilul, Ash nu este un outsider sau un zeu de origine străină. Ash
este antropomorf, aşa cum se atestă de pildă, într-un relief dintr-un templu
al regelui Sahure, care a trăit în jurul anului 2500 î.e.n. . El poate fi
reprezentat şi cu cap de şoim. Ca domn al deşertului, încă din dinastia a II-a
a aparut o evidentă indentificare a sa cu Seth. Această legatură a fost
amplificată datorită faptului ca Ash pare să fi fost zeul primordial din
Ombos, în Egiptul de Sus (nu departe de modernul Qena), înainte de
sosirea lui Seth ca zeitate majoră a sa - de aici provine epitetul lui Ash de
nebuty sau " Cel din Nebut (=Ombos) ".

Astarte

Zeiţă războinică din Canaan şi Siria, echivalentul

vestic semitic al zeiţei akkadiene Ishtar venerată în
Mesopotamia. În panteonul egiptean, în care a fost
primită oficial în timpul dinastiei a XVIII-a ea este în
principal asociată cu caii si carele. Pe stela ridicată lângă
Sfinx de catre Amenhotep II pentru a-i celebra vitejia,
Astarte este descrisă ca admirând impresionantele
calitaţi de călăreţ ale monarhului pe când acesta era doar
un prinţ moştenitor.
Aton

Zeu-soare care la apogeu, sub faraonul Akhnaton

(1379-1362 î.e.n.), a devenit zeitatea universală şi aproape
unică. Iconografia inconfundabilă a lui Aton constă într-un
disc cu şarpele uraeus pe arcul său inferior. Din el
pornesc raze terminate cu mâini, care ţin hieroglifa "viata"
dacă sunt îndreptate către gura faraonului sau a reginei.
Astfel Aton îşi transmite "frumuseţea" (neferu) catre monarh care este
intermediarul între oameni şi zeu.

Atum

Zeu-soare şi creator al universului. Numele "Atum"

implică ideea de "totalitate", în sensul unei stări maxime
imuabile de perfecţiune. Atum este adeseori numit "Domn
al Heliopolis-ului" (Yunu în egipteană), principalul centru al
venerării soarelui. Prezenţa unei alte zeităţi solare în acest
loc duce la contopirea a celor doi zei în Ra-Atum. În
reprezentările sale, Atum apare de obicei în formă
antropomorfă, purtând uneori coroanele combinate ale
Egiptului de Sus şi de Jos, iar alteori acoperământul de cap regal. El poate
apărea drept măiestruos, sau în poziţia unui oficial care se sprijină în
toiagul său ritual. Un Atum în vârstă simbolizează soarele la apus.

Baal

Important zeu al cerului şi furtunilor, al cărui cult s-a

răspândit de la Ugarit, în Siria, în Egipt, unde avea deja propriul
sîu cler in timpul dinastiei a XVIII-a.
 Baalat

Zeiţă din Caanan legată probabil de Hathor prin responsabilitatea ei

pentru produsele apreciate de egipteni. Numele ei înseamnă "Stăpână" şi
ea este în mod clar echivalentul feminin a lui Baal.

Babi

Zeu-babuin fioros şi setos de sânge. Încă din Regatul Vechi, Babi, "Taur
(=mascul dominant) al babuinilor" reprezintă agresiunea supranaturală la
care aspiră monarhul. El controlează întunericul şi va deschide cerul
pentru rege deoarece falusul său este zăvorul de la uşile raiului. Acest zeu
periculos se hrăneste cu măruntaie umane şi omoară la prima vedere. De
aceea sunt necesare descântecele pentru ca oamenii să se apere împotriva
lui, în special în timpul ceremoniei cântăririi inimii în Sala celor Două
Adevaruri, unde se determină dacă o persoană merită să ajungă în paradis.

Banebdjedet

Zeu-berbec, al cărui nume înseamnă

"Stăpânul ba(=suflet) al Mendes-ului", avea
centrul cultului său în nord-estul Deltei. El era
venerat acolo împreună cu soţia sa Hatmehit(o
zeiţă-peşte locală pe care el a depăşit-o în
importanţă) şi cu fiul său Harpokrates.

Ba-Pef

Numele acestui zeu înseamnă "Acel Suflet", cu o implicaţie de teamă

sau ostilitate inclusă în adjectivul demonstrativ pef. Într-un paragraf din
Textele Piramidelor, monarhul trece pe lângă Casa lui Ba-Pef unde este
durere sau nenorocire. În mormântul mastaba a lui Meresankh III de la
Giseh s-au găsit dovezi conform cărora în Regatul Vechi Ba-Pef avea deja
propriul său corp sacerdotal.
 Bastet

Zeiţă felină, fiica zeului-soare. Iconografia ei

timpurie foloseşte imaginea leului, şi abia în jurul
anului 1000 î.e.n. reprezentarea lui Bastet ca pisică
devine obişnuită. Scrierea numelui ei nu îi
dezvăluie adevărata natură, căci acesta este redat
fonetic, folosindu-se hieroglifa unui vas de
alabastru sigilat pentru parfum, ales poate pentru a
sugera puritatea rituală implicată în cultul ei. Ca
fiică a lui Ra ea este asociată cu furia inerentă din
ochiul zeului-soare, intrumentul lui de răzbunare.
Această ferocitate este cea care a făcut probabil atât de plauzibilă analogia
între Bastet şi leoaică. Evoluţia ei în zeiţa-pisică par excellence, în perioada
tărzie a civilizaţiei egiptene, păstrează legătura cu zeul-soare (pisica lui Ra
decapitează şarpele Apophis din Lumea de Dincolo), dar îmblânzeşte sub
unele aspecte latura răutăcioasă a naturii ei.

Bat

Zeiţa-vacă din Egiptul de Sus. Bat apare rar în arta egipteană, deşi este
mai răspândită ca o amuletă-bijuterie. Capul său este uman, dar urechile ei
sunt de vacă şi din tâmple îi cresc coarne. Trupul ei are forma unui
pandantiv. De fapt, întreaga ei iconografie sugerează zornăitoarea sacră
sau sistrul, şi foarte adecvat deoarece centrul ei de cult se află în Egiptul
de Sus, în districtul cunoscut sub numele de "Casa sistrului".

Benu

Pasăre arhaică sacră a zeului soare la Heliopolis.

Numele Benu pare a fi legat de verbul weben, care
înseamnă "a se înălţa în strălucire" sau "a străluci". În
epoca piramidelor pasărea în sine este codobatura
galbenă, dar mai târziu apare reprezentată ca un stârc
cu două pene lungi care îi cresc în partea anterioară a
capului.
 Bes

Zeu pitic, cu o înfăţişare grotească şi natură binevoitoare.

Egiptenii au avut mai multe zeităţi pitice cu forma
monstruaosă pentru care era folosit numele de Bes. Zeul cu
coroană de pene avea de obicei barbă, faţa lată era înconjurată
de o coama de leu, iar urechile erau tot de leu. Limba era
adeseori vizibilă, într-un mod jucăuş agresiv. Trupul lui Bes
era cel al unui pitic cu picioarele crăcănate, purtând fie o piele
de panteră fie o fustanelă mai degrabă siriană decât egipteană,
şi cu o coadă de leu. Contribuţia lui majoră la viaţa egipteană o
constituie rolul său de protector al naşterii copiilor, împreună
cu Tauret.

Dedwen

Zeu antropomorf care stăpânea asupra Nubiei şi a accesului ei la

resursele naturale precum tămâia. În Textele Piramidelor regele este onorat
ca Dedwen, stăpân al Nubiei. Mireasma regală este a tămâiei adusă de
Dedwen pentru zei. Legătura cu monrahul este văzuta şi în faptul ca
Dedwen arde tămâie la naşterile regale.

Denwen

Zeu-şarpe violent, atestat în Epoca piramidelor, care ar fi cauzat o

conflagraţie pentru a nimici alte zeităţi, dar care a fost contracarat de către
faraon.

Eneada

Gruparea celor Nouă Zei originari din Heliopolis, constând din zeul-
soare creator şi urmaşii săi. Cuvântul provine din termenul grecesc pentru
"nouă". Egiptenii antici numeau această colectivitate de zei Pesdjet.
Deoarece materia primordială (Nun) nu este inclusă aici, Eneada
Heliopolitană îi cuprinde pe:

Atum ("Taur al Eneadei")

 ↓

Shu Tefnut

Geb Nut

Osiris Isis Seth Nephthys

Alte centre de cult ar putea de asemenea avea o Eneadă alcătuită din

propriile lor zeităţi majore, al căror număr nu era întotdeauna de nouă, şi
ele nu erau întotdeauna înrudite într-o genealogie ca cea de sus.

Faraon

Regalitatatea în Egiptul antic este diferită

de monarhiile contemporane din Orientul
Apropiat datoriă faptului că deţinătorul ei era
considerat "zeu frumos". Principalele
elemente ale cultului conducatorului divin,
numit în Epoca piramidelor "esenţa tuturor
zeilor". Cel mai vechi titlu purtat de faraon
este cel care îl echivalează cu zeul-şoim care
a primit în mod legitim tronul Egiptului din
partea unui tribunal de zeităţi, de aici numele
de Horus Narmer (dinastia I). Un alt element
din titulatura regală îl numeşte pe faraon
"Horus de aur", metalul preţios ("carnea lui
Ra") mărindu-i divinitatea, în acelaşi timp
epitetul însuşi putând avea şi o altă
interpretare, ca triumful lui Horus asupra lui Seth. Legătura dintre monarh
şi cea mai importantă zeitate egipteană este vitală. Un papirus relatează că
soţia marelui preot a lui Ra, lăsată însărcinată de catre zeul-soare, dă
naştere la trei viitori faraoni. Aceştia sunt regii de la începutul dinastiei a V-
a perioada în care apare marea influenţă a cultului soarelui, şi din acest
moment numele regelui înainte de încoronare în protocolul regal este
introdus de titlul "Fiul lui Ra".

Fetket
 Paharnic al zeului-soare Ra care se îngrijeşte de băutura regelui.

Fii lui Horus

Cei patru zei responsabili cu ocrotirea organelor interne îmbălsămate

ale celui decedat. Începând cu cel puţin dinastia a IV-a, în timpul procesului
de mumificare măruntaiele erau îndepărtate, uscate în natron şi înfăşurate
în pânză. Organele erau aşezate în recipiente speciale cunoscute astăzi,
dintr-un motiv lipsit de legătură (asemănarea cu un zeu local târziu din
Canopus, în Deltă), drept vase canope. Până la sfârşitul dinastiei a XVIII-a,
capacele vaselor au avut forma capului celui decedat, de pildă capacul de
lemn al regelui Nebhepetre Mantuhotep (dinastia a XI-a), cele de calcit ale
lui Tutankhamon şi cele de calcar a lui Horemheb (dinastia a XVIII-a). Apoi
capacele s-au transformat în zeităţi, una umană şi trei cu cap de animal.

Fiul lui Horus Forma Zeiţă tutelară Organul

Imseti Umană Isis Ficat

Hapi Babuin Nephthys Plămâni
Duamutef Şacal Neith Stomac
Qebehsenuef Şoim Serket Intestine

Geb

Zeu pământ şi preşedinte al tribunalului

divin ce judecă regalitatea. Geb este bine
documentat în Epoca piramidelor, când este numit "(fiul) Cel mai mare al lui
Shu". Consoarta-soră a sa este zeiţa-cer Nut, iar din unirea lor au apărut
zeităţile legendei lui Osiris. O descriere a iconografiei a lui Geb apare într-
un Text al Piramidelor, unde putem citi că el ţine întins "un braţ către cer şi
celălalt către pământ". Cu toate acestea, cele mai bune imagini vizuale ale
lui Geb pot fi găsite mult mai târziu, în unele papirusuri religioase din
Regatul Nou. În aceste viniete Geb stă întins pe o parte, de obicei cu un
braţ îndoit de la cot. Fiind o zeitate htonică, el poate fi colorat în verde,
indicând vegetaţia ce ia naştere din el.

Gengen Wer

Gâsca antică al cărui nume onomatopeic înseamnă "Mare Ţipătoare" şi

care este o forţă a energiei creatoare. Reprezentarea ei este o gâsca ce
poartă oul din care apare viaţa. Pentru a face parte din această creaţie, un
ciclu continuu în credinţa egipteană, o persoană din Lumea de Dincolo ar
putea fi descrisă ca păzind sau chiar fiind oul din Marea Ţipătoare. Această
gâscă, numită şi "Cea care cotcodăceste" (Negeg în egipteană), este o
formă sub care poate apărea Amon ca zeu creator.

Ha

Zeu al deşertului, în special al regiunilor din vest care includ oazele. Ha

este antropomorf şi poartă pe cap simbolul colinelor din deşert. Ca stăpân
al deşertului, el ţine la distanţă duşmanii din vest, probabil triburile
invadatoare din Libia.

Hapi

Zeu al revărsării anuale a Nilului. Hapi locuia în

peşterile cataractelor Nilului, asupra cărora domnea
Khnum. El personifică mai degrabă revărsarea anuală
a Nilului decât fluviul însuşi, de aici referirile la un
Hapi "mare" sau "mic". Zeul este reprezentat în formă
umană, cu plante acvatice pe cap. El are sâni care
atârnă şi o burtă proeminentă, mesajul iconografic
fiind de abudenţă şi fertilitate. Zeul ţine în faţa sa o
tavă de ofrandă plină cu produse obţinute din mâlul
lăsat de apele în retragere ale Nilului după revărsare. În Regatul de Mijloc,
zeul este "Stăpân al fluviului ce aduce vegetaţia".

Hathor

Zeiţa-vacă universală, mamă simbolică

a faraonului. Numele Hathor sugerează
imediat că egiptenilor însişi le era foarte
greu să definească esenţa acestei zeităţi
complexe. El descrie zeiţa în relaţia cu zeul
Horus:"Casa lui Horus" este traducerea
literală a numelui ei. Dar aceasta o
simbolizează pe Hathor ca "Doamna a
cerului" al cărei pântece îl ocrotea pe zeul-
şoim. Ea este fiica zeului-soare Ra.
Principalele forme pe care le reprezintă
zeiţa în artă şi arhitectură sunt: O femeie
mladioasă pe a cărei perucă se află
coroana cu coarne de vacă şi un disc
solar; Complet bovină, ca "Marea vacă
salbatică "; Cu un stâlp al cărui capitel reprezintă o faţa umană, cu o
perucă(de obicei cu bucle pe o parte şi de alta a feţei) dar cu urechi de
vacă. Există dovezi arheologice şi textuale ce datează de la începutul
Regatului Vechi. Sectorul sudic al templului din Vale al faraonului
Khephren(dinastia IV) de la Giseh se află sub protecţia lui Hathor. Templele
ei sunt menţionate în analele din Regatul Vechi de pe Piatra de la Palermo,
iar de la începutul Epocii piramidelor doamnele din familia regală iau titlul
de "Preoteasă a lui Hathor".

Hatmehit

Zeiţa-peşte venerată în Deltă, în special în nord-est de la

Mendes. Peştele ca divinitate apare destul de rar în
panteonul egiptean, dar numele lui Hatmehit înseamnă
"Prima dintre peşti", referindu-se la superioritatea ei în
raport cu cele câteva culte de peşti rivale. El poate fi însa
interpretat şi într-un sens temporal pentru a prezenta zeiţa
ca "inceput", adică cea mai veche zeiţa-peşte care a existat
când Egiptul a apărut din apele primordiale. Ea poate fi reprezentată în
totalitate ca un peşte, a cărui formă a sugerat iniţial că era vorba de un
delfin. În prezent s-a renunţat la această idee în favoarea identificării cu
peştele lepidotus, care trăieşte în Nil.

Haurun

Un zeu-pământ din Canaan identificat în

principal în Egipt cu marele sfinx de la Giseh.
Haurun este atestat ca nume în Egipt timp de
peste 1200 de ani, începând cu 1900 î.e.n., când
apare în numele unui prinţ străin pe care
egiptenii îl blestemă într-un ceremonial.

Heh

Zeu antropomorf, personificare a infinitului. Heh este reprezentat pe

pereţii templelor, pe vase şi bijuterii cu forţa unei dorinţe amuletice pentru
milioane de ani de viaţa nemărturisite. Heh îngenunchează, adeseori pe un
coş care reprezintă hieroglifa pentru universalitate, ţinând în fiecare mână
o nervură de palmier- hieroglifa pentru "an"- şi adeseori purtând semnul
vieţii sau ankh.

Heket

Zeiţa-broască a naşterii. Heket apare pentru prima

dată în inscripţiile egiptene din piramide, unde într-
un text magic destinat a-l ajuta pe rege să urce în
cer, ea este una dintre numeroasele divinitaţi
considerate a reprezenta părţi din anatomia regală.
 Heret-Kau

În Regatul Vechi exista o referire la un preot al acestei zeiţe al căarei

nume înseamnă "Cea care este deasupra spiritelor", subliniind în mod clar
rolul ei de forţă dominatoare în Viaţa de Apoi. Zeiţa apare în ritualurile de
fondare a templelor în Deltă alături de Neith şi Isis.

Herishef

Zeu-berbec important în Egiptul de Mijloc

la Ihnasya el-Medina, pe malul de vest al
Nilului lângă Beni Suef. Cultul său este
menţionat ca existând în acest loc încă din
timpul primei dinastii în analele Regatului
Vechi înscrise pe Piatra de la Palermo.
Herishef este reprezentat în reliefuri şi statui
ca având un trup antropomorf în postură
faraonică şi purtând fustanela regală, în timp ce capul său este cel al unui
berbec cu coarne lungi.

Hesat

Zeiţa-vacă ce a dat naştere regelui sub forma unui

viţel de aur. În general ea este o zeiţa a laptelui, care
astâmpără setea oamenilor cu lichidul divin descris ca
"berea lui Hesat".

Hetepes-Sekhus
 Zeiţă-cobră din Lumea de Dincolo care
datorită puterii ei de ochi al lui Ra distruge
sufletele duşmanilor lui Osiris.
Invincibilitatea ei este mărită de crocodilii
care o însoţesc.

Horus

Zeu-şoim, "Domn al cerului" şi simbol al

regalităţii divine. Numele lui (Har în
egipteană) trebuie probabil interpretat ca
"Cel Înalt" sau "Cel Îndepărtat". El apare în
hieroglife în protocolul regal chiar la
începutul civilizaţtiei dinastice, în jurul anului 3000 î.e.n. Cea mai veche
repreyentare a lui Horus, în formă completă de şoimse află pe monumente
de la sfârşitul perioadei predinastice, precum paleta care înfaţişează un
număr de creaturi sacre sfărâmând zidurile unor oraşe fortificate. El
continuă să apară în formă completă de şoim pe toată durata civilizaţiei
egiptene, dar iconografic, forma sa obişnuită devine antropomorfă pană la
umeri, cu cap de şoim. În Textele Piramidelor, zeul este numit o data
"Horus-copil cu degetul în gură". Acest aspect al lui Horus se referă la
naşterea şi creşterea lui în secret de către mama sa Isis. Născut la
Khemmis, în nord-estul Delte, tânărul zeu a fost ascuns în mlaştinile cu
papirus, de unde epitetul său Har-bery-wadj, sau "Horus care este pe
plantele lui de papirus". Acest fapt apare într-un relief pe un perete în
templul lui Seti I de la Abydos - un şoim pe o coloană în formă de trestie de
papirus. Este posibil -deşi nu poate fi dovedit- ca această imagine legată de
zeul regalităţii să se afle la baza adoptării formei papirusului pentru
coloane în arhitectura regală, atestată pentru prima oară în ansamblul
funerar dominat de Piramida in trepte a regelui Zoser (dinastia a III-a) de la
Saqqara. În secolul I î.e.n., un document în demotică ce conţine învăţături
(Papirusul Isinger) foloseşte, ca ilustrare a faptului că o aparentă
nenorocire se poate transforma într-un lucru bun, referinţa la Horus
"ascuns în spatele papirusului" care devine cârmuitor al Egiptului.

Hu

Zeul care peronifică autoritatea unui cuvânt-poruncă. Hu s-a născut

dintr-o picătură se sânge din falusul zeului-soare Ra. Când. conform
teologiei Epocii piramidelor, regele devine o stea singuratică, tovarăşul său
este Hu. Autoritatea regală este păstrată în Viaţa de Apoi de către Hu, care
recunoaşte supremaţia monarhului şi îi permite acestuia să traverseze
apele canalului său. Există tentaţia de a-l corela pe Hu cu puterea limbii lui
Ptah din legenda memphită a creaţiei, care porunceşte universului să
apară, sub imboldul inimii lui Ptah.

Ihi

Tânăr zeu care personifică veselia ce emană din zornăitoarea sacră.

Numele lui Ihi a fost interpretat ca fiind "Cântareţul la sistru" instrument ce
constituia raţiunea de a fi a acestui zeu. Sistrul era un intrument muzical de
cult folosit în special (dar nu exclusiv) în venerarea lui Hathor, mama lui Ihi.
În templul din Dendera, Ihi constituie rodul unirii dintre Hathor şi Horus şi
este reprezentat ca un băieţel având bucla pe o parte specific tinerilor şi un
deget în gură. El poate ţine in mână zornăitoarea şi colierul (menat) sacre.

Imhotep

Înalt oficial sub regele Zoser (dinastia a III-a), care

după zeificare a devenit întruchiparea înţelepciunii
scribului şi, ca "Fiul lui Ptah", a măiestriei arhitecturale
şi creatoare supreme. Fragmente de statu rămase pun în
evidenţă faptul că Imhotep s-a bucurat de privilegiul
extraordinar de a i se înscrie numele alături de cel al lui
Zoser Netjerierkhet însuşi. El a îndeplinit funcţiile de vizir
şi arhitect-şef. Preotul egiptean Manethon, care a scris o
Istorie a Egiptului în limba greacă în secolul al III-a î.e.n.,
îi atribuie lui "Imouthes"(=Imhotep) iventarea tehnicii de
construcţie cu piatră faţuită. E posibil ca el să fie
arhitectul care a proiectat primul monument egiptean de
piatră de mari dimensiuni - Piramida în trepte de la
Saqqara.

Ipi

Zeiţa-hipopotam binevoitoare atestată pentru prima oară în Epoca

piramidelor, când monarhul o numeşte mama lui şi îi cere să îl alăpteze cu
laptele ei divin. La Karnak, la vest de templul lui Khonsu, se află templul
unei zeiţe numită Marea Ipet, care nu este alta decât Ipi. În teologia
thebană, această zeiţă a rămas aici când a fost insărcinată şi i-a dat naştere
lui Osiris.

Ishtar

Zeiţă astrală (deşi posibil androgină la origine) venerată

în Mesopotamia ca "Doamnă a bătăliilor" şi ca întruchipare
a sexualităţii şi fertilitaţii.

Isis

Zeiţă cu o putere magică uriaşă, mamă

simbolică a regelui. Numele zeiţei este scris
cu hieroglife cu un semn care reprezintă un
tron, indicând rolul crucial pe care ea îl joacă
în transmiterea regalităţii în Egipt. Isis este
reprezentată în postură de regină purtând pe
cap fie simbolul "tronului", fie o coroană cu
coarne de vacă şi discul solar. Începând cu
Regatul Nou, simbolul ei special este o
amuletă cunoscută sub numele de tyet,
considerată sacră incă din Epoca piramidelor.
Aceasta constă dintr-o centură cu o buclă sau
un nod în faţă şi pare sa aibă legatură cu
semnul vieţii (ankh), simbol al puterii divine şi
regale. În Cartea Morţilor, tyet-ul este descris
ca fiind ca fiind făcut din jasp roşu, sugerând
interpretarea secundară ca sânge al zeiţei. În
rolul ei de mamă ea se poate manifesta ca o scroafă - în special "Marea
Scroafă Albă de la Heliopolis". O altă formă a sa era de Isis-vacă, dând
naştere taurului sacru de la Memphis.
 Iusaas

Zeiţă de la Heliopolis al cărei nume înseamnă

"cea care este mare vine". Ea poartă un
scarabeu pe cap şi poate fi uşor vazută ca un
echivalent al zeului-soare Atum, şi la fel ca şi
Nebethetepet joacă un rol crucial ca principiul
feminin în crearea lumii.

Khepri

Zeul-soare creator în formă de scarabeu. Imaginea scarabeului este

aproape sinonimă cu Egiptul antic. Alegerea unei insecte pentru a reda una
dintre formele zeului-soare ilustrează atenţia cu care egipteanul priveşte
natura, şi imaginaţia sa în incercarea de a înţelege universul. Khepri este
zeul-soare în zorii zilei la orizontul de est. Iconografia sa este cea a
scarabeului (din care există numeroase varietăţi în Egipt) împingând discul
soarelui în sus din Lumea de Dincolo pentru a străbate cerul în călătoria sa.

Kherty

Zeu-berbec cu o natură duală - ostiă şi protectoare. Regele trebuie să fie

apărat împotriva lui Kherty, dar nu de orice zeitate, ci chiar de Ra. Totuşi,
Kherty, aşa cum arată numele lui care înseamnă "Cel de jos", este un zeu-
pământ şi astfel poate fi paznicul mormântului regal. Puterea regelui
asupra vânturilor este asemănată cu strângerea mâinii lui Kherty.

Khnum

Zeu-berbec, creator al vieţii pe roata olarului.

Khnum, numit "mareţ în pene, ascuţit in
coarne", a fost iniţial asociat cu cataracta
Nilului. El controlează revărsarea anuală a
fluviului din peşterile lui Hapi, zeul care
personifică revărsarea însăşi. Importanţa lui la
Elephantina poate fi trasată în timp la începutul
perioadei dinastice, deşi dovezile arheologice
provin cu precădere din Regatul Nou şi
perioada greco-romană. Pe insula Elephentina
au fost descoperiţi berbeci sacri ai lui Khnum,
mumificaţi, împodobiţi cu acoperăminte de cap aurite şi ingropaţi în
sarcofage de piatră. Pe o stânca îinaltă de pe insula Seheil, deasupra
primei cataracte, a fost sculptată o stelă care pune în lumină vechimea
cultului lui Khnum la Elephantina.

Khonsu

Zeu-lună important îndeosebi la

Memphis. Numele lui Khonsu "Cel
ce răzbate", simbolizează drumul
lunii pe cer. Cel mai adesea înfaţişat
cu un cap uman, Khonsu, ca zeitate
a cerului, poate avea cap de şoim.
Trupul zeului este reprezentat în
formă umană, într-un veşmânt
strâns înfaşurat care nu permite
distingerea membrelor. Pe cap poartă semiluna în care se află discul lunii
pline. În jurul gâtului are un colier larg cu contragreutate în partea din spate
a umerilor reprezentată în profil. In calitatea sa de copil divin într-o triadă
de zeităţi, el poartă "bucla tinereţii". Ca zeu-lună, animalul său sacru este
babuinul, considerat de către egipteni o creatură selenară.

Maat

Zeiţă care personifică toate elementele armoniei

aşa cum au fost ele stabilite de zeul-creator la
începutul timpului, printre care Adevărul Dreptatea
şi Integritatea Morală. Maat este înfaţişată ca o
doamnă purtând pe cap o pană de struţ, care poate
apărea singură în loc de o descriere completă a
zeiţei. Hieroglifele numelui ei conţin simbolul unei
plinte reprezentând movila primordială pe care a
apărut zeul-creator. Originea zeiţei poate fi trasată
în timp până ăn Regatul Vechi, unde ea deja face
parte din existenţa lui Ra şi a lui Osiris. Maat stă in
spatele zeului-soare sau, în Regatul de Mijloc, este
descrisa ca fiind nările lui Ra. Cu toate acestea,
abia în dinastia a XVIII-a Maat primeşte epitetul de
"Fiică lui Ra".
 Mafdet

Zeiţa-panteră a cărei ferocitate distruge şerpii şi scorpionii. Zgârietura

ghearelor sale este letală pentru şerpi, iar de aici, în mod simbolic, cârligele
harponului regelui devin ghearele lui Mafdet pentru a decapita duşmanii
acestuia în Lumea de Dincolo. Când Mafdet este descrisă ca sărind la gâtul
şerpilor, imaginea ei pare să sugereze că zeiţa ia forma unei manguste. Într-
un epitet Mafdet poartă bucle împletite, probabil o referinţă la faptul că ea
etalează trupurile articulate ale scorpionilor pe care i-a omorât.

Mahaf

Barcagiul care conduce barca oferită de Aken în apele întortocheate ale

Lumii de Dincolo. El acţioneaza de asemenea ca un crainic ce anunţă
sosirea regelui în prezenţa zeului-soare Ra.

Mandulis

Zeu-soare din Nubia Inferioară. Mndulis poartă o coroană

din coarne de berbec deasupra cărora se află pene înalte,
discuri solare şi cobre. Numele său în inscripţiile egiptene
este Merwel, dar aproape întotdeauna este folosită versiunea
grecească, aşa cum apare în textul cunoscut ca Viziunea lui
Mandulis.

Mehen

Zeu-şarpe încolăcit care ocroteşte barca în care zeul-soare Ra

călătoreşte prin Lumea de Dincolo.
 Mehet-Weret

Zeiţa-vacă a cerului. Numele ei înseamnă "Marea

Revărsare". În Epoca piramidelor, Mehet-Weret
reprezintă drumul pe apă din cer pe care călătoresc atât zeul-soare cât şi
regele. Ea este de asemeni o manifestare a apelor primordiale de aceea
uneori considerată mama lui Ra. În vinietele din papirusurile funerare din
Regatul Nou, zeiţa este înfaţişată ca o vacă întinsă pe o rogojină de trestie,
cu un disc solar între coarne.

Meretseger

Zeiţa-cobră care locuieşte pe muntele aflat deasupra Văii Regilor în

vestul Thebei. În timpul Regatului Nou, Meretseger a avut o mare autoritate
asupra întregii arii a necropolei thebane. Ea poate apărea ca o cobra
încolăcită sau ca o cobră cu cap de femeie şi un braţ ieşind din partea din
faţa a gâtului şsarpelui. O frumoasă sculptură poate fi vazută pe capacul
sarcofagului lui Ramses III, aflat acum la Muzeul Fitywilliam din Cambridge.
Uneori Meretseger apare ca un scorpion la fel de otrăvitor, cu cap de
femeie. Numele ei înseamnă "Cea care iubeşte tăcerea", o descriere
potrivită pentru o zeitate ce apara mormintele regale izolate.

Meskhet

Zeiţă care patroneaya naşterea unui copil. În forma ei de cărămidă

terminată cu un cap de femeie (numită în Cartea Morţilor "Cubitus-cu-cap"),
ea reprezintă una dintre cărămizile pe care femeile din Egiptul antic se
aşezau pe vine pentru a naşte. Ea este prezentată lângă balanţa din Sala
celor Două Adevaruri - unde inima undei persoane decedate este cercetată
şi cântărită pentru a se stabili dacă acea persoană merită sa patrundă în
paradisul egiptean - pentru a asista la o renaştere simbolică În Viaţa de
Apoi.

Mihos

Zeu-leu, Fiu al lui Bastet numit Miysis de căatre greci. Originile sale se
aflau în Leontopolis (astăzi Tell el-Muqdam), în noma 11 din Egiptul de Jos,
În estul Deltei. Osorkon III (dinastia a XXII-a) i-a dedicat un templu la
Bubastis, oraşul sacru pentru mama zeului. Numele lui Mihos a fost de
asemenea găasit în papirusuri amuletice de la sfârşitul Regatului Nou.

Min

Zeu antropomorf care este simbolul suprem al

fecundităţii bărbăteşti. El este de asemenea zeitatea
protectoare a regiunilor miniere din deşertul afllat la est
de Nil. Min este reprezentat stând cu picioarele lipite şi
cu braţul ridicat din cot. Trăsătura distinctivă a lui Min
este falusul său în erecţie care formează un unghi drept
cu trupul, simbol prin excelenţă al zeului fertilităţii.

Mnevis

Taur sacru al zelui-soare de la Helipolis. Mnevis, sau

Mer-wer în egipteană este un yeu-taur iniţial autohton
care a devenit subordonat cultului lui Ra-Atum. Pielea
taurului este în întregime neagră şi el poartă între
coarne discul solar si uraeus-ul. La Heliopolis, zeiţa-
vacă Hesat apare ca mamă a lui Mnevis.

Montu

Zeu al războiulu, cu cap de şoim, al districtului

theban. Montu pătrunde în panteon sub conducătorii
expansionişti ai Thebei în jurul anului 2000 î.e.n. Mai
mulţi faraoni din dinastia a XI-a îşi arată vasalitatea
faţă de acest zeu militarist prin purtarea numelui de
Montuhotep ("Montu este mulţumit"), Începând cu
această perioadă, Montu devine întruchiparea
vitalităţii de cuceritor a faraonului.
 Mut

Zeiţă preeminentă a Thebei. Numele lui Mut

constituie rădăcina cuvântului egiptean pentru "mamă",
ceea ce arată că, la fel ca şi Hathor şi Isis, ea este una
dintre mamele simbolice ale faraonului. Iconografia sa
este predominant intropomorfă: o doamnă zveltă într-un
veşmânt de in, adeseori viu colorat în albastru sau roşu
cu un model ce sugerează nişte pene, purtând pe cap
un acoperământ în formă de vultur deasupra căruia se
află coroanele combinate ale Egiptului de Sus şi de Jos.
Ea ţine in mână sceptrul în formă de crin al Sudului. La
Theba, ea o înlocuieşte pe Amanuet, prima consoartă a
lui Amon, pentru a deveni principala soţie a zeului. Ea
apare pe pereţii tuturor principalelor temple aşezată pe tron alături de
Amon sau ca "Stăpâna celor nouă arcuri" (=duşmanii simbolici ai
Egiptului), stând în picioare lânga zeu în timp ce acesta îi oferă unui faraon
iataganul războilui. Ea este adoptată ca mamă a lui Khonsu pentru a
completa triada sacră thebană.

Nebethetepet

Zeiţă din Heliopolis al căarei nume, "Stăpână a ofrandei", ascunde un

concept mai intelectual. La fel ca şi Iuaas, ea este echivalentul feminin al
principalului creator masculin întruchipat în zeul-soare Atum.

Nefertum

Zeu al florii de lotus primordiale. Numele de Nefertum

conţine ideea de "perfecţiune". El este lotusul albastru din
care, conform unui mit, răsare soarele. Într-o descriere din
Textele Piramidelor, Nefertum este floarea de lotus aflată în
faţa nasului lui Ra - echivalentul textual al curteniilor care
ţin planta în mână şi respiră parfumul lotusului. Nefertum
este reprezentat de obicei antropomorf, purtând un
acoperământ de cap în forma florii de lotus, împodobit cu două pene şi
două contragreutăţi de menat (simboluri hathorice ale fertilităţii).

Nehebu-Kau

Zeu-şarpe, "Cel care înhamă spiritele", a cărui invincibilitate contituie o

sursă de protecţie atât în Egipt cât şi în Lumea de Dincolo. În Textele
Piramidelor, Nehebu-Kau este numit "Fiul lui Selkis", zeiţa-scorpion,
subliniindu-se rolul în descântecele pentru însănătoşirea victimelor
muşcăturilor veninoase. Protector al regalităţii, Nehebu-Kau îl primeşte pe
monarh în Viaţa de Apoi şi îi oferă mâncare.

Neith

Zeiţă-creatoare din Sais. Numele zeiţei derivă din

cuvântul care înseamnă "ceea ce este", care deşi
nu total convingător, se potriveşte aspectului ei
procreator şi pare preferabil etimologiei care îi dă
sensul de "Cea care îngrozeşte". Este adevărat că
natura zeiţei are o latură fără îndoială belicoasă, dar
aceasta a fost mult exagerată. Cel mai vechi simbol
al lui Neith este scutul cu săgeţi încucişate, care
apare la începutul perioadei dinastice. Iconografic,
zeiţa este reprezentată ca o doamnă care poartă
coroana roşie a Egiptului de Jos. Prima apariţie a
lui Neith cu coroana Nordului a fost în templul soarelui al regelui Userkaf
(dinastia a V-a) de la Abu Ghurob.

Nekhbet

Zeiţă-vultur din Nekheb (el-Kab), care menţine puterea

monarhului în Egiptul de Sus. Iconografic, zeiţa este
adeseori prezentată cu aripi desfăcute, ţinând în gheare
simbolurile "eternităţii". In sculpturi ea poate apărea şi ca
un vultur ce se odihneşte, sau ca un element într-unul
dintre titlurile regelui.
Neper

Zeul al grânelor. Într-o procesiune a zeităţilor sculptată în timpul

domniei lui Sahure (dinastia a V-a), pe trupul lui Neper apar puncte care
reprezintă boabe de grâu. În mod similar, hieroglifele care îi scriu numele
includ simbolurile grânelor. El reprezintă abudenţa recoltelor de ory şi
grâu (specia Triticum dicoccum) pe care le cultivau egiptenii. Faraonul
Amenemhat I (dinastia a XII-a) este descris ca fiind responsabil pentru
coacerea grâului şi este numit "iubit de Neper". Fiind totuşi dependent de
mâlul fertil adus de revărsarea Nilului, el îi este subordonat lui Hapi,
proclamat "Domn al lui Neper".

Nephthys

Zeiţă funerară cu un rol secundar în mitul lui Osiris.

Propria sa personalitate se pierde în spatele sensului
prietenos al numelui ei neb-hut -"Doamnă a casei", ale
carui hieroglife le poarta ca simbol pe cap. Nephthys
este fiica lui Geb şi a lui Nut, şi i se asociază nominal lui
Seth pentru a echilibra cuplul Osiris şi Isis. Conform
unei tradiţii târzii, Nephthys a avut o legatură cu Osiris,
unire din care a rezultat zeul-şacal Anubis. Nephthys
apare în Regatul Vechi alături de Isis ca protecoare a
monarhului: ea îl conduce pe acesta în întunericul din
Lumea de Dincolo şi îl jeleşte ca fratele ei Osiris.

Nun

Zeu care personifică apele primordiale din

care a apărut zeul creator. Nun este numit "Tatăl
zeilor", dar acest titlu sublinează doar vechimea
sa necontestată ca element al cosmosului
egiptean - ca importanţă el este depăşit de zeul-
creator Atum. Nun are o existenţă continuă,
neafectată de mitologie sau evenimente, şi nu
participă la ritualurile religioase, neavând
temple sau cler propriu, În prezentările sale pe
pereţii mormintelor sau în papirusui religioase,
braţele lui Nun îl împing pe soare pe orizont, în cea de a douăsprezecea oră
a nopţîî pentru a-şi începe călătoria în barca zilei.
 Nut

Zeiţa-cer. Nut este una dintre

personificările elementelor cosmice
create de preoţii de la Heliopolis pentru a
explica universul fizic. Ea este fiica lui
Shu, zeu-aer, şi a lui Tefnut. Egiptenii o
concepeau în general cu formă umana,
dar ea poate apărea şi ca Vaca Cerului. Într-un text timpuriu, Nut este
văzută ca o albină care avea p mare putere asupra zeilor. Zeiţa-cer s+a unit
cu fratele ei, zeul-pământ, şi apoi a dat naştere zeilor şi zeiţelor aparţinând
ciclului mitic osirian, încorporaţi în panteonul heliopolitan ca o
recunoaştere a popularităţii crescânde a acestul cult. Copiii lui Nut sunt
Osiris, Isis, Seth şi Nephthys.

Ogdoadă

Opt zeităţi reprezentând haosul primordial înainte de apariţia zeului-

soare. Cei patru sunt fiinţe cu capete de broasca, iar cele patru zeiţe au
capete de şarpe. Când zeul-soare este înfaţişat în momentul apariţiei sale,
aceste divinităţi pot fi nişte babuini care salută soarele ce răsare. Zeităţile
Ogdoadei sunt:

Zeu Zeiţă Natură

Nun Naunet Abisul primordial Heh

Hauhet Spaţiul necuprins Kek Kauket
Întuneric Amon Amaunet Putere
ascunsă

Conceperea acestor zeităţi în perechi

arată că egiptenii considerau principiul
creator ca fiind parteneogenetic.
Zeităţile Ogdoadei sunt văzute ca
entităţi ale materiei cosmice în timpul
primordial, suficient de puternice
pentru a produce din ele înseşi movila
pe care se află oul ce îl inchidea în el pe
tânărul zeu-soare. Principalul lor centru
de cult, unde zeul-soare a apărut pe
"insula de flăcări", era Khemnu, sau
"Oraşul-opt" - supravieţuind în numele
modern al acestui sit din Egiptul de Mijloc, ca el-Ashmunein. Supremaţia
zeului Thot la Khemnu a făcut ca locul să fie numit Oraşul-Thot, în greceşte
Hermopolis. Ogdoada avea de asemenea un sanctuar în templul de la
Medinet Habu, în partea de vest a Thebei, datând dinaintea dinastiei a XX-a.

Onuris

Zeu războinic şi vânător originar din This, lângă Abydos.

Onuris este înfăţişat ca un bărbat cu barbă, care ţine în mână
o suliţă, şi care poartă o coroană cu patru pene înalte. În
egipteană numele său este Anhur şi înseamnă "Cel care îl
conduce înapoi pe cel îndepărtat" - făcând referire la mitul în
care zeul a călătorit către sud pentru a aduce înapoi în Egipt
pe leoaica ce a devenit soţia sa, Mekhit. În unele statui
alezeului suliţa este înlocuită cu o funie ce sugerează
capturarea zeiţei-leoaică.

Ore

Douăsprezece zeiţe din Lumea de Dincolo, fiice ale zeului-soare Ra,

reprezentate în formă umană, fiecare având deasupra capului o stea în
cinci colţuri. Ele par printre zeităţile de pe pereţii mormintelor din Valea
Regilor care ilustrează compotiţiile religioase cunoscute sub numele de
Cartea Porţilor şi Amduat. Aceste zeiţe personifică realitatea timpului
asupra forţelor haotice care, dacă li se dă posibilitatea, vor face inexistent
universul zeului-soare. Prin urmare, Ra le-a conferit puterea destinului
astfel încât ele controlează durata de viaţă a fiinţelor printre care trăiesc,
adică toate creaturile vii supuse scurgerii timpului.

Orion

Constelaţia Orion, numita Sah în Egiptul

antic, are legături strânse cu Osiris şi cu
faraonul. Orion este imaginat ca fiind înghiţit în
zori de către Lumea de Dincolo, dar având
puterea de a apărea din nou în cer. În Viaţa de
Apoi regele ajunge pe firament ca Orion, care îi
conferă autoritatea unei "mari forţe". În
identificarea lui Osiris cu Orion, motivul de bază
pare să fie legătura pe care o are constelaţia cu
steaua Sirius (Sothis): renaşterea vieţii prin revărsarea Nilului, anunţată de
apariţia heliacă a Luceafărului din zori (Sirius), accentuează legătura dintre
Osiris şi vegetaţie. Un alt factor comun celor doi zei este faptul că Orion are
libertate de mişcare, păşind pe cer în acelaşi fel în care Osiris, conform
Textelor Sarcofagelor, nu poate fi împiedicat în domnia lui asupra Egiptului
de Sus. În textele funerare din Regatul Nou, Orion ajunge în teritoriul său
vâslind către stele, o imagine care apare pictată pe tavanele unor morminte
şi temple (de pildă, la Esneh) - un zeu purtând Coroana Albă faraonică stă
in picioare pe o barcă papiriformă ce pluteşte în cer.

Osiris

Zeu al cărui domeniu este Duat -

Lumea de Dincolo egipteană. El este
reprezentat în formă umană, ca în prima
lui aparişie atestată pe un bloc de piatră
din templul domniei regelui Izezi (dinastia
a V-a), pe care se află capul şi o parte din
torsul superior al unui zeu, deasupra
cărora sunt simbolurile hieroglifice ale
numelui lui Osiris. În iconografia sa
completă, trupul lui este înfăşurat în
bandaje de mumie din care ies braţele ce
poartă ănsemnele regalităţii - cărja şi
biciul. Coroana lui specifică, numită atef,
are la bază coarnele unui berbec, şi o
parte centrala conică şi înaltă cu o pană
de fiecare parte. Scrierea numelui său a
atras atenţia cercetatorilor, care sperau
sa descopere în ea o etimologie ce ar
putea duce la o dovadă concludentă
privind originile lui Osiris. Prea puşine
teorii au fost măcar în parte acceptate, şi multe rămân neconvingătoare.
Datorită simbolurilor ochiului şi tronului, lui Osiris i s-au atribuit "rădăcini"
atât la est cât şi la vest de Nil, de pildă în Mesopotamia ca zeul Marduk, şi
în Libia ca un presupus zeu al grânelor care poartă un nume berber ce
inseamnă "cel bătrân". Numele lui a fost fragmentat de alţi cercetători
pentru a însemna "Cel care ocupă tronul" sau "Cel care se uneşte cu Isis".
S-a sugerat chiar că în spatele lui Osiris se află o zeiţă-mamă originară al
cărei nume poate fi interpretat ca "Cea care aparţine pântecelui". Cu toate
acestea, cea mai probabilă explicaţie pare să fie şi cea mai simplă: Numele
lui Osiris este legat de cuvântul woser, care ar da sensul de "Cel Puternic".
Stăpânitorul Lumii de Dincolo are evident grijă ca sufletele celor răi şi
indezirabili să nu supravieţuiască pentru a trăi în tărâmul său. În Sala de
judecată, Osiris stă aşezat pe tronul lui, ţinându-şi în mână sceptrele, şi
prezidează judecarea celor ce vor să intre în paradis. Osiris ca judecător,
sau cel puţin ca susţinător al onestităţii şi al purtării cinstite, este atestat
încă din Epoca piramidelor, când este numit "Domn al lui Maat", zeiţa
ordinii cosmice, care mai târziu reprezintă "adevărul" cu care trebuie
cântărite toate răspunsurile la interogarea agresivă a sufletului celui
decedat.

Pakhet

Zeiţă-leoaică venerată îndeosebi la intrarea unui ued din deşertul de est

lângă Beni Hasan. Numele său este foarte sugestiv pentru natura ei,
însemnând "Cea care înşfacă" sau "Sfâşietoarea". În textele Sarcofagelor
Pakhet cea Mare este descrisă ca o vânătoriţă de noapte cu ghearele
ascuţite.

Panebtawy

Zeu tânăr, copilul divin al lui Haroeris şi al lui Tasenetnofret în

sacnctuarul de vest din templul din Kpm Ombo. Ca "Domn al celor Două
Ţări", el reprezintă conceptul faraonului ca fiu al zeului Haroeris, şi prin
urmare cârmuitorul de drept al Egiptului.

Pelican

Pelicanul (Henet în egipteană), găsit în scenele cu animale de pe pereţii

mormintelor curtenilor, apare în textele funerare regale din Epoca
piramidelor ca un simbol protector împotriva şerpilor. Descrierea
Pelicanului care cade în Nil pare legată de ideea că el adună în guşa lui
mare elementele ostile prefăcute în peşti - un concept comparabil cu
năvoadele şi plasele de prins păsări folosite pentru a prinde păcătoşii în
Lumea de Dincolo.

Peteese şi Pihor

Doi fraţi zeificaţi, fii lui Kuper, care par să fi trăit în apropiere de Dendur,
în Nubia Inferioară, în jurul dinastiei a XXVI-a. Motivul pentru care ei au fost
înălţaţi la statutul de zei minori nu este menţionat, dar este posibil ca ei să-
şi fi găsit Moartea în Nil, o soartă ce are legătură cu Osiris.Stabilind o
politică romană de laissey-faire faţă de religia egipteană, Augustus a
construit un templu modest în onoarea celor doi fraţi pe malul de vest al
Nilului la Dendur.

Ptah

Zeu-creator al Memphis-ului. Iconografia

obişnuită a lui Ptah este deja stabilită în mod
incipient în prima dinastie pe o cupă de calcit din
Tarkhan: zeul antropomorf poartă pe cap o
calotă, este îmbrăcat într-un veşmânt cu guler
înalt şi cu un canaf, şi stă în picioare într-un
chioşc deschis ţinând în mână un sceptru. Pe tot
parcursul civilizaţiei egiptene, Ptah, rămânând
aproape neschimbat de la primele sale apariţii,
este reprezentat în mod clar pe pereţii
mormintelor sau templelor: cu capul acoperit cu
o calotă, care lasă vederii doar faţa şi urechile, şi
antebraţele ieşind dinveşmântul de pânză care
este înfăşurat atât de strâns de trup încât membrele nu se disting. Numele
zeului (care, în mod ciudat pănâ în Regatul Nou nu a fost scris cu simbol
distinctiv sau cu un atribut obişnuit al "divinităţii") a dat naştere unor
ipoteze privind originea sa străină în Vest, dar cea mai probabilă etimologie
a lui Ptah este cuvântul-rădăcină al unor verbe ulterioare care înseamnă "a
sculpta".

Qadesh

Zeiţă din Orientul Mijlociu e extazului sacru şi a

plăcerii sexuale, adoptată in Regatul Nou de către
egipteni într-o triadă alături de Zeii Min şi Reshep.
Numele ei, însemnând probabil "Cea Sfântă", nu dă
nici un indiciu în privinţa originii sale, dar ea pare să
fie o manifestare a senzualităţii inerente zeiţelor
Astarte şi Anat.
 Ra

Zeul-soare creator de la Heliopolis. Ra este

chintesenţa tuturor manifestărilor zeului-
soare, pătrunzând în toate cele trei tărâmuri
ale cerului, pământului şi Lumii de Dincolo. Ca
urmare, multe zeităţi îşi măresc propria
divinitate prin contopirea cu acest aspect al
zeului-soare, de pilă Khnum-Ra, Amon-Ra.
Principalul său centru de cult era la Heliopolis
("orasul-soare" in greceşte), acum dispărut ca
urmare a devastărilor sau aflat sub suburbiile
modernului Cairo. Zona templului soarelui era
numită Yunu de către egiptenii antici (On în
literatura biblică) şi era scris cu o hieroglifă
reprezentând o coloană, în mod clar imaginea
antică a cultului în sit. Manifestarea fizică a lui
Ra este de obicei un şoim care poartă pe cap
discul solar. Discul este înconjurat de trupul zeiţei-cobră, "Cea încolăcită",
simbolizând puterea zeului de a provoca moartea instantanee. În Lumea de
Dincolo, forma sa este aceea a unui zeu cu cap de berbec. El este numit
"Berbecul sacru în Asfinţit", sau "Berbecul ce are în grijă haremul său". În
literatură, zeul-soare este uneori descris ca un rege îmbătrânit, cu carnea
de aur, oasele de argint şi părul de lapislazuli. Au fost găsite dovezi
inscripţionale ale cultul zeului-soare în numele primului faraon din cea de a
II-a dinastie - Reneb sau "Ra este domn". Simbolismul arhitectural în forma
piramidei în trepte şi a celei clasice - scara către zeul-soare şi imaginea
"nisipului înalt" de la Heliopolis pe care a stat zeul creator pentru a modela
cosmosul - oferă o dovadă a permanenţei venerării soarelui pe parscursul
dinastiilor a III-a şi a IV-a. Curteni din cea de a IV-a dinastie îşi afirmă
funcţia de "Mare Proroc" sau mare-preot la Heliopolis.

Renenutet

Zeiţa-cobră, care îl păzeşte pe faraon. Imaginea lui

Renenutet, găsită pe pereţi sau ca statuie începând cu
Regatul Nou, poate fi cobra care se ridică furioasă sau,
antropomorf, o zeiţă aşezată pe tron. Numele ei sugerează
ideea de "alăptare" sau "creştere" a unui copil. Pentru a
sublinia acest rol ca întruchipare a maternităţii divine,
Renenutet poate fi prezentată ca o femeie ( sau o femeie cu
cap de cobră) alăptând un copil. În Epoca piramidelor
ocrotirea faraonului de căatre Renenutet este
predominantă. Natura ei tuttelară etse menţionată atunci
când regele urcă la cer în Lumea de Dincolo pentru a-şi pretinde
moştenirea de monarh puternic: Reneuntet se combină cu uraeus-ul lui
pentru a crea flacpra invincibilă care ţaşneşte din gura cobrei.

Reshep

Zeu războinic de origine siriană, adus în panteonul egiptean în timpul

dinastiei a XVIII-a. Atitudinea caracteristica a lui Reshep este agitând o
ghioagă sau o secure deasupra capului. Barba lui este în stil sirian şi de
obicei poartă coroana Egiptului de Sus, Împodobită cu un cap de gazelă în
faţă şi o panglică în spate. Gazela îl leagă iconografic pe Reshep de zeul
Seth, dar cea mai mare afinitate o are Reshep cu zeul războinic theban
Montu.

Satis

Zeiţă care păzeşte frontiera de sud şi Nubia Inferioară,

omorând duşmanii regelui cu săgeţile ei. Ea poartă coroana albă
conică a Egiptului de Sus, împodobită cu coarne de antilopă sau
pene. Numele ei, în egipteană Satjit, mai târziu Satet, apare pe
vase din galeriile subterane ale Piramidei în trepte de la Saqqara
(dinastia a III-a), iar în Textele Piramidelor este descrisă ca
purificând regele cu ajutorul a patru vase din Elephantina.
Această scriere timpurie a numelui ei foloseşte hieroglifa unui nod de umăr
într-un veşmânt din pânză de in, dar începând cu Regatul de Mijloc semnul
este cel al pieii unui animal strapunsă de o sageată.

Sebiumeker

Zeu antropomorf al procreării în panteonul meoritic. Principalul său

centru de cult se află în complexul de temple de la Musawwarat el-Sufra, în
deşertul aflat la est de cea de a şasea cataractă a Nilului.

Sefkhet-Abwy

Zeiţă a scrisului şi a bibliotecilor templelor. Numele ei înseamnă "Cea cu

ţapte coarne", şi ea poartă pe cap simbolul stelei în şapte colţuri sub o linie
curbă crestată care ar putea reprezenta un arc. Ea apare prima dată în
 timpul domniei lui Tutmes III (dinastia a XVIII-a) şi pare în
linii mari o versiune a lui Seshat.

Sekhmet

Zeiţa-leoaică de la Memphis. Numele ei înseamnă "Cea Puternică" şi

este deosebit de potrivit, ţinând seama de aspectul distructiv al
caracterului ei. Ea este reprezentată cu trup de femeie şi cap de leoaică.
Uneori pe rochia din pânză de in pe care o poartă apare peste fiecare sfărc
modelul rozetei, un vechi motiv leonin care poate proveni din observarea
firelor de păr de pe nodul umărului la lei. Ea este fiica zeului-soare Ra şi a
ajuns sa fie considerată consoarta lui Ptah din Memphis, unde şi-a însuşit
(cu siguranţă în Regatul Nou) unele culte locale ca "Stăpână a Ankhtawy"
(="viaţă a celor Două Ţări", un nume pentru Memphis).

Sepa

Zeu-miriapod de la Heliopolis, având puterea de a proteja ămpotriva

muşcăturilor de şarpe. El poate fi reprezentat şi cu cap
de măgar sau ca o zeitate mumiformă cu două coarne
scurte.

Serapis

Zeu antropomorf cu atribute egiptene şi elenistice

combinate, creat la începutul perioadei ptolemeice.
Deşi istoricul roman Tacit emite ideea originii lui
Serapis în Asia Mică, probabil că însuşi teritoriul
Egiptului a furnizat ingredientele esenţiale ale acestei zeităţi hibride.
Rădăcinile egiptene ale zeului pot fi rezumate astfel: Osiris + Apis =
Osorapis = Serapis.

Serket

Zeiţa-scorpion. Numele ei - şi cu varianta Selkis - reprezintă o abreviere

a frazei Serket hetyt, care înseamnă "Cea care face ca gâtlejul să respire",
în mod clar eufemistic în măsura în care scorpionul poate reprezenta o
ameninţare la adresa vieţii. Din raşiuni magice, până în Regatul Nou numele
 ei nu a fost urmat de atributul hieroglific al uni scorpion
întreg. Serket este reprezentată de obicei ca o femeie
care poartă pe cap un scorpion cu coada ridicată, gata să
inţepe. Prima menţionare a zeiţei in panteonul egiptean
apare în timpul primei dinastii pe stela lui Merika de la
Saqqara.

Seshat

Zeiţă a artei scrisului, "Prima în bibliotecă". Emplema ei, care porneşte

dintr-o cordeluţă, este neclară: o stea în şapte colţuri sau o rozetă
deasupra căreia se află un simbol asemănător unui arc. Ea poartă o robă
lungă din piele de panteră. Încă din dinastia a II-a zeiţa il ajută pe monarhul
Khasekhemui să înfigă în pământ parii pentru ceremonia "întinderii sforii".
Aceasta este o parte crucială a ritualului de fondare a templelor, care
reprezintă măsurarea pe pământ a suprafaţei incintei templului.

Seth

Zeu al forţelor haotice, care inspiră

atât veneraţie cât şi ostilitate.
Caracterul complicat al lui Seth nu
este rezolvat printr-o etimologie
acceptată a numelui său, redat în
hieroglife ca Setekh, Setesh, Suty, sau
Sutekh. Creatura lui Seth, probabil un
animal compus heraldic, este un
patruped cu un bot uşor arcuit, cu
două proeminenţe care îi ies din vârful
capului, şi o coadă ridicată terminată
cu o scurtă bifurcare. Ea apare pe
sceptrul regelui Scorpion la sfarşitul
erei predinastice. Zeul însuşi poate lua
forma completă a acestei creaturi, sau
poate fi înfăţişat cu trup uman dar cu
capul animalului. O veche tradiţie
privind violenţa asociată cu Seth stă la
baza ideii că la naşterea lui în Egiptul
de Sus el s-a smuls cu sălbăticie din
mama sa Nut. Locul naşterii lui era
regiunea Ombos-Naqada, unde a fost
contruit principalul său sanctuar
sudic. În Textele Piramidelor puterea faraonului este numită "Seth din
Nubet", numele antic pentru situl templului său in Egiptul de Sus.
Similaritatea acestui nume cu, cuvăntul egiptean pentru "aur" a adus la
reinterpretarea unei părţi a titulaturii faraonului din "Horus de aur" în
"Horus deasupra celui din Nubet", adica Seth, Ziua lui de naştere era
întotdeauna considerată de rău augur şi o zi nenorocoasă în calendarul
egiptean. Ca Zeu asociat cu ţări străine, consoartele lui provin din
panteonul semitic - Astarte şi Anat. Zeiţa egipteană care are legătură cu el
este sora lui, Nephthys. Încă din timpul Textelor Piramidelor legenda lui
Seth ca asasin al lui Osiris şi adversar al lui Horus era foarte răspandită. În
menţionările privind ferocitatea luptei pentru tronul Egiptului se vorbeşte
despre smulgerea de către Horus a piciorului din faţă şi a testiculelor lui
Seth. Zeul este condamnat să ăl poarte de-a pururi pe umerii săi pe Osiris,
iar capetele adepţilor lui Seth sunt oferite regelui. Cu toate acestea, din
papirusul care relateaza punctul culminant al luptei dintre Horus şi Seth
apare clar faptul că iniţial Seth are susţinători foarte puternici: zeul -soare îl
preferă pentru că Seth este cel mai in vârstă. Temperamentul violent al lui
Seth iese la iveală atunci când zeii îşi manifestă înşelegerea faţă de cazul
prezentat de Isis - el ameninţă să omoare un zeu pe zi cu sceptrul său (cu o
greutate de 2.040 kg) dacă zeiţei nu i se interzice să participe la judecată. În
cele din urmă, Seth îşi pierde dreptul la tronul Egiptului, dar îşi păstrează
simpatia zeului-soare. Dupa ce tribunalui zeilor i-a acordat lui Horus tronul
Egiptului, zeul-soare Ra a anunţat că Seth va locui cu el ca fiu al său pentru
a vorbi cu putere ca tunet din cer.

Shai

Zeu care personifică destinul. Shai există atât ca un concept cât şi ca

divinitate. În papirusul funerar al scribului regal Ani, din Regatul Nou, Shai
apare în scena cântăririi inimii ca antropomorf. În cartea de precepte
morale şi religioase cunoscută sub numele de Învăţăturile lui Amenemope,
există un pasaj care subliniază inutilitatea căutării bogaţiilor deoarece
nimeni nu-l poate ignora pe Shai, adica soarta. Zeul, ca personificare a
duratei vieţii şi a prosperităţii de care se poate bucura cineva, apare clar în
inscripţiile din timpul domniei lui Akhnaton (dinastia a XVIII-a), unde fie
regele, fie zeul Aton este descris ca "Shai care dă viaţa".

Shesmetet

Zeiţă leonină, probabil o manifestare a lui Sekhmet. Conform Textelor

Piramidelor, Shesmetet dă naştere regelui şi, o dată cu "democratizarea"
gândirii egiptene, devine mama celor decedaţi în papirusurile funerare. Într-
un descântec ce era rostit în ultima zi a anului numele lui Shesmetet este
invocat ca o forţă magică împotriva demonilor vărsării de sânge. Un indiciu
privind originea ei "Doamnă din Punt" regiunea arborilor de tămâie

Shemzu

Zeu sângeros al preselor de vin şi ulei. Shemzu este o zeitate cu o

personalitate dublă, care poate să-şi arate cruzimea sau să se dovedească
benefic. Aceste contraste apar încă din Epoca piramidelor şi coexistă până
în perioada romană. El este de obicei reprezentat antropomorf, dar în
perioada târzie a civilizaţiei egiptene devine mai populară o imagine leonină
a acestui zeu. În formula magică din piramidele din Regatul Vechi în care
regele absoarbe puterea divină suplimentară mâncând anumite zeităţi şi
fiinţe puternice, Shemzu ca măcelar este cel care le taie şi le găteşte pentru
monarh pe pietrele vetrei de seară.

Shu

Zeul luminii solare şi al aerului.

Shu are formă umană, cu o pană
(hieroglifa numelui său) pe cap şi cu
braţele ridicate ce o sprijină pe zeiţa-
cer Nut pe care el o ţine despărţită de
soţul ei, zeul-pământ Geb. El este una
dintre cele două prime zeităţi create
de Atum, zeul-soare de la Heliopolis.
S-a născut la fel ca şi soţia-soră a sa,
Tefnut, din sămânţa lui Atum; ca o
explicaţie alternativă care implică un joc de cuvinte, Shu a apărut din
mucusul pe care Atum l-a strănutat din nările sale. În Textele Piramidelor,
oasele lui Shu, probabil norii, sunt folosite de către rege pentru a urca la
cer. Lacurile lui Shu (poate ceaţa ce se adună deasupra Nilului) îl purifică
pe monarh. Shu ca zeu al luminii solare este atestat pentru prima oară în
Regatul Vechi, când este responsabil cu aducerea la viaţă în fiecare zi a lui
Ra şi a regelui. Mai bine de o mie de ani mai târziu faraonul Akhnaton
subliniază această idee descriindu-l pe Shu ca locuind în discul solar. Rolul
lui Shu ca zeu-aer determină identificarea lui cu unele rezemătoare de cap
care astfel oferă în permanenţă celui ce le foloseşte oxigen care circulă. În
Lumea de Dincolo, Shu este un zeu periculos care aduce o bandă de călăi
şi al cărui butuc de tăiere constituie un mare pericol pentru cel decedat.
Dar el poate fi şi un protector împotriva zeului-şarpe distrugător Apophis.
 Sia

Zeul care personifică inteligenţa şi cunoaşterea. Sia a fost creat din

sângele care picură din falusul lui Ra, zeul-soare. În Regatul Vechi Sia este
vazut în dreapta lui Ra şi considerat responsabil cu purtarea papirusului
sacru al cărui conţinut permite împlinirea intelectuală. Pe pereţii
mormintelor din Valea Regilor, Sia călătoreşte în barca zeului-soare. Sia
poate fi probabil echivalat în teologia memphită cu energiile intelectuale ale
inimii lui Ptah, care au ca rezultat controlul creator al limbii lui Ptah.

Sobek

Zeu-crocodil care simbolizează puterea faraonică.

Sobek apare prima dată în textele religioase din Regatul
Vechi, unde este numit "Cel înfuriat" şi considerat a fi
fiul lui Neith. El poate fi în întregime crocodil, cu o
coroană de pene, sau parţial antropomorf. Abilitatea
crocodililor de a înşfăca şi distruge face din el o
perfectă manifestare a vitejiei regale. Superbele statui
aflate la Muzeul din Luxor şi provenind de la sanctuarul
lui Sobek de la Sumenu ilustrează strânsa relaţie între
zeu şi monarh. Locurile unde se adăpostesc crocodilii, mlaştinile şi
malurile fluviului, apar în titlurile lui Sobek. El este de asemenea "Domn al
lui Bakhu", muntele de la orizont unde se spune că are un templu făcut din
carneol.

Sokar

Zeu-şoim al necropolei memphite. Iconografia de bază a lui Sokar este o

movilă joasă deasupra căreia capul uliului-păsărilor se află pe o barcă. Zeul
poate fi reprezentat şi antropomorf cu cap de şoim, adeseori cu o coroană
complicată, cu două coarne, două cobre, un atef conic central şi un disc
solar. Unul dintre Textele Piramidelor oferă probabil etimologia numelui
zeului: Osiris a spus - ca un strigăt de ajutor - către soţia sa: "Sy-k-ri", sau
"grăbeşte-te la mine", ceea ce a devenit numele zeului Sokar, cu care el are
legături funerare.

Sopdu
 Zeul al graniţei ca "Domn al estului", înfăţişat fie ca un şoim ghemuit
sau ca un războinic beduin care poartă o coroană de pene înalte. Cu toate
acestea, în Textele Piramidelor natura astrală a lui Sopdueste aspectul pus
în evidenţă. Regele o însămânţează pe zeiţa Isis în forma sa de stea Sirius
(Sothis), vestiroarea a revărsării Nilului. Rezultatul acestei uniri este Horus-
Sopdu, o combinaţie naturală a două zeităţi-şoi. O dovadă în plus a naturii
lui Sopdu de zeitate stelară o constituie echivalarea zeului cu dinţii regelui
atunci când acesta devine Zeu-Stea. Această idee subliniază invincibilitatea
regelui, căci Spdu este el însuşi "ascuţit ăn dinţi", un epitet sugestiv pentru
pasăre de pradă.

Sothis

Zeiţă care personifică steaua Sirius (luceafărul din zori), vestitoare a

revărsării anuale a Nilului prin apariţia sa strălucitoare pe cer în zoti în luna
iulie (răsărit heliac"). Numele ei egiptean al acestei zeiţe este Sopdet, din
care derivă versiunea grecească Sothis folosită în mod curent în
egiptologie. Ea este reprezentată ca o doamnă cu o stea pe cap. Probabil
că încă din prima dinastie Sothis este numită "aducătoare a Anului Nou şi a
revărsării Nilului" - calendarul agricol începea cu umflarea aperlor Nilului.
Ca urmare, Sothis a ajuns sa fie asociată - la fel ca şi constelaţia Orion - cu
prosperitatea adusă de mâlul fertil lăsat de apele în retragere.

Ta-Bitjet

Zeiţă-scorpion numită soţie a lui Horus într-un număr de descântece

magico-medievale împotriva muşcăturilor veninoase. Puterea
descântecului provine din invocarea sângelui care a curs atunci când
Horus i-a luat virginitatea pe un pat de abanos.

Tasenetnofret

Zeiţă al cărei nume înseamnă "Soră bună (sau frumoasă)", consoarta lui
Haroeris şi mamă a lui Panebtawy în sanctuarul de vest din templul de la
Kom Ombo. Ea este o manifestare ştearsă a lui Hathor în rolul de soţie
divină.

Tatenen
 Zeu care simbolizează ieşirea mâlului fertil al Nilului din apele care se
retrag după revărsare. Numele lui înseamnă "Pământ ridicat" şi iniţial el era
o zeitate memphită independentă. Tatenen este reprezentat antropomorf cu
o coroană formată din două pene pe coarne de berbec. Ca zeu htonic al
vegetaţiei, el poate fi pictat cu faţa şi membrele verzi. Dar în Regatul Vechi
el se combină cu zeul Ptah şi este văzut ca o manifestare a acestuia ca zeu
creator. În acest rol ca zeitate primordială el apare în importantul crez al
creaţiei lumii conform teologilor memphiţi, aşa cum este el formulat pe
Piatra lui Shabaka.

Tauret

(Taweret) Zeiţă-hipopotam, protectoare a femeilor la

naştere. Numele ei înseamnă "Cea Mare" redat in
greceşte ca Thoeris. Conform lui Plutarh, Tauret era
concubina zeului Seth, dar l-a părăsit pentru a terce de
partea lui Horus în disputa asupra tronului egiptean.
Acest episod reflectă poate diferenţierea făcută între
binevoitoarea Tauret şi hipopotamul mascul ca
manifestare a lui Seth, o forţă distructivă pentru bărcile
de pe Nil şi în câmpiile de grâu din preajma mlaştinilor
unde el trăia. Iconografia ei este mixtă: capul de
hipopotam, braţele şi picioarele de leu, coada de crocodil, şi sâni de
femeie. Această apariţie feroce împiedică forţele răuvoitoare să le facă rău
femeilor în timpul durerilor facerii şi al naşterii. Tauret îşi sprijină adeseori
un braţ pe amuleta sa, care indică "protecţie". Natura ei binevoitoare face
ca Tauret să fie preferată egiptenilor de rând.

Tayet

Zeiţă a ţesutului. Cel mai important rol pe care îl joacă Tazet este de a
furniza pânză ţesută necesară pentru îmbălsămare. În scrisoarea pe care
faraonul Senusret I i-o trimite lui Sinnuhe, un fost oficial al haremului,
pentru a-l invita înapoi ăn Egipt după o lungă şedere ăn străinătate, există
un frumos pasaj care evocă ritualurile cultului funerar: după moartea lui
Sinuhe va fi o noapte a unguentelor şi a "învelirilor din mâna lui Tayet".
Aceasta se referă la bandajele cu care îmbălsămătorii înfaşă mumia pentru
a păstra trupul intact. În Regatul Vechi există o rugăciune adresată zeiţei
pentru a păzi capul regelui şi a-i aduna oasele. Tayet ţese şi perdeaua
(brodată de către zeul Ptah) care atârnă în cortul de purificare unde se
desfăşoară ritualul îmbălsămarii. În viaţa de fiecare zi, bandajele din pânză
de in erau folosite destul de puţin pentru problemele medicale. Există un
descântec ce trebuia rostit deasupra firelor de ţesătură: el urma să prevină
o hemoragie şi ca urmare pângărirea purităţii "ţinutul lui Tayet", adică
bandajele.

Tefnut

Zeiţă primordială care personifică umiditatea. Tefnut este partenerul

feminin din primul cuplu creat de zeul-soare Atum. Acesta a "scuipat" zeiţa,
iar numele ei reprezintă onomatopeic această expectorare. Pe pereţii
templelor ptolemeice numele lui Tefnut poate fi scris cu simbolul unei
perechi de buze care scuipă. Legătura ei cu umiditatea este stabilită destul
de vag din poziţia ei printre zeităţile care reprezintă elementele cosmice şi
din sugestii din inscripţii, ca de pildă într-un pasaj din Textele Piramidelor
unde zeiţa creează din vaginul ei apă pură pentru picioarele regelui (=roua
de dimineaţa). Fratele şi soţul ei este zeul-aer Shu, iar copii lor sunt Geb şi
Nut. Ca "Ochi al lui Ra", ea apare cu cap de leoaică. Shu poate lua formă
leonină, şi cuplul era venerat ca o pereche de lei în Deltă la Leontopolis.
Tefnut avea un sanctuar şi la Heliopolis, centru de cult al tatălui său Ra-
Atum, numit Menset-ul de Jos. În plus, în Textele Piramidelor este descrisî
iconografic şi ca un şarpe care se ridică pe un sceptru.

Thot

Zeu-lună care patronează scribii şi

cunoaşterea. Thot - Djeheuty în egipteana antică -
poate fi reprezentat sub două forme: a) Ibisul
sacru - care devine asociat cu Thot apare cocoţat
pe un stindard pe palete de ardezie de la sfârşitul
perioadei predinastice. Cu siguranţă, în Regatul
Vechi asocierea dintre pasăre şi zeu se făcuse
deja: în viaţa următoare aripa lui Thot îl va purta
pe rege peste fluviul celest dacă barcagiul refuză
să o facă. Mai mult, regele se poate transforma
îintr-o pasăre ale cărei pene din aripi sunt cele ale
lui Thot, "cel mai puternic dintre zei". Simbolul
ibisului apare de asemenea devreme în inscripşiile
din mormintele curtenilor, unde sunt menşionate
ofrande lăsate în mod regulat în timpul Serbării lui Thot pentru cei decedaţi.
- b) Babuin (Papio Cynocephalus În timpul primei dinastii, babuinul, în
poziţia sa ghemuită pe vine care avea să devină simbolul lui Thot, apăruse
deja în figurine smălţuite din Abydos. Thot poate fi reprezentat în
întregimeca un ibis ori un babuin, sau antropomorf având aşezat pe umeri
un cap de ibis. În fiecare caz zeul poartă o coroană ce infăţişează o lună
nouă care sprijină discul plin al lunii. Ambele creaturi sacre pot fi
interpretate în termenii simbolismului selenar.

Wadjet

Zeiţă-cobră din Buto (Tell el-Farain), în Delta Nilului, păstrătoarea

autorităţii regale asupra Egiptului de Nord. Wadjet este reprezentată ca o
cobră înălţată pentru a lovi cu forţă letală orice duşman al regelui. Ea poate
să apară şi ca leoaică în rolul ei de "Ochi al lui Ra". Numele ei (găsit în
literatura egiptologică şi ca Edjo sau Uto) înseamnă "Cea Verde", cu
referire atât la culoarea unui şarpe, cât şi la mlaştinile cu papirus ale Deltei
pe care, conform unuia dintre Textele Piramidelor, ea le-a creat. Wadjet
este zeiţa tutelară a Egiptului de Jos şi este menţionată astfel de un titlu din
protocolul regal. Principalul loc sacru al Deltei, Per-nu, se află sub protecţia
sa. Wadjet îi corespunde Egiptului de Sus lui Nekhbet - în temple sau
morminte ea poate fi frecvent văzută cu trupul sau doar aripile zeiţei-vultur
din Egiptul de Sus. În legenda creşterii tânărului Horus în Khemnis în Deltă,
Wadjet este doica sa, ceea ce a dus mai târziu la identificarea ei cu Isis.
Alături de alte câteva zeităţi leonine, ea primeşte rolul relativ banal de
mamă a zeului Nefertum.

Wadj Wer

Zeu al fertilităţii, personificând sub acest nume (care înseamnă "Marele

Verde") fie Marea Mediterană în largul coastei de nord a Egiptului, fie
principalele lagune ale Deltei Nilului, de pildă lacurile Mariut, Idku, Burullus
şi Mazala. Zeul apare încă din regatul Vechi, fiind prezent într-un relief din
situl Abusir. El se află aici printre figurile care simbolizează fecunditatea,
purtănd o păine de ofrandă pe o rogojină, cu simboluri ale vieţii (semnul
ankh) atârnate de braţul său. Sub forma lui androgină, cu sânii pronunţaţi
şi pântecele care denotă o sarcină, Wadj Wer este în mod clar asociat cu
procreerea şi rodnicia. Pe trupul său sunt săpate semne ale apei, sugerând
recolta bogată de peşte din lacurile Deltei.

Weneg

(Uneg) Fiu al zeului soare Ra, găsit în textele din Regatul Vechi. El poate
să reprezinte ordinea cosmică, într-un mod asemănător fiicei lui Ra, Maat,
sprijinind cerul şi împiedicând astfel forţele haosului să se prăbuşească pe
pământ. El este de asemenea un judecător al altor zei, administrând
probabil legile cosmice ale alui Ra.

Wepwawet

(Upuanut) Zeu-şacal din Egiptul de Sus, susţinător al

monarhului. Numele lui înseamnă "Deschizător de drumuri",
aplicabil atât într-un context laic cu referire la cuceririle
regelui, cât şi ca un concept funerar legat de Lumea de
Dincolo. Dovezile arheologice furnizate de paletele de
ardezie sugerează că provine din sudul Egiptului, din rândul
conducătorilor de la sfârşitul perioadei predinastice. El este
reprezentat pe unul dintre cele patru stindarde care îş
preced pe monarhul cuceritor lui Narmer, unificatorul
Egiptului de Sus şi de Jos în jurul anului 3000 î.e.n. Cu toate
acestea, în Regatul Vechi Wepwawet este văzut şi ca zeu al Egiptului de
Jos - o inscripţie dintr-o piramidă plasează locul naşterii sale ăn Per-nu,
lăcaşul sfânt al zeiţei din Nord Wadjet. În altă parte, el este descris ca
"apărând dintr-o tufă de tamarisc".

Wosret

Zeiţă din Theba al cărei nume înseamnă "Cea Puternică". E posibil ca ea

să fi fost prima consoartă a lui Amon la Karnak, precedând-o pe Mut. Unii
faraoni de origine thebană din Regatul de Mijloc i-au preluat numele ca un
element al propriului lor nume - Sen-Wosret (Senusret), sau "bărbat care îi
aparţine lui Wosret".

Yah

Zeu-lună. În cele mai vechi atestări ale numelui său, Yah se referă la
lună ca satelit al Pământului. Apoi Yah devine conceptualizat ca o zeitate
lunară, antropomorfa, dar al cărei manifestăr, din dovezile hieroglifice, pot
include secera lunii noi, ibisul şi şoimul - comparabil cu celelalte zeităţi-
lună, Thot şi Khonsu.

Yamm
 Zeu tiranic al mării, găsit într-un papirus fragmentar care pare să
sugereze că cererile sale exagerate de tribut de la celelalte zeităţi au fost în
final contracarate de zeiţa Astarte.

Zeii judecatori

Aceştia sunt 42 de zeităţi din Lumea de Dincolo care constituie

tribunalul de juraţi în Marea Sală a celor Două Adevăruri. Ei judecă viaţa
pământeană a oricărui nou-sosit în Lumea de Dincolo, pândindu-i pe
răufăcători, al căror sânge îl pot bea. O persoană sinceră, a cărei inimă -
aşezată pe un talger al balanţei, în timp ce pe celălalt se află zeiţa
Adevărului, Maat, sub formă de pană - dovedeşte o viaţă cinstită, va fi
declarată "dreaptă în vorbele sale" şi demnă de a pătrunde în Paradis. Cel a
cărui inimăface să se încline balanţa sub greautatea păcatelor sale va fi
încredinţat Devoratoarei de Morţi (Ammut).