24 pagini,

1 leu
an XI, nr. 137
TIMPUL REVIST| DE CULTUR|
6
iunie
2010

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

Num\r ilustrat cu lucr\ri de Mircea Roma[can

Dosarul Marino
Atitudinea `n timpul anchetelor
Gabriel Andreescu

Poeme de Aura Christi

Iarna rom=neasc\, noiembrie 1989:
nu se `nt`mpl\ nimic
Catherine Durandin
www.timpul.ro
2 Agora
TIMPUL

Note inutile
BOGDAN
C|LINESCU
Iranul, Coreea de Nord,
Védrine [i „Realpolitik“
Particip`nd la un colocviu despre globali-
zare la Grenoble, am avut ocazia s\ asist la o
conferin]\ ]inut\ de fostul ministru de externe
al Fran]ei, Hubert Védrine. ~n post la sf`r[itul
anilor 1990, Védrine e cunoscut mai ales pen-
tru pozi]iile sale critice fa]\ de americani. A
teoretizat – atunci c`nd America era condus\
de Clinton – `ntr-o carte termenul de „hyper-
puissance“ american\ ca [i cum cel de „super-
puissance“ folosit `n general nu ar fi fost su-
ficient. Jean-François Revel a scris ironic des-
pre aceast\ inven]ie lingvistic\, reamintind c\
cele dou\ expresii s`nt sinonime, doar c\ una
e precedat\ de un prefix latin, iar cealalt\ de
unul grec. Domnul Védrine nu pare s\ fi [tiut
acest lucru. ~n afar\ de termenii imbecili pe
care `i vehiculeaz\ [i care, bine`n]eles, s`nt
lua]i, copia]i cu ochii `nchi[i de ziari[tii anti-
americani, Domnul Védrine a readus `n actua-
litate no]iunea de „realpolitik“. Noi, cei din
Est, c`nd auzim asemenea n\zb`tii, ne cris-
p\m. „Realpolitik“ din anii 1970 a fost un
e[ec total [i nu a dus dec`t la expansiunea [i
mai important\ a Uniunii Sovietice [i a co-
munismului `n lume. Punctul culminant a fost
invazia din Afganistan. Ast\zi, fostul ministru
din guvernul Jospin – dup\ ce a fost printre
cei care au cerut ajutor americanilor pentru a
opri r\zboiul din Balcani, Europa fiind inca-
pabil\ s\ o fac\ – se opune politicii interven-
]ioniste de la Washington [i propune o politic\
„deschis\“ fa]\ de ]\rile considerate pericu-
loase de administra]ia american\. Salata de
„Realpolitik“ a domnului Védrine a fost re-
servit\ `n anii pre[eden]iei lui George W.
Bush, un leader „impulsiv, violent“. Ar fi tre-
buit deci s\-l asculte pe Védrine [i s\ „discute“
cu Iranul [i Coreea de Nord. Se pare c\ propu-
nerile lui nu s`nt prea eficace. De c`nd Obama
a fost ales – sus]inut [i admirat de Védrine –
Iranul nu contene[te eforturile de a-[i fabrica
arma nuclear\ (observatorii ONU au fost da]i
afar\ de nenum\rate ori), iar Coreea de Nord
`[i bate joc de comunitatea mondial\. Ultima
isprav\ e distrugerea unui vas de r\zboi sud-
corean sub nasul [i impoten]a „diploma]iei in-
terna]ionale“. Domnul Védrine ar trebui s\
[tie c\ nu se poate discuta cu guvernele totali-
tare. Orice dialog e doar un pretext pentru dic-
tatori s\ profite de situa]ie pentru a-[i batjo-
cori adversarii din democra]ii.
S-a `nchis lumina
Dup\ „s\ facem totul“ al pre[edintelui Sar-
kozy, un nou eveniment mi-a adus aminte de
epoca de aur. Din vagi motive ecologice, s-a
hot\r`t s\ se `nchid\ lumina pe autostr\zile din
Fran]a. Acum e bezn\ a[a cum era la noi pe
strad\ `n plin centrul ora[ului. Problema e gra-
v\, unele por]iuni de autostrad\ din jurul Pari-
sului s`nt periculoase c`nd se trece de la lumi-
n\ la `ntuneric. Culmea c\ aceast\ hot\r`re nu
a fost luat\ de st`nga, ci de dreapta decis\ s\
calce pe urmele ecologi[tilor cretini. Aceia[i
ecologi[ti nu s-au mirat c\ luna mai a fost `n-
grozitor de friguroas\, speciali[tii meteo afir-
m`nd c\ s-au `nregistrat cele mai sc\zute tem-
peraturi de c`nd exist\ societatea Meteo.
Bernard Tapie [i Fran]a
Fost ministru sub Mitterrand, condamnat
la `nchisoare pentru diverse escrocherii, Ber-
nard Tapie a decis s\ revin\ `n politic\. Mai
`nt`i ca simplu militant al Partidului Radical
de St`nga (PRG) [i mai t`rziu va vedea...
Cazul Tapie mi se pare a fi exemplar pentru
ceea ce este Fran]a ast\zi. Avem de-a face cu
un escroc tipic, ce a profitat de rela]iile im-
portante din lumea politic\ (de st`nga, bine`n-
]eles), de pasiunea francezilor pentru fotbal (a
fost pre[edintele clubului Olympique de Mar-
seille atunci c`nd acesta a c`[tigat Cupa cam-
pionilor, `n 1993) [i de coniven]ele incestuoa-
se `ntre Stat [i `ntreprinderile private. A profi-
tat [i de sl\biciunile comentatorilor de pres\ [i
de televiziune (Tapie e invitat des la {tirile de
la ora 20!) `ndoctrina]i ideologic [i incapabili
s\ se opun\ unui individ mincinos [i lipsit de
scrupule. Prin felul s\u de a se exprima, sim-
plu, cu un vocabular redus la minimul nece-
sar, cu expresii de gol\na[ de la periferie,
Tapie a devenit un fel de simbol al Fran]ei,
care nu e l\sat s\ reu[easc\ (sic!) de o justi]ie
par]ial\. Personajul lui mi se pare leg\tura cea
mai apropiat\ de spiritul nostru balcanic. Tapie
e un rom=na[ n\scut `n Fran]a.
Foucault, Marx [i porcii
O excelent\ carte, Longévité d’une impos-
ture: Michel Foucault, ap\rut\ la Editions de
l’Encyclopédie des Nuisances (sic!), ne
propune un Foucault impostor intelectual,
admirator al teocra]iei iraniene [i al tribunale-
lor populare cu justi]ia expeditiv\. Filosofia
lui e construit\ cu ajutorul unui limbaj pre]ios,
`ns\ incoerent, `mp\nat cu termeni ce nu spun
absolut nimic: „biopouvoirs“, „biopolitique“,
„systématiser la description des savoirs“ etc...
Cu c`t discursul era mai cretin, cu at`t Fou-
cault era considerat mai savant. ~nc\ o preci-
zare. Dup\ 1968, Foucault a condus departa-
mentul de filosofie de la Universitatea din
Vincennes. Printre seminarii [i cursuri figu-
rau: „Les cafés dans la lutte des classes“ sau
„La dialectique matérialiste et l’élevage des
cochons“...
Paris, iunie 2010

CAPRICORN

Invers tehnica
OVIDIU PECICAN
Faimoasa sintagm\ a lui Martin Heidegger,
conform c\reia esen]a tehnicii ar putea fi rele-
vat\ prin „scoaterea din ascundere“ are, f\r\ `n-
doial\, un aer involuntar ironic, relevat mai ales
de citarea de sine st\t\toare, izolat\ de context,
a respectivei formul\ri. Citind-o, ai zice c\ ea
vine dinspre copil\ria jocurilor de-a v-a]i as-
cunselea, a c\ror presupozi]ie fundamental\
este, se [tie, c\ persoana c\utat\ se afl\ prin
preajm\, undeva, chiar dac\ pe moment pre-
zen]a ei este insesizabil\. Nu despre psihanali-
zarea lui Heidegger este, totu[i, vorba aici, de[i
ar fi interesant de urm\rit c`ndva o pist\ care ar
face din `n]elegerea tehnicii de c\tre marele
filosof german existen]ialist transferarea unei
intui]ii juvenile `ntr-o convingere elaborat\ [i
susceptibil\ de profunzimi. Pentru c\ a privi
tehnicul [i/sau tehnica drept ansamblul meto-
delor [tiute [i pe cale de a fi descoperite sau
inventate, prin care ceea ce se caut\ [i, `n apa-
ren]\, nu exist\ `nc\ devine `n dimensiunea lui
aici [i acum poate fi dovada c\ Heidegger in-
clude `n existen]a accesibil\ omului tot ceea ce
exist\ [i poate exista (ori e cuprins `n mod vir-
tual `n sfera existentului), chiar [i ceea ce, apa-
rent, momentan, pare neverosimil, imposibil,
inexistent.
~n acest sens, g`ndul m\ duce la subcon[tien-
tul postulat de Freud [i a c\rui aparen]\ de de-
pozit cu recuzit\ ori de anticariat mai mult sau
mai pu]in alandala, dezorganizat, devine vizi-
bil\ mai ales prin interpret\rile plastice datorate
suprarealismului. Ideea are un aer „rembrandti-
an“, permi]`nd decelarea unor obiecte cu contu-
ruri clare sau subtile (dar conturate, totu[i) [i a
unui c`mp clarobscur, `n interiorul c\ruia den-
sitatea de forme neghicite [i imposibil de apro-
ximat r\m`ne mai mult sau mai pu]in etan[\. A
g`ndi c\ totul e deja „acolo“ – de fapt, „aici“ –
pare s\ dea rezultat `n conceperea tehnicii `n
maniera heideggerian\, deschiz`nd barierele
realului `ntr-o concep]ie desm\rginit\, care face
[i din i-real, din im-posibil o „zon\“ a realit\]ii
ce nu trebuie dec`t activat\. ~n acest orizont se
a[eaz\ f\r\ probleme [i `ntreaga dezvoltare a
transform\rii realit\]ii prin deschiderea fantei
c\tre lumea virtualului, a simul\rii, a diverselor
combina]ii de micro- [i macro-, a vidului [i pli-
nului ca [i a vizibilului [i invizibilului. Cu com-
puterele, ingineria genetic\, nanotehnologiile [i
toate celelalte achizi]ii explozive ale actualit\]ii
s`ntem exact `n aceast\ sfer\ de operabilitate
unde transferurile dinspre poten]ial spre actual
[i dinspre improbabil c\tre prezen]\ s`nt posi-
bile [i efective numai pentru ele au fost g`ndite
`ntr-o paradigm\ filosofic\ [i [tiin]ific\ `n care
a[a ceva devine o regul\, unul dintre tipurile de
firesc accesibile. De aici `nainte, acumul\rile [i
varia]iile de abordare `n interiorul modelului de
g`ndire deja instalat vor aduce alte uria[e bene-
ficii, dar `n esen]\ ecua]ia lor, „binomul“ pe
care `l presupun, „re]eta“ r\m`ne cea deja [tiut\.
Mult mai interesant devine acum s\ g`ndim
viitorul r\sturn`nd paradigma `n opusul ei pro-
cedural. Dup\ ce tehnica a ajuns „scoatere din
ascundere“ `n ce fel ar ar\ta ea `n ipoteza pro-
cedurii prin ascundere, camuflare func]ional\,
opera]ional\, produc`nd efecte – dezirabile [i `n
acord cu natura (exigen]\ etic\ pe care o soco-
tesc obligatorie pentru a nu risca dezechilibre
d\un\toare ireversibile) – f\r\ a modifica vizibil
exterioritatea ori structurile existentului? S\ o
recunoa[tem, un astfel de pariu este mult mai
ambi]ios, mai dificil [i mai greu de trasat pe
plan[e. El poate fi reformulat [i `n sensul disi-
mul\rii efectelor anumitor transform\ri, f\c`nd
din saltul tehnologic nu doar o modificare be-
nefic\ a vie]ii, ci [i una – foarte neimportant –
neintruziv\ [i nealienant\. O asemenea tratare
nu ar fi, cum poate crede cineva, numai o ches-
tiune de „design“, de estetic\. Ea ar implica
mult mai mult dec`t trecerea de la tehnologic
bazat\ pe cabluri la abordarea wireless.
Tehnicul `n]eles ca refuz al revel\rii proce-
durilor [i efectelor – renun]are la spectacolul
nout\]ii, dar nu [i la foloasele acesteia –, bine
reglat de o alt\ etic\ a sa dec`t cea curent\ (`n
sensul respectului fa]\ de alegerile naturii, res-
pectul fa]\ de aspectul mo[tenirii fundamentale
a omului din partea naturii sau a lui Dumnezeu,
discre]ia ca form\ de delicate]e [i modestie, nu
ca modalitate de obscurizare malefic\ [i des-
tructiv\) ar fi un important avans fa]\ de dez-
volt\rile actuale, spectaculare, dar [i angoasan-
te. El ar evoca `ntruc`tva cunoscutele intui]ii [i
teoretiz\ri despre „cenzura transcendental\“ [i
orizontul „misteric“ al crea]iei la Lucian Blaga.
T\cerea zeilor sau a Cerului – `n]eles ca pan-
teon mitologic ori religios – ar putea deveni
simbolul pentru o discre]ie a (in)geniului uman.
S-ar ajunge astfel la un Heidegger f\r\ Hei-
degger? De ce nu? Mai important dec`t r\spun-
sul la str\daniile acestui filosof mi se pare
faptul c\ g`ndul lui poate fi continuat `n spiritul
lui, dar r\sturn`ndu-i logica. Un alt tip de on-
tofanii, cratofanii [i o deplasare a `n]elesurilor
no]iunilor de miraculos, magic, s-ar `nregistra,
provoc`nd la reg`ndirea mai multor categorii
fundamentale [i retras`nd grani]ele dintre, s\
zicem, magie [i [tiin]\ `ntr-un sens mai pu]in
artificios [i st`ngaci dec`t o face cunoa[terea de
ast\zi, rezultat\ `n urma mai multor mari mo-
mente de cenzurare a imaginarului [tiin]ific.
S-ar putea ca deschiderea acestui tip de explo-
rare s\ nu aib\ de a[teptat prea mult. Ba poate
c\ a [i `nceput deja, dup\ cum – din unghiul
modului lor de operare – pare c\ pledeaz\ gene-
tica, nano[tiin]ele, tratamentul wireless.

iunie 2010 www.timpul.ro

Agora
E[ecurile anticomunismului `n
Rom=nia post-comunist\ (II)
SORIN
BOCANCEA
Procesul comuni[tilor
Al doilea e[ec al anticomunismului `l repre-
zint\ faptul c\ p`n\ `n prezent nu avem un pro-
ces al celor care au `ntre]inut sistemul comunist,
ci numai o condamnare a sistemului de c\tre
Pre[edinte. ~n afar\ de diferen]ele la care ]in
pentru a-[i marca apartenen]a ideologic\, politi-
cienii ce se prezint\ ca anticomuni[ti ([i nu nu-
mai ei) cad adesea `n acela[i p\cat: c`nd vorbesc
despre trecutul comunist al societ\]ii rom=ne[ti
indic\ drept vinovat pentru cele `nt`mplate „sis-
temul comunist“. Pu]ini s`nt cei care rostesc nu-
me ale instrumentelor puterii de atunci, care
arat\ cu degetul pe cineva anume, cantonarea la
nivelul judec\]ii globale aduc`ndu-i la un loc pe
fo[tii st\p`ni [i pe cei st\p`ni]i, f\c`ndu-i deopo-
triv\ victime ale unicului vinovat: „sistemul“.
Dar, `ntr-o astfel de atitudine, sistemul `nsu[i
lucreaz\. Ne amintim c\ discursul de factur\ co-
munist\ ataca `n acela[i mod fascismul, impe-
rialismul, capitalismul etc., iar la [edin]ele cu-
rente acuza]iile `i vizau pe „unii care nu `n]e-
leg“, „elementele du[m\noase“ etc. F\r\ nume,
f\r\ individualit\]i `n discursul public. Dac\ re-
gimul comunist nu a lucrat cu indivizi, ci numai
cu clase, regimuri, epoci [i ere, de ce ar fi vino-
vat un individ pentru ceea ce a f\cut comunis-
mul?! Vinovat\ poate fi doar o clas\, un regim,
o epoc\ sau o er\. Cum ar putea g`ndi cei for-
ma]i de comunism ceva despre ceea ce comu-
nismul a ]inut s\ desfiin]eze ca prezen]\ simbo-
lic\: individul? Individul a murit (sau mai degra-
b\ a fost ucis), deci nici nu putea fi vinovat de
ceea ce s-a `nt`mplat post mortem. Sistemul, da.
Chiar [i dup\ dou\ zeci de ani de la redesco-
perirea individului, aceea[i practic\ discursiv\
este activ\ c`nd, `n mod frecvent, se afirm\ c\
ceea ce s-a `nt`mplat atunci (fie activismul, fie
acceptarea cu la[itate a abuzurilor) a fost cauzat
de regim – „a[a era regimul, nu puteai face ni-
mic“. Dar, dac\ `nl\tur\m aceast\ perdea a jude-
c\]ilor globale, ajungem la sursa fenomenului:
indivizii. Oric`t a `ncercat comunismul s\ nu re-
cunoasc\ aceast\ realitate, ea [i-a continuat tra-
iul `n clandestinitate fiind chiar sursa cre[terii [i
descre[terii acestui regim. Conform unei cele-
bre spuse, diavolul st\ `n am\nunte; individul,
redus de `ntregul sistem comunist la un am\-
nunt, de care nu s-a mai `ngrijit, a dus la disolu-
]ia comunismului. „Demonul mic burghez“ pe
care activi[tii voiau s\-l izgoneasc\ din mintea
fiec\rui individ a supravie]uit, c\ut`nd chiar s\-
[i fac\ un rost, s\ aib\ o carier\. „Munca de con-
vingere“ pentru „`nl\turarea oric\rei urme de
individualism“ nu a dat rezultate dec`t la nivel
discursiv, fiindc\, `n realitate, individualismul a
definit natura uman\ [i `n comunism. Individul,
urm\rindu-[i propriul interes, a fost cel care [i-a
ap\rat fiin]a, familia [i cariera prin t\cere, supu-
nere, acceptare, turn\torie, devotament [i, une-
ori, revolt\. Comunismul nu a fost o for]\ cos-
mic\, ci un produs al unor indivizi ale c\ror
fapte el `nsu[i vrea s\ le [tearg\ urma, gest prin
care ]ine s\ fie ideologia crimei perfecte, a
culpei f\r\ inculpa]i, a vinii f\r\ vinova]i.
Cine s`nt, totu[i, vinova]ii? Cei care au t\cut,
cei care s-au supus, cei care au turnat sau cei
care au fost devota]i sistemului? Dup\ al doilea
r\zboi, nem]ii [i-au asumat o culp\ colectiv\.
Dup\ c\derea comunismului, la noi nu s-a `n-
t`mplat a[a, fiindc\ regimul comunist de la noi
nu a s\v`r[it crime `mpotriva altor popoare, ci
`mpotriva propriului popor. Iar acest fapt a fost
prezentat ca un episod mistic, ca pe o prob\ pe
www.timpul.ro
TIMPUL
care na]iunea trebuia s\ o treac\, tic\lo[ia `n care
s-a compl\cut fiind prezentat\ ca o „golgot\“, ca
o „crucificare“, ca o „divin\ `ncercare“. E[ecul
unei utopii a fost explicat printr-un limbaj teo-
logic ce a absolvit de vin\ pe fiecare topindu-l
`ntr-un mare creuzet destinal.
Bine`n]eles, ar putea fi nedrept s\ acuzi o
comunitate de faptul c\ nu a fost `n stare s\ se
revolte suficient de mult `nc`t s\ r\stoarne un
regim tic\los sau cel pu]in s\-i limiteze spa]iul
de manevr\. Majoritatea indivizilor s`nt pasivi
politic [i numai o mi[care politic\ `i poate scoate
din iner]ia cotidian\ a micilor bucurii. La noi,
chiar dac\ a existat, mi[carea de rezisten]\ nu a
fost `n marile ora[e, ci `n mun]i, acolo unde nu
s-au putut antrena mase.
Vina nu este a celor ce nu s-au putut revolta,
ci a celor care s-au implicat `n consolidarea re-
gimului. ~n pu]ine cazuri a fost vorba de convin-
gere – am v\zut c\ majoritatea fo[tilor activi[ti
au trecut foarte rapid la social-democra]ie, li-
beralism sau conservatorism. Atunci, r\m`ne
goana dup\ succesul cu orice pre]. Ceau[escu nu
a devenit tiran `n urma unei decizii pe care a
luat-o peste noapte, ci [i din cauza trep\du[ilor
s\i, a celor ce au v\zut `n intrarea lui pe o cale
periculoas\ o modalitate de a trage sforile `n in-
teres propriu. La fel s-a `nt`mplat cu „ceau[e[tii“
de la toate nivelurile sistemului politico-admi-
nistrativ. Nu este vorba aici de cei care au fost
nevoi]i s\ intre `n partid doar pentru a nu-[i rata
cariera profesional\, nici de cei care au fost doar
simple curele de transmisie, prin[i `ntre soli-
cit\rile superiorilor [i dorin]a de a mai putea da
ochii cu semenii, ci de cei a c\ror carier\ profe-
sional\ a constituit-o munca de partid, de cadre-
le de partid pline de zel [i de securi[tii care au
v`nat orice urm\ de opozi]ie, de creatorii de pro-
grame care „nu au precupe]it nici un efort“ pen-
tru a dezvolta ideologia [i sistemul [i care se
mi[c\ [i ast\zi nestingheri]i `n spa]iul public,
continu`ndu-[i proiectele de succes personal.
De dou\ zeci de ani se vorbe[te `n Rom=nia
de nomenclatur\, dar pu]ine nume ne s`nt indi-
cate. Termenul ne d\ impresia c\ indic\ exact vi-
nova]ii, dar, `n realitate, el nu face dec`t s\-i
pun\ la ad\post pe cei care i-au dat consisten]a.
Curios este faptul c\ [i victimele celor ce au pus
um\rul la ridicarea „societ\]ii multilateral dez-
voltate“ pentru prop\[irea lor nu `i numesc, pre-
fer`nd s\ le treac\ numele sub t\cere, pe motiv
c\ istoria nu trebuie s\-i re]in\ sub nici o form\.
Cred c\ este gre[it\ aceast\ atitudine. Asta au
vrut [i ei: s\ nu `i arate nimeni cu degetul, s\ se
ascund\ `n anonimatul pe care li-l poate asigura
o expresie generic\. Ne `ntreb\m unde s`nt cei
care au creat noile concepte pentru „omul nou“,
au ridicat osanale sinistrului cuplu, au produs
programul de alimenta]ie ra]ional\, au pus la
cale experimente sociale sub haina academic\
de „cercetare sociologic\“, au intrat cu cizmele
`n vie]ile private ale indivizilor [i s-au angajat s\
dep\[easc\ planul cincinal pentru a duce Rom=-
nia pe noi culmi, spre noi victorii? Cum `i chea-
m\? Ce fac ei ast\zi? ~n mod individual, nu ca o
categorie. S-au dizolvat `n conceptul de „no-
menclatur\“, care a devenit din ce `n ce mai
obositor [i mai g\unos.
La o conferin]\ recent\, Marius Oprea a su-
bliniat nevoia de a avea un proces al comuni[ti-
lor [i nu doar al comunismului, sus]in`nd c\ a
dat publicit\]ii liste cu persoane ce se fac vino-
vate nu doar de sus]inerea propagandistic\ a re-
gimului, ci chiar de crime. M\ `ntreb c`]i rom=ni
au citit aceste liste [i c`t\ vizibilitate au avut ele.
Orice na]iune `[i cinste[te eroii, pun`ndu-le
numele pe monumente, listele cu cei c\zu]i fiind
dovada faptului c\ unii indivizi s-au sacrificat
pentru binele comunit\]ii. Fiecare nume are
greutate, fiindc\ ne trimite la persoane care au
existat (se poate verifica), cu familie, prieteni [i
idealuri, [i a c\ror moarte a distrus familii, prie-
teni [i idealuri. Cred c\ este necesar\ [i o list\ a
tic\lo[ilor unei na]iuni, care s\ fie ]intuit\ la
st`lpul infamiei. S\ stea fa]\ `n fa]\ vinova]ii f\r\
vin\ cu „nevinova]ii“ cu cea mai grea vin\. Res-
pectul fa]\ de primii trebuie completat cu repul-
sia fa]\ de cei din urm\, care ni se prezint\ ast\zi
ca formatori de opinie sau ca b\tr`nei simpatici,
fiind dovada vie a faptului c\, la noi, po]i s\ faci
orice `mpotriva semenilor [i e[ti socotit mai de-
parte o persoan\ onorabil\. O comunitate care
nu [tie s\ sanc]ioneze [i, mai mult, care consi-
der\ o virtute faptul de a nu rosti nomina odiosa
va fi o surs\ inepuizabil\ de tic\lo[i. Listele lui
Oprea [i altele de acest fel ar trebui re-, re-, re-,
republicate, p`n\ c`nd numele tic\lo[ilor vor
c\p\ta notorietate. Nu poate fi vorba de gener-
area unor b\t\i cu pietre, ci de b\t\i cu privirea,
`nc`t s\ le dispar\ de pe buze z`mbetul senin al
ho]ului neprins.
~n acest sens, mi se pare insuficient\ cererea
de realizare a „procesului comunismului“ at`t
timp c`t nu se vorbe[te de „procesul comuni[ti-
lor“. Din procesul comunismului nu va ie[i ni-
meni vinovat, fiind posibil ca unii dintre comu-
ni[ti s\ fie chiar `n „completul de judecat\“. Pro-
cesul comunismului poate avea implica]ii pe
termen lung, genera]iile urm\toare fiind averti-
zate de nocivitatea acestei ideologii; dar acesta
nu poate fi eficient f\r\ a fi sus]inut de unul al
comuni[tilor. Doar a[a cei de m`ine pot `n]elege
c\ aceast\ pacoste a fost un act voluntar al unor
indivizi ce [i-au construit succesul pe lacrimile
semenilor [i c\ at`t timp c`t c\utarea succesului
cu orice pre] nu este sanc]ionat\ pericolul nu va
disp\rea.
3
COLOCVIU
Colocviul ALGCR:
Literatura
[i
politicul
Ia[i, 9-10 iulie 2010
Asocia]ia de Literatur\ General\ [i
Comparat\ din Rom=nia, `n colaborare
cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“
– Facultatea de Litere, cu Institutul de
Filologie Rom=n\ „A. Philippide“ – Fi-
liala din Ia[i a Academiei Rom=ne, or-
ganizeaz\, `n zilele de 9 [i 10 iulie a.c.,
la Ia[i, colocviul s\u anual, care la a-
ceast\ edi]ie `[i propune s\ discute tema
Literatura [i politicul. Tema principal\
are `n vedere mai multe subteme: Lite-
ratur\, ideologie, politic\; Reprezent\-
rile politicului `n literatur\; Puterea [i
literatura: ce putere (mai) are literatura
în raport cu puterea politic\? O sec-
]iune special\ va fi dedicat\ `mplinirii a
150 de ani de la `nfiin]area Universit\]ii
din Ia[i sub titlul Tradi]ia istoriei litera-
re la Universitatea din Ia[i: 1860-2010.
~nfiin]at\ `n octombrie 1997, Asocia-
]ia de Literatur\ General\ [i Comparat\
a organizat anual colocvii `n diferite cen-
tre universitare, colocvii care s-au bu-
curat de participarea unor personalit\]i
din domeniul comparatisticii, teoriei [i
criticii literare din Rom=nia. ~n perioada
1997-2009, func]ia de Pre[edinte al
ALGCR a fost de]inut\ de prof. univ. dr.
Paul Cornea. Din 2009, Pre[edintele
ALGCR este prof. univ. dr. Mircea An-
ghelescu. Componen]a Consiliului de
conducere ALGCR, lista membrilor,
precum [i cele mai importante lucr\ri
publicate de ace[tia pot fi consultate la
http://romanian-comparatists.com/in-
dex.php/pages/Home/.
Colocviul din acest an al ALGCR
se va bucura de prezen]a a peste 60 de
participan]i, dintre care personalit\]i
precum Paul Cornea, Mircea Anghe-
lescu, Adriana Babe]i, Cornel Ungu-
reanu, Mircea Martin, Ion Pop, Elvira
Sorohan, L\cr\mioara Petrescu, An-
drei Bodiu, Dumitru Chioaru, Con-
stantin Pricop, Caius Dobrescu, Car-
men Mu[at, Sanda Cordo[, Mircea A.
Diaconu, Paul Cernat.
iunie 2010
4 Dosar
Dosarul Marino
Atitudinea `n timpul anchetelor (I)
GABRIEL
ANDREESCU
Sub anchet\
Adrian Marino a fost arestat la 28 februarie
1949. A urmat o lung\ anchet\, `n spatele gra-
tiilor, `n stilul epocii. C\pitanul magistrat Tro-
nici Alexandru, procuror militar pe l`ng\ Par-
chetul Militar Bucure[ti, a ordonat la 19 sep-
tembrie 1950 trimiterea `n judecat\ a membri-
lor grupului Tineretului Universitar Na]ional
}\r\nesc ini]iat de Ioan B\rbu[, Adrian Marino
[i al]ii, iar la 19 octombrie 1950, Tribunalul
Militar Bucure[ti Sec]ia a II-a, format din com-
pletul lt. col. mag. Mih\ilescu Pascal, maior
magistrat F\nic\ Gheorghe, c\pitan Radu
Haralambie, lt. maj. Iordache Constantin, lt.
Ro[ioru Constantin i-a condamnat `n unanimi-
tate pe B\rbu[ Ioan la 15 ani, pe Adrian Marino
[i c`]iva colegi din lot la 10 ani munc\ silnic\
pentru crima de uneltire contra ordinii sociale,
conform art. 209, pct. 3 C.P.1.
La 24 octombrie 1950, Adrian Marino a de-
clarat recurs cu urm\torul argument: „Consider
c\ at`ta timp c`t nu s-a demonstrat c\ asocia]ia
din care f\ceam parte avea un caracter fascist,
militar sau paramilitar, hot\r`rea este nul\.“2
Nici `n textul recursului, nici `n materialele fi-
nale ale procesului nu g\sim vreo renegare a
convingerilor politice, ori apelul la clemen]\.
Demersul a fost inutil.
Scriitorului, angajat din septembrie 1948
referent la A[ez\mintele Culturale Nicolae B\l-
cescu, i se documentase implicarea `n dou\ ac-
]iuni de grup corelate. Prima era ini]iativa de
`nfiin]are, sub conducerea lui Ioan B\rbu[, a
Organiza]iei Tineretului Universitar Na]ional
}\r\nesc. Principalele „vinov\]ii“ identificate
de procuror [i enun]ate `n referatele de sintez\
s`nt analizarea [i `mbun\t\]irea unor texte ideo-
logice ale PN}; multiplicarea lor; recrutarea
unor membri din Ia[i, `ntre altele, pentru fi-
nan]area ac]iunii TUN}; participarea la [edin]a
din 4 februarie 1949, c`nd s-a anun]at contacta-
rea mi[c\rii legionare; `ncercarea de a scoate
ziarul Dreptatea `n ilegalitate; tentativa de a
fugi din ]ar\ `n toamna anului 1948; `ncercarea
de prevenire a unor colegi, prin intermediari, s\
ascund\ materialele compromi]\toare [i s\
fug\, pentru a nu fi aresta]i3.
A doua cercetare deschis\ `mpotriva lui Ma-
rino, documentat\ `ntr-o alt\ serie de volume
ale dosarului penal, era determinat\ de ini]ie-
rea, `mpreun\ cu al]i 11 inculpa]i, a „Organiza-
]iei subversive a Partidului Na]ional }\r\nesc
Manist, din Ia[i, condus\ de Gheorghe Traian,
Adrian Marino [i Petre Andrei, organizat\ a a-
vea drept scop r\sturnarea regimului democrat
din R.P.R. prin for]\, iar `n cazul unui conflict
armat `ntre URSS [i Anglo-Americani urmau
s\ treac\ la acte de teroare ocup`nd autorit\]ile
de Stat.“4 Adrian Marino apare ca persoan\ de
leg\tur\ `ntre grupul din Ia[i [i curierul Cen-
trului PN} din Bucure[ti.
Comportamentul s\u dup\ arestare [i apoi
dup\ condamnare este pus `n eviden]\, sau se
deduce, din dou\ tipuri de documente. Pe de o
parte, din cea ce scriu anchetatorii, anali[tii ofi-
ciali sau informatorii despre el. Apoi, din pro-
cesul-verbal al interogatoriilor [i din declara]ii-
le luate `n timpul anchetei. Primele fac uneori
arestatului mici portrete, utile, probabil, `n cur-
sul investiga]iei. O not\ contrainformativ\ din
13 aprilie 1949, reluat\ `n diferite documente,
`l caracterizeaz\ pe Adrian Marino `n felul ur-
iunie 2010
TIMPUL
m\tor: „…de[i a fost un na]ional ]\r\nist prin
convingere, lucr`nd la Ia[i cu profesorul Ioan
Botez, nu a fost un activist declarat [i membru
recunoscut ca atare `n scriptele partidului na-
]ional-]\r\nesc. ~nzestrat cu talent de a scrie,
preg\tit, este o fire oarecum exaltat\, influen]a-
bil u[or [i plin de sine. ~n Bucure[ti, `n ultimii
ani, a dus o via]\ de mizerie.“5
Multe asemenea crochiuri i se deseneaz\ `n
timpul domiciliului obligatoriu din L\]e[ti. Voi
reveni.
Cum po]i s\-i protejezi pe al]ii?
Cum arat\ a fi Adrian Marino `n timpul ace-
lor grele `ncerc\ri? Nu apar `n documentele de
anchet\ `nscrisuri care s\ `l descrie drept acuzat
devenit acuzator, ca `n legendele despre diferi]i
eroi politici. Pagini `ntregi reproduc r\spunsu-
rile lui la `ntreb\ri, iar ele descriu fapte care
implic\, inerent, colegi din grup. Declara]iile
devin automat probe `n dosarul acestora, de
unde tenta]ia unora s\ vad\ `n ele un compor-
tament cu fisuri.
E greu probabil, pentru cineva care nu a tr\it
experien]a unei cercet\ri a Securit\]ii, sub ame-
nin]area unei condamn\ri grele, s\ perceap\ c`t
de artificial\ este postura unei confrunt\ri ro-
mantice cu ofi]erii anchetatori. Arestatul are de
r\spuns la `ntreb\ri `n fa]a unor persoane care
de]in nu doar puterea de a decide asupra vie]ii
lui, dar [i legitimitatea oficial\ de a o face –
chiar dac\ provenind de la un regim „ilegitim [i
criminal“ –, recunoscut\ `n fapt [i perceput\
subcon[tient de cel `n cauz\. Anchetele se suc-
ced: c`nd anchetatorii elimin\, cu grij\, orice
sugestie posibil\ privitoare la ce cunosc, c`nd
pun `n fa]a anchetatului probele – fie acestea
documente semnate de acuzat, fie declara]ii ale
celorlal]i acuza]i ori ale unor martori. Iar ares-
tatul scrie, scrie, scrie… El se simte obligat s\
dea o expunere credibil\ a ceea ce s-a `nt`m-
plat, una coerent\ [i rezistent\ la chestion\ri,
fie ea istorisire adev\rat\, fals\ par]ial ori `n `n-
tregime. ~n final, o va face `n func]ie de resortu-
rile ad`nci ale fiin]ei sale: dorin]a de a se sc\pa
pe sine, sau devo]iunea de a-i salva pe al]ii; vo-
in]a de a rupe leg\tura cu trecutul, ori puterea de
a-[i p\stra demnitatea. E nevoie de o adev\rat\
hermeneutic\ a dosarelor de penitenciar pentru a
desprinde atitudinea global\ a cuiva. {i mai este
nevoie de o mare aten]ie la detalii.
Privind cu aten]ie, se poate surprinde c\
Adrian Marino `ncearc\ ini]ial s\ ascund\ im-
plicarea oamenilor pe care tocmai el `i mobili-
zase. ~n declara]ia din 26 aprilie 1949, `n care i
se cer date despre Traian Gheorghiu, leg\tura
lui din Ia[i, el scrie: „Nu cunosc activitatea
acestei organiza]ii, nici lista membrilor s\i. Din
informa]iile mele, aceast\ organiza]ie n-avea
nicio leg\tur\ cu dl. I. B\rbu[.“6 ~n elaborata sa
carte despre Adrian Marino, Simona-Maria
Pop sintetizeaz\ prima faz\ a anchetei astfel:
„Necunosc`nd meticuloasele mecanisme ale
Securit\]ii [i procedeele folosite de aceasta `n
vederea anchet\rii unui caz, neb\nuind c\ toate
persoanele cu care a intrat `n contact au fost
deja interogate, dosarul s\u personal fiind com-
pletat cu am\nunte la care el nu s-ar fi g`ndit
niciodat\ c\ ar avea leg\tur\ cu activit\]ile sale
ilegale, Adrian Marino mizeaz\ pe faptul c\
faptele sale nu s`nt cunoscute `n `ntregime de
anchetatori, `ncerc`nd s\ fie c`t mai evaziv [i
evit`nd orice acuza]ii la adresa unor persoane.“7
~n fa]a eviden]elor, nu va putea dec`t s\
recunoasc\. De altfel, dosarele sale abund\ de
h`rtii care indic\ [i rolul s\u, [i al celor care le
primeau. Dau exemplul unui bile]el de aten]io-
nare, c\ci conteaz\ [i pentru a intra `n atmosfera
mesajelor din acele timpuri, `n acele contexte:
„Drag\ Piki [lui Petre Andrei]
Ascult\ toate instruc]iunile orale date de a-
duc\torul acestui bilet. To]i amicii t\i trebuie s\
se pun\ de acord cu instruc]iunile cari ]i se vor
da. Mare aten]ie `n mi[care `ntruc`t exist\ peri-
col de filaj `n ceea ce te prive[te. ~mpr\[tie toa-
te textele expediate, cu excep]ia textului b\tut
la ma[in\, care trebuie pus la loc sigur. Toate
mi[c\rile viitoare vor fi coordonate de aduc\to-
rul acestui bilet, care trebuie ascultat cu toat\
`ncrederea. Eventualele instrumente ale amici-
lor trebuiesc de asemenea organizate de aduc\-
tor. ~n caz de pericol, ascunde-te. Adrian“8 Se-
curitatea de]inea [i lista de parole.
Adrian Marino `ncearc\ s\-i acopere [i mai
departe, c`t era posibil, pe inculpa]i, iar pentru
a surprinde grija scriitorului, tot detaliile ajut\.
Iat\ un r\spuns la interogatoriul din 5 noiem-
brie 1949: „Domnia sa [Gh. Budurca] mi-a r\s-
puns c\ va reflecta la aceast\ propunere [i c\ va
proceda `n consecin]\. P`n\ la data arest\rii
mele n-am primit nicio sum\ de bani de la
domnia-sa, semn c\ nu a avut de g`nd s\ spri-
jine ceea ce `i propusesem.“9 Relevant\ nu este
negarea primirii banilor, ci accentul pe care ]ine
s\-l adauge („semn c\ nu a avut de g`nd…“), `n
condi]iile `n care atmosfera unei anchete nu
invit\ deloc acuzatul la emiterea de interpret\ri
`n beneficiul altuia.
Uneori, o informa]ie despre alt anchetat este
contrabalansat\ printr-o caracterizare pozitiv\:
„Dl. B\rbu[ mi-a m\rturisit c\ bani ar fi putut
ob]ine de la diver[i agen]i str\ini, dar pe care i-a
refuzat din considerente patriotice (subl. m.).“10
Acolo unde nu apar eviden]e contrare, r\spun-
sul tipic al lui Adrian Marino a fost: „Nu [tiu ca
X s\ fi desf\[urat vreo activitate potrivnic\
regimului…“.
Urm\torul material de anchet\ este [i mai
clarificator pentru atitudinea lui Adrian Marino.
Criticul a fost `ntrebat despre un articol „def\i-
m\tor“ scris spre a fi publicat `n Occident. El
confirm\ c\ `i apar]ine [i asum\ integral ideea
[i realizarea lui. ~ns\, `n cursul anchetei apar lu-
cruri noi: leg\tura din Ia[i, Traian Gheorghiu,
se implic\ singur `n poveste spun`nd c\ Marino
i-a cerut s\ scrie el, ini]ial, un asemenea ma-
terial. Av`nd `n vedere divergen]a declara]iilor
se stabile[te o confruntare `ntre cei doi, la 5
iunie 1952. ~n fa]a sbl. de securitate Radu Du-
mitru, Traian Gheorghiu declar\ din nou c\
Adrian Marino i-a propus scrierea articolului [i
trimiterea lui printr-un francez (Candall)11. La
care Marino r\spunde:
„Declar c\ cele declarate de Traian Gheor-
ghiu s`nt adev\rate, adic\ eu i-am propus s\
redacteze [articolul]… [i c\ d`nsul a refuzat
propunerea mea schimb`nd discu]ia.“12 ~ntr-o
declara]ie din ziua urm\toare, el insist\ c\
Traian Gheorghiu nu i-a dat nicio idee [i
niciun sfat cu privire la redactarea articolului,
[i nici referitoare la scoaterea acestuia din
]ar\, de[i din declara]iile lui T.G. va rezulta c\
acesta `i vorbise de doi americani pe care-i
poate contacta s\-l ajute.
Sincerit\]i `n anchet\
Av`nd `n vedere aceast\ evident\ atitudine a
lui Marino, de a evita s\ scrie ceva ce putea s\
incrimineze alte persoane, mi s-a p\rut nea[tep-
tat\ declara]ia lui din 24 aprilie 1952, de fapt
www.timpul.ro
Dosar
un interogatoriu, c`nd trebuia s\ explice de ce a
dat unui preot catolic s\-i bat\ la ma[in\ artico-
lul „def\im\tor“ despre care era vorba mai sus.
Iat\ succesiunea de `ntreb\ri [i r\spunsuri:
„~ntrebare: Cine ]i-a dat sarcina s\ faci acest
articol [i `n ce scop?
R\spuns: Redactarea [i ini]iativa acestui
articol `mi apar]in mie, din dorin]a de a infor-
ma, fie [i `n modul acesta fragmentar, asupra
situa]ii literelor [i culturii noastre de dup\ 23
august, opinia public\ din str\in\tate [i din
Fran]a, `n special.“ ...
„~ntrebare: Ce activitate contrarie regimului
desf\[ura preotul Matei Dumitru [i `mpreun\
cu cine?
R\spuns: La acea dat\, `n vara anului 1948,
nu aveam nici o informa]ie precis\ despre acti-
vitatea contrarie regimului a preotului Matei.
Am avut `ns\ o b\nuial\ c\ preotul Matei desf\-
[ura o ac]iune de propagand\ catolic\ [i de leg\-
tur\ `ntre parohiile catolice din Moldova…“13
Iar mai departe, Marino se refer\ chiar la faptul
c\ preotul Matei i-a vorbit de necesitatea unei
lupte de rezisten]\ `mpotriva comunismului.
Cum am ar\tat, cei ancheta]i se simt obliga]i
s\ confirme `n scris informa]iile despre care o-
fi]erii de]in probe, sau despre care b\nuiesc a fi
cunoscute de organe. Or, `n dialogul amintit,
Adrian Marino face trimiteri la b\nuieli asupra
atitudinii ostile a preotului catolic, ori la sus]i-
neri ce ]in de discu]ia lor privat\, fapte, ca s\
spunem a[a, evanescente, ce nu au cum s\ fie
„`n posesia Securit\]ii“.
{i atunci? De ce ar fi f\cut Adrian Marino o
excep]ie de la felul s\u de a fi `n anchet\? O su-
gestie posibil\ pentru interpretarea „sincerit\-
]ii“ neobi[nuite a criticului este oferit\ de alt\
secven]\ a interogatoriului:
„~ntrebare: A cui a fost propunerea ca arti-
colul def\im\tor s\ fie b\tut la ma[ina de scris
a Episcopiei Catolice?
R\spuns: Propunerea de a bate acest text la
ma[in\ `mi apar]ine strict personal.“14 Iar mai
departe Marino subliniaz\ c\ nu a mai ar\tat
articolul niciunei persoane `n afara celor dou\
implicate, preotul Matei [i un francez care
pleca din ]ar\.
„~ntrebare: ~n ce calitate vi l-a prezentat pe
preotul Matei Dumitru acest d. Buby Ludvig?
R\spuns: D-l Buby Ludwig mi l-a prezentat
`n calitate de preot catolic distins `n Ia[i, cu o-
cazia unei plimb\ri… Preotul Matei Dumitru
mi-a devenit simpatic prin personalitatea sa vie
[i prin agerimea fizic\ a persoanei sale, cu at`t
mai mult cu c`t apar]inea unei biserici, dup\
opinia mea, persecutat\ de regimul actual.“15
Deci iat\, Marino ]ine s\ `[i exprime `n fa]a
anchetatorilor simpatia pentru un om din cel
pu]in trei motive de blamat pentru ei: era preot,
era catolic, era implicat `n ac]iuni `mpotriva re-
gimului. Apoi, `[i exprim\ opinia cu privire la
persecutarea bisericii minoritare. ~n sf`r[it,
minte `n chestiunea persoanelor informate
despre articolul pe care-l scrisese – c\ci erau [i
colegi `n cuno[tin]\ de cauz\, printre ei, Traian
Gheorghiu – implic`nd un francez ce plecase
din Rom=nia [i pe Dumitru Matei. Oare nu
cumva Marino `[i permisese „sincerit\]ile“ `n-
www.timpul.ro
TIMPUL
truc`t preotul catolic fugise [i el peste hotare? Am
c\utat sistematic prin cele [apte plus paisprezece
volume ale dosarelor penale `n care apare A.M.
[i nu l-am descoperit `ntre cei ancheta]i ori con-
damna]i pe Matei Dumitru. Av`nd `n vedere c\
dosarele adaug\, pagin\ cu pagin\, interogato-
riile celor implica]i `n ac]iunile grupurilor din
Bucure[ti [i Ia[i, ar fi fost de a[teptat ca Dumi-
tru Matei s\ apar\ `ntre acuza]i. Concluzia ar fi
c\ Marino a trecut peste limbajul protec]iei
stricte `n cazurile celor ce sc\paser\ de bra]ul
lung, dar nu lung de tot, al Securit\]ii.
M`ndru [i/sau demn
Nu doar efortul de a proteja colegii este bine
confirmat de documentele anchetei. Ci [i m`n-
dria `n fa]a ofi]erilor ce-i ]ineau via]a `n m`n\,
atitudine care va deveni, `n timp, o adev\rat\
tu[\ de personalitate. ~n mod constant, `n decla-
ra]iile [i procesele-verbale ale interogatoriilor
se pot g\si sus]ineri critice la adresa regimului
sau ideologiei. Acestea, `ntr-o anchet\ `n care i
se stabileau anii de `nchisoare! Conform pro-
cesului-verbal al interogatoriului din 22 aprilie
1952, dialogul luat de lt. de Securitate S. Le-
ferman arat\ `n felul urm\tor:
„~ntrebare: Descrie]i discu]iile politice ce
le-a]i avut cu Traian Gheorghiu?
R\spuns: ~ncep`nd cu toamna anului 1947…
am discutat cu Traian Gheorghiu despre
dizolvarea PN}, p\str`nd ca caracter al acestor
discu]ii regretul meu personal fa]\ de acest act
de guvern\m`nt (subl. m.)“ (f. 18)
~ntrebare: „Cum `n]elegea]i schimbarea re-
gimului din ]ara noastr\?
R\spuns: ~n]elegeam schimbarea regimului
`n func]ie de schimbarea situa]iei interna]iona-
le, preciz`nd c\ este vorba despre `ncheierea
p\cii `ntre alia]i, acord `ntre alia]i, retragerea
alia]ilor [i noi alegeri.“16
5
~n declara]ia din 29 august 1949, Adrian
Marino recunoa[te implicarea `ntr-o organiza- BURSA C|R}ILOR
]ie local\ de rezisten]\ la regim [i comenteaz\:
„Niciodat\ [Traian Gheorghiu] nu mi-a vorbit
de vreo inten]ie terorist\ sau de str`ngere de ar- Octavian Paler, Ruga]i-v\ s\ nu v\
mament. … Ac]iunea mea era pur patriotic\, creasc\ aripi, Editura Polirom, 2010,
d-l Ionic\ Botez [i d-l Traian Gheorghiu con- Prefa]\ de Bogdan-Alexandru St\nescu,
stituind pentru mine o garan]ie de seriozitate [i Colec]ie: Seria de autor „Octavian Paler“,
de onestitate (subl. m.)17. 360 p., Pre]: 39,95 lei.
„~n Ruga]i-v\ s\ nu v\ creasc\ aripi
Sau c`nd la 25 aprilie 1952, fiind chestionat Paler utilizeaz\ simbolurile pentru a pune
despre cuno[tin]a Braunsteim Hary, el r\spun- `n scen\ `nfruntarea sa preferat\: trecut ver-
de ofi]erului ce-l interoga: „D. Braunsteim sus prezent. Autorul face parte din galeria
Hary a ap\rat `n discu]ie valabilitatea ideolo- marilor pesimi[ti: e complet lipsit de acea
giei marxiste. ~n ceea ce m\ prive[te am c\utat, orbire at`t de necesar\ c`teodat\ supra-
prin argumente [tiin]ifice s\ combat ideile vie]uirii. Privirea lui e `ntotdeauna `ndrep-
d-sale, care mi se p\reau proasp\t `nv\]ate.“18 tat\ spre trecut, `ns\ nu spre unul «glorios»
(v. 5, f. 421) (varianta banal\ a pesimismului), ci tocmai
~nchei aceste referiri la ]inuta demn\ a lui spre acela pictat `n culorile `nfr`ngerii.
Dac\ privirea aruncat\ `n viitor a Casandrei
Marino din timpul anchetelor [i `nchisorii cu
`i aducea acesteia moartea, privirea `ntoars\
un pasaj reprezentativ, pe care l-am invocat,
spre trecut, pentru a-l pune mereu `n oglin-
din motive evidente, [i `n alt\ ocazie: „Soco-
da str`mt\ a prezentului, va condamna g`n-
team c\ este de datoria mea moral\ s\ lupt cu
ditorul, `n orice societate, la singur\tate...“
mijloacele pe care le aveam la `ndem`n\ `n pri- (Bogdan-Alexandru St\nescu)
mul r`nd pentru restabilirea libert\]ii de g`ndire „Octavian Paler este, probabil, unul
[i exprimare prin scris.“19 dintre intelectualii rom=ni ai ultimilor trei-
Citatele de mai sus fac doar o scurt\ incur- patru decenii care poate fi socotit «director
siune prin materialele de arhiv\, iar selec]ia s-a
de con[tiin]\». Iar de nu e singurul, este `n
dorit foarte corect\ `n ce prive[te semnifica]ia chip sigur cel mai `ndrept\]it sa fie numit
lor. A selecta pasajele convenabile lui Adrian a[a. Dens, consistent, cuv`ntul lui avea o
Marino, l\s`ndu-le la o parte pe celelalte, `n greutate natural\. O gravitate natural\. Nicio-
scopul afirm\rii unei imagini pozitive a perso- dat\ u[uratic...“ (Alex. {tef\nescu)
nalit\]ii sale ar fi fost le fel de reprobabil pre- „Octavian Paler crede c\ personalitatea
cum opera]ia la care a fost supus recent autorul uman\ are trei dimensiuni: via]a public\,
Biografiei ideii de literatur\: cea prin care au
fost mistificate datele din dosarul s\u elaborat
de DIE, pentru a impune cititorului imaginea
unui Marino-informator abject.
1
~n ceea ce scriu, obi[nuiesc s\ notez numele magis-
tra]ilor [i ofi]erilor implica]i `n represiune – o datorie, con-
sider, de a-i aduce `n fa]a istoriei. Mi se pare ciudat c\ at`t
de pu]ini o fac, iar unii cercet\tori de la CNSAS evit\ sis-
tematic indicarea numelor lor (vezi, printre altele, Mihai
Albu, Informatorul. Studiu asupra colabor\rii cu Secu-
ritatea, Polirom, Ia[i, 2008).
2
Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 3, f. 293.
3
Arhiva CNSAS, Dosarele P 013877 (14 volume) [i P
013838 ([apte volume).
4
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 1, f. 1. Nu
exist\, desigur, nici o prob\ privind inten]ia unor acte de
teroare.
5
Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 9, f. 139.
6
Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 7, f. 507.
7
Simona-Maria Pop, Adrian Marino. V`rstele
devenirii, Dacia, Cluj, 2010, pp. 24-25.
8
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 2, f. 61. via]a privat\ [i via]a secret\. Primele dou\
9
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 3, f. 215. nu l-au interesat (spune autorul), doar a
10
Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 8, f. 129.
11
Alteori apare „Quandalle“.
treia a fost ]inta principal\ a scrierii lui.
12
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, f. 319. Via]\ secret\ `nseamn\ vis, subcon[tient,
13
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, ff. 27-28. obsesie, tot ce este incontrolabil, ce nu
14
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, f. 28. poate fi construit.“ (C. Rogozanu)
15
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, f. 26. Octavian Paler s-a n\scut la 2 iulie
16
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, ff. 18-21.
17
Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 3, f.354.
1926, `n comuna Lisa, jude]ul Bra[ov.
18
Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 5, f. 421. A debutat publicistic `n 1958, cu versuri
19
Vezi serialul publicat `n „Cotidianul“: Gabriel An- `n „Luceaf\rul“, iar editorial, abia `n 1970,
dreescu, “Cazul Marino. Ce spune dosarul despre anii de cu volumul de poezii Umbra cuvintelor.
`nchisoare [i domiciliu obligatoriu (2)“, „Cotidianul“, 6 Au urmat, pe linia jurnalelor de c\l\torie
mai 2010. Pasajul a fost considerat relevant [i de c\tre
Simona-Maria Pop. Se g\se[te reprodus `n volumul ei
sau pe cea a literaturii parabolice, volume-
despre Adrian Marino la p. 19. le care i-au dimensionat statura de impor-
tant autor contemporan: Drumuri prin me-
morie (Egipt-Grecia, 1972; Italia, 1974;
edi]ia a III-a, Polirom, 2009), Mitologii su-
biective (1975, edi]ia a III-a, Polirom,
2008), Ap\rarea lui Galilei (1978; Premiul
Academiei Rom=ne; edi]ia a III-a, Poli-
rom, 2009), Scrisori imaginare (1979),
Caminante (1980; Premiul Uniunii Scrii-
torilor; edi]ia a III-a, Polirom, 2010), Via]a
pe un peron (1981), Polemici cordiale
(1983; edi]ia a II-a, Polirom, 2008), Un om
norocos (1984; edi]ia a II-a, Polirom,
2008), Un muzeu `n labirint (1986), Via]a
ca o corid\ (1987; edi]ia a II-a, Polirom,
2009), Don Quijote `n Est (1993; edi]ia a
II-a, Polirom, 2010), Vremea `ntreb\rilor
(1995), Aventuri solitare (1996; edi]ia a
II-a, Polirom, 2008), De[ertul pentru tot-
deauna (2001; edi]ia a II-a, Polirom,
2009), Autoportret `ntr-o oglind\ spart\
(2004), Calomnii mitologice (2007).
~n 2005 a primit Premiul Opera Omnia
al Uniunii Scriitorilor.
iunie 2010
6 Recitiri
BURSA C|R}ILOR
Daniel B\nulescu, Ce bine e s\ fii
Daniel B\nulescu, Editura Cartea Rom=-
neasc\, 2010, Colec]ie: Poezie, 144 p.,
Pre]: 24,95 lei
Ce bine e s\ fii Daniel B\nulescu este
o antologie alc\tuit\ de autor. Multe
dintre poemele alese au fost drastic re-
scrise. Poemele au fost selectate din vo-
lumele: Te voi iubi p`n’ la sf`r[itul patu-
lui, Balada lui Daniel B\nulescu [i
Daniel, Al Rug\ciunii. ~n deschidere:
cinci poeme inedite.
Daniel [i cu mine s`ntem dintotdeauna
colegi de ultima banc\ (adic\ de prima).
Eu nu-l pot prezenta pe el. El m\ prezint\
pe mine! El e mai mare, eu s`nt mai mic.
El, cu poemele [i prozele lui de dragoste
[i de ur\ fa]\ de lume. De dragoste, c\ci
lumea e-o femeie, cum altfel? {i de ur\,
c\ci [i poezia e tot o femeie. O femeie
supl\ [i durdulie-n [olduri [i-n ]`]e, o fe-
meie care – numai ea – [tie s\-[i aleag\
aman]i ideali: ca Daniel B\nulescu.
(Cristian Popescu)
O ruptur\ total\ de lirismul tradi]ional
(care, `ntre noi fie vorba, se reg\se[te `n
cele mai „moderne“ manifest\ri poetice,
chiar [i `n fracturism, fie [i `n manifes-
t\rile hip-hop autohtone, fie [i `n „b\[c\-
lie“), o abordare de tip anglo-saxon cu r\-
d\cini vizibile `n T.S. Eliot, cu totul ne-
obi[nuit\ pentru peisajul nostru poetic.
(Bogdan-Alexandru St\nescu)
Daniel B\nulescu s-a n\scut la 31
august 1960, `n Bucure[ti.
C\r]i publicate:
Proz\: P`n\ `n prezent din Clanul de
Romane „Am v\zut, lucr`nd, degetul lui
Dumnezeu“ au fost publicate romanele:
„Fugi din via]a ta, revolt\toare [i slut\, `n
cartea mea“ [i „Cel mai bun roman al
tuturor timpurilor“.
Poezie: „Te voi iubi p`n’ la sf`r[itul pa-
tului“, „Balada lui Daniel B\nulescu [i
Daniel, al rug\ciunii“.
Dramaturgie: „Cine a c`[tigat R\z-
boiul Mondial al Religiilor?“
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor
din Rom=nia pentru Poezie; Premiul
pentru Proz\ „Ion Creang\“ al Academiei
Rom=ne; Premiul European de Poezie,
acordat de ora[ul Münster (Germania) [i
primit `mpreun\ cu scriitorul [i tradu-
c\torul Ernest Wichner.
Traduceri `n: german\, englez\, fran-
cez\, olandez\, suedez\, bulgar\ [.a.
iunie 2010
TIMPUL
O nou\ perspectiv\ `n cercetarea
[tiin]ific\ a fenomenului
religios `n Rom=nia
SANDU FRUNZ|
Constat\m `n Rom=nia o tendin]\ a discur-
sului teologic de a monopoliza toate preocu-
p\rile legate nu numai de tematiz\rile teolo-
gice ca atare, dar [i `n privin]a temelor funda-
mentale ce vizeaz\ condi]ia uman\, teme care
pot s\ aib\ uneori [i o dimensiune religioas\.
Pretutindeni `n lumea academic\, temele ce
privesc at`t aspecte diverse ale existen]ei
umane, c`t [i cele ce scot la lumin\ ad`ncimi-
le fiin]ei umane, s`nt abordate `n dimensiunea
lor intrinsec\, dar [i pe latura lor adesea evi-
dent religioas\, din perspectiva diferitelor dis-
cipline [tiin]ifice [i mai ales dinspre [tiin]ele
sociale [i umaniste. Mai recent, c`[tig\ tot mai
mult teren o disciplin\ nou\, cea cunoscut\
drept „studii religioase“ [i care are meritul,
dincolo de orice eclectism, de a aduce `mpre-
un\ ceea ce este semnificativ `n analiza religi-
ilor ca rezultat al interdisciplinarit\]ii [i trans-
disciplinarit\]ii. ~n Rom=nia, aceste preocu-
p\ri se manifest\ cu o anumit\ timiditate `n
fa]a monopolului pe care op]iunile de tip teo-
logic `l au `n crea]ia [tiin]ific\ [i cultural\
legat\ de temele ce privesc condi]ia uman\ la
`nceput de nou mileniu.
Cartea Metode cantitative `n studiul feno-
menului religios1 propus\ de Claudiu Her]eliu
(cadru didactic la Academia de {tiin]e Econo-
mice din Bucure[ti) abordeaz\ fenomenul re-
ligios dintr-o perspectiv\ ce se sustrage oric\-
ror influen]e teologice, propun`nd un discurs
ce st\ sub semnul interdisciplinarit\]ii. Ea r\s-
punde unei necesit\]i de analiz\ [tiin]ific\ a
religiilor `n contextul cultural rom=nesc.
Propun`nd o abordare obiectiv\, situat\
dincolo de orice dogmatism, Claudiu Her]eliu
opteaz\ pentru deschiderea unui nou c`mp de
cercetare academic\ riguroas\ `n Rom=nia,
din perspectiva utiliz\rii metodelor statistice
`n analiza fenomenului religios. ~nc\ de la `n-
ceput, autorul aduce justific\ri [i clarific\ri cu
privire la posibilitatea unei analize statistice a
manifest\rilor [i percep]iilor din domeniul re-
ligios [i a implica]iilor acestora `n sfera socia-
l\ `n general [i `n cea economic\ `n mod par-
ticular. Demersul propus dovede[te o foarte
bun\ cunoa[tere a premiselor teoretice de ana-
liz\ comparativ\ a fenomenului religios. Toto-
dat\, remarc\m familiaritatea cu care Claudiu
Her]eliu expune schematic situa]ia cercet\rii
interdisciplinare a fenomenului religios pe
plan interna]ional [i `n context rom=nesc din
perspectiva necesit\]ii orient\rii discursului
`nspre o abordare cantitativ\ a elementelor
semnificative puse `n joc de domeniul religios.
Bun cunosc\tor al metodelor academice de
abordare a fenomenului religios, Claudiu
Her]eliu are meritul de a nu bloca cititorul `n
discu]ii tehnice f\r\ ie[ire, utiliz`nd un limbaj
tehnic riguros specific unui demers [tiin]ific,
dar `n acela[i timp deschiz`nd niveluri de
`n]elegere care fac din cartea propus\ un
instrument de lucru potrivit [i pentru cei care
nu au o apeten]\ special\ pentru analiza canti-
tativ\ a fenomenului religios.
Astfel, la nivel teoretic, Claudiu Her]eliu
ne ofer\ o trecere `n revist\ a principalelor
metode de observare statistic\ pe care le fo-
calizeaz\ pe situa]ia Rom=niei; mai apoi ne
introduce `n principalele metode avansate de
studiu statistic al leg\turilor dintre variabilele
calitative, elemente care `i ofer\ posibilitatea
unei bune construc]ii a cadrului conceptual
necesar evalu\rii [i analizei profunde a feno-
menului religios. ~n partea aplicat\ se opre[te
asupra rezultatelor cercet\rii privind aparte-
nen]a religioas\ a popula]iei, stabile[te com-
parativ tipuri de influen]e [i interferen]e `n ca-
re este implicat fenomenul religios, [i reu[e[te
s\ ofere un model explicativ conving\tor asu-
pra tipurilor de influen]e pe care le putem sta-
bili `ntre op]iunea religioas\ a indivizilor [i
veniturile popula]iei.
O lectur\ judicioas\ [i echilibrat\, din per-
spectiva [tiin]elor economice [i politice, rea-
lizeaz\ Claudiu Her]eliu `n partea de introdu-
cere istoric\ a tematiz\rii sale [i de contextua-
lizare interna]ional\ prezent\ la `nceputul pri-
mului capitol. Cititorii se pot aici familiariza
cu evolu]ia istoric\ a analizelor, cu teorii con-
sacrate cum este cea a lui Weber, cu teorii ac-
tuale cum ar fi alegerea ra]ional\ [i marketiza-
rea religiilor [i cu controversele privind influ-
en]a elementului religios `n sfera geopolitic\.
Analizele sale s`nt conving\toare [i bine argu-
mentate, iar sugestiile sale de marketing reli-
gios ar trebui valorificate `n c`mpul ofertei
religioase din Rom=nia. Cu toate acestea, s`nt
rezervat `n ceea ce prive[te preluarea de c\tre
autor a unui stereotip prezent `n unele analize
academice de la noi cu privire la existen]a unei
anume incompatibilit\]i `ntre cre[tinismul orto-
dox [i principiile economice ale pie]ei libere.
Este cunoscut faptul c\, invoc`nd teorii actuale
din literatura de specialitate, universitari de la
Ia[i (Nicu Gavrilu]\), Cluj (Ioan-Vasile Leb)
sau Bucure[ti (Alina Mungiu-Pippidi) au ar-
gumentat c\, din perspectiva sociologiei [i a
[tiin]ei politice, nu se poate stabili `n mod clar
o corela]ie direct\, bazat\ pe incompatibili-
tate, `ntre op]iunea pentru ortodoxie [i un anu-
mit model economic. E adev\rat c\ `n acele
cazuri concluziile nu se bazeaz\ pe o analiz\
statistic\. Dincolo de orice posibile rezerve,
perspectiva economic\ ce `l conduce pe Clau-
diu Her]eliu la op]iunea pentru conceperea
domeniului religios sub forma unei pie]e a
religiilor mi se pare deosebit de actual\.
Demne de remarcat s`nt incursiunile din
capitolul al doilea, care ne propun s\ poposim
asupra metodelor de observare statistic\ uti-
lizate `n studiul fenomenului religios, s\ ne
familiariz\m cu cunoa[terea istoriografic\ a
contextului general [i celui al cercet\rii [i al
evolu]iilor preocup\rilor sub aspect metodo-
logic, at`t pe plan interna]ional c`t [i `n context
rom=nesc.
Cea mai semnificativ\ parte a c\r]ii este
cea dedicat\ elabor\rii unui complex sistem
statistic de indicatori, care au o relevan]\ deo-
sebit\ `n caracterizarea aproape exhaustiv\ a
elementelor semnificative presupuse de feno-
menul religios `n corela]ie cu perspectiva a-
bordat\ `n lucrare. Cercetarea sistemic\ pro-
pus\ `n capitolul trei ne convinge de avanta-
jele utiliz\rii de indicatori statistici `n studiul
fenomenelor religioase, dintre care remarc\m:
posibilitatea unei descrieri opera]ionale [i c`t
mai complete, posibilitatea unor studii com-
parative care s\ releve aspecte diverse la nivel
interconfesional, regional sau interna]ional,
posibilitatea analizelor descriptive sau anali-
tice etc. D`nd dovada unei onestit\]i intelec-
tuale specifice unui cercet\tor de anvergur\,
Claudiu Her]eliu nu ezit\ s\ sublinieze [i difi-
cult\]ile pe care le `nt`mpin\ aplicarea unui
sistem integrat de indicatori datorit\ absen]ei
unor date statistice culese sistematic. Subli-
niem ca pe o reu[it\ deosebit\ a autorului
crearea unui cadru conceptual metodologic
necesar studierii `n perspectiv\ cantitativ\ a
domeniului religios.
Un interes deosebit prezint\ analizele a-
vansate de Claudiu Her]eliu `n cel de al cinci-
lea capitol, care se ocup\ de evolu]ia fenome-
nului religios din Rom=nia `ntr-o perspectiv\
cantitativ\. Constat\m faptul c\ `n cazul
Rom=niei exist\ mai multe motive care au dus
la imposibilitatea constituirii unor serii de
date pretabile la analize statistice cu ajutorul
unor metode [i tehnici evoluate, dintre care
autorul aminte[te: factorul geopolitic, factorul
etnic, migra]ia, elemente ale dinamicii confe-
sionale etc. Fiind `n imposibilitatea de a apli-
ca metode [i tehnici specifice seriilor de timp,
autorul apeleaz\ la studierea fiec\rui recens\-
m`nt `n parte, utiliz`nd pe l`ng\ statistica des-
criptiv\ [i o serie de indicatori cu ajutorul c\-
rora se poate fundamenta [tiin]ific apari]ia
unor diferen]e de ordin structural. Spre a ex-
plica muta]iile structurale ap\rute, `n cazul
fiec\rui recens\m`nt pentru care a g\sit tabele
de contingen]\, `n care una dintre variabile
este religia, autorul m\soar\ intensitatea aso-
cierilor dintre variabile. Av`nd `n vedere difi-
cult\]ile `nt`mpinate `n abordarea propus\, di-
ficult\]i determinate `n special de lipsa de
acces la unele date statistice, autorul las\ des-
chis\ analiza unor echipe de cercetare com-
plexe, a c\ror munc\ ar putea duce la elimi-
narea `n c`t mai mare m\sur\ a dificult\]ilor
survenite. Trebuie remarcat efortul autorului
de a lua pe cont propriu [i chiar de a dep\[i,
cel pu]in par]ial, aceste dificult\]i printr-o
prezentare – dup\ o cercetare coerent\ [i com-
prehensiv\ a izvoarelor ce con]in informa]ii
statistice relevante – a unor elemente de ana-
liz\ evolutiv\ a structurii popula]iei din teri-
toriile rom=ne[ti, din punct de vedere al
apartenen]ei religioase.
O contribu]ie important\, care sper\m c\
va duce la cercet\ri ulterioare ale autorului,
dar [i ale altor cercet\tori, este cea prezent\ `n
cel de al [aselea capitol, referitor la rela]ia re-
ligie, economie, societate. ~n acest capitol de
statistic\ aplicat\ s`nt surprinse conexiunile
dintre aspectele religioase [i alte caracteristici
ale societ\]ii rom=ne[ti (turism, educa]ie, s\-
n\tate, fertilitate, na]ionalitate sau dimensiuni
financiare). Din perspectiva studiilor religioa-
se interdisciplinare, de un remarcabil [i de un
real interes pentru cercet\ri ulterioare mi se
pare efortul autorului de estimare a nivelurilor
fluxurilor financiare din economia rom=neas-
c\ aflate `n rela]ie cu fenomenul religios; sau
influen]a pe care apartenen]a religioas\ o are
asupra diverselor dimensiuni ale educa]iei;
sau tipurile de influen]e pe care le putem g\si
`ntre na]ionalitate, religie [i demografie.
Metodologia statistic\ utilizat\ este una vari-
at\ plec`nd de la simple construc]ii pe baz\ de
scenarii p`n\ la utilizarea unor tehnici avansa-
te de studiu a corela]iilor statistice dintre vari-
abile calitative utiliz`nd metode neparametri-
ce. Modelul ob]inut de Claudiu Her]eliu folo-
se[te o variant\ nou\ de aplicare a metodei re-
gresiei, introdus\ de autor `ntr-un capitol teo-
retic separat, ce are `n vedere studiul corela]ii-
lor neparametrice.
Este evident c\ ne afl\m `n fa]a unei cer-
cet\ri originale, care deschide o nou\ perspec-
tiv\ de abordare [tiin]ific\ a religiilor `n Ro-
m=nia. Marele merit al acestei lucr\ri const\
`n primul r`nd `n faptul c\ face un pas semni-
ficativ `n conexarea cercet\rii rom=ne[ti cu
ceea ce se `nt`mpl\ pe plan interna]ional. Cu
volumul propus de Claudiu Her]eliu, studiile
religioase c`[tig\ o perspectiv\ ce se va dove-
di de neocolit pentru cercet\rile de anvergur\
ce se vor realiza `n viitor `n analiza [tiin]ific\
a fenomenului religios `n Rom=nia.
1
Claudiu Her]eliu, Metode cantitative `n studiul feno-
menului religios, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star,
2009, 227 pagini
www.timpul.ro
Agora
POLEMICI CORDIALE
Criza crizei
ADRIAN NI}|
Dup\ ultimele date ale speciali[tilor, intelec-
tualilor, ziari[tilor [i politicienilor, adic\ to]i cei
care se ocup\ de doi ani de criza economic\
mondial\ [i autohton\, se pare c\ acest feno-
men, criza, a ajuns... `n criz\. Ba ni se spune c\
nu e nici o criz\ [i c\ Rom=nia nu va fi afectat\
de un a[a fenomen (Traian B\sescu), ba c\ este
`nchipuit\ (Dan Voiculescu), ba c\, `n caz c\
exist\, se datoreaz\ consumului excesiv (Liviu
Voinea) ori lipsei de bani din trezorerie (Mugur
Is\rescu). Desigur, tonomatele, de orice culoare
ar fi ele, arunc\ pisica `n curtea vecinului. Mir-
cea Badea et co. sus]ine c\ principalul vinovat
este Traian B\sescu [i PDL; Elena Udrea et co.
sus]ine c\ ne-au adus `n criz\ PSD [i PNL;
imberbul Crin Antonescu arunc\ anatema pe
tandemul PDL-PSD.
Dup\ p\rerea mea, lucrurile s`nt simple [i
complicate simultan. Partea simpl\ ]ine de evi-
den]ierea problemei, iar cea complicat\ de re-
zolvarea acesteia. Dar s-o lu\m b\be[te. Pe data
de 6 mai a.c., pre[edintele Traian B\sescu a dat
o declara]ie de pres\ cuprinz\toare, `n care a
ar\tat c\ exist\ un deficit bugetar mai mare de-
c`t se a[teptau organismele financiare interna-
]ionale (aflate chiar atunci `n control la Bucu-
re[ti) [i c\ nu exist\ dec`t dou\ solu]ii (s\ re]i-
nem c\ despre cauze nu a suflat nici un cuvin-
]el). O solu]ie ar fi fost cre[terea taxelor, consi-
derat\ de putere plus BNR a fi mai rea, alta ar
fi reducerea salariilor cu 25 la sut\, a pensiilor
cu 15 la sut\ [i a altor cheltuieli bugetare. Din-
colo de faptul c\ m\sura sus]inut\ de putere do-
vede[te un dispre] incredibil pentru cet\]ean, o
lips\ de corectitudine uimitoare pentru milioa-
nele de oameni care au c`[tiguri medii (`n jur de
1500 lei salariul, respectiv, 700 lei pensia), adic\
o m\sur\ pe care nici Ceau[escu nu a `ndr\znit,
[i nu ar fi `ndr\znit vreodat\, s\ o ia, s\ re]inem
c\ m\sura propus\ de putere a fost considerat\
singura corect\. Rea, e adev\rat, dar mai pu]in
rea dec`t altele, ni se spune. Se simte aici cele-
bra sintagm\ cu alegerea ,,r\ului celui mai
mic“, de care noi am mai vorbit. Pre[edintele
pare s\ nu vrea s\ [tie c\ un r\u mai mic este la
fel de letal ca un r\u mai mare. At`t 100 de gr.
de cianur\, c`t [i 10 gr. produc acela[i efect
mortal instantaneu.
S\ trecem acum la cauze. S\ fie cauza crizei
rom=ne[ti criza mondial\, cum sus]in unii? S\
fie consumul excesiv? S\ fie criza rom=neasc\
datorat\ crizei sistemului rom=nesc? {irul `ntre-
b\rilor se poate lungi mult, dar vreau s\ m\ o-
presc aici. Criza rom=neasc\ nu e datorat\
crizei mondiale dintr-un motiv foarte simplu:
www.timpul.ro
TIMPUL
economia rom=neasc\ este at`t de pu]in `nsem-
nat\ pentru economia global\, `nc`t nu poate
produce efecte asupra ei. Invers, exist\ efecte
ale economiei mondiale asupra economiei ro-
m=ne[ti, dar nu pot genera o criz\ de asemenea
propor]ii. Exist\ influen]e legate de stabilirea
cursurilor valutare, de stabilirea pre]ului ben-
zinei [i deci de unele mici varia]ii ale tuturor
pre]urilor. Dar de aici [i p`n\ la a spune c\
economia mondial\ a cauzat o criz\ `n Rom=nia
e o cale la fel de mare ca [i atunci c`nd spui c\
galaxia noastr\, Calea Lactee, a determinat un
uragan de gradul 5 pe Terra.
Consumul excesiv este, desigur, o parte a
cauzei. Dar nu e vorba aici, a[a cum se vrea s\
se induc\ de unii r\sp`ndaci, de consumul pe
care `l face popula]ia. Nu faptul c\ oamenii
(popula]ia) au cump\rat `n ne[tire a cauzat
criza. Nu faptul c\ popula]ia a f\cut mari [i
multe `mprumuturi la b\nci [i c\ adesea nu mai
are bani s\ returneze acele `mprumuturi. R\s-
punsul corect e c\ economia rom=neasc\ a
cheltuit mereu mai mult dec`t a produs. Au fost
campanii electorale, s-au dat pomeni electorale,
s-au crescut salarii ale demnitarilor `n ne[tire.
S-au amplificat veniturile celor din companiile
na]ionale, regii, agen]ii guvernamentale [i alte
locuri de sinecur\. Parlamentarii au un buget
imens, pentru cazare la hoteluri scumpe, pentru
ma[in\, telefon [i deplas\ri, pentru birou, [ofer
[i amante.
Mai mult, foarte multe institu]ii (pre[edin]ie,
guvern, fiecare minister, fiecare agen]ie, fiecare
companie na]ional\) au prev\zute fonduri pen-
tru premieri, fonduri pentru protocol, fonduri
pentru publicitate etc. To]i ace[ti bani s`nt pu-
blici, s`nt cei care consuma]i produc deficit bu-
getar. To]i ace[ti bani, fiind publici, s`nt cheltui]i
cu nesim]ire ca s\ nu zicem c\ s`nt deturna]i sau
pur [i simplu v\rsa]i prin buzunarele celor care
`i m`nuiesc.
~ntr-adev\r, Sever Voinescu are dreptate:
criza rom=neasc\ este o profund\ criz\ de sis-
tem. Dar care e cauza crizei de sistem? Econo-
mia rom=neasc\ a intrat singur\ `n criz\, f\r\
interven]ia oamenilor [i institu]iilor? Nu cumva
Sever Voinescu, o dat\ intrat `n politic\, nu
vede c\ politicienii s`nt cei care au adus [i
amplificat criza profund\ de sistem din ]ara
noastr\? Mai mult dec`t economia mondial\,
influen]\ asupra economiei rom=ne[ti au avut
managerii (care au gestionat prost sau chiar
fraudulos fondurile) [i politicienii. C`nd spun
asta am `n vedere faptul c\ aceast\ cheltuire a
banilor s-a f\cut nu de c\tre popula]ie, ci de
c\tre cei care au fost la putere: PDL, PSD,
UDMR [i PNL, adic\ toate partidele parlamen-
tare. ~n plus, oamenii politici s`nt cei care fac
legile, care aprob\ bugetele (unele imense pen-
tru ei [i institu]iile `n care activeaz\ ei), tot ei
s`nt `n consilii de administra]ie [i, deci, iau de-
cizii cu privire la soarta majorit\]ii institu]iilor,
companiilor, regiilor ori agen]iilor.
Dup\ ce am v\zut problema (deficitul de 12
miliarde lei) [i cauza (incompeten]a [i reauacre-
din]\ a clasei politice), s\ trecem la partea, mai
grea, a solu]iilor. Solu]ia cinic\ a pre[edintelui
B\sescu are mai multe consecin]e. Prima ar fi
efectul am\gitor. S\ zicem c\ m\sura va intra `n
vigoare [i c\ la sf`r[itul anului se va face o eco-
nomie de x lei la buget. Va rezolva asta criza?
Nu are cum, c\ci criza rom=neasc\ nu e legat\
exclusiv de lipsa unor bani, ci de `ntocmirea
str`mb\ a institu]iilor, de lipsa de competen]\ a
managerilor, de necinstea unora [i de reauacre-
din]\ a altora. ~n al doilea r`nd, m\sura aiuritoa-
re a cotroceanului va duce la instabilitate socia-
l\, dac\ nu cumva [i la instabilitate politic\.
Totu[i ce alte m\suri ar putea fi luate? S-a
propus o reducere gradat\ a salariilor [i pensii-
lor: cei care au venituri mici s\ fie redu[i mai
pu]in, iar celor cu venituri mai mari s\ li se
opreasc\ mai mult. {i m\sura asta este la fel de
cinic\ [i la fel de nevalid\ pentru rezolvarea cri-
zei. Chiar dac\ va atenua din sup\rarea social\,
chiar dac\ va aduce, probabil, bani mai mul]i la
buget, m\sura reducerii progresive a salariilor
[i pensiilor nu va rezolva criza profund\ `n care
se zbate economia rom=neasc\ de 20 de ani.
Una din cele mai interesante solu]ii este cea
propus\ de unele sindicate: s\ fie luate m\suri
radicale pentru mic[orarea evaziunii fiscale [i a
contrabandei cu diferite produse, simultan cu
sistarea achizi]iilor publice. Este o m\sur\ care
va lovi `n economia subteran\ [i simultan `n oa-
menii politici implica]i `n achizi]ii [i cheltuirea
de bani publici. Dar crede cineva c\ m\sura ar
putea fi luat\ de cei de la putere? Ar fi ei at`t de
fraieri `nc`t s\-[i reduc\ lor veniturile? P\i, nu e
mai u[or s\ scad\ veniturile celorlal]i? Nu e mai
u[or pentru ei s\ `i pedepseasc\ pe cet\]eni de
dou\ ori: o dat\ prin cheltuirea banilor publici [i
a doua oar\ prin reducerea veniturilor popula]iei.
Ar mai fi oare alt\ solu]ie? Eu cred c\ da. Ar
mai fi una chiar mai drastic\: mic[orarea eva-
ziunii [i contrabandei plus sistarea achizi]iilor
plus reducerea complet\ a fondurilor de proto-
col, publicitate, transport, telefon, ma[in\ etc.
ale demnitarilor (pre[edinte, prim ministru, mi-
ni[tri, secretari de stat, directori, prefecturi, pri-
m\rii, agen]ii, companii, regii etc.). Avantajul ar
fi c\ s-ar colecta mult mai mul]i bani, nu ar mai
fi nemul]umiri sociale, economia s-ar mai `n-
s\n\to[i, mediul politic ar fi ceva mai curat etc.
~nchei cu o privire aruncat\ pe textul scriso-
rii de inten]ie c\tre FMI (se poate g\si pe net):
nu exist\ nici o referire la reducerea cheltuieli-
lor demnitarilor; nimic despre restructurarea
sau desfiin]area agen]iilor; nimic despre desfi-
in]area fondurilor de protocol [i a altor locuri `n
care dispar banii publici `ntocmai cum dispare
lumina `ntr-o gaur\ neagr\; nici un cuvin]el
despre reducerea, m\car, a nivelului achizi]iilor
publice. Mai e nevoie s\ relu\m ideea c\ actua-
la criz\ a intrat `n criz\ din cauza nesim]irii oa-
menilor politicii, a corup]iei, ho]iei [i `n[el\to-
riei la care se dedau cei care se afl\ la putere
(nu doar pre[edintele B\sescu, PDL [i UDMR,
afla]i acum la putere, dar [i cei care au fost `n
anii trecu]i, adic\ PSD [i PNL)? Mai e nevoie
s\ relu\m c\ la noi, criza a intrat definitiv, ire-
vocabil [i pentru eternitate `n criz\?
7
[RTF pageC|R}ILOR
footer:
BURSA
Livius Cioc`rlie, Cu fa]a la perete, Edi-
tura Cartea Rom=neasc\, 2010, Colec]ie:
Hors Collection, 248 p., pre]: 24,95 lei.
~n Cu fa]a la perete, Livius Cioc`rlie `[i
(re)cite[te [i (re)scrie propria biografie cu
aceea[i acuitate rafinat\ dintotdeauna, dar
cu o cruzime sporit\ [i cu un fel de lucidi-
tate ultimativ\ a m\rturisirii. „Omul su-
prafe]elor“ ce se pretinde a fi se `nt`lne[te,
`n scris, cu Bernardo Soares, heteronimul
lui Fernando Pessoa, `[i reexamineaz\ la
s`nge retractilit\]ile, inaderen]ele, naivit\-
]ile, insuficien]ele [i, pornind de la propria
experien]\ – de via]\, de lectur\, de
scris… –, supune tuturor `ntreb\rilor posi-
bile condi]ia omului modern. Autenticita-
tea scrisului s\u nu e, s-ar zice, altceva
dec`t arta de a-[i pune `n scen\, cu extrem\
fine]e, o onestitate `mpins\ p`n\ la extrem.
„Cu fa]a la perete este cronica unei
descoperiri tardive. C`nd, cu ani `n urm\,
l-am descoperit pe Bernardo Soares, nu
mi-a spus prea mult. Re`nt`lnindu-l, tot pe
cale livresc\, mi-am zis: M\i! Omul \sta
`mi aduce aminte de cineva. C\ut`nd bine-
bine, am g\sit: s`nt eu. Nu sem\n\m noi
chiar `n toate, dar asta nu schimb\ mare
lucru. Nici cu mine `nsumi nu sem\n leit.“
(Livius Cioc`rlie)
„Avem `n cazul miilor de pagini apar]i-
n`nd genului datorate lui Cioc`rlie unul
dintre cele mai `ntinse jurnale de existen]\
(cum le-a numit M. Zamfir) [i, `n orice
caz, unul dintre cele mai valoroase literar
din `ntreaga noastr\ literatur\.“ (Nicolae
Manolescu)
Livius Cioc`rlie s-a n\scut la 7 octom-
brie 1935, `n Timi[oara. Este critic literar,
prozator [i eseist, laureat al Premiului Na-
]ional pentru Literatur\. ~n 1958 `[i `ncheie
studiile filologice la Universitatea din Bu-
cure[ti [i, revenit `n ora[ul natal, lucreaz\
ca bibliotecar, profesor `n `nv\]\m`ntul se-
cundar, muzeograf la Muzeul Regional al
Banatului. ~n 1963 devine asistent la Cate-
dra de Limba [i Literatura Francez\ a Uni-
versit\]ii din Timi[oara (iar `n 1990, pro-
fesor). Studiaz\ c`teva luni – `n perioada
1972-1973 – la École Pratique des Hautes
Études, unde `l cunoa[te pe Gérard Ge-
nette. ~ntre 1990 [i 1994 este profesor in-
vitat la Universitatea din Bordeaux. Din
2000 se stabile[te la Bucure[ti. Public\ `n
revistele Orizont, Rom=nia literar\, Caiete
critice, Vatra. Este membru al Funda]iei A
Treia Europ\. Scrie despre Balzac, Flau-
bert, Zola, Baudelaire, Rimbaud, Mallar-
mé, Valéry, Proust, Robbe-Grillet sau gru-
parea ,,Tel Quel“ ([i despre mul]i al]i au-
tori francezi), dar [i despre Hoffmann,
Poe, Hawthorne, Melville, Kafka, Emi-
nescu, Creang\, Voiculescu, G. C\linescu
sau Cioran. Este totodat\ autorul unor ex-
perimente prozastice situate la grani]a
dintre fic]iune [i non-fic]iune [i al unor
volume ,,autobiografce“ neconven]ionale.
iunie 2010
8 Cronici din tranzi]ie
Un roman despre
„g\in\riile“ istoriografiei sovietice
ALIONA GRATI
Problema miturilor fondatoare cap\t\ sem-
nifica]ii aparte atunci c`nd vine vorba despre
]\rile proasp\t divor]ate de imperiul sovietic.
Faptul c\ mitul a putut fi instrumentalizat [i fo-
losit `n scopul condi]ion\rii mentale a subiec-
]ilor (a[a-zisa „sp\lare a creierului“ [i reedu-
care a „omului nou“) nu s-a [ters din memoria
colectiv\ [i mai precipit\ `nc\ for]e centrifu-
gale. Ei `n[i[i creatori de fic]iuni, scriitorii din
acest spa]iu [i-au asumat misiunea de a etala
enorma ipocrizie a mitografiei comuniste.
Hronicul G\inarilor1 de Aureliu Busuioc
este un roman-parodie a istoriei Basarabiei de
la 1812 `ncoace. Orice elev din [coala sovietic\
moldoveneasc\ a „beneficiat“ din plin de po-
ve[tile m\sluite „[tiin]ific“ [i „artistic“ privind
aceast\ perioad\. Ast\zi a devenit aproape un
truism s\ se mai aminteasc\ faptul c\ fo[tii
comuni[ti [i-au propus nu doar modificarea na-
turii umane, ci [i schimbarea cursului istoriei.
Dar, iat\, a fost nevoie de `nc\ o ripost\ demis-
tificatoare, care vizeaz\ nu doar manevrele tre-
cutului proletcultist, ci [i insisten]a neocomu-
ni[tilor de dup\ 2001 de a continua cu tupeu
programul predecesorilor. La `nceputul secolu-
lui al XX-lea, `n Republica Moldova, dup\ un
deceniu de rena[tere na]ional\, sub ochii stupe-
fia]i ai celor care au crezut trecutul `n mare
parte limpezit se `njgheba v`rtos o Istorie inte-
grat\ a Moldovei, menit\ a sluji consolid\rii
ideologiei comuni[tilor capitali[ti. Romanul lui
Aureliu Busuioc este un gest de revolt\ `mpo-
triva acestei `ntreprinderi diabolice, dar [i a
celor precedente, revolt\ transpus\ `ntr-o fars\
literar\ ce contrabalanseaz\ cu mijloace artis-
tice o enorm\ fars\ a istoriei [i a interpret\rii
acesteia.
Pentru a impune ideea unui neam diferit [i a
unei statalit\]i moldovene[ti cu o evolu]ie con-
venabil\ p`n\ la etapa contemporan\ a Republi-
cii Moldova, noii falsificatori n-au pregetat s\
ofere mo(n)stre istoriografice cu evenimente [i
eroi sco[i din cuf\r, urm`nd s\ ilustreze o
mitologie proprie, f\r\ de care ar fi imposibil\
definirea unei na]iuni. Pe aceea[i schem\ a mit-
ului de origine, Aureliu Busuioc improvizeaz\
o legend\ care proiecteaz\ `n negativ varianta
mitografiei oficiale privind originea a[a-ziselor
„forme ale statalit\]ii moldovene[ti contempo-
rane: Republica Democratic\ (Popular\) Mol-
doveneasc\, 1917-1918, Republica Autonom\
Sovietic\ Socialist\ Moldoveneasc\, 1924-
1940, Republica Sovietic\ Socialist\ Moldove-
neasc\, 1940-1991 [i Republica Moldova Inde-
pendent\“2. Ei bine, scriitorul octogenar nu-[i
complic\ limbajul cu alambicatele denumiri [i,
`n virtutea posibilit\]ilor figurative ale artei, re-
lateaz\ povestea satului G\inari, a c\rui apari]ie
se datoreaz\ ispr\vilor pseudoeroice ale unor
indivizi dubio[i, pica]i `n schemele Puterii.
Literaturizat\, povestea cap\t\ contururile unui
roman cu certe tr\s\turi antiidealiste, realizat
pe mai multe paliere: roman istoric, roman po-
litic, roman picaresc, metaroman etc.
Hronicul… lui Aureliu Busuioc are toate
atributele [i cli[eele unei istoriografii na]ionale,
doar c\ evenimentele sociale, politice [i famil-
iale descrise, `n care indivizii unei na]iuni ar
trebui s\ se reg\seasc\ pentru a-[i cunoa[te spe-
cificitatea `n raport cu al]ii [i care ar trebui s\ le
confere garan]ia unei perenit\]i, ies anapoda,
iunie 2010
TIMPUL
f\r\ alur\ eroic\. Prezentarea panoramic\ a is-
toriei ca [ir de evenimente continue care duc,
potrivit comuni[tilor, spre viitorul luminos su-
comb\ `ntr-o prezentare simultan\, pe mai mul-
te paliere [i `n mai multe registre stilistice, dup\
principiul poliecranului. Voca]ia educativ-pa-
triotic\ [i moralizatoare, inerent\ oric\rei pro-
duc]ii istoriografice, este deturnat\ printr-o
„parodie a stilului patriotard al moldovenismu-
lui primitiv“3, iar exemplele ce ar trebui s\ ilus-
treze rolul de magistra vitae a istoriei s`nt gro-
te[ti sau, mai bine spus, s`nt un fel de pove[ti
despre „g\inari“ [i „g\in\rii“.
~ntemeierea G\inarilor ]ine de mijlocul celei
de a [aptea decade a secolului al optsprezece-
lea [i este marcat\ de un eveniment nu tocmai
sublim. Pl\ie[ul P\tru Av\danei este prins `n
flagrant delict c`nd fura vitele unui comis. In-
terven]ia t\tarilor pe ]inuturile moldovenilor se
dovede[te a fi fericit\ pentru „eroul“ nostru,
care scap\ de [treangul justi]iei [i pic\ sub o-
crotirea oamenilor lui Alah. Dar „n\ravul lupu-
lui“ e bine [tiut: P\tru `[i mul]ume[te salvatorii
fur`ndu-le arme scumpe [i cai. {i tot fugind, ba
de t\tari, ba de ai s\i, P\tru [i familia sa se `n-
t`mpl\ s\ se aciueze `ntr-o margine a Ro[co-
ve]ilor, un sat din jude]ul L\pu[na, din partea
st`ng\ a Prutului, unde s-au ales, tot dintr-o `n-
t`mplare fericit\ [i `n aceea[i m\sur\ ridicol\,
cu 12 pr\jini de p\m`nt [i o c\su]\ p\r\sit\ l`ng\
o r`p\. Romanul `ncepe de fapt cu scena `n care
fiul acestora, Panteleu, este executat prin b\taie
cu vergile de c\tre s\tenii s\i, pentru furti[ag de
g\ini. Sup\rat [i `nr\it, acesta trece „p`r`ia[ul“
(Nistrul) [i `mpreun\ cu salvatoarea lui, ]igan-
ca Parascovia, pun `nceputul a[ez\rii G\inari.
Cronologice[te s`ntem la „treisprezece ani `m-
plini]i ai secolului XIX“, dup\ anul de r\scruce
1812. Ceea ce urmeaz\ confirm\ aforismul
popular despre lucrul `nceput str`mb, c\ci de
aici `nainte toate v`nturile vitrege ab\tute asu-
pra ro[covi]enilor vor sufla dinspre G\inari:
dispari]ia `n continuare a g\inilor, ocupa]ia ]a-
rist\, atacurile bol[evice, anexarea Basarabiei,
invazia trupelor sovietice, deport\rile etc.
Tot astfel se define[te antropologia moral\ a
romanului: prin contraexemple, prin reliefare
sarcastic\ a pitorescului social [i psihologic `n
cadrele unei umanit\]i `n continu\ [i ireversi-
bil\ degradare. Dincolo de triste]ea mai greu
descifrabil\, romancierul se distreaz\ copios pe
seama eroilor s\i, `nzestr`ndu-i cu funeste ra-
cile [i bete[uguri spirituale, plas`ndu-i pe dea-
supra, `ntr-o realitate istoric\ dezolant\. Des-
crierea personajelor [i a aventurilor lor consti-
tuie un prilej de persiflare ne`ntrerupt\ a „eroi-
cului“ mitografiei oficiale. Cap de serie al di-
nastiei Av\d\nei/Avadonov/Avodanov, „`nte-
meietorul“ Panteleu are toate tr\s\turile detes-
tabile: lene[, obtuz, cu patimile ho]iei [i b\utu-
lui. Nici mai mult, nici mai pu]in, aceast\ fiin]\
lamentabil\ este aleas\ s\ reprezinte eroicul
„V`rstei de aur“ a istoriei. Anii se succed, capii
familiei Av\danei mor nu `nainte de a l\sa
progeniturilor tot pachetul de vicii. Sub pre-
siunea istoriei ace[tia supravie]uiesc `n afara
legilor umane [i a normelor morale colective,
cobor`nd `n bufonerie [i uniformizare, `nc`t
g\inariada lui Aureliu Busuioc se constituie
dintr-o suit\ de destine [i figuri umane detur-
nate `n parodie [i grotesc.
Personajele feminine ale romanului com-
pleteaz\ aceast\ „investiga]ie“ picaresc\, fiind
be]ive, lene[e, z\lude, n\t`ngi, prostituate, inco-
lore. Excep]ie face poate Parascovia a c\rei de-
monism o face remarcabil\, pe alocuri chiar
simpatic\. Tratat\ cu umor bulgakovian, exoti-
cul personaj r\m`ne totu[i s\ fac\ parte din
galeria femeilor malefice, c\ci toate iscusin]ele
ei de vraci [i instinctul vital bine dezvoltat slu-
jesc perpetu\rii dinastiei Av\d\nilor cu tot po-
ten]ialul lor de maladii. Trebuie men]ionat\ [i
ipoteza lui Andrei }urcanu asupra acestui per-
sonaj nelipsit de semnifica]ii ambigue. Exege-
tul vede `n Parascovia o `ntruchipare a `mp\r\-
tesei Ecaterina, interven]ia ei reprezent`nd sim-
bolico-ironic „duhul fertilizator al expansiunii
ruse[ti“. Urm`nd aceast\ pist\ de interpretare
afl\m c\ G\inarii ar fi o consecin]\ implacabil\
a visului imperial al Ecaterinei de a crea pe p\-
m`nturile }\rii Moldovei cea de-a Treia Rom\
(„proiec]ia simbolic\ a ideii imperiale de extin-
dere“), tandemul Panteleu–Parascovia ar sim-
boliza „hibridul str\in [i social degenerat“, iar
d\inuirea proiectului `mp\r\tesei ar `nsemna „o
extinc]ie a hibridiz\rilor [i suprapunerea lor
lent\ peste istoria natural\ a locului“4. Dovada
e[ecului acestei `ntreprinderi prost `ncepute se
proiecteaz\ `n scena final\ a romanului, care
surprinde manifestarea oficial\ a autorit\]ilor
locale dedicat\ eroului sovietic Panteleu `n fa]a
bordeiului acestuia (vatra `ntemeietoare a G\i-
narilor) transformat acum `ntr-o cas\-muzeu de
prost gust [i cu iz sovietic.
Pentru cei care cunosc un anumit segment
al literaturii dintre Prut [i Nistru nu constituie o
dificultate a `ntrez\ri `n Hronicul G\inarilor
nota polemic\ [i paralele surprinz\toare cu ro-
manul Biserica Alb\ semnat de cel\lalt scriitor
octogenar, Ion Dru]\. Controversele apar `n
jurul reprezent\rii influen]ei de la r\s\rit `n
evolu]ia istoriei na]ionale de dup\ 1812. E lim-
pede c\ Aureliu Busuioc `[i asum\ o alt\ her-
meneutic\ a istoriei, refuz`nd pseudomitologia
utopizant\ despre generoasa [i protectoarea
`mp\r\teas\ Ecaterina [i bravul eliberator Po-
tiomkin. Miza romanului e mai mare dec`t de-
conspirarea „g\in\riilor“ istoriografiei sovie-
tice, povestea personajelor principale din
Hronic… poate fi interpretat\ ca o parodie la
fragmentele din romanul lui Ion Dru]\ dedicate
acestor dou\ personalit\]i istorice. Mai mult,
parodia atinge „mitologiile de toate culorile“
ce au contribuit la falsificarea istoriei, niciuna
din ele nu este cru]at\ fie c\ vine de la Plutarh,
Tacit, Homer sau Virgiliu, fie c\ de la creatorii
eposului eroic Nibelungenlied sau Slovo o
polku Igoreve, fie c\ de la „topografii ]ari[ti“
sau de la interpre]ii contemporani. {i dac\ „go-
go[ile“ clasice s`nt `nghi]ite cu pl\cere „nu pen-
tru «adev\rul» ce-l con]in, ci pentru talentul,
pentru extraordinara fantezie a autorului“,
„g\in\riile“ sovietice se fac vinovate tocmai de
totala lips\ a fanteziei: „Ilustrul [i b\tr`nul meu
coleg Miron Costin a scris c\ «nasc [i la Mol-
dova oameni», dar a omis s\ scrie ce fel de oa-
meni [i la ce Moldov\! {i iat\, trei sute [i vreo
cincizeci de ani mai t`rziu un grup de indivizi
din Republica Moldova, autointitula]i «comu-
ni[ti», `mbat\ poporul cu ap\ rece [i `l face s\
cread\ c\ pe ei i-a avut `n vedere mo[ul-croni-
carul, pun`nd astfel m`na pe putere! Urm\rile
acestei – hai s\ spunem civilizat – neglijen]e se
cunosc. {i mai ales se simt…“.
Exerci]iu de autoflagelare etnic\ sau exor-
cizare a maleficului, romanul oricum nu te las\
cople[it de disperare. ~n ciuda finalului „apoc-
aliptic“, r\m`ne mereu speran]a c\ omenirea se
va revigora `n propria suferin]\.
1
Aureliu Busuioc, Hronicul G\inarilor, Prut
Interna]ional, Chi[in\u, 2006.
2
Din autoreferatul tezei de doctor `n [tiin]e istorice al
lui Victor Stepaniuc.
3
Alexandru Burlacu, Tehnica poliecranului `n
Hronicul G\inarilor de Aureliu Busuioc, `n revista
„Metaliteratur\“, Chi[in\u, 2008, nr. 3-4, p. 50.
4
Andrei }urcanu, G\inarii [i ochiul atroce al r`sului,
`n revista „Metaliteratur\“, Chi[in\u, 2008, nr. 3-4, p. 48.
www.timpul.ro
Lecturi blecheriene
Erosul: fantastic [i melancolie
DORIS
MIRONESCU
Marea tem\ de `nceput a romanului ~nt`m-
pl\ri `n irealitatea imediat\ [i cea mai impor-
tant\ a `ntregii p\r]i epice a c\r]ii este cea a ero-
tismului sau, cum bine o nume[te naratorul, a
„cunoa[terii sexuale“. Putem vedea `n aceast\
op]iune tematic\ o strategie de insolitare, chiar
dac\ la nivelul reprezent\rii actului sexual ni-
mic nu este „`nstr\inat“ metaforic, ca `n exem-
plele din folclorul rusesc oferite de {klovski `n
studiul s\u „Arta ca procedeu“. Fix`nd `n copi-
l\rie, chiar `n primii ani din via]\, c`teva repre-
zent\ri sexuale, `n mod conven]ional scandaloa-
se, naratorul exclude posibilitatea de a citi a-
ceast\ confesiune ca pe o autobiografie obi[nui-
t\. Dac\ `n Amintiri din copil\rie erotismul era
suav [i diafan, fiind doar aluziv [i glume] stre-
curat (o dat\ cu [oarecele scos de Nic\ din s`nul
M\riuc\i S\vucului), amintirile din copil\ria na-
ratorului blecherian s`nt cel pu]in demitizante.
~n mahala, copil\ria este de o „ingenuitate vici-
oas\“, purt`nd „pece]ile isteriz\rii [i ale frene-
ziei citadine“1. Dragostea atinge planul sexual
de la cea mai fraged\ v`rst\, perplexit\]ile [i
frustr\rile pe care le comport\ func]ion`nd ca
semnale de alert\ fa]\ de disfunc]iile [i neajun-
surile realului `n genere.
Perversitatea inocen]ei
Op]iunea prezent\rii copil\riei ca teritoriu al
sexualit\]ii nu are nimic scabros sau indecent,
dup\ cum nu trebuie s\ tr\deze nici o excesiv\
prelec]ie pentru psihanaliz\ a lui Blecher `nsu[i.
De altfel, singurul studiu psihanalitic `ntreprins
p`n\ acum asupra ~nt`mpl\rilor `n irealitatea
imediat\, `n 1937, este ratat nu numai din cauza
mediocrit\]ii analizei realizate de c\tre Justin
Neuman, care prefer\ s\ vad\, de exemplu, `n
doctorul-[oarece o banal\ imagine oedipian\, `n
cea mai pedestr\ lectur\ cu putin]\ `n cheie
servil freudian\, f\r\ imagina]ie sau `ndr\zneal\
creatoare. Reprezent\rile erotice infantile s`nt
introduse cu ajutorul unor r`nduri prefa]atorii ce
insist\ pe „puritatea“ acestora, specul`nd evi-
dentul oximoron: „Oric`t de departe `mi r\sco-
lesc amintirile `n ad`ncul copil\riei le g\sesc le-
gate de cunoa[terea sexual\. Ea `mi apare tot
at`t de nostalgic\ [i pur\ ca aventura nop]ii, a
fricii ori a celor dint`i prietenii. [...] ~n niciun
moment al copil\riei n-am ignorat diferen]a
dintre b\rba]i [i femei. [...] Secretul sexual a
fost dintotdeauna aparent. Era vorba de un
«secret» cum ar fi fost vorba despre un obiect:
o mas\ ori un scaun“ (p. 56). Pentru copil, ero-
tismul reprezint\ un mod inedit de cunoa[tere2,
put`nd func]iona ca un factor destabilizator la
nivelul reprezent\rii realit\]ii. ~ntr-adev\r, lu-
mea cunoscut\ prin sexualitate este o lume fan-
tasmatic\, cu atribute halucinatorii, proiect`nd
„obiecte ale dorin]ei“ improbabile [i baroce:
„~mi `nchipuiam organele feminine sub forme
eronate [i actul `n sine cu mult mai fastuos [i mai
straniu dec`t l-am cunoscut cu Clara“ (p. 56).
Func]iile pe care le `ndepline[te obsesia se-
xual\ `n romanul blecherian s`nt multiple. Criti-
ca a remarcat fixa]ia blecherian\ asupra interio-
rit\]ii trupului, ca „vizuin\ luminat\“ de boal\ `n
romanul postum [i ca „fiin]\-burete“, con[tiin]\
pustie dar absorbant\ a lumii exterioare (Ma-
nolescu) `n ~nt`mpl\ri. Aceast\ obsesie a fost
pus\ `n leg\tur\ cu diversele figur\ri ale „caver-
nei sexuale“ din acela[i roman3, suger`nd pre-
lu\ri freudiene de o transparen]\ dezarmant\ [i
inexplicabil\ `ntr-un roman at`t de „hieroglific“.
Avans\m o ipotez\ nepreten]ioas\, dar poate
tocmai de aceea mai probabil\: sexualitatea re-
prezint\ un nucleu de autenticitate a personali-
t\]ii, prin cercetarea c\ruia se poate atesta ade-
v\rul `nt`lnirilor cu irealitatea. Naratorul ble-
cherian selecteaz\ tema sexualit\]ii deoarece
aceasta transmite, `n contextul epurat cu grij\ de
posibile interpret\ri `n cheia confesiunii inde-
cente, impresia puternic\ de intimitate grav\, de
profunzime nefalsificabil\, necesar\ `n aven-
turile sale ireale, at`t de apropiate de teritoriul
mistific\rilor. Mai important, erotismul este
www.timpul.ro
TIMPUL
terenul pe care va avea loc marea `ncercare a
adolescen]ei eroului: dragostea fa]\ de o femeie
inaccesibil\ [i din acest motiv mitizat\, `n jurul
c\reia se concentreaz\ toate datele fabuloase ale
lumii ireale promise.
~n orice caz, povestindu-[i copil\ria ca rev-
ela]ie erotic\, naratorul are grij\ s\ degajeze
nara]iunea sa de posibile interpret\ri gre[ite. El
se comport\ ca un romancier gelos fa]\ de sem-
nifica]iile romanului s\u, pe care le vrea accep-
tate o dat\ pentru totdeauna de c\tre cititor, mo-
tiv pentru care `[i alc\tuie[te singur glosarul,
indexul [i chiar „cheia viselor“. Chiar dac\ nu
exist\ motive pentru a nesocoti recomand\rile
sale de lectur\, naratorul devine, datorit\ acestui
comportament, un personaj al propriei nara]iuni
[i deci un narator necreditabil dup\ toate criteri-
ile defini]iei4.
Reprezent\rile erotice din ~nt`mpl\ri nu s`nt
niciodat\ lubrice, ci p\streaz\ un aer nevrotic [i
ermetic, fiind scutite de kitsch-ul care b`ntuie
`ntreaga proz\ erotic\ interbelic\ din Rom=nia,
de la Camil Petrescu la Mihail Celarianu. Amo-
rul cu Clara este straneizat mai `nt`i de decorul
cu totul neobi[nuit al pr\v\liei de ma[ini de cu-
sut, ca [i de ritualul complicat al dup\-amiezilor
`n care un [ir `ntreg de detalii anodine, `ntot-
deauna acelea[i, trebuie s\ precead\ „cedarea“
fetei. Un schimb de replici mincinoase, care
anun]\ dialogurile absurde ale eroului cu
tovar\[ul de joac\ Ozy de mai t`rziu, reprezint\
ritualul de curtare stereotip. Actul erotic are un
aer mecanic, bizar, lipsa lui de naturale]e subli-
niind stranietatea tuturor experien]elor eroului,
`n copil\rie, ca [i mai t`rziu. Scena este o imagi-
ne concret\ a absurdului, lucru probat prin apa-
ri]ia unui [oarece care asist\ g`nditor la specta-
col, dar [i prin nevoia eroului de a `[i explica
prezen]a [oarecelui, fie [i `n mod aberant, ca
`ntr-o proz\ fantastic\ cu animale `nzestrate cu
ra]iune. Lipsa sensului este dovedit\ de necesi-
tatea obsesiv\ de a oferi un sens `nt`mpl\rii.
Tot insolit se prezint\ [i prima manifestare
sexual\ a copilului care `nc\ mai doarme dup\-
mas\. Episodul constituie o veritabil\ „scen\“
epic\, o reprezentare desf\[urat\ a momentului
din trecut. Interesant este c\ nu momentul micii
pozne erotice din copil\rie este surprins, ci un
altul, ulterior, de rememorare: „Tat\l meu adi-
neaoarea `n odaie mi-a tras c`teva palme peste
fesele goale. Nu [tiu prea bine pentru ce. M\
g`ndesc...“ (p. 57). Evenimentul este prezentat
`n aceast\ lumin\ [i `n aceast\ succesiune (ca o
amintire a copilului pedepsit) pentru a fi golit
de conota]iile sale eventual obscene [i a fi in-
vestit cu valoarea atribuit\ lui de la bun `nceput:
cea de experien]\ de cunoa[tere. Cu toate aces-
tea, tonul categoric al comentariului nu poate s\
estompeze nuan]a bufon\ a relat\rii. Copilul
este naiv [i naratorul prinde ocazia s\ se copil\-
reasc\ [i el pu]in, mai ales c\ efectul literar este
de un comic caracteristic: „p\rin]ii no[tri erau
du[i la plimbare. N-am sim]it c`nd ei s-au `ntors
[i nu [tiu ce anume f\ceam feti]ei sub plapom\.
{tiu doar c\, `n momentul c`nd tat\l meu a ridi-
cat brusc plapoma, feti]a `ncepuse s\ accepte“
(p. 57). Fuziunea `ntre pozi]ia naratorului [i cea
a eroului-copil, realizat\ aici `n scopuri de relie-
fare comic\ a unei `nt`mpl\ri, se va repeta [i mai
t`rziu `n roman, cu scopul impulsion\rii emo]io-
nale a nota]iei sau a verosimiliz\rii aventurilor
incredibile `n imaginar.
De asemenea, o `ntors\tur\ ironic\, cu semni-
fica]ie metatextual\, trebuie s\ vedem [i `n fraza:
„E cea dint`i aventur\ sexual\ a mea [i cea mai
veche amintire din copil\rie“ (p. 57), care `n-
cheie scurta rememorare. Gestul polemic la
adresa amintirilor edulcorate ale v`rstei fericite,
f\r\ trimitere direct\ la Creang\, presupune o
g`ndire de ansamblu a textului, cu luarea `n cal-
cul a cititorului-model, c\ruia `i este destinat\
aceast\ precizare complice. Ea nu are rolul de a
fixa un `nceput auroral pentru recapitularea tre-
cutului (`nceput\, de altfel, `ntr-o not\ la fel de
polemic\ la adresa literaturii memorialistice,
prin descrierea amorului cu Clara `n capitolul
precedent), ci de a produce un nou [oc pe axa
temporal\ a lecturii tocmai `n momentul `n care
povestea `ncepe s\ curg\ cronologic. „Cea dint`i
aventur\ sexual\“ a copilului survine atunci c`nd
nimic nu o preg\te[te, f\r\ vreun indiciu c\
povestea trecutului va `ncepe, m\car acum. Na-
ra]iunea r\m`ne, `n continuare, un joc dificil
pentru cititor, luat `n calcul, ca m\rime variabil\,
printr-o serie de complexe strategii expresive.
Proiec]ii mitice
`ntr-o v`rst\ demitizat\
Unul dintre procedeele folosite cu mai mult\
insisten]\ `n romanul blecherian este insolitarea
fantastic\. Fenomene obi[nuite, `nt`mpl\ri care
nu au nimic ie[it `n comun s`nt traduse `ntr-un
limbaj misterios, ce sugereaz\ existen]a unor
posibile `n]elesuri hieroglifice `n miezul banal
al vie]ii cotidiene.
Episodul `nt`lnirii unui b\iat necunoscut,
Walter, poart\ numeroase m\rci ale insolit\rii
fantastice. Faptul c\ `n roman tipul narativ este
cel homodiegetic, cu narator reprezentat, facili-
teaz\ procedeul. De[i nu toate prozele fantastice
s`nt homodiegetice, analiza structuralist\ a lui
Tzvetan Todorov a demonstrat c\ indecizia la
lectur\ cu privire la statutul faptelor povestite
ajut\ mult la eficien]a pragmatic\ a discursului
fantastic5. E suficient ca un gest s\ fie descris
`ntr-o manier\ misterioas\, cu o aten]ie exage-
rat\ pentru toate detaliile [i cu exprimarea mi-
r\rii profunde, iar gestul cap\t\ aura supranatu-
ralului. ~n proza fantastic\ homodiegetic\, nara-
torul-personaj joac\ un rol important `n crearea
aurei de mister ce `nv\luie faptele, prin `nsu[i
faptul c\ el controleaz\ povestirea deci, cel
pu]in `n teorie, controleaz\ [i modul `n care
aceasta este interpretat\.
Dac\ evenimentele prin care trece naratorul
~nt`mpl\rilor nu au nimic supranatural, atitudi-
nea sa fa]\ de evenimente anun]\ prezen]a fan-
tasticului. Nelini[tea, uimirea dispropor]ionat\6,
incapacitatea eroului de a-[i explica faptele [i
lipsa oric\rui indiciu al ironiei (solidaritatea de
atitudine `ntre narator [i erou) contribuie la in-
staurarea unei atmosfere de a[teptare a fantas-
ticului. Iar a[teptarea cititorului nu accept\ s\
fie `n[elat\: ea proiecteaz\ faptul `n fantastic,
chiar dac\, `n ultim\ analiz\, acesta se arat\ a fi
unul cu totul cotidian.
~nt`lnirea cu micul Walter are toate caracte-
risticile unei `nt`lniri ordinare `ntre doi copii pe
un loc de joac\ oarecare, `ns\ ea cap\t\ imediat
note de fantastic. De[i actul homoerotic pe care
Walter `l perpetueaz\ este `ntr-adev\r neobi[nuit,
el nu iese din structurile realului. ~ns\ Walter
este privit cu uimire `nc\ din primul moment.
Apari]ia sa are darul s\ tulbure universul de re-
prezent\ri al eroului. Tot ceea ce face sau spune
Walter pare extraordinar, [i totu[i nimic nu este
acolo ie[it din comun, `n afar\ de fervoarea na-
ratorului matur, care rememoreaz\ scena cu
aceea[i uimire de atunci: „Vorbir\m pu]in [i
deodat\ `mi f\cu o propunere stupefiant\: s\
m`nc\m flori de salc`m“. „Deodat\ m\ apuc\
str`ns de m`n\: – Vrei s\ vezi «sediul» bandei
noastre? [...] – Vreau, `i r\spunsei cu o voce ce
nu mai fu a mea [i cu o voin]\ de risc ce izbuc-
ni subit `n mine [i care, sim]eam bine c\ nu-mi
apar]ine“. „– Trebuie s\ r\m`nem aici, `mi
spuse el, nu putem merge mai departe. ~n fund
s`nt ni[te oameni de fier [...]. ~ntorsei capul [i
privii disperat deasupra noastr\ gura deschis\ a
pivni]ei cu lumina ei ce venea dintr-o lume sim-
pl\ [i clar\ unde nu existau oameni de fier“.
„C`nd deschisei bine ochii Walter st\tea aplecat
peste pubisul meu, cu gura str`ns lipit\ de sex.
~mi era imposibil s\ `n]eleg ce se petrece“. „Re-
nun]ai s\ merg p`n\ la pivni]\ [i astfel pe Walter
nu-l mai `nt`lnii niciodat\“7 (s.n.).
Un eveniment oarecare intr\ `n zona miste-
rului datorit\ aerului misterios cu care este re-
latat, prin intermediul unei prezent\ri ce adopt\
ticurile literaturii fantastice. Cititorul nu este
mistificat (nu mai mult, `n orice caz, dec`t `n
povestirea lui Poe The Tell-Tale Heart), ci su-
gestionat `n direc]ia accept\rii faptului c\ lu-
crurile nu s`nt `ntotdeauna ceea ce par la prima
vedere8. ~n lumea comun\, Walter poate fi un
b\ie]el cam emancipat aflat `n vacan]\. ~n lumea
misterioas\ pe care o instaureaz\ privirea mirat\
a naratorului blecherian ([i la care ader\, pe
jum\tate convins, cititorul simpatetic), Walter
este un [aman care-l ini]iaz\ pe tovar\[ul s\u
`ntr-o serie de mistere, de la mestecarea florilor
de salc`m [i practicile homoerotice la jocul „cu
pana“, ce eufemizeaz\ `ntr-o manier\ hierogli-
fic\ o nou\ aventur\ erotic\ din copil\ria per-
sonajului. Evenimentele acestei v`rste, mai ales
cele erotice, dar nu numai ele, p\streaz\ o zon\
de ne`n]eles, destituind personajul de orice res-
ponsabilitate, demonstr`ndu-i c`t de fantasma-
tic\ este realitatea [i c`t de u[or de distrus aspec-
tul obi[nuit al lucrurilor: „Pana neagr\ lucioas\
pe care mi-o ar\ta Walter `nsemna c\ nimic nu
mai exist\ `n lumea mea cunoscut\“ (p. 59). Tot
9
felul de apari]ii [i dispari]ii uimitoare `nv\luie
evenimentele `ntr-o aur\ de incredibil pe care
nara]iunea o speculeaz\ cu folos.
Prezen]a procedeelor fantastice nu afecteaz\
statutul prozei blecheriene, proz\ de fic]iune lip-
sit\ de presupozi]iile magico-mitice ale fantas-
ticului. Ipoteza lansat\ de c\tre un Sergiu Pavel
Dan `n Proza fantastic\ rom=neasc\ (1975),
dup\ care M. Blecher ar face parte dintr-un grup
de scriitori care practic\ „fantasticul absurd“, a
fost retras\ cu argumente conving\toare de c\tre
acela[i autor `n Fe]ele fantasticului (2005).
Literatura lui M. Blecher nu face dec`t s\ uti-
lizeze motive fantastice `ntr-o nara]iune obse-
dat\ de ontologia realului, plas`nd aceste inci-
den]e fals supranaturale `ntr-o aur\ de perplexi-
tate ce genereaz\ o atmosfer\ cvasi-fantastic\.
Seria evocativ\ a capitolului al treilea se `n-
cheie prin revenirea implacabil\ la „suprafa]a
lucrurilor“: secretul nu mai este secret, misterul
hiperdimensionat de odinioar\ devine „umil [i
mizerabil“. Experien]a erotic\ „cu pana“ este
expus\ din nou `n public, reedit`nd astfel drama
copilului prins `n exerci]iul ini]ierii sale erotice
de c\tre tat\l furios. A[a c\ sexualitatea ajunge
s\ fie asociat\ cu interdic]ia, cu frustrarea, cu
ne`mplinirea, iar localizarea `n trecutul `ndep\r-
tat a acestor ispr\vi le face cu at`t mai splendide
retrospectiv. ~n schimb, prezentul matur se con-
fund\ cu regretul, cu melancolia unei cunoa[teri
aurorale, acum imposibile. Pana neagr\ are un
corespondent livresc `ntr-o carte b\nuit\ a fi
obscen\, pe care eroul-copil nu reu[e[te s\ o ci-
teasc\ niciodat\9. ~n aceast\ serie, cartea necitit\
ajunge s\ simbolizeze, metonimic, o cunoa[tere
refuzat\, probabil cunoa[terea extatic\ pe care
[i-o reprezenta copilul g`ndind la formele baro-
ce ale sexualit\]ii feminine. Iar `ntreaga `nt`m-
plare apare drept o nou\ tragedie probant\ pen-
tru absurdul lumii: „P\strez astfel [i azi intact\
`n mine imaginea unei c\rticele negre `n care
zace pu]in din parfumul autentic al copil\riei
mele“ (p. 61).
1
Al. Protopopescu, op. cit., p. 216.
2
Func]ia de cunoa[tere a sexualit\]ii `n romanul lui
Blecher a fost relevat\ mai ales `n studiul lui Mihai Zam-
fir, „Maestrul din umbr\“, din Cealalt\ fa]\ a prozei, Bu-
cure[ti, Eminescu, 1988, `n care se atrage aten]ia la as-
pectul dez-erotizat [i, de aceea, straniu al iubirii `n roma-
nele genera]iei anilor ’30. Stranietatea trat\rii „`nstr\i-
neaz\“ erosul, transform`ndu-l `ntr-o experien]\ cu ade-
v\rat „pur\“, spiritual\, f\r\ nimic concupiscent.
3
Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, ed. cit., p. 569.
4
Vezi Wayne C. Booth, Retorica romanului, trad.
Alina Clej [i {tefan Stoenescu, pref. {tefan Stoenescu,
Bucure[ti, Univers, 1976, p. 204. Booth afirm\ c\ `ntre
naratorul implicat mereu `n nara]iune [i cel obiectiv
„exist\ o varietate `nv\lm\[it\ de naratori mai mult sau
mai pu]in creditabili, dintre care mul]i s`nt un amestec ui-
mitor de ra]ional [i ira]ional“ (p. 331). ~n cazul literaturii
lui Blecher nu se pune problema de a-l declara „ira]ional“
pe naratorul necreditabil pentru a-i smulge fr`iele pove-
stirii din m`n\, de vreme ce aceasta este construit\, evi-
dent, `n jurul presupozi]iilor naratorului despre sine `nsu[i
[i nu `mpotriva acestora, de c\tre un „autor implicit“ ma-
lefic, de rea credin]\.
5
„Naratorul reprezentat convine fantasticului, `ntruc`t
el u[ureaz\ necesara identifica]ie a cititorului cu perso-
najele“. Tzvetan Todorov, Introducere `n literature fan-
tastic\, Bucure[ti, Univers, 1975, p. 107.
6
Atitudinea fantastic\ reprezint\ un element de dis-
junc]ie `ntre Blecher [i unul dintre scriitorii la care a fost
raportat cel mai adesea, Franz Kafka. Dac\ la scriitorul
praghez efectul fantastic este ob]inut prin „anestezia `n
prezen]a insolitului [i a monstruosului [...], prin re]inerea
oric\rui comentariu, prin reducerea epitetelor, printr-o
relatare absolut obiectiv\“ (Vera C\lin, Omisiunea eloc-
vent\, Bucure[ti, Ed. Enciclopedic\, 1973, p. 193), la Ble-
cher nimic nu st\vile[te manifestarea unei uimiri dispro-
por]ionate, adesea chiar nejustificate, `n fa]a neobi[nuitului.
7
M. Blecher, op. cit., p. 58.
8
Sugestia func]ioneaz\ foarte eficient, dat fiind c\ doi
exege]i recen]i, Simona Sora (Reg\sirea intimit\]ii, Bu-
cure[ti, Cartea Rom=neasc\, 2008) [i Ada Br\vescu („~n-
t`mpl\ri `n irealitatea imediat\ sau modelul narativ al
identit\]ii“, `n „Tribuna“, nr. 146, 1 octombrie 2008) au
v\zut `n episodul lui Walter o exemplificare a motivului
fantastic al dublului: pentru Simona Sora, Walter este un
c\rt\rescian „M inversat, provocator de crize [i scind\ri
interioare“; la Ada Br\vescu, el apare drept „un prieten
cel mai probabil imaginar“. ~ns\ o aluzie clar\ la motivul
dublului vom g\si abia `n capitolul al [aselea, `n episodul
fotografiei din vitrina gheretei de la b`lci. Din zona fan-
tasticului, episodul Walter evoc\, mai degrab\, `nt`lnirile
misterioase cu personaje supranaturale, de]in\toare de
puteri [i cuno[tin]e secrete, care urm\resc `ncheierea unui
pact costisitor cu eroul: Mephisto `n Faust sau Ruben `n
S\rmanul Dionis.
9
André Theuriet (1833-1907), autorul c\r]uliei care `l
fascineaz\ pe eroul ~nt`mpl\rilor, a fost un poet, prozator
[i dramaturg francez cooptat, pentru bucolismul [i seren-
itatea reprezent\rilor sale de natur\ [i de oameni pitore[ti
din toate col]urile ]\rii, `n Academia Francez\. Nimic
c`tu[i de pu]in tenebros sau licen]ios, a[a cum pare s\ fie
Frida `n imagina]ia eroului blecherian, nu se poate reg\si
`n opera sur`z\toare, sentimental\ [i stereotip\ a venera-
bilului scriitor. Ironia (involuntar\?) face ca Frida s\
devin\ `n romanul blecherian o carte fantasmatic\, un
simbol al posibilit\]ii ca, `n subsolul unei realit\]i cotidi-
ene idilice [i burgheze, s\ se g\seasc\ demoni.
iunie 2010
10
O sam\ de m\sc\ri
RADU PARP|U}|
De dumnealui Kostakelu sin Grigorie Terzi-
man ot t`rgul Ie[ilor, terfeloag\ ce s-au pier-
dutu, ce cu voia lui Dumnedz\u g\sit-o-am noi,
Radul ot Tome[ti, preaumil uricariu i t`lcovni-
cu, `ntr-un Presvitelnic z\h\it i r\t\cit, din sla-
vone[te anevoind a o t\lm\ci, pre limba mai
nou\ `ntorc`nd-o, `n vremea domniei bine-
cinstitorului de Dumnedz\u*...
Cuv`ntul VIII
C`nd au `nsc\unatu al treile pe Costandin
Mavrocordat, t`mplatu-s-a lucru de poveste.
~mbr\catu-l-au boiarii cu c\ftan domnesc de
samur cu bumbi de argint aurit, iar\ peste caf-
tan ave lan] gros de aur, dup\ obiceiul domnilor
moldoveni. Iar\ caftanul era de la vistierie, de
20 000 de aspri. {i l-au dus pe vod\ la besea-
rec\ de i-au cetit mitropolitul Ghedeon molifte-
le de domnie, puindu-i omoforul pe cap. Apoi
preasfin]itul Ghedeon [i vel postelnic, de sub-
]iori duc`ndu-l, a[ezatu-l-au `n strana poleit\ de
de-a dreapta. Atuncea c`nt\re]ii gl\suir\ rug\-
ciunea Tebe Boga hvalim, iar\ boiarii, `mbr\ca]i
cu beni[uri de ]\r\monie, or`ndui]i dup\ rangul
lor, i-au s\rutat m`na, mnoga leata zic`ndu-i.
Din Sveti Nikolai ie[indu afar\, vod\
Costandin `nc\licat-a calul domnesc numa `n
aur [i petre scumpe, `nainte merg`nd un polc de
oaste, pe urm\ boiarii [i domnul `nc\l\ra]i [i
gloatele din urm\. Un slujitor domnesc zv`rle
din c`nd `n c`nd pumni de mahmudele. Pura-
deii se buluceau [i `nh\]au b\nu]ii din stratul
gros de colb. T`rgove]ii cu stare, `n straie de
s\rb\toare, c\lcau iute peste mahmudeaua c\-
zut\ `n colb, apoi, heghemoniconul stepenei lor
netulburat p\str`ndu, o r\dica f\r\ grab\, ca s\ n-
arate c\-s lacomi, [i mul]umea lui Dumnedz\u
pentru dar. Cu halai mare, slobozind pu[tile [i
s`ne]ele, sun`ndu din tr`mbi]e [i surle, clopotele
tr\g`ndu la toate besearecele Ie[ilor, au m\rsu
vod\ ocol pe uli]a mare la preumlare [i priveala
gloatei, iar\ la f`r[it turnatu-s-a `n cur]ile dom-
ne[ti s\ primeasc\ steagul de domnie.
Iar\ uli]a mare era g\tit\ s\ vie de la Beilic
capugi-ba[a Hasan-aga Cicala zade cu sangea-
cul cu dou\ tuiuri, care are semiluna `n v`rv, cu
ahidname, adec\ cartea de leg\m`nt, [i cuca
domneasc\. Ioni]\ treti-ciohodar d\duse porun-
c\ s\ `ntind\ t`rgove]ii scoar]e [i covoare florate
pe ceardacuri, pe garduri [i la caturile de sus.
Ciohodarii m\turaser\ uli]a [-aruncaser\ c\l-
d\ri de ap\ pe gios s\ mai steie colbul, iar\ acu-
ma se odihne la umbr\, a[tept`nd s\ vie turcul
ca s\-i strige „ma[ala“ `ntru pl\cerea lui. Iar\
Ioni]\ tocma aranja ni[te feate de maz`li s\ deie
p`ne [i sare, dup\ obiceiul p\m`ntului, la ca-
pugi-ba[a. {i pe Cehan vel-logof\t, care vine
f\r\ cabani]\, nu l-au cunoscut.
– Ce-i cu sl\b\turile aieste, treti-ciohodare?
Iar\ Ioni]\ `nturn`ndu-se:
– Cu plec\ciune, `n\l]imea voastr\ vel-logo-
fete! S\ ierta]i c\ nu v-am cunoscut!
– D\-le pustiei de sfrijite! Pune, bre, ni[te
f\tuci cu ]`]e mari [i curu’ asemine, s\-i plac\
turcului.
– A[a vom face, `n\l]imea voastr\, a[a vom
face!
Dar\ Cicala zade, cu naravul lui de turc, `n-
t`rzie s\ vie. Estimp se sleiser\ m`nc\rile la
curtea domneasc\ [i se `nc\lzise vinul scos din
vreme de la cram\, musculi]ele cele bete b`-
z`ind roi. Vod\ se preumbla cu m`nile la spate
[i-[i tot smulge barba.
{i pe c`nd li se lungiser\ urechile de foame,
iaca [i halaiul turcului de vreo sut\ de akingii.
~n frunte merge capugi-ba[a pe un harmasar ne-
gru, n\r\va[, cu copitele albe de colb, cu p\rul
iunie 2010
TIMPUL
lucindu, lustruit cu un cap\t de covor tekin, c\
unduia steclind `n b\taia soarelui; tot o ap\
meree se p\rea a fi. Capugi-ba[a era `nf\[urat
`ntr-un halat verde cum `i smaragdul, iar din
br`ul verde brotaciu, `nflorat cu fluturi zmeurii,
ie[eau doua pistoale. ~n cap ave un turban tran-
dafiriu de m\sura unui cuib de cocost`rc. L`ng\
capugi-ba[a de[ela calul un ceau[ kurd mare c`t
un munte: negru, ur`t [i cu urme de t\ieturi pe
fa]\, de ziceai c\-i f\tat `ntre cu]itarii din Ciur-
chii Ie[ilor. Mai cu sam\ de kurdul cel mare cu
[alvari ro[i cu lampasuri argintii se minuna
gloata. Calul lui cu crupa gioas\ se zmucea
nainte, dar era ]inut din fr`u, mu[c`nd z\bala `n
spume [i giuc`nd pe loc cu picioarele din fa]\
de parc\ ar fi c\lcat pe c\rbuni `ncin[i.
~n urma lor un kul purta steagul cu dou\
tuiuri din coad\ de cal, iar altul ducea cuca pe
o pern\ ro[\-stacojie. Al]i slujitori p\leau cu
latul iataganelor, strig`nd „Sak`n! Sak`n!“ adec\
„Fere[te! Fere[te!“ [i d`ndu `n p\r]i calicii, be-
teji]ii [i laia de puradei, care se buluceau cu
cerutul. F\r\ p\sare, akingiii c\l\reau t\t\r\[te,
apleca]i `nainte, c-o m`n\ pe fr`u [i cu cealalt\
`n [old. Duduie uli]a podit\, iar\ colbul se
ridica p`n\ la nouri `n urma lor.
Ca s\ nu se-mbete norodul, se-nchiseser\
dughenele, cramele [i mitocurile, dar\ pe din
dos se be pe ruptele. A[a c\, bine f\cu]i, cioho-
darii zbierau acum cu glasuri dogite:
– Ma[alaaa! Bravaaa! I[alaaa!
Ioni]\ treti-ciohodar, chiurluit bine [i el,
adusese ne[te t\l\ni]e ba[oalde [i ]`]oase de pe
Podul Verde `n locul sfrijitelor [i le a[ezase, cu
p`ne [i sare pe tablale, `n col] la Trisfetitele.
C`nd ap\rut-a bulucul acolo, pe fe]ele `ncinse,
asudate [i pline de praf ale akingiilor stecleau
ochii ca la lupi din cei h\mesi]i, v\z`ndu-le.
– Turcul cel mare poate te-a potoli pe tine,
Lisaveto! zice Ioni]\.
– Una-i castravetele lui [i alta pearja [tiu eu
cui, r\spunde Lisaveta, f\c`nd cu ochiul `nspre
gloata din preajm\, care r`de ]in`ndu-se cu m`i-
nile de p`ntece.
Agiung`nd la Trisfetitele, Cicala zade d\ s\
cotigeasc\ `nspre curtea domneasc\. Ceasul r\u
ori locul m`zgos, c\ oamenii domne[ti arunca-
ser\ ap\ `n ne[tire, f\cu s\ lunece harmasarul
lui Cicala zade [i hu[tiuluc! c\zu capugiul ali-
vanta la p\m`nt:
– Bre, bre, bre, ghiaur! Anas`na siktir!
S\ te fereasc\ Dumnedz\u de vorbele cele
proaste turce[ti, c\ se o]\r\[te condeiul a le
scrie. Era bo]it r\u capugiul [i aprins la mutr\
ca o potcoav\ sub barosul lui Coil\ de la cov\-
lia domneasc\. Ridicatu-l-au degrab\ slujitorii
pe capugiu, unii turbanul a[ez`ndu-i-l pe cap,
al]ii pe cal aburc`ndu-l, al]ii straiele [terg`ndu,
imineii s\rut`ndu. Iar\ de pe margine, Ioni]\
treti-ciohodar porni s\ se caine:
– Vai, vai, vai, vai! Ne-am c`cat `n p\l\rie!
Ce-o s\ zic\ vel-logof\t! Ce-o s\ zic\ vod\!
Vai, vai, vai, vai!
A[a t`mplare f\r\ de cale [i necuviincios\
m`niatu-l-a foarte pe capugi-ba[a Hasan-aga
Cicala zade. V`rtejitu-s-a la curte ro[ cum `i
gotca. Geaba s\ri vod\ „ia, pofti]i, osp\ta]i“,
geaba se ruga cu multe cuvinte bl`nde ca s\-i
poat\ `ntoarce inema c\tre d`nsul, geaba `l `n-
dulce cu daruri dup\ cuviin]\. Colac peste pu-
p\z\, [i akingiii din sp\t\rie mugeu ca bivolii s\
li se deie culus bah[i[i, adec\ milostenia de
`nsc\unare.
Dou\ ceasuri l-au certat [i s`c`it turcul pe
vod\, p`n\ ce ogoitu-s-a dup\ cafele, de giu-
vaericalele, din]ii de pe[te [i bl\nile de samur
d\ruite. C`nd medelnicerul b\tu cu polonicul
`n caldarea cea mare de aram\ de la cuhnii,
plin\ cu pilaf [i carne de batal, akingiii m`n-
car\ [i se ostoir\ [i ei. Apoi, ling`nd lingurile
[i puindu-le `n br`u, `mp\r]it-au `nde ei m\t\-
surile [i alte bogaserii primite. Estimp f`r[i
vorba [i Cicala zade:
– Aferim, bey Costandine! Halal!
Dup\ ce plecat-a capugiul cu turcii lui,
Cehan vel-logof\t zis-a:
– Avut-am noroc de om bun, M\ria ta!
– Buuun! oft\ u[urat vod\. Dumnedz\u s\-i
deie s\n\tate [i bucurie! C\, drept s\-]i spun,
c`nd l-am v\zut pe ceau[ul ceala t\iet pe fa]\,
m\ cam zugruma la g`tlej.
Cuv`ntul I
Zice c\ odat\ vlad`ka Romanului, preasfin-
]itul Calinic, ar fi zisu M\riei Sale sveti {tefan
chiar `n sf`nta besearec\, [i era boiari veli]i,
boiari de r`nd, ba [i den prostime de fa]\:
– M\ria Ta, nu te mai saturi de r\le cu cele
muieri. Te `nvoie[ti cu ele la curv\s\rii `n afara
sfintei cununii, bat\r c\, slav\ Domnului, ai tot
avut muieri legiuite c`te-ai pohtitu [i pe cine-ai
pohtitu. {i aiasta f\r\ s\ ascul]i de fe]ele bise-
rice[ti. Au nu te-a bate Domnul Dumnedz\ul
nostru?
Iaca a[a zisu-i-a preasfin]itul, c\ era spurcat
foarte la gur\. Atuncea boiarii, popor\nii, to]i,
`nghe]at-au, c\ci `l [tia pe M\ria Sa degrab\
v\rs\toriu de s`nge nevinovatu. F\r\dec`t sf`r`i-
tul lum`n\rilor se auzea! {i sfin]ii din icoane se
uitau cu ochi holba]i de sp\rietur\.
Iar\ M\ria Sa `ntorsu-s-a c\tre norod [i
zis-a, f\c`ndu cu ochiul:
– D-apoi d\, ce s\-i faci! Mai bine cu fimei
dec`t cu barba]i. {i au prins a r`de boiarii [i pros-
timea de se cl\teau policandrele [i se st`ngeau
lum`n\rile din sfe[nice de at`ta h\h\ial\.
Iar\ Calinic, lum`nare st`nd, sc\pat-a din
m`n\ Sfintele Taine, cu musca pe c\ciul\ sim-
]indu-se. C\ el se `mpreuna cu parte b\rb\teas-
c\, `nfierb`ntat cum era ca un c`ne spurcatu.
Pesemne c\ necuratul r\zvr\titu-i-au g`ndul,
ochii de la Dumnedz\u `nturn`ndu-[i. C\ alege
b\ie]i f\r’ de muste]i, cu trup nalt [i boi sub]ire,
[i se aprindea cu poht\ sataniceasc\ [i sc`rbav-
nic\ asupra lor, p`ng\rindu pre mul]i. {i purta
cu el mirodenii, rumineli [i unsori de cele mu-
iere[ti din Fanar**, ca s\-i ispiteasc\ cu am\-
gele, iar\ p\rin]ilor zicea c\ `i ia poslu[nici pen-
tru poslu[anie, `nv\]\tur\, purtare moraliceasc\
i procii. Vai, vai, vai! Bat\r de-ar fi fost grec au
p\g`n mai zicu, dar\ era rom=n afurisit [i den
cliros! {i satana de pop\ se sumu]a acuma
asupra lui vod\! Mai auzit-ai a[a ceva, iubite
cetitoriule?
M\ria Sa {tefan, fie-i numele `n veci pome-
nit, cu m`na lui ridicat-a boaitei Sfintele Taine.
Pe urm\ gr\it-a c\tre gloata adunat\ zic`ndu:
– P`n\ acuma Io Stefan voievod `nchina-
tu-ne-am la fe]ele biserice[ti. De-acuma, bag
sam\, c\-i de trebuin]\ s\ ne `nchin\m [i la
dosurile biserice[ti.
{i iar\ s-au pr\p\dit de r`s poporenii. Era o
chirfosal\ `n besearec\ de ziceai c\ e[ti la
vreun han au la vreun mitoc cu vin pelin.
Pufneau a r`de `n b\rbi p`n\ [i boiarii cei veli]i
`ndelunga]i `n zile.
Vel-logof\tul T\utu, mare mehenghi [i me[-
ter la voroav\, zice [i el de colo:
– Dosuri biserice[ti, M\ria Ta, da’ bortelite.
Acuma h\h\iala, g`ndescu, ajunsese p`n\ `n
al [aptelea cer. Numa’ la iarmaroace, c`ndu giu-
cau pehlivanii [i caraghiozii, se mai hohotea cu
at`ta poht\.
Dup\ un a[a cabazl`c, mascaraua de Calinic
n-a mai zis nici c`rc. A t\cut m`lc, asemine pur-
celului fript cu morcovul `n r`t, [i s-a c\it de
gura lui cea spurcat\. Dar\ c\in]a cea de pe
urm\ `ntru nemica nu este. Zicu unii c\ `n urm\
Calinic s-a des]\rat. Al]ii c\ s-ar fi prist\vitu de
ru[`ne. De!
A[a zicu den boiari b\tr`ni s\ fi fostu, f\r\-
dec`t noi nu avem [tire de-i adev\ratu au ba.
Cuv`ntul II
Mult pl\cutu-i-au M\ritului {tefan caii, mai
cu sam\ Voiti[. Da' nimine n-a scris c\-i dides\
numele dup\ calul ce-l ave Ion Barabul\, un
pl\ie[ al s\u. Fost-a acest Barabul\ voinic de
n\dejde, dar\ be]iv foarte. {-odat\ de sfin]ii `m-
p\ra]i Costandin [i Elena `mb\tatu-s-a clamp\
Barabul\, c\ primis\ cinci vedre de vin de la
M\ria Sa pentru faptele lui cele viteje[ti. C\ de
viteaz era viteaz, numa c\, de tehui ce era, se
t`mpla oare[ic`nd s\ bat\ viteje[te `n ai s\i.
Proz\
Iar\ Ion, dup\ a treia vadr\ b\ut\, se `nc\l\r\
[i purcese s\ m`ne pe Voiti[ la ceriu. Se `n\l]ar\
ei [i se `n\l]ar\ anevoie, c\ se cereau multe ne-
voin]e la un drum ca acela, da' [i Voiti[ era cal
tare credincios. {-ajung`ndu la ceriuri, Ion dete
peste o lumin\ mare, bucurie [i `nfrico[are `n
suflet n\p\dindu-l. De bucurie voit-a s\ be,
dar\ celelalte dou\ vedre r\m\seser\ pe p\m`nt.
Drept aceea, Ion a cobor`t pe p\m`nt [i l\cr\ma
c\ nevoin]ele lui fost-au `n de[ert. Pl`nge amar
[i se c\ina calului.
La so]ii s\i povestindu, istoria lui ajuns-a s-
o [tie cu mic cu mare. {i, dup\ naravul moldo-
venilor cel r\u, r`de de el. Au fost c\zute aieste
voroave [i-n urechile M\riei sale. Iar\ M\ria sa
a z`mbit a r`de [i a `ntrebat:
– Au calul ce zice?
– Nimica,M\ria ta! Ciule[te din urechi [i l\-
cr\meaz\ [i el.
Iar\ M\ria sa zis-a c\, uite, Barabul\ era s\-l
ating\ pe Dumnedz\u mai degrab\ dec`t sahas-
trul Daniil Putneanul.
Iar\ ]iganul P`rli]\, vatavu tabunului de
str`nsur\, ce ave grij\ de cai ca de ochii din cap,
sare [i el:
– Bine macar c\ n-o ramas calul acolo.
Atuncea M\ria sa auzindu, plesnitu-s-a cu
palma preste frunte.
Cuv`ntul III
T`mpl`ndu-se {tefan vod\ `n codrii {omuzu-
lui, `n cas\ cu p\dur\ri]a Irinuca, c\ p\durarul
era trim\s cu carte domneasc\ pre stra[nc\ la
t`rgul Romanului, boiarii a[teptau afar\ dup\
obiceiu. N\roc cu plo[tile de Nicore[ti [i Zghi-
har\, c\ ar fi degeratu, dechembrie fiindu, iar
vod\ deznierd`ndu `ndelungu nurii p\durencei
`n odaia ce de curat. I tak ave obiceiu vod\ `n
locuri pre multe, t`rguri, sate, `n v`rv de munte
au la [esu, pre unde ave libovnice: fete mari,
v\dane au cu barbat. Arunc`ndu fr`ul lui Voiti[
`n m`na vel comisului, intra n\pust\ `n fi[tecare
cas\, iar\ boiarii steteau `n frigu, pe ploaie au
ghiforni]\, incotele [i zbenguielile dinluntru
ascult`ndu.
Zicu atunce, la {omuz, c\ ar fi zisu logof\tul
T\utu:
– Inc\ `i tare mo[neagu'.
Iar\ hulpea hiclean\ de Ulea paharnicul:
– Da, soarele Moldovii n-a apus `nc\.
Iar\ voievodul tocma ie[indu, auzit-a voroa-
va lor [i ar fi zisu:
– Ehei, T\ute, te-i `nvoi tu s\ `mbli la Irinu-
ca, s\ [uguie[ti cu ea [i s-o buluce[ti.
– De [uguit, [uguiesc eu, M\ria Ta, da' ce
m\ fac dup\ aceea?
– Da' ce, iertatu-te-a Dumnedz\u de cele
trupe[ti?
– Nu, M\ria Ta, m\car c\ am optz\ci b\tu]i
pe muche. At`ta c\ nu m\ mai ]`n genunchii
a[a bine.
Maria Sa a binevoit a r`de, iar\ boiarii au r`s
dup\ M\ria Sa. Logof\tul T\utu, curagiu prin-
z`ndu [i v\z`ndu moarea bun\ a M\riei Sale,
gr\it-a:
– M\ria Ta, slobod `i a vorovi?
– Slobod, vel logofete.
– M\ria Ta, eu zicu s\ adun\m laolalt\ toate
libovnicele Lumin\]iei Tale.
– De ce, T\ute?
– Un steag de oaste s\ facem cu ele.
Miratu-s-a foarte M\ria Sa:
– Cum a[a, T\ute?
– M\ria Ta, c`nd [i-or pune iestea peptul la
hotar\...
Iar\ M\ria Sa pufnit-a `n r`s, iar\ boiarii au
r`s dup\ M\ria Sa.
– Adev\ru-i, mai gr\it-a voievodul, c-am
f\cut at`]ia plozi c\ nu mai `ncap `n Moldova de
ei. Ce zice]i, trecem [i pe la R\re[oaia? Da'
trebe s\-i d\m de [tire.
– M\ria Ta, da]i-i porunc\ [-o butelc\ de
fr`ncu[\ ol\carului [i... la drum.
A[a zicu s\ fi fost.
* Mai departe textul predosloviei nu se poate deslu[i
(prof. Scordaliu).
** Trebuie s\ fie o gre[eal\ a lui Kostakelu. Pe vremea
lui {tefan cel Mare `nc\ nu exista Fanarul cu relele lui cu
tot (prof. Scordaliu).
www.timpul.ro

Poeme de Aura Christi
Defini]ie
O, negru anotimp al meu –
sfer\ nemaig`ndit\
dec`t de `ngeri [i de p\s\ri,
aproape este Dumnezeu,
`n vreme ce natura lucrurilor
`nva]\ iar a spune „eu”,
[i nu avem dec`t un pas
p`n\ c`nd seara se prelinge
din coasta unui zeu.
O, mare anotimp v`nat,
o, negru anotimp,
de care eu m\ sprijin
cum ades m\ sprijin
de osia fiin]ei reg\site
`n arbori, pietre, iarb\, p\s\ri,
e[ti fa]a unui zeu uitat,
de mi te-ar\]i din timp `n timp
din veacul cel\lalt?
Peisaj de toamn\
Sear\ naiv\. Toamn\.
Heruvimi apu[i. Galbenul din frunze
arunc\ a[trii negri `n privire,
`n linii, verbe, iarb\, tigri.
Apoi `nclin\ zeii de bazalt
spre osia fiin]ei, roze [i pega[i,
copii, vulturi zadarnici [i meduze.
Ce-i de f\cut din tot
ce mai r\m`ne?
Soarele rece-al clipei
e departe. {i tot mai negru –
lutul fiec\rui ceas. Iar p`n´la `nviere
nu-i dec`t o moarte sau o silab\
c`t marea noapte, Domine, vecine.
E cineva…
E cineva… Nu poate s\ nu fie cineva
care `ndeamn\ fulgii s\ cad\,
bolta cerului s\ fie mare [i-nalt\
ca cea mai vie, nebun\ z\pad\
c\zut\-n cascade din aripi de serafim
pierdut `n miezul lumii, `n cer
sau `n aerul tare din preajma sfinxului.
O, anotimp eretic, v`rst\ de fier!
E cineva care face ploaia s\ curg\,
pantera s\ v`neze, delfinul s\ creasc\
din g`nduri [i ape `nvolburate,
actorul s\ moar\ `n fiece masc\
[i vara s\ dea buzna din roze [i noapte,
[i iarna s\ se pr\bu[easc\ gr\mad\
c`nd tu te stingi `n secunda de abur,
iar timpul `nva]\ s-a[tepte, s\ vad\…
Dominus flevit
Biseric\ scurs\ din cer
`ntre flori [i secunde,
`ndoieli [i m\slini,
cu r\d\cina sub marile pleoape
ale domului de eter.
Biseric\ `nalt\ [i sf`nt\,
zidit\ `n form\ de lacrim\
printre pelerini [i cactu[i.
Minune din piatr\,
legend\ f\cut\ s\ mint\
[i s\ ne str`ng\ `n miezul
singur\t\]ii acelea rotunde
– ca hohotul p\m`ntului –
c`nd Fiul Domnului,
se spune, a pl`ns.
Ah, litere, cuvinte
S`ntem vorbirea unui zeu
ce [i-a uitat templul pe munte,
bate p\m`ntu-n lung [i-n lat,
amar cl\dind din sine-o punte
spre tot ce [i-a dorit s\ fie,
`n timp ce peste v`rfuri
o, nu era dec`t t\cere,
iar lini[tea vuia `n g`nduri.
www.timpul.ro
Poezie
TIMPUL
Ah, cuvintele, cuvintele
Ah, litere, cuvinte s`ntem `n care unii `[i g\sesc alinarea,
[i drum spre templul disperat, al]ii limanul, otrava, nimicnicia,
privire-a zeului de aer, iar ceilal]i mormintele…
templu al clipei, de bazalt!
Cu to]ii ne tragem din ochi
Pe emisfera cealalt\ [i ne vom `ntoarce `n ochiul
din care am fost slobozi]i,
Totul e altfel pe emisfera cealalt\: `n vreme ce, oho, cineva mai mare [i mai
iarba se r\stoarn\ din cer, puternic,
mirarea – din ruinele templelor, locuind un cu totul alt ochi,
arborii-[i smulg duhul din lun\, ne va c`nta `n secunda aceea atroce
`ngerii s`nt ciopli]i din aura f`nt`nelor. din miezul celui mai aprig frig.
Din cearc\nul luminii se-adun\ Ah, o s\ vede]i cum ne va c`nta!!
– ca Afrodita din gurile vii Ce mare-i Ochiul, Domine.
ale m\rilor, spre amiaz\ – Ce greu e ochiul – statuie alb\,
norul, uitarea, fetele, planet\ nes\buit\,
n\uc-r\t\cita barz\. mit respir`nd
`ntre iarba nop]ilor
Totul e diferit de ceea ce este: [i g`nd.
`nserarea curge din lapte,
`ntunericul e urma cenu[ii, ~n lumina mor]ii
ochii s`nt umbra zeului,
oasele – pun]i orbite, de netrecut… Nu trece nici o zi
Ierburile-s linii din palmele nimfelor, f\r\ s\ m\ g`ndesc la moarte.
iar pietrele, ah, divinele pietre Cine mi-o aduce `n suflet
s`nt orbitele nu se [tie cui [i pentru ce? – m-am `ntrebat
sau duh modelat din osia nim\nui… de at`tea [i at`tea ori.
M\ atinge `ngerul negru cu aripa ei,
Ah, da, da, mi se-arat\ lucruri de nev\zut. pentru a m\ `ntoarce cu fa]a
S`nt fiul unei alte lumi, `n care iarba curge din cer. spre mine?
Capra din leoparzi se trage. Arborele – din Demonul ei iubitor
mister. m\ r\sare `n fiecine,
Zeii s`nt sco[i de lupt\tori din teac\. pentru a-mi readuce sub pleoape
Iar florile – din secunda cioplit\ de a[tept\ri. limpedea `ntunecime?
Seara – din golurile din care `ngerii se adap\.
~mi `ncearc\ duhul, t\ria,
blestemat nesecata candoare!?
Totul este altfel. Totul curge de altundeva.
Dar – mai ales poate –
Apa – din iarba b\tut\ cu stele. foamea de via]\
Norul – din lacrima fetei smuls\ uit\rii. mi-o pune la `ncercare?
Lutul vine din visul nim\nui.
Iar c`ntecul cu gura `nchis\, Da. Foamea de mine care
da, c`ntecul acesta cu gura `nchis\ m\ face s\ m\ recunosc
vine din locu-nsemnat de pietre [i arbori, dup\ lungi pribegii,
de astrul bolnav [i de cineva departe de ]\rmul sf`[ietor de viu
smuls din st`nca naiv\ a serii… care s`nt eu pentru eu `nsumi.
Ah, [i atunci marele frig nemernic
m\ cuprinde. {i `n nop]ile
Numele lucrurilor
prevestitoare de zadarnice `nvieri
Cerul poate fi numit cer – `ncet-`ncet –
numai c`nd are m`nji de lumin\ [i p\s\ri, m\ lumineaz\,
marea-[i g\se[te numele de mare tr\g`ndu-m\ la suprafa]\,
c`nd se-nvolbur\ din alge, delfini, a[a cum pescarii `[i trag
din sorii de var, animale de sare. n\voadele din ape.
Iarba devine cu adev\rat iarb\, Da. Frigul nemernic.
dac\ e-adulmecat\ de mor]ii tineri, Frigul luminii ultime a mor]ii
de zeul care – tremur`nd – `n[urubeaz\ f\r\ de care
`n orbita zilei de joi – noaptea de vineri. a[ fi fost de secoli
pierdut\,
Ah, calul e fiu al pega[ilor dintotdeauna mai pu]in vinovat\
doar c`nd potcoava-i e lins\ de iarb\ [i `n vecii vecilor:
[i peste tot cresc aripi stranii numite flori – uitat\.
un soi de cer al fluturilor, care fac iarba
s\ viseze c\ este-o fat\ de multe ori. Noapte str\in\
Mirosul e dovada c\ raiul, vai, exist\. Noapte str\in\,
Deci, iadul – cel [tiut prea bine – e aproape. spre tine `mi `ntorc
Totul se-nvolbur\, `[i caut\ un nume, desp\r]ind ochii, sufletul, m`na.
norii de cactu[i, lutul de ape, pe castorii fiin]ei Aud pl`nsetul cuiva
– de ceilal]i. Ah, istm al fiin]ei: drag\ ori a[a se t`nguie
str\in\tate!! lucrurile ce stau
s\ se deschid\?
Se ]ine totul lan], `n ordine zeiasc\:
calul nu-i piatr\, iarba rareori e cer, Sau pur [i simplu
greierii c`nt\-n somn, iar fluturii nu-s panda vine cineva
[i nici capre, secunda-i osie a ceasului p\scut [i v\zduhul
de animalul timpului: enorm, stingher. – din suferin]\, din singur\tate –
`i `ng`n\ astfel pa[ii,
Ce mare-i ochiul mersul greu,
timpul
Ce mare-i lumea `nchis\ [i respirarea,
`ntr-un ochi! Ce mare-i Ochiul, din ce `n ce mai rar\
Domine, striga. [i mai grea.
{i-[i desf\cea larg bra]ele
`n fa]a soarelui de un ro[u crud, Se aude cineva
pe care nu-l iubea. b\t`nd clopote negre.
Totul `ncepe, `[i ia viul [i moartea din ochi. V\zduhu-i prea plin,
Restul s`nt litere, silabe, oameni, adic\ iar sufletul copt
alte [i alte – `n fond, acelea[i – cuvinte, `[i iese din maluri
un soi de linii mai scurte, mai lungi, ca lini[tea
dotate, c`teodat\, cu ceea ce numim suflet. prevestind o furtun\.
11
Secundele-s mari
[i cresc tot mai tare!!
Noapte str\in\,
din `ntunericul t\u
– apropiat ca otrava din s`nge –
nu poate s\ nu vin\ nimeni.
Arhitectura nop]ii
Arhitectura nop]ii clar\,
greu deslu[it\ `n peisaj… Ce or\
– t\c`nd cutremurat `n turnul beznei –
moartea [i via]a laolalt\ le devor\?!
Nimic neatins [i vindecat.
{i vane clopote amar caden]a bat.
Dar pentru ce [i pentru cine?
E noapte. Lini[te. Pustiu.
Tu str`nge-]i capul `ntre m`ini.
Singur te leag\n\ [i las\-te vorbit
de sf`nta gur\ a zeului orfan,
de vineri p`n\ vineri r\t\cit
`n golul viu – de-odinioar\ –,
din care vii
[i vii
[i vii
– ca dintr-o mare vin\ –
urc`nd aceea[i
– luminat\ –
scar\.
Mun]ii `n ispit\
Mun]ii `n ispit\ se ad`ncesc din cea]\.
~ntre t`mple seara, ceru-amar se las\.
Sufletul – prea greu de tot ce a trecut –
b`jb`ie-n gr\din\ [i apoi prin cas\.
Luna-abia se vede [i e despicat\
de un plop ce sprijin\-un preg`nd.
Noaptea se anun]\ prin crude mirosuri,
f\pturi nev\zute, din bolt\ curg`nd.
Popoare de c`rti]i `[i croiesc imperii
`n z\ri `ntunecate de la `nceput.
{i-i at`ta pace, c\ auzi cum mor]ii
`[i m`n\ pega[ii iar\[i la p\scut.
{uier\ pustiul, sprijin\ o poart\.
Norii mari se-ascund p`n\ c`nd se v\d.
Cu c\ciula tras\ p`n\ la spr`ncene,
Isus r\t\ce[te cu pa[i de aed.
De c`teva zile duhul ]i-e muncit
de un c`ntec negru, aspru, ca argintul.
Nu `l arde febra. Nu-l atinge verbul.
Mi[un\ de zei, `nfr\]i]i cu v`ntul.
Culorile nop]ii
Culorile nop]ii: pururi bogate!!
Cine ar `ndr\zni s\ le inventeze din nou?
Cine [i-ar da drumul pe funia razelor
ca s\ le cuprind\ [i dintr-un s\rut
s\ le redea lumii `n chip de abur
ori de nesf`r[it [i vizibil ecou?
Stau [i pictez aici de milenii
imagini, unghiuri, pliuri, priviri.
Dar ce drum, Domine, mai am s\ parcurg
p`n\ la sur`sul iscat dintr-un sf`nt! –
gheizer de foc din nep\sare ivit,
vis neajuns p`n’ la scr`[netul mor]ii
cu botul umed de miel;
curat\ risip\ `n agonie,
fa]\ recunoscut\ pretutindeni
de suflarea-mi `n tremur, vie;
– care s\-]i fie numele, c`ntat ca un imn
`n r\corile nop]ilor suferinde,
c`nd prietenii s`nt departe,
c`nd duduie culorile `n granit
[i gr\dinile `[i str`ng parfumul
ca pe un strig\t de nenumit,
de parc\ fream\t\ `nainte de moarte,
c`nd totul pare pierdut,
ars de tot [i `n veci `mplinit?!!
(Poeme inedite citite la edi]ia
din 21 mai a.c. a Serilor Timpul)
iunie 2010
12
Iarna rom=neasc\, noiembrie 1989:
nu se `nt`mpl\ nimic
CATHERINE DURANDIN
(fragment din volumul: Catherine Durandin &
Zoe Petre, Rom=nia post 1989, ed.
L’Harmattan, Paris, 2008)
La Bucure[ti nu se `nt`mpl\ nimic. Cu z`m-
betul pe buze, `n iunie 2005, un prieten istoric
`mi povestea: „Aveam impresia, la mijlocul lui
noiembrie, c\ aveam foarte mult timp, c\ aveam
timp s\-mi termin cartea, s\ adaug notele, bi-
bliografia [i indexul. P\rea c\ nu se va `nt`mpla
nimic `n Rom=nia.“
Oficial, popula]ia nu [tie nimic despre c\de-
rea Zidului Berlinului. Nici un r`nd despre eve-
nimentele de la Berlin `n presa de partid. Popu-
la]ia nu este oficial informat\, dar `n mediile
cultivate, intelectualii, universitarii, unele fa-
milii ale multor studen]i din Bucure[ti, Timi[oa-
ra sau Ia[i ascult\ Radio Europa Liber\ pe as-
cuns. Unii pot prinde BBC-ul. C\derea Zidului,
care oficial nu a avut loc, nu mai este un secret
pentru mul]i rom=ni.
Rom=nii `[i tr\iesc istoria separat, `ntr-o ne-
fericit\ insularitate `nfr`nt\. Ei se simt diferi]i,
uita]i, dobor`]i. Strivi]i de trilogia celor trei „F“
(Frig, Fric\, Foame). Povestirea antropologului
Irina Nicolau, devenit\ director adjunct al Mu-
zeului }\ranului Rom=n dup\ 1989, ast\zi dis-
p\rut\, m\ obsedeaz\. Ea `[i aminte[te de serile
petrecute `n frig, `ntr-un apartament prost lumi-
nat, plin de ]es\turi populare [i covoare `ngr\-
m\dite unele peste altele, majoritatea provenind
din Oltenia, un apartament ce ar fi putut fi
pl\cut cu pu]in mai mult\ lumin\; ea poveste[te
cum se culca ghemuit\ `n patul rece [i `nchidea
ochii, sper`nd c\ se va scufunda tot mai mult [i
nu va mai reveni la suprafa]\ a doua zi… S\
moar\, s\ dispar\. Aceasta a fost [i tema central\
a unor poe]i de atunci, precum Ana Blandiana
sau Mircea Dinescu care vorbeau de un popor
devenit vegetal sau de o corabie care se scufun-
d\. Lumea `i citea [i `i credea. Poemele lor cir-
culau `n mediile din exil, la Paris, Washington [i
Munchen, sediu al postului de radio Europa
Liber\ pentru Europa.
Este un popor obosit, confruntat de la `nce-
putul anilor 1980 cu lipsurile [i frigul. Lupta co-
tidian\ este epuizant\, supravie]uirea `nlocuie[te
proiectele. Mai mult, rom=nii nu au un trecut de
rezisten]\ de care s\ se aga]e [i care s\ fie un
sprijin moral. Totul a fost ocultat, uitat [i `ngro-
pat, m\rturiile interzise despre rezisten]a celor
care, de la ]\rani p`n\ la fo[tii partizani ai extre-
mei drepte, au luptat cu arma `n m`n\, ascun-
z`ndu-se `n mun]i p`n\ `n 1956. Aceste momente
ale rezisten]ei armate, `n leg\tur\ cu care istori-
cii s-ar putea documenta din arhivele tribunale-
lor, atunci c`nd lupt\torii erau prin[i, interoga]i
[i condamna]i, s`nt `nv\luite `ntr-o t\cere abso-
lut\. Mai t`rziu, doar o m`n\ de studen]i `ndr\z-
ne[te s\ se solidarizeze f\]i[ cu protestatarii de la
Budapesta, la sf`r[itul lui octombrie [i `nceputul
lui noiembrie 1956. C`nd ace[ti curajo[i s`nt
aresta]i, aceasta se `nt`mpla mai ales noaptea,
unul c`te unul, `n lini[te, fiind trimi[i `n lag\rele
de munc\ pentru a construi canalul Dun\re–Ma-
rea Neagr\ [i elibera]i `n 1963, 1964.
Ordinea domne[te, iar secretarul partidului,
Gheorghiu-Dej, `i elibereaz\ pe de]inu]ii poli-
tici. ~n august 1968, poporul rom=n `l sus]ine pe
Nicolae Ceau[escu, care ia public pozi]ie `m-
potriva interven]iei Pactului de la Var[ovia la
Praga. Mul]imea din Bucure[ti, venit\ spontan
s\-l aplaude atunci c`nd i se adreseaz\ de la bal-
conul Comitetului Central, `l ova]ioneaz\, cre-
z`nd c\ asist\ la o ruptur\ fa]\ de Moscova, c`nd
de fapt nu era vorba dec`t de o divergen]\ `n in-
terpretarea reformelor prim\verii de la Praga.
~nc\ din aprilie 1964, Partidul Comunist Ro-
m=n, sub conducerea lui Gheorghiu-Dej, decla-
rase c\ fiecare ]ar\ din blocul sovietic este liber\
s\ construiasc\ socialismul a[a cum crede de cu-
viin]\. A[adar, acum, la sf`r[itul anilor ’80,
rom=nii care s-au `n[elat sau au fost `n[ela]i `n
1968, s`nt pruden]i. Reformele `ncepute la Pra-
iunie 2010
TIMPUL
ga, Budapesta [i Var[ovia, momentul Gorbaciov
ar putea s\ nu fie, `nc\ o dat\, dec`t o iluzie, o di-
versiune `n etapele inconturnabile ale construc-
]iei socialismului. O profesoar\ universitar\ de
literatur\ francez\ la Facultatea de Litere din
Bucure[ti insist\: dup\ visul de deschidere ideo-
logic\ din anii ’60, dup\ vara lui 1968, c`nd
Ceau[escu ap\ruse ca un erou patriot, astfel `nc`t
intelectualii ie[i]i din `nchisorile comuniste,
viitori disiden]i, se `nscriu `n partid, dup\ at`tea
decep]ii [i deziluzii, `n ce s\ mai crezi `n 1988 [i
1989? Reformele introduse `n c`teva ]\ri surori
s`nt adesea percepute ca un fel de perversiune pe
drumul socialismului. Un drum f\r\ `ntoarcere.
Nimic nu se va `nt`mpla `n Rom=nia.
Semnale ciudate
{i totu[i: ar fi gre[it s\ se cread\ c\ toat\ Ro-
m=nia era `nmorm`ntat\ sub o [ap\ de plumb de
un imobilism uniform. Unele semne `i tulbur\
pe observatorii aten]i.
Un student bucure[tean, `n ultimul an la fa-
cultatea de istorie, se amuz\ retrospectiv c`nd `[i
aminte[te `nceputul anului universitar `n 1989.
La parterul `ntunecat [i pr\fuit al cl\dirii greoaie
a facult\]ii, de-abia luminat [i ne`nc\lzit, apar
afi[e anun]`nd triumfal preg\tirea congresului al
XIV-lea al Partidului pe 22-24 noiembrie. Pro-
fesorii s`nt obliga]i s\ fac\ de gard\ `n fa]a pa-
nourilor [i s\ p\zeasc\ afi[ele. Postur\ ciudat\ [i
ridicol\. Cine ar `ndr\zni s\ rup\ sau s\ distrug\
un astfel de afi[? Serviciile de informa]ii interne
ale Securit\]ii aveau oare indicii legate de mi[-
c\ri subterane? Ace[ti profesori care fac de gar-
d\ `n fa]a panourilor de propagand\ a Partidului
surprind. Dar studen]ii se ab]in s\ comenteze
evenimentul. La universitate nu se vorbe[te des-
pre politic\. Discu]iile [i dezbaterile politice se
poart\ `n spa]iul privat, `n familie sau cu un cerc
de prieteni siguri…
C`]iva intelectuali, critici de art\ spun c\ au
visat la `nceputul lui decembrie o mare v`lv\-
taie pentru ca ]ara s\ se schimbe. Ei spun c\ au
visat la o Rom=nie dup\ model polonez, ne-
mai[tiind dac\ se refereau la Polonia anilor
1830, 1956 sau la mi[carea sindicalist\ de opo-
zi]ie Solidarnosc…
~n acela[i moment, la Paris, o t`n\r\ rom=nc\,
cercet\toare `n sociologie, beneficiar\ a unei
burse de studii de o lun\, se `ntreab\ `n mod des-
chis cum de a ob]inut at`t de u[or viza de ie[ire
din ]ar\; `n timpul unei conversa]ii despre Uniu-
nea Sovietic\ a lui Gorbaciov, ea lanseaz\ un
nume care circul\ la Bucure[ti, numele unui co-
munist care ar fi un reformator de tipul lui Gor-
baciov: Ion Iliescu.
Plou\ la Paris la mijloc de noiembrie. Tim-
pul mohor`t [i umed transform\ Bucure[tiul
`ntr-un ora[ mizerabil. Este `nc\ [i mai frig `n
Moldova, la Ia[i.
Responsabilii cu preg\tirea congresului par-
tidului desf\[oar\ o activitate febril\. Un con-
gres rom=nesc menit s\ `nchid\ gura comuni[-
tilor „revizioni[ti“ de la Moscova [i Budapesta.
Presa oficial\, ziarul partidului, Sc`nteia, s`nt
foarte critice la adresa ]\rilor surori, care au de-
viat de la linia comun\: se transmit informa]ii
despre agravarea mizeriei pe str\zile Budapestei
sub titlul „S\racii din Budapesta“, `nso]ite de
fotografii reprezent`nd cer[etori `ntin[i pe jos [i
despre cre[terea vertiginoas\ a datoriei Unga-
riei. Rom=nia a avut alte op]iuni: [i-a pl\tit da-
toria [i a renun]at cu duritate la clauza na]iunii
celei mai favorizate, de care beneficia din 1975.
La Washington, membrii celebrei funda]ii repu-
blicane The Heritage Foundation, `n frunte cu
Iuliana Pilon, americanc\ de origine rom=n\,
care urm\re[te situa]ia din Rom=nia, s`nt ului]i.
Aceast\ decizie a Bucure[tiului interzice mem-
brilor Congresului, informa]i de c\tre Funda]ie,
s\ ia pozi]ie `n Congres `mpotriva dictaturii lui
Ceau[escu, `n numele ap\r\rii Drepturilor Omu-
lui [i a libert\]ii religioase, `n prioritate. Rom=-
nia nu mai cere nimic! Marele proces public al
regimului din Rom=nia nu are deci loc `n Con-
gres, la Washington. Rom=nia nu pare a st`rni
interesul opiniei publice americane, care urm\-
re[te cu sufletul la gur\ continuarea dialogului
dintre Ronald Reagan, apoi al succesorului s\u,
pre[edintele Bush, cu Gorbaciov. Este Gorba-
ciov sincer atunci c`nd vorbe[te de pace? Este
`ntr-adev\r „the Good Guy“ pe care pretinde c\
`l `ntruchipeaz\?
„S\racii“ din Rom=nia nu umplu str\zile ora-
[elor, nu s`nt vizibili. Ace[tia `[i vor face brusc
apari]ia dup\ zilele din decembrie 1989, scan-
daliz`ndu-i pe observatorii occidentali. Nimeni
nu vorbe[te despre orfelinatele unde, `nainte de
decembrie 1989, mor pe capete copiii abando-
na]i sau bolnavi. Cei care [tiu tac, ceilal]i nu
cunosc situa]ia. Cuv`ntul „sida“ nu exist\ `n Ro-
m=nia. Pentru a realiza c`t de departe se ajunsese
cu planificarea t\cerii [i a minciunii prin omi-
siune va trebui s\ a[tept\m observa]iile [i anali-
zele antropologului american Gail Kligman.
Studiul s\u, The politics of duplicity, publicat `n
1998, dezv\luie r\d\cinile amplorii dezastrului
sanitar [i psihologic care `i atinge pe copii [i
femei. ~n statisticile Ministerului S\n\t\]ii, `na-
inte de 1989, `n spatele cuv`ntului „pneumonie“
se ascunde `n realitate sida. Unii rom=ni ne`n-
crez\tori [i `ngrozi]i, s`nt cuprin[i, `n lunile care
urmeaz\ zilelor din decembrie, de b\nuiala c\
occidentalii au adus sida care nu exista `n Ro-
m=nia `nainte de deschiderea frontierelor.
Limbajul mobiliz\rii patriotice [i socialiste
se dezl\n]uie [i trece `n prim plan. Tezele preg\-
tirii celui de-al XIV-lea congres al Partidului
s`nt publicate pe larg p`n\ [i `n paginile reviste-
lor literare precum Rom=nia literar\ din 6 iulie
1989, cu peste zece pagini pe patru coloane,
al\turi de informa]ii cu privire la expozi]ii de
pictur\ din capital\, comentarii elogioase asupra
festivalului de muzic\ de la Dresda 1989, un
concert Enescu sus]inut la Moscova de o inter-
pret\ rom=nc\. Precum [i o referin]\ din spa]iul
francez, publicarea unui volum de 762 de pa-
gini, sub egida Universit\]ii, consacrat diversi-
t\]ilor socio-culturale ale Revolu]iei franceze.
Cu o men]iune, `n sf`r[it, referitor la presta]ia de
neuitat a unui grup folcloric rom=nesc din
Curtea de Arge[, `n Olanda. Astfel, structura
acestui num\r al Rom=niei literare din iulie
1989 este exemplar\: dogma, ]\rile surori, suc-
cesele muzicale ale Rom=niei `n URSS, come-
morarea Revolu]iei franceze din 1789, aluzia la
folclorul na]ional, pe fondul planului guverna-
mental al festivalului na]ional „C`ntarea Rom=-
niei“. Pe 5 iulie, Nicolae [i Elena pun la Bucu-
re[ti piatra de temelie a Centrului Na]ional de
Crea]ie [i Cultur\ Socialist\ C`ntarea Rom=niei.
Expunerea tezelor congresului este seac\ [i
neutr\, `n timp ce sl\virea omniprezent\ a cu-
plului Ceau[escu se vrea dinamic\. Continu\
ritualul deplas\rilor `n str\in\tate, cu frazele
consacrate cu prilejul plec\rii de la aeroportul
din Bucure[ti [i de `nt`mpinare la `ntoarcere, pe
drumul de la aeroport spre centrul ora[ului. Ace-
lea[i fotografii, `n alb-negru, retu[ate, ale cu-
plului ve[nic senin `n maturitatea sa. Un cuplu
salut`nd mul]imea. Elena, coafat\ `ngrijit [i cu-
minte, cu p\rul str`ns, cu rochiile ei `nflorate,
str`nse `n talie, cu taioarele cu fuste plisate, cu
fruntea liber\, cu riduri pu]ine. Nicolae Ceau-
[escu, mic de statur\, cu pieptul u[or bombat, cu
bra]ele scurte at`rn`nd [i cu acel sur`s piezi[ [i
`ncremenit. Au loc vizite ale unor personalit\]i
str\ine: la sf`r[itul lui mai 1989, pre[edintele Re-
publicii Populare Mozambic vine la Bucure[ti.
La jum\tatea lui septembrie, va fi r`ndul unei
delega]ii parlamentare mongole, iar pe 10 no-
iembrie, Arafat este primit la Bucure[ti. ~n pri-
m\vara [i vara lui 1989, au loc vizite `n jude]ele
]\rii: b\i de mul]ime, [iruri de copii `n costume
populare oferind flori Elenei, `n splendoarea
unei veri c\lduroase. S`nt celebre recoltele
abundente – imaginea p\m`ntului rom=nesc ge-
neros `[i are r\d\cinile `n miturile na]ionale fon-
datoare, fiind preluat\ de comuni[ti – [i, feno-
men accelerat din 1988, s`nt eviden]iate rezulta-
tele magnifice a ceea ce s-a numit sistematizare:
adic\ un plan de suprimare a caracterului de ru-
ralitate a satului, relansat `n 1988, pentru a dis-
truge tradi]ia [i a impune `n grab\ modernitatea,
Istorie recent\
construind `n mare vitez\ [iruri de blocuri uni-
forme pe spa]iile recuperate dup\ distrugerea
caselor ]\r\ne[ti. Trebuie s\ prive[ti cu mult\
aten]ie pentru a distinge pe fotografiile `n alb-
negru, gri `n realitate (h`rtia e de foarte proast\
calitate), din ziarul Sc`nteia, blocurile modeste,
rigide, aliniate. Sistematizarea – pe larg expli-
cat\ [i comentat\ pozitiv `n presa de partid –
este o etap\ spre realizarea Omului Nou. }\ra-
nul nu se mai num\r\ printre reprezent\rile pe
care societatea este chemat\ s\ [i le fac\ despre
ea `ns\[i. Pe de alt\ parte, superioritatea agricul-
turii socialiste este afirmat\ [i reconfirmat\ `n
vara lui 1989. Cu un apel la o mai mare produc-
tivitate: pe 17 octombrie, `n vizit\ la Bistri]a
N\s\ud, Ceau[escu declar\ c\ 8 000 de kg de
gr`u la hectar este bine, dar c\ s`nt cooperative
care au ob]inut 12 000 de kg la hectar. Trebuie
f\cute eforturi [i mai mari. Lunile [i s\pt\m`nile
dinaintea celui de-al XIV-lea congres s`nt prece-
date de momente de mobilizare prezentate ca tot
at`tea pagini de fericire socialist\: 1 mai, „ziua
de lupt\ revolu]ionar\ pentru `mplinirea idealu-
rilor supreme ale poporului“, este salutat\ cu
readucerea `n aten]ie a unor fotografii din ado-
lescen]\ ale lui Nicolae [i Elena, prezenta]i din
fa]\. El are p\rul negru, `ngrijit piept\nat peste
cap, spr`ncenele groase, buzele bine conturate,
ea, pu]in trist\, cu nasul sub]ire, poart\ o rochie
cu guler rotund cu margine de culoare `nchis\…
Epoca e salutat\ „ca epoca Nicolae Ceau[escu,
epoc\ de m\re]e realiz\ri socialiste“. Urmeaz\
23 august, comemorarea loviturii de stat a rege-
lui Mihai `mpotriva generalului Antonescu, pre-
zentat\ ca ziua Z a unei insurec]ii populare co-
muniste care nu a avut loc niciodat\ `n realitate.
Partidul Comunist, `n ilegalitate `n Rom=nia din
1924, num\ra abia `n jur de o mie de membri `n
1944… Decizia de `nl\turare a mare[alului
Antonescu, aliat cu Hitler `n r\zboiul `mpotriva
URSS, a apar]inut regelui [i anturajului s\u mi-
litar. Dar Sc`nteia cinste[te acest „act istoric care
a deschis o er\ nou\“ [i nu uit\ s\ insiste asupra
rolului specific al con[tiin]ei na]ionale a partidu-
lui comunist rom=n. Emfaza unor articole fri-
zeaz\ ridicolul atunci c`nd se aminte[te rolul
deosebit de important al [efului statului rom=n
la scar\ european\ [i mondial\…
Ultimul congres al
Partidului Comunist
Preg\tirea celui de-al XIV-lea congres abun-
d\ `n expuneri, lungi expuneri de bilan]uri pozi-
tive, produse de activi[tii de partid din diferitele
regiuni ale Rom=niei: o fotografie `n stil foto-
maton a oratorului, mohor`t\ [i ]eap\n\ `nso]e[te
textul. Nici o critic\ sau autocritic\ `n acest gen
de expuneri, doar o litanie f\r\ sf`r[it l\ud`nd
meritele partidului. Atunci c`nd critica apare, ea
provine de la un singur [ef: [eful partidului din
1965, [eful statului, pre[edinte din 1974, av`nd
misiunea s\ educe, s\ mobilizeze, s\ pedepseas-
c\ dac\ este necesar. Discursul lui Ceau[escu la
cel de-al XIV-lea congres este un discurs fluviu,
foarte construit. Vorbitorul este ova]ionat din
sfert `n sfert de or\ aproximativ de tovar\[ii dis-
ciplina]i care scandeaz\: „Ceau[escu comunism“,
„Ceau[escu eroism, Rom=nia comunism“. A-
ce[tia s`nt numero[i, nu foarte tineri, femei,
reprezentan]i ai minorit\]ilor. S`nt din Bucure[ti
sau din provincie. S`nt `mbr\ca]i `n costume de
culoare `nchis\, gri, femeile poart\ taioare so-
bre. Este un moment extraordinar acest congres
al XIV-lea cu u[ile `nchise… Dup\ decembrie
1989, `n mod ciudat, aceast\ elit\ comunist\
pare s\ fi disp\rut. Autoarea acestor r`nduri nu a
`nt`lnit niciodat\, la nici un nivel al puterii, pe
vreunul din ace[ti delega]i care `l ova]ionau pe
Ceau[escu. Nu am auzit pe nimeni l\ud`ndu-se
c\ ar fi asistat la aceast\ `nt`lnire, devenit\ ulti-
mul congres al Partidului Comunist Rom=n. Ex-
traordinar\ imagine a acestor b\rba]i [i femei,
dintre care unii [tiau c\ se apropie sf`r[itul, a
acestor tr\d\tori pe care [eful statului `i va face
cunoscu]i prea t`rziu, pe 17 decembrie.
www.timpul.ro
Istorie recent\
Circul\ diferite zvonuri: `n subsolul cl\dirii,
unii delega]i ar comercializa la negru obiecte de
lux, ciorapi de bun\ calitate, parfumuri. Doar
zvonuri? O imagine [ocant\ a subsolurilor prin
care se r\sp`ndesc tovar\[ii `n timp ce [eful cere
cu glas tun\tor str`ngerea r`ndurilor.
{i str\inii? ~n noiembrie 1989, delega]iile co-
muniste str\ine nu s`nt numeroase. Comuni[tii
italieni [i maghiari nu s-au deplasat. Unii repre-
zentan]i par nemul]umi]i: este cazul comuni[ti-
lor francezi care, de[i prezen]i, exprim\ rezerve
fa]\ de atitudinea partidului rom=n. Delega]ia
Partidului Comunist Francez are sarcina de a
atrage aten]ia partidului rom=n asupra „gravelor
divergen]e `n privin]a respect\rii Drepturilor
Omului precum [i asupra concep]iei `ns\[i a so-
cialismului“. La r`ndul lor, comuni[tii iugoslavi
adreseaz\ Bucure[tiului un mesaj, subliniind ne-
cesitatea unor schimb\ri profunde [i importante
`n socialismul de azi.
Congresul se desf\[oar\ `n enorma cl\dire
construit\ la sf`r[itul anilor 1950, pe terenurile
confiscate din gr\dinile fostului palat regal al
regelui Mihai. Cartierul este supravegheat cu
stricte]e. Circula]ia este interzis\ vehiculelor
f\r\ autoriza]ie special\. Toate ma[inile str\ine
sau rom=ne[ti `nmatriculate `n provincie s`nt
sistematic controlate.
Ceau[escu, ]ine un discurs de [ase ore, cu
trei pauze. Crede, ader\ cu o sinceritate `nc\p\]`-
nat\ la ceea ce spune. Este `n fruntea partidului
din 1965. A ini]iat o nou\ epoc\. Nu se pune
problema s\-[i schimbe direc]ia: Ceau[escu `i
condamn\ cu fermitate pe acei conduc\tori din
est care vor s\ se `ndrepte spre capitalism. Are [i
alia]i: [eful partidului bulgar, Jivkov, cu care s-a
`nt`lnit pe 8 octombrie. Cei doi vechi militan]i
au reafirmat cu aceast\ ocazie necesitatea de a
`nt\ri solidaritatea socialist\. Partidul nu va
putea renun]a la r\spunderea sa revolu]ionar\,
nu-[i va abandona misiunea istoric\…
Nicolae a cunoscut destule crize. Cea mai
grav\ a fost cea din august 1968. El este convins
c\ Gorbaciov merge pe un drum gre[it. S-au
`nt`lnit cu ocazia vizitei acestuia din urm\ la Bu-
cure[ti, `n mai 1987. Presa rom=neasc\ s-a gr\-
bit s\ demonstreze c\ Rom=nia f\cuse restructu-
rarea, perestroika `nc\ de la `nceputul anilor
1980. C\ Rom=nia e mai avansat\ dec`t ]ara sor\
sovietic\. Se vor revedea la Moscova, pe 5 de-
cembrie 1989, la reuniunea ]\rilor partenere `n
Pactul de la Var[ovia, `n care Rom=nia este
membr\ de la `nfiin]area Pactului, `n 1955. Fap-
tul c\ presa occidental\ exprim\ critici violente
la adresa lui Ceau[escu, a regimului s\u, a deci-
ziilor sale considerate ca fiind nebune[ti, pare
un lucru firesc. Ceau[escu tr\ie[te r\zboiul rece
ca un stalinist, nerenun]`nd la obiectivele [i me-
todele socialismului. Ostilitatea lag\rului capi-
talist este elementul generator al r\zboiului rece.
Ceau[escu nu abandoneaz\ limba de lemn `nv\-
]at\ de mai bine de patruzeci de ani. ~n fa]a
amenin]\rii care-l `ncercuie[te, amenin]are pe
care o consider\ ca venind din exterior, el rea-
minte[te „necesitatea imperioas\ de a ap\ra inte-
gritatea [i independen]a Rom=niei“. Este gata s\
consolideze capacitatea de ap\rare a ]\rii. Are
grij\ de supravegherea frontierelor. Este sigur
de el, de familia sa, de so]ia sa omniprezent\ [i
puternic\, control`nd cu mult\ aten]ie activit\]ile
Ministerului de Interne. „Inginera Elena Ceau-
[escu“ conduce [i Consiliul Na]ional al {tiin]ei
[i ~nv\]\m`ntului. Fiul s\u, Nicu, este [eful orga-
niza]iilor de tineret ale partidului [i conduce ju-
de]ul Sibiu. Unul dintre fra]ii s\i, general loco-
tenent Ilie Ceau[escu, r\spunde de `nv\]\m`ntul
militar [i conduce Institutul de Teorie Militar\,
care, `mpreun\ cu Editura Militar\, controleaz\
publica]iile privind istoria armatei rom=ne [i
istoria Pactului de la Var[ovia. Ceau[escu este
sigur de anturajul s\u, din care personalit\]ile
cele mai oportuniste – un Ioan Talpe[, un Mihai
E. Ionescu – vor fi c`]iva ani mai t`rziu al\turi de
Ion Iliescu, pentru integrarea Rom=niei `n
NATO, ocup`nd posturi cheie `n Serviciile de
Informa]ii [i `n armat\… Ideologi dar foarte
pragmatici, ace[ti oameni vor [ti s\ se adapteze,
s\ recite lec]iile de democra]ie [i economie de
pia]\, s\-[i schimbe limbajul de lemn. Ceau[es-
cu a `mb\tr`nit [i nu mai sesizeaz\ minciunile
curtezanilor s\i. Tr\ie[te `ntr-o lume care se
pr\bu[e[te f\r\ s\-[i dea seama.
~ntreb\ri…
O `ntrebare r\mas\ f\r\ r\spuns este urm\-
toarea: la ce dat\ exact, aceste persoane din an-
www.timpul.ro
TIMPUL
turajul lui Ceau[escu [i-au schimbat pozi]ia,
nemaifiindu-i fideli, pentru a colabora cu Ion
Iliescu? ~n al doilea r`nd, cum se explic\ faptul
c\ Ceau[escu nu a reac]ionat mai ferm atunci
c`nd, `n prim\vara lui 1989, circul\ `n Occident
un document provenit din Rom=nia, o critic\
violent\ la adresa sa. Acest document se `nscrie
`ntr-un lung [i surprinz\tor scenariu de com-
plot… Textul – o scrisoare `n tradi]ia scrisorilor
adresate conducerii partidului de c\tre Vaclav
Havel, `n 1977, sau de scriitorul rom=n Paul
Goma lui Ceau[escu, tot `n prim\vara lui 1977 –
`[i face apari]ia prin serviciile de la BBC, `n
martie 1989. La Paris, aceast\ scrisoare circul\
prin intermediul unei reviste a exilului liberal,
Lupta, `n limba rom=n\, `n num\rul din 22
martie 1989.
Scrisoarea cuprinde cinci puncte care denun-
]\ politica de sistematizare a satelor, nerespec-
tarea acordurilor semnate la Helsinki cu privire
la Drepturile Omului, distorsionarea rolului Se-
curit\]ii care ac]ioneaz\ `mpotriva drepturilor
muncitorilor, `mpotriva vechilor militan]i, `m-
potriva intelectualilor. Semnatarii dezaprob\
consecin]ele nefaste ale unei planific\ri prost
organizate, afirm`nd astfel profundul lor deza-
cord cu elogiile publicate de Sc`nteia. ~n sf`r[it,
textul subliniaz\ caracterul catastrofal [i nelini[-
titor al degrad\rii pozi]iei interna]ionale a Ro-
m=niei. Autorii scrisorii `[i exprim\ ferm con-
vingerea c\ Rom=nia este [i r\m`ne o ]ar\ euro-
pean\. Aceast\ aluzie la Rom=nia ca ]ar\ euro-
pean\ pare a fi un ecou al temei Europa Cas\
Comun\, lansat\ de Gorbaciov din 1986/1987.
Un mesaj surprinz\tor, semnat de [ase demni-
tari. Unii dintre ei s`nt cunoscu]i pentru o lung\
carier\ comunist\, precum Gheorghe Apostol,
prim secretar al Comitetului Central `n perioada
1955-1961, Silviu Brucan, fost redactor [ef la
Sc`nteia, fost ambasador rom=n la ONU. Al\turi
de ei, un comunist remarcat de anali[tii occi-
dentali pentru a fi criticat politica lui Ceau[escu
`n 1979, Constantin P`rvulescu, un veteran, n\s-
cut `n 1895. Ceilal]i semnatari ai mesajului:
Corneliu M\nescu, fost ambasador al Rom=niei
la Paris `n perioada 1977-1982, Alexandru B`r-
l\deanu, fost membru al Comitetului Executiv
al Comitetului Central, promovat `n 1965 [i I.
R\ceanu, cu o carier\ de ilegalist sinuoas\.
Tonul scrisorii era amenin]\tor, vechii tova-
r\[i afirm`nd c\ s-au hot\r`t s\ vorbeasc\ `nainte
de a fi prea t`rziu. Este foarte ciudat c\ Ceau[es-
cu [i clanul s\u nu au luat `n considerare perico-
lul pe care `l reprezenta acest mesaj, prin con]i-
nutul s\u [i prin faptul c\ circula. Cea[escu `l cu-
no[tea pe P`rvulescu, [tia c\ acesta nu `l suport\,
`l considera un fals ilegalist. P`rvulescu are cu-
raj: a „f\cut“ revolu]ia din 1917 – 1918, a intrat
`n partid de la `nfiin]are, a fost arestat `n 1930, a
evadat [i s-a refugiat `n URSS. ~ntors `n Rom=-
nia, datorit\ `ncrederii totale din partea sovieti-
cilor, va deveni [eful Comisiei de control a
Partidului. S\ nu fi avut Ceau[escu dec`t dispre]
fa]\ de aceste personalit\]i `n v`rst\, care nu se
mai aflau `n primele r`nduri ale nomenclaturi[-
tilor s\i? ~i frecventase totu[i la `nceputul pro-
priei sale cariere, apoi `n anii ’60, `n perioada `n
care la conducerea Partidului se afla Gheorghiu-
Dej. Silviu Brucan avea o mare influen]\: fusese
un apropiat al multor tovar\[i prin func]ia sa de
redactor [ef al ziarului Sc`nteia. La Washington
se `mprietenise cu ambasadorul Uniunii Sovie-
tice, Dobr`nin. La Bucure[ti fusese aproape zece
ani vecin cu familia Ceau[escu. S\ nu fi v\zut
[eful statului rom=n `n aceast\ form\ de ex-
primare a criticii dec`t o reminiscen]\ a scriso-
rilor deschise ale disiden]ilor din 1977, care nu
`l atingeau?
Pentru Nicolae Ceau[escu, disiden]ii nu erau
dec`t ni[te tr\d\tori. E destul s\ amintim c\ dup\
ce s-a adresat lui Ceau[escu `n 1977 cu at`ta `n-
dr\zneal\, romancierul Paul Goma a fost ame-
nin]at, lovit de Securitate [i obligat s\ ia drumul
exilului. El ap\rea atunci `n Rom=nia ca un
tr\d\tor care `[i abandoneaz\ patria. S\ fi crezut
Ceau[escu [i s\ se fi sprijinit pe atotputernicia [i
loaialitatea serviciilor de Securitate? Unul din-
tre fra]ii s\i, Andru]a, general locotenent, con-
ducea echipele de antrenament ale trupelor de
Securitate de la B\neasa, `n imediata apropiere
a capitalei. S\ fi crezut Nicolae c\ opozi]iile ex-
primate erau at`t de divizate – un Ion Iliescu, un
Petre Roman nu erau printre semnatarii scrisorii
celor {ase – `nc`t erau complet inofensive? A
dorit s\ cread\ c\ poporul s\u `l sus]inea `n ap\-
rarea patriei socialiste a[a cum `l sus]inuse `n
august 1968?
Moment straniu care a fascinat pe observato-
rii situa]iei din Rom=nia `n prim\vara lui 1989 [i
care, cu peste cincisprezece ani mai t`rziu, sur-
prinde `nc\: m\rturiile a posteriori ale diver[ilor
autori ai acestei scrisori difer\ unele de altele.
Astfel, amintirile celui mai vorb\re] dintre ei,
Silviu Brucan, s`nt contestate de un alt semna-
tar, B`rl\deanu. Este greu de restabilit adev\rul:
la Bucure[ti, `n prim\vara lui 1989, numai ro-
m=nii care ascultau pe ascuns BBC-ul erau in-
forma]i de existen]a acestei scrisori a celor {ase.
Potrivit versiunii lui Silviu Brucan, `ntr-o carte
de interviuri publicat\ la Bucure[ti `n 1989, ini-
]iativa i-ar reveni. El ar fi pus la punct acest plan
`mpreun\ cu Apostol [i B`rl\deanu, sub privirea
foarte `ng\duitoare a doi diploma]i occidentali,
ambasadorii Statelor Unite [i al Marii Britanii,
Kirk [i Hugh Arbuthnott… Povestirea lui Bru-
can este rocambolesc\. B\tr`nii domni rom=ni,
supraveghea]i de Securitate, converseaz\ plim-
b`ndu-se `ntr-un parc; ei se pierd `n acest peisaj
de parcuri cam reci deja toamna, aproape pustii
`n timpul zilei, c`nd copiii s`nt la [coal\. Ace[ti
doi b\tr`ni domni s`nt `ns\ periculo[i. Silviu
Brucan a reu[it s\ ob]in\ o viz\ [i un pa[aport
pentru a merge la Washington [i a fi primit la
Departamentul de Stat; el a transmis, prin curier
diplomatic, un text provizoriu al scrisorii la
Departamentul de Stat, prin intermediul lui
Michael Parmley, consilier politic la ambasada
Statelor Unite! La Washington, Silviu Brucan `l
va `nt`lni pe asistentul Secretarului de Stat pen-
tru afaceri est europene, Thomas Simmons, en-
tuziasmat de proiectul scrisorii. ~n acest timp, la
Bucure[ti, circul\ zvonuri potrivit c\rora Brucan
a f\cut o `n]elegere cu Ceau[escu ca s\ ob]in\
pa[aportul; sau c\ ar fi fugit din ]ar\ [i nu se va
mai `ntoarce.
~n fapt, Silviu Brucan pleac\ de la Washing-
ton la Londra `n noiembrie 1988, `nainte de a
ajunge la Moscova. Aceste deplas\ri ar fi urm\-
rite `ndeaproape de contactele americane [i bri-
tanice ale lui Brucan la Bucure[ti… Potrivit po-
vestirii acestui c\l\tor, dup\ o important\ confe-
rin]\ ]inut\ la Institutul de Economie din Mos-
cova, Memo, el ar fi avut o `ntrevedere `ndelun-
gat\ cu Gorbaciov. Asupra chestiunii r\sturn\rii
lui Ceau[escu, Gorbaciov ar fi fost ferm: nu va
avea loc o interven]ie sovietic\ `n problemele
interne rom=ne[ti. „Pentru mine, ar fi declarat el
lui Silviu Brucan, non interven]ia este sf`nt\.“
Gorbaciov s-ar fi angajat s\ g\seasc\ o solu]ie
pentru ca via]a lui Silviu Brucan s\ nu fie `n pe-
ricol, la `ntoarcerea `n Rom=nia. Ceea ce ar
trebui s\ `nsemne [i s\ confirme c\ leg\turile
s`nt str`nse `ntre Securitate [i KGB. Brucan so-
se[te `n Rom=nia de la Viena, pe unde trecuse
dup\ sejurul la Moscova. Este oprit la frontier\,
la Curtici, debarcat din trenul de Bucure[ti [i re-
]inut o noapte `ntr-un hol de gar\ pustie. Este
singur, este frig. A doua zi diminea]\ este expe-
diat la Bucure[ti, cu scuzele colonelului coman-
dant al frontierei. S\ fi fost re]elele sovietice `n
Rom=nia at`t de puternice `nc`t s\ fi putut
influen]a vama de la Curtici?
Silviu Brucan e un excelent povestitor. El
prezint\ un Gorbaciov prudent, la acest sf`r[it de
noiembrie 1989, `ntr-un fel de complicitate cu
partenerii s\i de la Londra [i Washington, adept
al unei linii permisive `n privin]a ]\rilor surori.
Brucan poveste[te cu o mul]ime de detalii con-
versa]ia sa cu Gorbaciov, dar acesta din urm\ nu
a confirmat c\ l-ar fi primit pe Brucan `n timpul
[ederii sale la Moscova: Brucan i-ar fi transmis
doar un memorandum. Alexandru B`rl\deanu,
`ntr-un lung interviu acordat Laviniei Betea,
publicat la Bucure[ti `n 1997, infirm\ versiunea
avansat\ de Silviu Brucan: ini]iativa unui opo-
zi]ii fa]\ de Ceau[escu, cu inten]ia de a urma
linia evolu]iei reformatoare [i a valorilor uma-
niste promovate de perestroika lui Gorbaciov
i-ar apar]ine lui. Era `n 1988: B`rl\deanu vor-
bea, reflecta asupra reformei socialismului cu
vechiul s\u prieten Apostol, `n timp ce se plim-
bau pe strad\. Pe partea cealalt\, pe trotuarul de
vizavi trecea un agent de Securitate… Apostol
ar fi avut atunci ideea neinspirat\ da a-l contacta
pe Silviu Brucan, `n timp ce B`rl\deanu consi-
dera c\ nu erau destui semnatari pentru o even-
tual\ scrisoare [i c\ nu trebuiau periclita]i primii
pa[i ai unei contest\ri deschise `naintea celui de-
al XIV-lea congres al Partidului. {i B`rl\deanu
ajunge s\ afirme c\ nu a existat o scrisoare a
celor {ase! Pur [i simplu un mod al lui Brucan
de a se erija `n creier al revolu]iei, sub egida
ambasadei Statelor Unite unde se gr\bise s\ se
duc\, pentru a ne „tr\da pe to]i“… Potrivit lui
13
B`rl\deanu, tovar\[ul P`rvulescu ar fi acceptat s\
semneze, dar cu o condi]ie: ca faimoasa Scri-
soare s\ apar\ mai `nt`i `n Pravda. Din partea
unui vechi ilegalist, acest ata[ament fa]\ de
Moscova pare plauzibil.
S\ fi cunoscut Ceau[escu aceste divergen]e,
gelozii, rivalit\]i [i perspective contradictorii ale
semnatarilor Scrisorii? ~n cazul `n care Condu-
c\torul ar fi aflat ceva despre aceast\ poveste, pe
termen foarte scurt, putea sta lini[tit. Veteranii,
supravie]uitori cvasi-dec\zu]i, nu erau pericu-
lo[i. Ceau[escu construise o ascensiune, comu-
ni[tii anilor 1950 – 1960 nu `l deranjau. Ion
Iliescu, cur`nd plasat `n centrul evenimentelor
din decembrie [i mai t`rziu `n centrul vie]ii po-
litice a ]\rii ca viitor pre[edinte din 1990, `mp\r-
t\[e[te o apreciere similar\ a situa]iei `n inter-
viurile acordate analistului rom=no-american V.
Tism\neanu. Iliescu spune c\, la acea epoc\, el
`nsu[i era `n contact cu Virgil M\gureanu [i c\
autorii Scrisorii nu aveau leg\tur\ cu structurile
active ale Partidului, ceea ce explic\ faptul c\
ace[tia nu l-au abordat. C`t despre V. M\gurea-
nu, membru al Securit\]ii, acesta era pe atunci
profesor la Institutul de partid „{tefan Gheor-
ghiu“ din Bucure[ti: post de prestigiu datorit\
c\ruia va face parte – ca din `nt`mplare – din tri-
bunalul `nfiin]at pentru judecarea [i executarea
so]ilor Ceau[escu la T`rgovi[te. Virgil M\gurea-
nu, o persoan\ [tears\, `n aparen]\ lini[tit\, a
condus, `ntre 1990 – iunie 1997, Serviciul Ro-
m=n de Informa]ii Interne de la Bucure[ti…
Aceast\ atmosfer\, dialogurile din interior,
contactele cu str\inii din Occident [i din URSS
care se desf\[oar\ `n culisele puterii, b\tr`nii
demnitari dezam\gi]i, gorbaciovienii ambi]io[i
ca Ion Iliescu, ex favorit al lui Ceau[escu, pe
c`nd era un t`n\r activist, explic\ `ntr-un mod
tragic [i sumbru ritualul persistent care triumf\
cu ocazia celui de-al XIV-lea congres. Amenin-
]area exist\: Ceau[escu refuz\ s\ se supun\ [i
ac]ioneaz\. Popula]ia este `n marea ei majoritate
paralizat\. A[a cum va explica Virgil M\gurea-
nu unui jurnalist de la l’Express `n 1997: „Ori-
zontul spiritual era redus la c`teva lozinci primi-
tive, impuse unei popula]ii strivite de o propa-
gand\ intensiv\. Era suficient, pentru a `ntre]ine
frica, s\ se aminteasc\ trecutul [i existen]a unui
aparat de opresiune tentacular…“ Popula]ia e
`nc\tu[at\ `n problemele obsedante ale vie]ii
cotidiene: magazinele s`nt goale, apartamentele
ne`nc\lzite, abia luminate. Spaima `n prag de
iarn\ blocheaz\ energiile de ani buni.
Doi ani mai devreme, `n noiembrie 1987, la
Bra[ov, ora[ industrial, ap\ruser\ totu[i mi[c\ri
de revolt\. ~n jur de dou\ – trei mii de muncitori
de la uzinele „Tractorul“ [i „Steagul ro[u“ `n-
dr\zniser\ s\ opreasc\ lucrul, s\ ias\ `n strad\,
ajung`nd p`n\ la sediul Partidului, s\ distrug\
portretele lui Ceau[escu, s\ cear\ p`ine [i s\
strige: „Jos Ceau[escu“. Manifesta]iile au fost
reprimate de for]ele de mili]ie [i de unit\]ile mi-
litare de blindate care au ocupat centrul ora[u-
lui. Era prea t`rziu: `n ciuda eforturilor autorit\-
]ilor de a bloca informa]ia, au existat martori
care au vorbit la AFP la Viena, a existat un film
de amator finlandez. Un corespondent BBC a
lansat cifra de dou\ sute de arest\ri, dup\ ziua de
duminic\ 15 noiembrie. Ceea ce s-a numit „eve-
nimentele de la Bra[ov“, `n lipsa unei defini]ii
adecvate – grev\, manifesta]ie, revolt\ muncito-
reasc\ – a fost comentat pe larg de Radio Europa
Liber\. La Bucure[ti, Brucan `i cheam\ la domi-
ciliul s\u pe coresponden]ii BBC pentru a face
o declara]ie foarte ferm\: puterea trebuia s\
aleag\ `ntre reprimarea masiv\ sau satisfacerea
revendic\rilor legitime ale popula]iei. Momen-
tul Bra[ov a fost considerat, `n studiile de dup\
1989, ca un semn premerg\tor al c\derii regi-
mului. Dup\ unii autori se prefigureaz\ atunci o
alian]\ `ntre muncitori [i studen]i, c`]iva studen]i
din Bra[ov [i din Sibiu raliindu-se manifestan]i-
lor, `n timp ce la universitatea din Bucure[ti ar fi
domnit tensiunea. Curge deja s`nge `n Rom=nia:
potrivit cotidianului Libération din 23 noiem-
brie 1987, unii martori vorbesc de sute de r\ni]i
[i doi mor]i dintre for]ele de ordine, `n timpul
manifesta]iilor. ~ntrebat\ ce amintiri p\streaz\
despre acest moment, Bra[ov 1987, ex-consiliera
pre[edintelui Emil Constantinescu, Zoe Petre,
recunoa[te c\ a fost impresionat\, c\ avusese o
lic\rire de speran]\, dar nimic mai mult. Tulbu-
r\rile de la Bra[ov nu conduc la un proiect alter-
nativ [i e departe de a-l r\sturna pe Ceau[escu.
Traducere de
Marina Mure[anu Ionescu
iunie 2010
14
„Spiritul“ legii?
ANA-MARIA PASCAL
Cu o lun\ `n urm\, „The Guardian“ dedica
principalul articol din revista sa s\pt\m`nal\
unei scriitoare de origine somalez\, fost mi-
nistru `n Olanda, actualmente rezident new-
yorkez [i care a devenit celebr\ datorit\ criti-
cii sale la adresa islamismului. De [ase ani
`ncoace, Ayaan Hirsi Ali este `nso]it\ perma-
nent de un bodyguard, iar apari]iile ei pu-
blice s`nt precedate de am\nun]ite exerci]ii
pentru asigurarea securit\]ii personale.
„Acesta este pre]ul pe care trebuie s\-l pl\-
tesc pentru c\ am abandonat islamismul [i
am vorbit liber. S`nt `ntrebat\ adesea cum
este s\ tr\ie[ti cu bodyguarzi `n jurul t\u.
R\spunsul direct este c\ e mai bine dec`t s\
fii mort. De asemenea, e mai bine dec`t s\
por]i batic sau voal, care pentru mine repre-
zint\ restric]iile mentale [i fizice pe care
at`tea femei musulmane le au de `ndurat“.1
Noul ei roman, Nomad: A Personal Journey
Through the Clash of Civilisations, las\ pu-
]in loc pentru interpretare – [i chiar, mul]i
s`nt de p\rere, pentru comunicare. Este riscul
pe care [i-l asum\ orice polemist care adopt\
pozi]ii extreme: acela de a ajunge s\ vorbe[ti
de unul singur. Nu mul]i credincio[i (fie ei
musulmani, cre[tini, sau de alt\ confesiune)
s`nt dispu[i s\ intre `ntr-o dezbatere ini]iat\
`n termeni precum: „~n timpul studen]iei [i,
ulterior, ca traduc\tor olandez-somalez, am
`nt`lnit mul]i musulmani `n situa]ii dificile:
`n aziluri pentru femei b\tute, la `nchisoare,
sau `n institu]ii de `nv\]\m`nt dedicate celor
cu nevoi speciale. Dar niciodat\ nu am f\cut
leg\tura dintre credin]a lor islamic\ [i s\r\cia
lor, oprimarea femeilor [i lipsa libert\]ii indi-
viduale. Ironia face c\ tocmai Osama bin
Laden m-a f\cut s\ v\d realitatea. Dup\ 11
septembrie, mi-a fost imposibil s\-i ignor a-
firma]ia cu privire la leg\tura dintre uciderea
celor nevinova]i (de[i necredincio[i) [i `nv\-
]\turile Coranului. Am studiat Coranul [i am
`n]eles c\ a[a este. Pentru mine, acest lucru a
`nsemnat c\ nu mai puteam fi un musulman.
{i de fapt, am realizat c\ nu mai fusesem un
musulman de mult\ vreme“.2 Cum s\ cl\de[ti
un dialog inter-confesional pe baza acestui
tip de afirma]ii? Ce argumente ai putea s\ in-
voci pentru a-l convinge pe Cel\lalt (de orice
religie ar fi el) s\ mai stea de vorb\ cu tine [i,
eventual, s\ c\uta]i `mpreun\ solu]ii comune
la probleme controversate – de genul, care
s`nt sursele r\ului [i cum le putem `nl\tura,
sau care este r\spunsul legal cel mai potrivit
la acte de criminalitate?
~ntre credin]\ [i justi]ie
Pe malul Tamisei, chestiunea comunic\rii
inter-confesionale [i inter-culturale este
esen]ial\. Milioane de oameni cu principii [i
credin]e contradictorii se `nt`lnesc [i trebuie
s\ convie]uiasc\. Unul dintre subiectele cele
mai controversate `n acest mediu multicultu-
ral este acela al interferen]ei dintre credin]\
[i justi]ie. Pentru milioane de credincio[i, a-
ceste dou\ domenii nu s`nt at`t de distincte
(sau separate) precum le vedem noi, `n de-
mocra]iile moderne; ace[ti oameni simt ne-
voia unei coeren]e `ntre sistemul lor de cre-
din]e [i principiile moral-juridice ale comu-
nit\]ii `n care tr\iesc. De aceea, at`t evreii, c`t
[i musulmanii au propriul lor sistem de justi-
]ie – Beth Din, respectiv Sharia. Ambele s`nt
tolerate [i aplicate (`n sfera civil\, nu [i `n cea
penal\) `n Marea Britanie. Dar chestiunea
r\m`ne una controversat\, at`t `n ce prive[te
detaliile [i consecin]ele celor dou\ sisteme
juridice paralele cu sistemul oficial, c`t [i `n
privin]a legitimit\]ii lor propriu-zise.
Pentru asigurarea dialogului social [i in-
terconfesional, multe personalit\]i respectate
at`t `n sfera cultural-religioas\, c`t [i `n cea
iunie 2010
TIMPUL
juridic\ sau a reformelor social-politice a-
dopt\ modalit\]i de exprimare mai temperate
dec`t a celebrei scriitoare somaleze. Arhie-
piscopul de Canterbury, Rowan Williams, de
pild\, spunea `ntr-un interviu, cu doi ani `n
urm\ (`nainte de recunoa[terea oficial\ a sis-
temului de justi]ie Sharia), c\ Marea Britanie
trebuie s\ accepte realitatea – anume, faptul
c\, datorit\ afilierii lor religioase, mul]i din-
tre cet\]enii s\i nu respect\ sistemul juridic
britanic [i, ca atare, ar fi mai bine s\ li se dea
posibilitatea de a practica un sistem legal
compatibil cu principiile credin]ei lor.
Spiritul [i legea
Tradus literal, „Sharia“ `nseamn\ „surs\
de ap\ `n de[ert“, sau „calea clar\ c\tre ap\“,
semnifica]ia evident\ fiind aceea c\ Sharia
constituie sursa `ntregii vie]i spirituale. ~ntr-
adev\r, pentru islamici, Sharia nu este doar
un cod juridic, este un mod de via]\ – [i sin-
gura cale sigur\ spre `mplinirea scopului vie-
]ii spirituale. Termenul de „justi]ie“, a[adar,
folosit `n leg\tur\ cu aplicarea principiilor
juridice islamice, are un sens larg, deoarece
Sharia guverneaz\ toate aspectele vie]ii mu-
sulmane, nu doar pe acelea de ordin legal.
Sursele ei s`nt cuv`ntul [i exemplul profetu-
lui (Coranul [i Sunnah), iar `n cazurile `n ca-
re acestea nu ofer\ suficient\ l\murire, jude-
c\torii recurg la analogii cu situa]ii solu]io-
nate `n aceste dou\ surse fundamentale.
Filosofia aflat\ la baza sistemului Sharia
]ine, a[adar, de principiile canonice islamice:
scopul lor este promovarea bun\st\rii uma-
ne, `n]eleas\ `n primul r`nd `n sens spiritual [i
doar secundar, drept confort [i siguran]\ ma-
terial\. Atare bun\stare are la baz\, pe de o
parte, „necesit\]ile“ vie]ii spirituale (princi-
piile islamice cu privire la practica religioa-
s\, c\s\torie [i activit\]i social-comerciale),
iar pe de alta, „nevoile [i confortul“ oameni-
lor `n via]a de fiecare zi.
Sharia `n Marea Britanie
Sistemul Sharia a fost introdus pe insula
britanic\, `n 1982, de c\tre Dr. Hasan, un `n-
v\]at n\scut `n Pakistan [i care tr\ie[te `n
Marea Britanie din anii 60. P`n\ `n toamna
lui 2008 (c`nd a fost recunoscut oficial), sis-
Coresponden]\ de pe Tamisa
temul func]iona pe baza unui acord voluntar
al celor implica]i. ~n urma recunoa[terii ofi-
ciale, sistemul are putere de aplicabilitate
legal\ – cu alte cuvinte, cei care ader\ la el [i
se prezint\ `n fa]a unui tribunal Sharia s`nt
obliga]i s\ respecte deciziile luate `n cadrul
acestuia. Sediul lor juridic este Consiliul
Islamic Sharia, care coordoneaz\ [i suprave-
gheaz\ activit\]ile cur]ilor de justi]ie Sharia
din `ntreaga ]ar\. Actualmente exist\ 12 ase-
menea cur]i sau consilii, `n diferite ora[e
(principalul sediu este la Londra). Activit\-
]ile aferente constau din analiza cazurilor (de
ordin civil) [i luarea unor decizii juridic-reli-
gioase, numite fatwa, care pentru credincio-
[ii musulmani au putere de lege. Deciziile
s`nt luate de imami, care se `nt`lnesc o dat\
pe lun\. P`n\ `n vara anului trecut, se `nre-
gistraser\ 7000 de cazuri decise `n tribunale
Sharia. Majoritatea acestora implic\ situa]ii
de divor] [i dispute financiare, iar 90% s`nt
ini]iate de femei.
Este interesant de observat procesul care
a dus la recunoa[terea oficial\ a sistemului
Sharia `n Marea Britanie. Anul decisiv a fost
2008. ~n februarie, Arhiepiscopul de Canter-
bury (o figur\ central\ `n cadrul Bisericii An-
glicane) a dat un interviu la radio 4 (unul din
principalele canale radio de pe insul\) cu pri-
vire la necesitatea [i chiar inevitabilitatea
introducerii legilor Sharia `n Anglia. Printre
men]iunile sale se num\r\ [i aceea cu privire
la existen]a de peste un secol a cur]ilor evre-
ie[ti `n Marea Britanie. ~n luna iulie a ace-
luia[i an, leaderul institu]iei judec\tore[ti
Lord Phillips a reiterat sugestia c\ sistemul
Sharia ar putea fi folosit `n Marea Britanie
pentru solu]ionarea unor dispute matrimo-
niale [i financiare. ~n septembrie 2008,
sheikul Faiz-ul-Aqtab Siddiqi, leaderul tri-
bunalului musulman de care apar]in toate
cur]ile juridice Sharia a dezv\luit mecanis-
mul tehnic legal, care i-a permis ob]inerea
recunoa[terii oficiale. Este vorba despre
descoperirea faptului c\ tribunalele Sharia au
statut de cur]i de arbitraj, ceea ce le permite
s\ func]ioneze legal, o dat\ ce ambele p\r]i
implicate `n proces s`nt de acord s\ `[i supu-
n\ cazul unei cur]i Sharia (cu alte cuvinte,
recunosc autoritatea acesteia).
Toate bune [i frumoase, ve]i spune: cu c`t
mai mult pluralism [i flexibilitate (`n plan le-
gal, ca [i `n orice alt domeniu al vie]ii socia-
le), cu at`t mai bine. Problema este c\, `n
acest caz, este vorba de un sistem religios-
juridic extrem de controversat, datorit\ fap-
tului c\ multe din principiile [i practicile lui
s`nt percepute de c\tre britanici ca fiind ire-
conciliabile cu drepturile fundamentale ale
omului, at`t de importante `n orice sistem
democratic. Exemplele cele mai cunoscute
s`nt pedepse precum amputarea m`inii (pen-
tru furt) sau lapidare (pentru adulter), sau
principii cum ar fi acela c\ prezen]a unui
b\rbat drept martor conteaz\ c`t aceea a dou\
femei, sau faptul c\ un b\rbat poate pune
cap\t oric`nd unei c\s\torii, pe c`nd o femeie
are nevoie de o decizie judec\toreasc\ dificil
de ob]inut. La fel de controversate s`nt [i pres-
crip]iile cu privire la codul vestimentar femi-
nin [i faptul c\ un b\rbat poate avea oric`te
so]ii, `n vreme ce femeile trebuie s\ `[i dedice
via]a unui singur b\rbat. Practic, cele mai con-
troversate principii islamice privesc inegalita-
tea dintre sexe [i cruzimea pedepselor.
Subiectul este discutat ad nauseam, at`t `n
mediile islamice ([i, `n genere, religioase),
c`t [i `n acelea social-juridice. Diferi]i repre-
zentan]i ai comunit\]ii islamice ofer\ variate
r\spunsuri – cele mai multe, `ns\, blam`nd
mass-media occidental\ pentru exagerare [i
chiar informare [i interpretare gre[it\. R.W.
Maqsood, de pild\, un musulman britanic
intervievat de BBC, explic\ faptul c\ lapida-
rea este foarte rar aplicat\ `n ]\rile islamice
[i, `n pu]inele ocazii c`nd este folosit\, se
desf\[oar\ `ntr-un mod diferit de cel prezent
`n imaginarul colectiv: acuzatul este ucis
prin decapitare, dintr-o singur\ mi[care, cu
ajutorul unei singure pietre uria[e (nu prin
aruncarea multor pietre, care ar provoca o
suferin]\ `ndelungat\). Autorul consider\
aceast\ modalitate „mai pu]in barbar\ dec`t
scaunul electric“, folosit, `nc\, dup\ cum
[tim, `n Statele Unite (3/09/2009).
La r`ndul s\u, Sarfraz Sarwar, leaderul
unui centru islamic din Basildon (sud-estul
Marii Britanii), refuz\ s\ accepte ideea c\
unele din principiile [i practicile Sharia s`nt
inacceptabile pentru majoritatea membrilor
comunit\]ilor occidentale. Pentru el, drepturile
omului nu s`nt un dat fundamental, ci valori
contextuale adoptate la un moment istoric
sau altul. Contra-argumentul s\u este c\ `n
perioada victorian\, britanicii aplicau princi-
piile Sharia, f\r\ a face at`ta caz de drepturile
individului (Daily Mail, 4/07/2009).
Chestiunea recunoa[terii oficiale [i aplic\-
rii sistemului juridic Sharia `n Marea Brita-
nie r\m`ne una extrem de controversat\. Ma-
joritatea non-musulmanilor contest\ legiti-
mitatea existen]ei unui sistem juridic religios
`n paralel cu acela de stat, independent. Al]ii
(printre care [i arhiepiscopul de Canterbury)
consider\ c\ un atare pluralism „ajut\ la
men]inerea coeziunii sociale“ [i c\ ideea de a
avea „o lege pentru to]i“ este una periculoa-
s\. L\s`nd la o parte, `ns\, afilierile religioase
[i principiile morale personale, cum se poate
justifica existen]a mai multor sisteme legale,
care trateaz\ foarte diferit situa]ii extrem de
serioase pentru via]a persoanelor din cadrul
aceleia[i comunit\]i?
Referin]e
Daily Mail, 4/07/2009.
The Sunday Times, 14/09/2008.
The Guardian, 8/05/2010.
1
Ayaan Hirsi Ali, Nomad: A Personal Journey
Through the Clash of Civilisations, London, Simon &
Schuster, 2010, cit. `n „The Guardian Weekend“,
8/05/2010, p. 26.
2
Ibid., p. 22.
www.timpul.ro
Vitraliu
Liberalii Burke,
Constant [i Tocqueville
BOGDAN C. ENACHE
Complexitatea [i bog\]ia unei opere este,
cel mai adesea, o bun\ m\sur\ a valorii [i pe-
renit\]ii acesteia. ~n cazul operei lui Edmund
Burke, a lui Benjamin Constant [i a lui Alexis
de Tocqueville, aceast\ observa]ie nu are ne-
voie de preciz\ri suplimentare. Totu[i, atunci
c`nd s`nt adu[i `n discu]ie ace[ti trei mari g`n-
ditori politici, care au tr\it [i scris `n epoci
diferite, persist\ o profund\ ambiguitate, ba
chiar o confuzie, cu privire la mesajul lor filo-
sofic fundamental, o confuzie care a luat am-
ploare `n a doua jum\tate a veacului XX. A[a-
dar, s`nt ace[ti filosofi politici reprezenta]i ai
liberalismului sau ilustreaz\ g`ndirea conser-
vatoare [i conservatorismul?
Ambiguitatea `n ceea ce prive[te mesajul
central al filosofiei lor politice deriv\ din pro-
cesul istoric prin care, at`t ideile lui Burke,
Constant sau Tocqueville, c`t [i evenimentele
capitale care le-au subdeterminat opera [i g`n-
direa, s`nt `n permanen]\ interpretate [i rein-
terpretate pentru a oferi noi r\spunsuri sau
puncte de sprijin pentru `n]elegerea [i evalua-
rea unor noi evenimente, a unor noi idei, a
unor noi fenomene social-politice. Acest lu-
cru poate fi observat cel mai limpede la auto-
rii conservatori anglo-saxoni din a doua jum\-
tate a secolului XX, care au f\cut din cei trei
g`nditori europeni – [i mai ales din Edmund
Burke – ni[te precursori ai conservatorismului
american [i britanic formulat `n aceast\ peri-
oad\. Cu toate acestea, o scurt\ privire asupra
ideilor [i biografiei celor trei este suficient\
pentru a elucida confuzia ideologic\ astfel
creat\ [i pentru a demonstra – f\r\ a diminua
c`tu[i de pu]in originalitatea [i nuan]ele ca-
racteristice g`ndirii fiec\ruia – c\ at`t Burke,
c`t [i Constant sau Tocqueville au fost, s-au
considerat ca atare [i s`nt unii dintre cei mai
mari filosofi politici liberali.
Edmund Burke, de[i a fost transformat de
Russel Kirk `n p\rintele conservatorismului
american, a fost `n epoc\ un membru al parti-
dei Whig [i nu al Tory, gruparea politic\ a
conservatorilor. ~n aceast\ calitate, s-a impli-
cat `n disputa constitu]ional\ privind preroga-
BURSA C|R}ILOR
Gabriela Adame[teanu, Provizorat, Edi-
tura Polirom, 2010, Colec]ie: Fiction Ltd, 448
p., Pre]: 44,95 lei
„Nu viitorul ne aduce cele mai mari sur-
prize, ci trecutul pe care nu `ncet\m s\ `l re-
citim toat\ via]a“, ajunge, la un moment dat,
s\ cread\ Leti]ia Arcan, personaj central din
noul roman al Gabrielei Adame[teanu, cu-
noscut cititorilor din Drumul egal al fiec\rei
zile. Leti]ia nu va [ti mult\ vreme nimic
despre via]a [i moartea fra]ilor Branea, unchii
s\i, iar iubitul ei, Sorin, va fi mereu [antajat
cu povestea necunoscu]ilor s\i p\rin]i natu-
rali. Responsabil\ pentru dificila citire a tre-
cutului este politica dosarelor de familie care
a guvernat, 40 de ani, destinele multor oa-
meni. Urm\rind-o, nara]iunea basculeaz\ din
anii ’70 `n anii ’40. Panourile istorice alunec\
rapid, proiect`nd un climat de provizorat [i
nelini[te asupra pove[tilor de dragoste. Provi-
zorat este o carte despre cupluri, aflate [i ele
sub semnul trecerii, ca [i istoria, o carte des-
pre iubire [i `ncredere, despre prietenie [i tr\-
dare. {i, nu `n ultimul r`nd, o carte despre
condi]ia scriitorului.
www.timpul.ro
TIMPUL
tivele monarhului, sus]in`nd limitarea puterii
regale; a avut un rol decisiv `n eliminarea
unor legi care restr`ngeau libertatea comer]u-
lui cu gr`ne, una dintre cauzele principale
pentru care vor lupta liberalii manchesterieni
de mai t`rziu; a criticat abuzurile East India
Company (un monopol mercantilist) fa]\ de
popula]ia de pe subcontinentul indian; `n sf`r-
[it, fiind el `nsu[i pe jum\tate irlandez, a sus-
]inut emanciparea catolicilor, s-a `mpotrivit pe-
depsei capitale [i a criticat utilizarea curent\ a
torturii `n cadrul pedepsele aplicate `n epoc\.
Dar aproprierea lui Burke de c\tre conser-
vatori se face `n temeiul opozi]iei sale fa]\ de
Revolu]ia francez\, uit`ndu-se c\ `nceputul
Revolu]iei a fost primit cu `nc`ntare [i entu-
ziasm de politicianul englez, care vedea eve-
nimentul ca pe o b\t\lie `n favoarea libert\]ii.
Numai odat\ cu excesele iacobine cvasi-tota-
litare ale revolu]ionarilor francezi Burke devi-
ne un critic al mentalit\]ii autoritare, s`nge-
roase [i „constructiviste“ – cum va spune mai
t`rziu Friedrich A. Hayek, discipolul s\u spi-
ritual din secolul XX – care a caracterizat faza
conven]ional\ a Revolu]iei. C\ Burke nu a
fost, `n plan politic, un conservator – fie [i `n
cel mai restrictiv sens al acestui termen – st\
dovad\ sprijinul s\u pentru Revolu]ia ameri-
can\ [i pentru dolean]ele revolu]ionarilor
americani: taxele prea ridicate percepute de
Coroan\ `n colonii.
Ca [i Burke, Benjamin Constant este un
critic virulent al exceselor Revolu]iei, dar [i
un ap\r\tor al ideilor liberale afirmate `n pri-
ma etap\ a acestui eveniment fundamental al
istoriei europene [i mondiale. Constant – un
cartofor [i un libertin – este cel care `mbog\-
]e[te g`ndirea liberal\ `n lumina acestor eve-
nimente teoretiz`nd dou\ mari pericole, de
importan]\ egal\, la adresa libert\]ii indivi-
duale: despotismul monarhic sau autoritaris-
mul unui grup restr`ns c`t [i despotismul ma-
selor sau al democra]iei absolute [i nelimitate.
~n aceasta const\ valoarea [i perenitatea
distinc]iei f\cute de Constant `ntre libertatea
anticilor [i a modernilor.
Ca personaj politic, Constant a `ntre]inut
rela]ii inconstante cu oamenii [i grup\rile po-
litice ale timpului, dar niciodat\ cu ideile libe-
„Provizorat este o poveste de dragoste,
frumoas\ [i trist\, care ne ]ine cu sufletul la
gur\, petrecut\ `n vremea comunismului
rom=nesc. Gabriela Adame[teanu are rara ca-
pacitate de a privi comunismul prin perso-
naje, emo]ii, imagini, autoarea refuz`nd s\
eticheteze sau s\ stigmatizeze. Din viscerele
nara]iunii urc\ spre cititor c`teva `ntreb\ri: ~[i
vor g\si cele dou\ personaje principale un
destin prin iubirea lor interzis\? Po]i birui o
ideologie printr-un adulter? Po]i s\-]i tr\ie[ti
clipa, dac\ trecutul e tumefiat [i `nc\rcat?“
(Ovidiu {imonca)
„Provizorat e `n acela[i timp un roman de
dragoste, de familie [i o fresc\ a secolului XX
rom=nesc. Gabriela Adame[teanu [tie s\
creeze personajelor memorabile contexte
propagate de la gesturi [i obiecte la realit\]i
sociale [i evenimente istorice. Pe canavaua
documentat\ s`nt ]esute firele unor destine
povestite at`t de bine, `nc`t perioada legio-
nar\, dejismul [i mai ales ceau[ismul, a[a cum
au fost tr\ite la nivel individual, pot fi per-
cepute [i de cei care nu [tiu mare lucru despre
ele.“ (Adriana Bittel)
„Cronic\ a unei jum\t\]i de secol desf\[u-
rate sub semnul R\ului, Provizorat este ro-
manul unei Rom=nii `n deriv\, construit solid
[i `n acela[i timp cu virtuozitate. Viziunea
asupra Istoriei este aceea a unui carusel infer-
15
rale. A fost un critic virulent al lui Napoleon,
dup\ care a `ncercat o reconciliere cu acesta `n
schimbul adopt\rii unei constitu]ii care ar fi
limitat drastic – dup\ o interpretare original\ a
experien]ei britanice care l-a inspirat [i pe
Montesquieu cu aproape un secol mai devre-
me – puterea `mp\ratului; a `ncercat o apro-
piere fa]\ de Ludovic al XVIII-lea, dup\ ce
acesta a anun]at adoptarea Cartei, dar a fost
epurat de conservatori din guvern imediat
dup\ Restaura]ie; `n sf`r[it, va sus]ine „Revo-
lu]ia din iulie“ `n 1830 [i pe „regele-cet\-
]ean“ Louis-Phillippe d’Orléans `mpotriva
vechii dinastii a Bourbonilor.
Alexis de Tocqueville este cel care, `n
multe privin]e, preia [tafeta de la Constant `n
contextul francez. Este membru al partidului
liberal, sus]ine ca deputat abolirea sclaviei [i
reformarea administr\rii coloniale, este un
participant activ la Revolu]ia de la 1848, un
critic al mi[c\riii socialiste [i ministru de
externe `n guvernul provizoriu instalat `n
februarie; `n sf`r[it, c`nd Ludovic Bonaparte
va lua puterea prin lovitur\ de stat, eveniment
care `ncheie aventura liberal\ francez\ de la
1848, Tocqueville se va num\ra printre
opozan]i, va fi arestat, `ncarcerat [i scos din
via]a public\.
Tocqueville a fost un aristocrat dintr-o fa-
milie veche, dar a sus]inut `ntotdeauna pozi]ii
liberale. Ca [i Constant, el `n]elege c\ Revo-
lu]ia din 1789 a reprezentat un amestec de
idei bune [i de idei rele, dar c\ procesul de-
clan[at cu aceast\ ocazie este inevitabil. Ve-
chiul Regim, centralist [i absolutist, a fost din
nefericire `nlocuit cu un regim caracterizat
prin acelea[i neajunsuri, cu singura excep]ie
c\ suveranitatea nu mai era monarhic\ [i divi- evenimentele epocii lor, la care au participat
n\, ci proclamat\ `n numele poporului. A[a din plin, reflect`nd `n acela[i timp asupra
cum `i demonstreaz\ [i c\l\toria sa `n Statele idealurilor umane universale. Cu siguran]\ nu
Unite, democra]ia nelimitat\, ca orice fel de `mp\rt\[eau acelea[i idei asupra tuturor lucru-
putere politic\ nelimitat\, nu este neap\rat de rilor. Cu at`t mai pu]in acelea[i gusturi, capri-
preferat puterii nelimitate a unui singur om. cii sau moravuri. Libertinul Constant, de
Chestiunea de fond nu este cine de]ine pute- pild\, nu ar fi fost probabil invitatul preferat
rea, ci c`t de mare este aceast\ putere [i c`t de al lui Tocqueville la mas\, nici invers. Dar `n
mult poate ea afecta libertatea indivizilor. ce prive[te filosofia politic\, este greu de
Tocqueville, Constant [i Burke, ca orice ignorat convergen]a g`ndirii lor [i mesajul
al]i mari g`nditori, nu pot fi redu[i la o singur\ eminamente liberal al acestora, `n sensul de
tr\s\tur\ de penel. Ei au `ncercat s\ `n]eleag\ baza, clasic, al acestui termen.
nal ce func]ioneaz\ – implacabil – cu exacti- fie traduse, la edituri importante, `n Fran]a,
tatea unui perpetuum mobile. For]a epic\, Spania, Statele Unite, Italia, Ungaria, Israel,
anvergura problematicii, fine]ea analizei, Germania, Bulgaria, Rusia, Estonia, Polonia,
pregnan]a atmosferei [i a caracterelor puse `n Olanda. ~n 2008, Polirom a inclus c\r]ile
conflict fac ([i) din aceast\ nou\ carte a Gabrielei Adame[teanu `n colec]ia sa de Opere.
Gabrielei Adame[teanu – ca odinioar\ din
Diminea]\ pierdut\ – o carte-eveniment.“
(Bianca Bur]a-Cernat)
C`nd a preluat, ca redactor-[ef, `n septem-
brie 1991, revista „22“ a Grupului pentru
Dialog Social, Gabriela Adame[teanu avea
`n urm\ 26 de ani de munc\ `n edituri, ca re-
dactor. Romanele Drumul egal al fiec\rei zile
(1975) [i Diminea]\ pierdut\ (1984) [i
povestirile D\ruie[te-]i o zi de vacan]\ (1979)
[i Var\-prim\var\ (1989) `i aduseser\ cele
mai importante premii na]ionale, iar specta-
colul, devenit clasic, realizat la Teatrul
Bulandra de C\t\lina Buzoianu `n 1986
l\rgise succesul Dimine]ii pierdute. ~n mai
2005, c`nd se re`ntoarce la literatur\, Gabriela
Adame[teanu las\ `n urm\ dou\ c\r]i de
publicistic\ – Obsesia politicii (1995) [i Cele
dou\ Rom=nii (2000) – [i o activitate intens\
dedicat\ independen]ei presei [i democrati-
z\rii societ\]ii rom=ne[ti. ~n 2003, la Editura
Polirom `i apare romanul ~nt`lnirea, reeditat,
`n versiune definitiv\, `n 2007. Din 2005,
c`nd Diminea]\ pierdut\ este publicat\ la
Gallimard, scrierile ei au fost sau urmeaz\ s\
iunie 2010
16
INSCRIP}II
Refuzul bucuriei
CONSTANTIN
ARCU
Marea Galilei sau Lacul Tiberiada, cu o
l\]ime de 12 km (lungimea de aprox. 21 km,
ad`ncimea de 48 m) se traverseaz\ `ntr-o nav\
din lemn, `ntocmai cum existau `n vremea lui
Iisus [i a ucenicilor s\i. E[ti totu[i nevoit s\
faci abstrac]ie de motorul navei, de muzica [i
de bli]urile aparatelor de fotografiat. ~n rest,
corabia e la fel ca acum mai bine de dou\ mii
de ani. Un b\rbos a ridicat steagul Rom=niei
[i am ascultat la difuzor imnul „De[teapt\-te,
rom=ne!“ La rug\min]ile noastre, vorba vine,
din difuzoare r\sun\ „Hava nagila“, faimosul
c`ntec evreiesc. „Hava nagila, Hava nagila/
Hava nagila venis’ mecha“ („S\ ne bucur\m [i
s\ ne bucur\m“). Privesc valurile mari, spu-
moase [i `ncerc s\ retr\iesc diferite momente
biblice. Tocmai am fost `n biserica greco-
ortodox\ unde s`nt expuse dou\ din cele [ase
vase de piatr\ `n care Iisus a transformat apa
`n vin la nunta din Cana, prima Sa minune s\-
v`r[it\ (Ioan, 2: 1-11). Bucura]i-v\, deci! ~mi
imaginez c\ dac\ ies din corabie [i p\[esc pe
ap\, voi merge pe valurile furioase f\r\ nici o
dificultate. Nu-i nevoie dec`t de pu]in\ credin-
]\. ~n ]inuturile astea orice minune e posibil\.
„Hava nagila...“ Am senza]ia c\ ucenicii c`n-
tau acela[i refren.
Acost\m pe ]\rmul vestic al M\rii Galilei.
Conduc\torul grupului, p\rintele Viorel, ne
informeaz\ c\ vom vizita Bazilica ~nmul]irii
P`inilor [i Pe[tilor, `n or\[elul el-Tabgha (`n
limba arab\, [apte izvoare), aproape de Ca-
pernaum. Aici s-a petrecut alt\ minune, c`nd
Iisus s-a dus dincolo de Marea Tiberiadei,
urmat de ucenicii S\i, dar [i de mul]ime mult\,
atras\ de „minunile pe care le f\ceau cu cei
bolnavi“. {i atunci s-a pus problema hr\nirii
acelei mul]imi, chestiune fundamental\ pen-
tru orice lider a[ezat `n fruntea maselor de oa-
meni. Iar ucenicul Andrei l-a informat pe Iisus
c\ este un b\iat care are cinci p`ini de orz [i
PREMIUL REVISTEI „TIMPUL“
Andreea Teliban, Premiul I si premiul
revistei „Timpul“, la Festivalul na]ional
de literatur\ „Eusebiu Camilar – Magda
Isanos“, Ude[ti, Edi]ia a XV-a, 2010
Andreea Teliban are 18 ani [i este elev\
`n clasa a XI-a la Colegiul Na]ional „Petru
Rare[“ Suceava. Este membr\ a Cenaclu-
lui na]ional „S\get\torul“ [i a Cenaclului
literar „Zidul de H`rtie“, laureat\ la
Concursul na]ional „Tinere Condeie“,
Concursul „Nichita `n luna lui marte“,
la Festivalul na]ional LicArt [i la Festi-
valul na]ional „Gellu Naum“. A publicat
poezii `n ziarul „Crai nou“, revista „Ale-
cart“, roliteratura.ro, poezie.ro [i nordlite-
ra.ro. ~i ur\m succes mai departe!
„Timpul“
iunie 2010
TIMPUL
doi pe[ti. Nu voi repovesti episodul biblic, se
[tie ce s-a petrecut. Iisus nu s-a g`ndit nici o
clip\ s\-[i umple buzunarele Sale l\s`nd
mul]imea `nfometat\. El a luat p`inile [i pe[tii
[i a dat ucenicilor (cum ar veni, guvernul S\u),
iar ucenicii, asemenea mai departe, p`n\ ce s-au
s\turat cu to]ii. {i numai dup\ aceea Iisus s-a
g`ndit s\ fac\ economii, cer`ndu-le ucenicilor
S\i: „Aduna]i f\r`miturile care au r\mas, ca s\
nu se piard\ ceva.“ {i ucenicii „au mai umplut
[i dou\sprezece co[uri de f\r`mituri care au
r\mas din cele cinci p`ini de orz de la cei care
m`ncaser\.“ (Marcu, 6: 34-44; Ioan, 6: 1-15).
Se crede c\ bazilica a fost reconstruit\ exact pe
locul `n care Iisus a s\v`r[it toate acestea. Pe
pardoseala de mozaic este zugr\vit\ minunea
celor doi pe[ti [i cinci p`ini. Iat\ un binef\c\-
tor al poporului S\u, care `nmul]ea p`inea, d`nd
oamenilor s\ se sature. Ferice de un asemenea
popor! „Hava nagila, Hava nagila...“
Pe o str\du]\ `n pant\, printre arbori [i
verdea]\, ajungem la Biserica Sf. Petru de pe
malul Lacului Tiberiada. E un paralelipiped
din piatr\, `n care este decupat\ o u[\ simpl\
yvonne sau cum e s\ la[i
1. trupul
yvonne `[i pune o pan\ verde-n s`n
pentru noroc.
tot ea sf\r`m\ m\rgele `n pumni,
cum spargi vise `n somn.
yvonne pleac\ s\ culeag\ oameni
crescu]i dup\ ploaie.
dar yvonne nu iube[te pe nimeni,
nici m\car
colec]ia de vie]i tivite
din mansard\.
tot ea se piapt\n\
a´ la carol al VI-lea
[i `i rupe de la casele lor
pe cei cu miros de familie
[i de vin. ({i de br`nz\ fran]uzeasc\.)
yvonne nu-[i taie niciodat\ unghiile.
le ascute cu o ghear\ de iepure
[i le parfumeaz\ c`nd [i c`nd.
(parfumul e ascuns `n sticlu]e cu capace
verzi.)
`n fa]\, iar lateral s`nt trei ferestre spre ap\.
Preo]ii pun de-o slujb\ la care particip cu
entuziasm, dar f\r\ mult randament. Nu s`nt
practicant, dau uneori pe la slujb\ numai
pentru lini[tirea mea sufleteasc\. Nu [tiu
rug\ciuni [i c`ntece biserice[ti, a[a c\ m\ av`nt
ca Mr. Bim, numai la refren. Biserica se mai
nume[te „Pescuirea minunat\“. Biblia ne vor-
be[te de o alt\ `nt`mplare petrecut\ pe malul
Lacului Tiberiada (sau Ghenizaret). Se spune
c\ pe c`nd mul]imea se `mbulzea s\-i asculte
cuv`ntul, Iisus a v\zut l`ng\ ]\rm dou\ cor\bii
[i a urcat `ntr-una (care era a lui Simon), de
unde transmitea oamenilor `nv\]\tura Sa.
Apoi l-a rugat pe Simon s\ `ndep\rteze cora-
bia [i s\ arunce mrejele, de[i acesta toat\
noaptea nu prinsese nimic. {i cum au umplut
cele dou\ cor\bii cu pe[te, `nc`t erau gata s\ se
afunde, iar Simon Petru cade `n genunchi `n-
sp\im`ntat. ~ns\ Iisus l-a lini[tit zic`ndu-i s\ nu
se team\, c\ de-acum `nainte va fi pescar de
oameni. Apoi au tras cor\biile la ]\rm [i au
l\sat totul mul]imii [i au mers dup\ El. (Luca,
5: 1-11). „Hava nagila...“
yvonne merge spre r\s\rit
cu v`ntul al\turi,
ca un bun frate de cruce.
sau ca doi clerici `mpreuna]i
de sorbirea dijmei lunare.
o sut\ de ani de r\zboi,
o sut\ de datorii u[or interzise.
nimic n-o poate opri
pe aceast\ madame post deficit.
yvonne se prelinge pe drumuri
cu mers de felin\-ndrumat\
de vocale umane.
2. sufletul
yvonne n-are nimic viu `n ea.
pielea e un fel de marmur\ [lefuit\
de me[teri cu ochi sferici.
buzele s`nt despicate `n s\ruturi pl\tite.
`n fiecare s`mb\t\,
cineva pl\te[te sub p\turi de paie
o livr\-n [osete.
s`nii ei arunc\ oarecum blesteme,
c\ci s`nt doi ochi de bufni]\,
r\t\cit\ `mprejur.
Labirint
Numai c`t am ie[it din biseric\ [i imediat
am primit un SMS pe mobil. S`nt anun]at din
]ar\ c\ [eful statului rom=n ia m\suri de auste-
ritate. Leafa omului se `mparte `n patru [i un
sfert i se ia. Nu se [tie unde se bag\ sfertul
acela, dar pentru asta exist\ b\rba]i politici. Ei
[tiu de fiecare dat\ care este interesul general,
chiar dac\, se zice, mul]imea devine pe zi ce
trece tot mai pauper\. Chiar `nfometat\. ~n
realitate astea s`nt mofturi, prostimea c`rte[te
din instinct. S\r\ntocii s`nt ve[nic nemul]u-
mi]i, ei nu iau `n calcul c\ `nsu[i guvernul
str`nge cureaua. Aflu c\ mini[trii se leap\d\ de
p\cate renun]`nd la contractele cu energie,
marmur\ etc. `ncheiate cu statul [i la toate
[mecheriile lor financiare. La apa r`ului D`m-
bovi]a, `nal]\ osanale FMI-ului. Nu-i simplu,
v\ da]i seama ce-i `n sufletul lor ministeriabil?
Iat\, s`nt nevoi]i s\ dea foc la at`tea promi-
siuni electorale, `nc`t nori de fum `ntunec\
Rom=nia, mai ceva ca norii vulcanului islan-
dez. Ei nu pot s\ preschimbe apa `n vin sau s\
`nmul]easc\ p`inile [i pe[tii, dar astea nici nu
s`nt metode sustenabile. C`t po]i miza pe ase-
menea scamatorii? Dac\ Dumnezeu d\ `ntr-o
bun\ zi de fundul sacului, nu? Ca `ntotdeauna,
noi s`ntem originali. Chibzui]i [i eficien]i. Vor
fi av`nd al]ii infrastructur\, industrie, agricul-
tur\ etc., dar ce folos dac\ nu au stat modern?
Cum s\ pui carul `naintea boilor? Noi pornim
de la necesitatea restructur\rii [i moderniz\rii
statului, de celelalte ne vom ocupa mai t`rziu.
{i se pare c\ se petrec [i la noi minuni. Aud c\
politicienii se despart brusc de trecutul lor
fraudulos; unii `[i trimit autodenun]uri la par-
chet [i restituie plini de remu[c\ri marile averi
furate, al]ii se leag\ cu lan]uri groase de por-
]ile pu[c\riilor [i refuz\ hrana. Din c`te `n]e-
leg, `n ]ar\ e o nebunie cumplit\. {i totu[i
mul]imea e ve[nic nemul]umit\. ~n loc s\ se
bucure, amenin]\ cu greve. Tot c`nt\ „De[-
teapt\-te, rom=ne!“, dar numai nu-i vine min-
tea la cap. Genera]ie dup\ genera]ie procedea-
z\ la fel. Nu se schimb\ nimic. Dezbinarea [i
dihonia s`nt `nscrise ap\sat `n gena noastr\.
Ne tot pl`ngem accept`ndu-ne soarta `n stil
mioritic: Dumnezeu nu ne-a dat noroc! Popor
netrebnic, ve[nic nemul]umit. O na]iune tic\-
lo[it\ care are conduc\torii pe care nu-i meri-
t\. Iat\ bun\oar\ cum oamenii de pe l`ng\
Marea Galilei c`nt\ plini de veselie „Hava
nagila“, `n vreme ce noi refuz\m cu `nc\p\]`-
nare s\ ne bucur\m!
corpul ei r\sp`nde[te undele,
cercuri de fier forjat,
pe care prizonierii le cunosc prea bine.
yvonne c`nt\re[te timpul.
yvonne e o clepsidr\,
prin care curge altceva
dec`t fire de nisip verde [i rozmarin.
[i se adun\ altundeva
dec`t `ntre degetul mic [i cel inelar.
de aceea, yvonne nu p\[este niciodat\
cu st`ngul `nainte.
yvonne e un minutar, ce [terge dintr-o
mi[care
fiecare clip\ trecut\.
`mpreun\ cu altfel de timp,
yvonne formeaza un pe[te uria[,
ce nu [tie s\ `noate (dec`t `n saliv\ otravit\.)
to]i cerbii mor `nh\ma]i la coapsele ei.
yvonne `i cerne printre degete.
(stomacul poemului nu mai vrea s\ digere.
de aceea...)
... yvonne las\ pe cer urme de t\lpi
o sut\.
www.timpul.ro
Labirint
Doi oameni necunoscu]i
CODRU} CONSTANTINESCU
Andrei Makine este unul dintre marii
scriitori ai literaturii contemporane. Via]a lui
este la fel de interesant\ precum opera sa lit-
erar\. S-a n\scut `n 1957 la Krasnoiarsk
(Siberia), dar `n 1987 s-a stabilit `n Fran]a.
Nu `nt`mpl\tor, pentru c\ `nv\]ase franceza
de mic, de la bunica lui, [i a studiat-o apoi la
Moscova. La Paris a tr\it la `nceput `n condi-
]ii mai mult dec`t precare, fiind obligat s\ lo-
cuiasc\, pentru o scurt\ vreme, `ntr-un cavou
din cimitirul Père Lachaise. ~ntrebat `ntr-un
interviu dac\ `ntr-adev\r a dormit `ntr-un ca-
vou, `ntrebare pus\ de un ziarist belgian
prosper, f\r\ `ndoial\, Makine a confirmat,
ad\ug`nd cu modestie c\ totu[i acel episod
din via]a nu i se pare extraordinar. S-a mutat
apoi `ntr-o c\m\ru]\ `n Montmartre, scriind
de m`n\ pe h`rtie luat\ de la un centru de ma-
culatur\. ~ns\ meritul lui a constat `n faptul
c\ nu a abandonat nici o clip\ condeiul, chiar
dac\ manuscrisele lui au fost `nt`mpinate nu-
mai de refuzuri. ~n mod paradoxal, a ajuns s\
traduc\ `n rus\ ceea ce scrisese `n francez\,
pentru c\ editurile franceze aveau nevoie
mai degrab\ de un autor rus dec`t de un rus
francofon, reu[ind `n cele din urm\ s\ pu-
blice La Fille d’un heros de l’Union sovie-
tique (1990). A fost `nceputul unei cariere
literare care a culminat, `n 1995, cu romanul
Le testament français (Testamentul francez,
Polirom, 2002), un imens succes de critic\ [i
de public, c`[tig\tor al premiilor Goncourt [i
Medicis. Au urmat alte volume care au avut
succes la public [i la criticii literari, precum
Crima Olg\i Arbelina (2001), P\m`ntul [i
cerul lui Jacques Dorme (2004), Femeia ca-
re a[teapt\ (2005), Iubirea omeneasc\ (2007)
[i Recviem pentru Est (2008).
Ultima carte publicat\ de Andrei Makine,
La vie d’un homme inconnu, a ap\rut la pres-
tigioasa Editur\ Seuil anul trecut, fiind re-
cent tradus\ de Editura Polirom. ~n romanul
Via]a unui om necunoscut, Andrei Makine
`ntreprinde o nou\ incursiune `n istoria Ru-
siei [i a poporului rus (de care este `n conti-
nuare str`ns legat) din secolul trecut, folosin-
du-se de dou\ personaje diferite, care se `n-
t`lnesc din `nt`mplare, personaje care `i ofer\
scriitorului posibilitatea de a trage mai multe
cartu[e `n c`teva direc]ii bine definite: 1. dra-
ma uman\ [i schimbarea produs\ `n fiin]a
uman\ de r\zboi. 2. globalizarea [i Rusia con-
temporan\ 3. destinul unui exilat.
Primul personaj este Ivan {utov, un scrii-
tor rus exilat in Fran]a `nc\ din timpul regi-
mului comunist (ca Makine `nsu[i) fa]\ de
care a fost disident, iar al doilea, Volki, un b\-
tr`n care tr\ia `ntr-o camer\ a unui c\min de
nefamili[ti din noul Sankt Petersburg. Fosta
iubit\ din tinere]e a scriitorului, bine integra-
t\ `n noua societate recent `mbog\]it\ din
Rusia, dore[te s\-l evacueze la un azil pe b\-
tr`n. Cump\rase `ntregul palier, pe care do-
rea s\-l transforme `ntr-un mic palat, potrivit
noilor standarde occidentale (arcade din ri-
gips, termopane, aer condi]ionat etc.). Ivan
{utov, scriitorul rus de 50 de ani, se urc\ `n
avion si ajunge dup\ mai bine de trei decenii
www.timpul.ro
TIMPUL
`n Rusia `n urma unui e[ec dureros `n dra-
goste cauzat de o t`n\r\ fran]uzoaic\, fa]\ de
care [i-a consumat puterea de atrac]ie oferit\
de romanticul s\u statut de scriitor. „Seduc\-
torii plimb\ femeile `n decapotabile. Scriito-
rii pe cale s\ devin\ cer[etori `i scot la b\taie
pe clasicii ru[i.“ {utov este consumat de lipsa
sa de succes la public, `n libr\rie precum [i `n
dragoste, c\ci iubita fran]uzoaic\ `l `n[eal\.
„{utov nu se las\ p\c\lit nici `n privin]a infi-
delit\]ilor Leei. Cuv`ntul p\rea vodevilesc,
a[a c\ g\si altele `n loc («se culc\ din c`nd `n
c`nd cu un amic») [i prefer\ s\ procedeze ca
un scriitor: se ]inu departe de situa]ie, ca s\
nu sufere [i s\ o poat\ descrie `ntr-o zi. Dar
postura de observator rece e o am\gire.“1
B\tr`nul Volki este prezentat `n mod sem-
nificativ scriitorului de c\tre t`n\rul fiu al
fostei sale iubiri din tinere]e, dornic s\ ias\
din cas\ ca un b\tr`n decrepit [i mut, care tre-
buie mutat la un azil de b\tr`ni, pentru a cr\pa
`n pace. Volki se dovede[te a fi mai mult
dec`t at`t, c\ci mu]enia lui este de fapt o gre-
v\ fa]\ de ceea ce noua societate rus\ a deve-
nit (ceea ce pentru noi este destul de cunos-
cut), o revolt\ fa]\ de dispre]ul ar\tat de noii
ru[i fa]\ de vechii ru[i, cu r\nile lor nevinde-
cate. ~ns\ via]a t`n\r\ vrea s\ tr\iasc\ din plin
conform principiului o via]\ avem! Ne`n]ele-
gerea dintre cele dou\ segmente, unul pe cale
de dispari]ie biologic\, iar cel\lalt pe cale de
subjugare complet\ ale societ\]ii ruse[ti este
total\. ~n mod simbolic, Noua Rusie constru-
ie[te cartiere de vile pe malul unui r`u unde
sinuciga[ii ap\r\tori ai Leningradului atacau
la baionet\ liniile germane. Volki a fost prins
`n `ncercuirea Leningradului [i a tr\it atunci
o ciudat\ poveste de dragoste cu o fost\ co-
leg\ de Conservator. Supravie]uirea este `n
sine un act de maxim eroism, iar Makine zu-
gr\ve[te `n culori vii tragedia acelor umbre
muribunde.
~n timpul stalinismului, omul obi[nuit tr\ia
cu o dilem\ pe care Makine o zugr\ve[te
foarte bine: „Extrema dificultate de-a crede
`n bun\tatea omeneasc\ [i, `n acela[i timp,
con[tiin]a faptului c\ doar aceast\ credin]\ te
mai putea m`ntui. O ]ar\ `n care milioane de
fiin]e se trezeau noaptea, ascu]indu-[i ure-
chile la scr`[netul cauciucurilor pe asfalt:
ma[ina asta merge mai departe sau se opre[te
la u[a mea?“2 Destinul lui Volki este fr`nt
tocmai de aceast\ caracati]\ care-i consum\
([i) iubirea vie]ii lui.
Volumul este [i o critic\ la adresa noii im-
beciliz\ri a societ\]ii contemporane, care se
manifest\ at`t `n Rom=nia, c`t [i `n Rusia,
fiind una din consecin]ele nepl\cute ale glo-
baliz\rii. (Oare de ce imbecilitatea se propag\
mult mai u[or dec`t ideea inteligent\? Poate
pentru c\ este mai u[or digerabil\ de c\tre
masele de consumatori.) „Formidabil instru-
ment de lobotomizare! ~[i zice s\rind de la
un post la altul. G`ndirea e anesteziat\, re-
volta spiritului, domesticit\. C\ci toate p\-
rerile s`nt reprezentate. O procesiune de popi
n\v\le[te `ntr-o catedral\: grecii au adus,
pentru tricentenar, moa[tele Sf`ntului Andrei.
Pe postul vecin, dou\ tinere rockeri]e lesbiene
explic\ cum au trebuit s\-[i dilueze show-ul,
fiindc\ publicul european e prea pudibond.
Varianta nediluat\ le arat\ a[ezate una peste
alta, frec`ndu-[i pubisurile [i miorl\ind `n
microfon… O scen\ nocturn\, tineri cu ca-
petele rase, saluturi naziste… Un serial ame-
rican, trei cretini, doi albi [i unul negru, `[i
spun abera]ii `ntret\iate de r`sete pre`nregis-
trate.“3 O replic\ bine me[te[ugit\ a lui
Makine, pus\ `n gura iubitei fran]uzoaice a
scriitorului rus roste[te un adev\r banal „Ai
17
BURSA C|R}ILOR
gre[it epoca, Ivan! Ast\zi omul preferat al
francezilor nu mai e poetul, ci fotbalistul!“
Dintr-o alt\ perspectiv\, poate c\ ar trebui s\
st\m lini[ti]i c\ci puterea de atrac]ie a Occi-
dentului a f\cut ca p\turile avute, clasa me-
die din Rusia s\ adopte toate modele hedo-
niste din Vest, fapt ce face greu de crezut c\
aceia[i tineri vor avea vreodat\ chef s\-[i dea
via]a `n aventuri militare riscante, imaginate
de strategii de mucava de la Kremlin, `n Ion Vianu, Amor intellectualis. Ro-
frunte cu Putin. manul unei educa]ii, Editura Polirom,
2010, Colec]ie: Fiction Ltd, 408 p.,
Folosindu-[i experien]a de via]\, scriito- Pre]: 39,95 lei
rul reflecteaz\ la soarta tragic\ a exilatului:
niciodat\ pe deplin integrat `n patria adop-
tiv\, e tot mai `nstr\inat de „Patria mama“,
incapabil s-o mai recunoasc\, s-o mai `n]e-
leag\. Exilatul `[i d\ seama c\ singura lume
acceptabil\ `n care poate tr\i este cea inte-
rioar\, lumea format\ din amintiri, tr\iri [i
regrete. {utov decide s\ se `ntoarc\ `n Fran]a
„~n avion, pentru prima dat\ `n via]\, are im-
presia c\ pleac\ de nic\ieri [i merge nic\ieri
sau, mai cur`nd, c\ face o c\l\torie f\r\ o
destina]ie adev\rat\. {i totu[i, niciodat\ nu a
sim]it at`t de intens c\ apar]ine unui p\m`nt
natal. Doar c\ aceast\ patrie nu coincide cu
un teritoriu, ci cu o epoc\.“4
F\r\ a aduce elemente de maxim\ nou-
tate, volumul lui Andrei Makine prilejuie]te
re`nt`lnirea cu teme esen]iale majore: „pre-
zentul este deformat de privirea noastr\, s`n-
tem `nfierb`nta]i de fugacitatea faptelor
noastre. Nu vedem liniile de for]\ dec`t mai
t`rziu [i, mai ales, vedem ivindu-se atunci
„Romanul unei educa]ii“, cum `l
destine singulare. Istoricii nu au chemarea
subintituleaz\ autorul, Amor intellec-
asta. Vorbesc despre Stalin, despre Chur-
tualis relateaz\ povestea unei maturi-
chill, despre Roosevelt, dar nu z\bovesc z\ri intelectuale [i sentimentale pe fun-
asupra unui soldat anonim, a unui om dalul unei epoci tulburi, cea a instau-
necunoscut. Evoc\ marile mi[c\ri de trupe, r\rii [i consolid\rii regimului comunist.
situa]ia fronturilor, dar destinul unui suflet Adolescen]a eroului `ndeosebi, cu ini-
singular le scap\ printre degete.“ Iar destinul ]ierile ei – primele experien]e erotice,
singular multiplicat de milioane de ori pro- c\ut\rile intelectuale, tensiunea dintre
duce istoria… spiritual [i trupesc –, prilejuie[te pagini
pe c`t de savuroase prin pitorescul lor,
1
Pag. 37
2 pe at`t de conving\toare prin franche]e.
Pag. 178
3
Pag. 79 La fel [i galeria portretelor zugr\vite:
4
Pag. 218 ale prietenilor dar [i ale discipolilor [i
apropia]ilor marelui T. (Tudor Vianu),
lega]i de acesta prin amor intellectualis
magistri. Treptat, istoria personal\ se
estompeaz\, pentru ca `n prim-plan s\
treac\ o alt\ poveste, dramatic\, despre
dispari]ia unei lumi [i a unei genera]ii...
Ion Vianu (n. 1934, Bucure[ti) a ur-
mat studii de filologie clasic\, iar ulte-
rior medicina. Dup\ ce a emigrat, `n
1977, a publicat `n str\in\tate articole [i
studii privind istoria [i filosofia psihia-
triei [i s-a distins ca unul dintre colabo-
ratorii constan]i ai postului de radio
Europa Liber\. Volume publicate: In-
troducere `n psihoterapie (1975), Stil [i
persoan\ (1975; volum distins cu
Premiul Uniunii Scriitorilor), Amintiri
`n dialog. Memorii (`n colaborare cu
Matei C\linescu, 1994; edi]ia a II-a re-
v\zut\ [i ad\ugit\, Polirom, 1997; edi-
]ia a III-a, Polirom, 2005), Paramnezii
(2005), Blestem [i Binecuv`ntare (2007),
Investiga]ii mateine (2008), Necredin-
ciosul (2008), Exerci]iu de sinceritate
(2009). A ini]iat ciclul de romane Arhiva
tr\d\rii [i a m`niei, din care a publicat
la Editura Polirom Caietele lui Ozias
(2004) [i Vasiliu, foi volante (2006).
iunie 2010
18
G`nduri despre „locuri“ [i „v`nt“
TETSUYA KAIDA
3. Anime [i manga
Otaku `n Japonia desemneaz\ diverse
categorii sociale...
Dincolo de individualism, dincolo de per-
sonalitate, japonezii au cu to]ii ceva `n
comun.
~n ultima vreme, m\ g`ndesc deseori la
concepte precum „dualitate“ sau „lume para-
lel\“, sau la imaginea pendulului care parc\
`ncearc\ tot timpul s\-[i g\seasc\ echilibrul
[i m\ folosesc de aceste idei [i imagini la
lucru `n crearea de concepte corporatiste noi.
Din punctul meu de vedere, cei care lucreaz\
la crearea de strategii corporatiste sau la
dezvoltarea de produse ar trebui s\ ia c`t mai
`n serios cu putin]\ aceste concepte.
Dar... s\ revenim la otaku. Otaku s`nt cei
care se confrunt\ `n mod direct cu dualitatea
uman\, cu dorin]a constant\ a sufletului de a-
[i g\si echilibrul, ba poate chiar [i cu senti-
mentul existen]ei `ntr-un timp paralel. Mai
simplu spus, [i noi am putea s\ fim otaku
at`ta vreme c`t ne-am obi[nui s\ ne baz\m
mai pu]in pe ra]iune [i-am tr\i l\s`ndu-ne
prad\ sentimetelor `n starea lor pur\, a[a cum
ne s`nt dictate de sim]uri. Am m\rturisit `ns\
de la bun `nceput c\ eu nu s`nt expert `n acest
domeniu, a[a c\-mi voi lua libertatea de-a re-
lata realitatea dup\ bunul meu plac...
Eu cred, a[adar, c\ at`t `n anime-uri, c`t [i
`n manga aceast\ dualitate, precum [i aceast\
lume paralel\ s`nt tratate `ntr-un mod extra-
ordinar, dar cu o involtur\ cople[itoare.
~n prezent\rile pe care le sus]in `n mediul
academic din lumea `ntreag\ m\ leg adesea
de anime-urile studiorilor Ghibli, precum [i
de desenele animate Walt Disney pentru a
compara cultura japonez\ cu lumea occiden-
tal\, iar modul `n care este tratat\ aceast\
dualitate este una dintre diferen]ele cele mai
u[or de remarcat.
Se spune c\ anime-urile produse de Stu-
diourile Ghibli s`nt reprezentative pentru `n-
treaga categorie de astfel de filme japoneze,
iar unul dintre cele mai cunoscute filme este
„C\l\toria lui Chihiro“. ~n acest anime,
scenariul `n sine este legat de lumea paralel\,
iar personajele care apar pe ecran s`nt re-
prezent\ri pure ale dualit\]ii.
Dubla personalitate [i dualitatea realit\]ii
se reg\sesc de-a lungul `ntregii pove[ti: a[a
cum afl\m pe parcursul filmului, vr\jitoarea
Yubaba („baba de la baie“) are o sor\ gea-
m\n\, dar complet opus\ la caracter, Haku
este at`t un dragon c`t [i un om, Okusare-gami
(„Spiritul ~mpu]iturii“) are at`t o latur\ de ca-
racter sf`nt, dumnezeiesc, c`t [i una simboli-
c\, care aminte[te de egoismul uman.
Unele lucruri ne duc cu g`ndul la otrava
adul]iei, iar altele la nevinov\]ia copil\riei,
noaptea pare s\ penduleze `ntre r\u [i pur
[.a.m.d.
De altfel, pendularea constant\ `ntre rea-
litatea sensibil\ [i aproape tangibil\, [i „}ara
Visurilor [i a Sufletelor Curate“, care se afl\
iunie 2010
TIMPUL
dincolo de imagina]ie, reprezint\ o caracte-
ristic\ a amine-urilor Ghibli.
Uit`ndu-ne la aceste capodopere ale fil-
mului japonez cu astfel de ochi, am putea
descoperi un al mod nou de a le aprecia, ca
un „gust“ ascuns pe care nu-l depistasem
p`n\ acum.
Ceea ce e foarte important, `ns\, este faptul
c\ acea „dualitate“ [i „dubla personalitate“ nu
s`nt chiar a[a u[or de remarcat cu ochiul liber
precum s-ar p\rea. Acestea se ascund `n
spatele unor „ambiguit\]i“ [i „deforme“-uri ce
constituie, clar, „spiritul de buc\tar“ f\r\ egal
al regizorului Hayao Miyayaki. D`nsul pro-
babil c\ nici m\car nu realizeaz\ acest lucru,
sau poate c\ doar deseneaz\ `ntr-un mod fi-
resc, a[a cum `l `ndeamn\ Natura.
Eu cred c\ oamenii au fost dintotdeauna
ni[te f\pturi pline de ambiguit\]i [i deziluzii,
de jum\t\]i de m\sur\, precum [i de renun]\ri
nedorite. Tocmai de aceea ei `ncerc\, parc\,
tot timpul s\-[i ascund\ aceste neajunsuri, s\
fug\ de ele, construind artificial legi, reguli,
regulamente [i alte ra]ionamente.
~n zilele noastre, aceste ra]ionamente ar-
tificiale, achizi]ionate, pline de contradic]ii,
se destram\ una dup\ alta. Toate acestea se
s`nt fragmente minuscule din Povestea Vie-
]ii, o poveste extrem de lung\, care `ncepe
odat\ cu Na[terea Universului [i `n care P\-
m`ntul [i societatea uman\ respir\ ne`ncetat,
`ncerc`nd, parc\, s\-[i reg\seasc\ forma [i
cursul firesc.
~n ultima vreme m\ `nt`lnesc adesea cu
domnul Miyazaki [i cu domnul Suzuki, pro-
duc\torul s\u, [i discut\m c`te-n lun\ [i-n
stele – de aceea mi-am luat libertatea de a
interpreta, `n felul meu, lumea Ghibli. Dac\
le-ar ajunge, `ns\, aceste r`nduri `n m`n\
d`n[ilor, sigur s-ar lua cu m`inile de cap
st`njeni]i, zic`nd:
– Nu, Dom’le, n-are cum s\ fie a[a!
Am discutat numai despre anime-uri, dar
[i `n benzile desenate manga se `nt`mpl\, de
fapt, cam acela[i lucru.
Pe plan mondial, una dintre cele mai cu-
noscute manga ale zilelor noastre este „Shonen
Jump“. Lumea paralel\ caracterizeaz\ [i
episoadele acesteia: „One Piece“, „Naruto“,
„Bleach“ etc.
Pira]ii [i oamenii de la ]\rm, b\iatul sincer
[i uria[ul, aventura [i prietenia, a[a cum s`nt
descrise `n „One Piece“...
Trupul uman [i chakra tibetan\, umanitatea
[i arta `ndur\rii, trecutul [i prezentul, a[a cum
apar `n „Naruto“...
T\r`mul omenirii [i t\r`mul zeilor mor]ii,
realitatea [i nihilismul, puterea normal\ [i
Kaida at Fashion Focus Chicago 2008
Fragmentarium japonez
puterea bankai, a[a cum s`nt descrise în
„Bleach“...
Apoi, descrierea acestor personaje [i a per-
sonalit\]ii lor este ]esut\ cu c`teva fire de dua-
litate [i dubl\ personalitate, permi]`nd, astfel,
de-a lungul scenariului, schimb\ri temporare
de `nf\]i[are [i redeveniri ulterioare care `l far-
mec\ [i-l ame]e[te pe cititor.
Mai bine spus, scriitorul de manga `nsu[i,
pus mai tot timpul pe farse, pare s\ aib\ o ezi-
tare, ini]iind, parc\, o negociere cu cititorul.
{i asta o fi, oare, vreo idee doar de-a mea?
~n fine, m\rturisesc sincer c\ [i mie `mi
vine în fiecare lun\ c`nd apare acest serial de
manga pofta de a-l citi.
Asfel, chiar [i un om at`t de ne-balansat ca
mine ajunge s\ se poate bucura de o via]\
paralel\.
Mai deun\zi am avut ocazia de a-l cunoa[-
te pe editorul [ef al revistei de manga „Shonen
Jump“ [i, din vorb\-n vorb\, am aflat c`teva
lucruri interesante. Mai presus de orice, `ns\,
a fost prima impresie. „Chiar \sta o fi editorul
[ef?“, m\ `ntrebam eu. Ar\ta de parc\ ar fi
venit de la un salon de pachinko sau de pe la
vreo curs\ de cai. Mi-au r\mas foarte bine `n-
tip\rite `n minte primele sale cuvinte: „dese-
natorilor \stora de manga nu le sta mintea
dec`t la datele p`n\ la care trebuie s\ predea
manuscrisele; n-au timp nici s\ ias\ pe strad\.
Majoritatea duc o via]\ banal\, st`nd mai toat\
ziua `n cas\ cu c`te o cutie de t\i]ei fier]i `n
bra], ca ni[te otaku.“
Mi-e [i ru[ine c`nd m\ g`ndesc c\, de[i nu
m-am mai v\zut cu domnul editor de atunci, `l
pomenesc acum cu a[a mare entuziasm...
S`nt convins, totu[i, c\ pe lumea asta mai
s`nt, `ns\, [i desenatori de manga care lucrea-
z\ [i mai agale, petrec`ndu-[i timpul mai lejer,
f\r\ s\ se g`ndeasc\ mereu doar la data termen
de predat manuscrisul.
Asta a[a, ca fapt divers...
***
{i acum, c\ tot veni vorba, permite]i-mi, v\
rog, s\ adaug c`teva cuvinte de `ncurajare [i
pentru iubitorii saloanelor cu jocuri de noroc
pachinko. Spre m`ndria japonezilor, aceste sa-
loane au ap\rut pentru prima dat\ `n lume la ei
acas\ [i s`nt, de fapt, un fel de mini-cazinouri.
~n mai pu]in de un metru p\trat, japonezii au
reu[it s\ `mbine distrac]ia cu senza]iile puter-
nice `n lupta cu norocul, beneficiind de pro-
gresul tehnologic rapid pentru a `nnoi conti-
nuu con]inutul jocurilor. Din p\cate, eu ne-
fiind mare expert `n jocuri de noroc, nu v\ pot
relata `n detaliu exact ce [i cum se `nt`mpl\
aici.
Ponio on the shore
~mi aduc aminte, `ns\, de un episod cam de
vreo zece ani `n urm\, c`nd m\ apucasem s\-
mi construiesc casa unde locuiesc acum.
Am cerut ajutorul unor t`mplari din Japo-
nia, care lucrau cu materiale importate din
Canada, [i care s-au ocupat de construc]ia `n
sine a casei. Timp de vreo dou\ s\pt\m`ni,
`ns\, ne-au venit `n ajutor [i al]i doi t`mplari
din Canada, care s-au ocupat, `n principiu, de
interiorul construc]iei.
~n timpul liber, i-am dus pe cei doi cana-
dieni pe la b\i publice, restaurante japoneze
[i, cu o oare[icare ezitare `n suflet, i-am dus [i
la un salon pachinko.
– Vai! Uuuu! Parc-am fi `ntr-un mic Las
Vegas! Minunat!...
Spre marea mea surpriz\, cei doi t`mplari
de origine din Vancouver nu-[i mai puteau as-
cunde emo]ia, bucur`ndu-se ca doi copii `n
fa]a jocurilor de noroc.
{i atunci m-am `ntrebat eu `n sinea mea,
oare cum ar fi dac\ am duce c`teva saloane
pachinko chiar [i `n Las Vegas?...
***
Mai deun\zi, am vizitat ora[ul Kyoto, unde
nu mai fusesem de mult\ vreme... Aici se afl\
un muzeu complet dedicat benzilor desenate
manga, pe care, vizit`ndu-l, am avut impresia
c\ m\ `ntorc `n anii copil\riei. ~ncerc`nd, par-
c\, s\-[i surprind\ vizitatorii [i prin `nf\]i[are,
cl\direa acestui muzeu arat\ exact ca o [coal\
primar\ de pe vremuri, adus\ [i reasamblat\
aici pentru a ne aduce aminte de imaginea
acelor [coli. O idee foarte reu[it\...
Cu prima ocazie c`nd ve]i ajunge prin
Japonia, v-a[ invita s\ vizita]i [i acest muzeu.
~n compara]ie cu alte locuri, s`nt sigur c\ v\
va oferi un alt fel de impresie de neuitat...
***
Mii de mul]umiri, vou\, desenatorilor de
manga [i produc\torilor de anime-uri!
V\ rog insistent s\ hoin\ri]i `n continuare
prin lumile dualit\]ii, trialit\]ii, [i s\ ne purta]i
[i pe noi pe aripile voastre prin aceste melea-
guri de neuitat!
***
C`nd le-am povestit unor fete de vreo do-
u\zeci de ani despre lucrurile acestea, primul
lucru pe care mi l-au spus a fost, „Kaida-san,
dar despre Eva nu scrie]i nimic?“
„Ce-o mai fi [i asta?“, m\ g`ndeam eu `n
sinea mea, dar mi-am dat apoi imediat seama
ca era vorba de Evangelion – o alt\ epopee a
anime-urilor japoneze. Mmm... P-asta o
uitasem...
Nu e niciodat\ prea t`rziu s\ recapitul\m...
Spirited away
www.timpul.ro
Est-Vest TIMPUL
Jurnalul unui psihopat
– Fragment –
VENEDIKT EROFEEV
(1938-1990) este un scriitor rus cu o biografie
deosebit\ („soart\ necunoscut\“, cum scriau
despre el criticii sovietici). De[i – ca [i V`so]ki –
n-a debutat editorial `n patria sa, Rusia, `n timpul
vie]ii, scrierile sale – ca [i cele ale lui V`so]ki – au
fost editate `n str\in\tate, au circulat `n samizdat [i
au avut un succes comparabil cu cel al lui V`so]ki,
doar c\, totu[i, doar printre cunosc\tori, Erofeev
scriind proz\, jurnal [i dramaturgie, nu poeme,
care pot fi c`ntate, ca `n cazul lui V`so]ki. Cel mai
cunoscut text al s\u este, „Moscova-Petu[ki“, dar
Erofeev a mai scris dramaturgie [i un jurnal la care
]inea foarte mult, jurnal tradus `n rom=ne[te [i care
va ap\rea `n cel mai scurt timp la editura bucu-
re[tean\ ART.
M\ atr\gea, f\ceam AGITA}IE pentru
6 decembrie Burta Ei!
Ea, doar ea m-a salvat...
He-he, prrogrrres, a[ spune! Ea ]ipa diminea]a (doar v\ aminti]i cum
Un progrrres complimentar! ]ipa?.. Nu v\ aminti]i?.. Ei, nu trebuie s\ v\
ru[ina]i... Tiu-tiu-tiu-tiu...):
6 octombrie: Trezzzzzi-rea!
„Nem-m-mmernicul!“ – cu o fa]\ de co[- Trezzzzzi-]iiiiii-l!
mar a primului om care a fluierat vreodat\, Tre...
cu o expresie a unui om total pierdut, ex- ...Ua! u-a! uaa!
presie care poate fi observat\ lejer chiar [i pe
`ntuneric... 9 decembrie
9 noiembrie:
„Ticccc\-lossssul!“ – mai limit`nd posibi- O-o-o! Doar ultima le [i trebuia acestor
lit\]ile pantomimei [i cu un tremur `n voce... animale bete…
27 noiembrie: Au `nceput s\ vorbeasc\ to]i `n acela[i
„Cretinul!“ – cu o `ntoarcere tradi]ional\ timp…
`n pozi]ia vertical\, cu un oftat sup\rat, por- – E-errica! Un singur cuv`nt m\ impune
nind spre ie[ire... s\ r`g`i mii de blesteme la adresa… hm…
6 decembrie: hm… hm…
Simplu [i laconic: „M`r[avul!“ – belind – O-o-o-o!.. ]ine]i-m\… altfel `ntr-o clipit\
ochii de furie [i tupil`ndu-se `n pat, f\r\ nici familia gurist\, care a `ndr\znit s\ pronun]e
o aluzie la ardere... acest cuv`nt josnic `ntr-o societate aleas\, va
aduce pierderi numeroase!..
– Domnilor! Iar eu, printre altele, am in-
7 decembrie ten]ii foarte serioase s\ studiez etica p`n\ la
cele mai mici detalii, pentru ca s\ m\ feresc
Iar eu, totu[i, a[ muri cu pl\cere.
de urm\rile `nt`mpl\toare ale legilor ei…
– Eh, domnilor, de ce trebuie s\ discut\m
8 decembrie despre chestii at`t de nepl\cute! Pe mine per-
sonal m\ chinuie[te o `ntrebare deosebit de
Ua-a! Uaaa-a!
curioas\… iat\ c\ au trecut deja 50 de ani de
Sar, d\n]uiesc...
c`nd s-au stins sunetele care au `nso]it na[te-
{i toarn\, toarn\...
rea mea!.. Am tr\it jum\tate de secol! Am
{i-i evit\ pe inferiori...
tr\it `n timpul a 11 mini[tri din ministerul de
De parc\ le-ar fi interzis Engels!
interne [i 27 de revolu]ii… – iar eu `nc\ mai
Iar pe l`ng\ Abajur se strecoar\ mult a[-
insist s\ r\spund la `ntrebarea la care ar
teptatul, casc\ gura [i parc\ se m`ndre[te c\ r\spunde pe loc orice elev; faza e c\ eu nu
limba sa ar fi schimbat\ cu chelia lui v\d o deosebire principial\ `ntre satisfacerea
Russo... pl\cerii sexuale [i a nevoilor fiziologice…
S`nt furios... (pe bune? – ce haios sun\ – Ce paralel\ de co[mar, a[ zice…
asta – s`nt furios!). Eh, p\i nu, chiar s`nt – Hm, tinere, `mi pare sincer r\u c\ un co-
foarte lini[tit... doar [i p\rul e foarte lini[tit, lec]ionar al celor mai noi adev\ruri nu poate
de ce ar trebui s\-mi fac eu griji... s\ `n]eleag\ c\ desc\rcarea de secre]iile
~ntr-adev\r, Ele d\n]uiesc... sexuale nu e nimic altceva dec`t o desc\rcare
Eu oricum m-am angajat, iar muzica face fiziologic\… [i pe lumea asta sexul a deve-
doar impresie! nit un chin al fiin]ei civilizate cu vezica uri-
Nu, mie nici m\car nu mi-ar fi venit `n nar\ umplut\, care a nimerit `ntr-un hotel mi-
cap aceast\ Idee Cretin\ (p\i, g`ndi]i-v\ [i nunat [i foarte populat, care a cunoscut un
voi, – M-am angajat! Ptiu!), dar fizionomia veceu fermec\tor, dar care nu poate s\-[i
de abajur a trezit b\nuial\... verse `n el con]inutul m\runtaielor lui!..
{i asta e cel mai important: tr\s\turile fe- – Dumnezeule! Femeia – un closet cu
]ei incredibil de Corecte `l f\ceau s\ semene sentimente.
cu un buldog [i erau armonioase: Capodo- – He-he-he! Iar feti]ele de [ase ani s`nt
pere {i Deschiz`nd Turbat Picioarele! ~n- scuip\toare confortabile!..
cepe! ~ncepe! – Lirica este rodul suferin]elor omului
Dar nici m\car eu nu [tiam cu Ce s\ `n- care nu [tie unde s\ se cace.
cep, totu[i... (Iar voi `n[iv\! H`-h`!). – Ha-ha-ha-ha!
Eu citam ca un turbat... – Da, da… ~n orice caz, nu v\d nimic
Aruncam masiv de pe mine Manechine... `n\l]\tor `n atrac]ia sexual\! Personal, am
{i nu uitam c\ bunul sim] Aproape c\ e mult mai mare pl\cere c`nd stau pe closet,
inofensiv... dup\ o m`ncare hr\nitoare, dec`t un act se-
{i m-am hot\r`t... xual [i m`ng`ierile celei mai tr\snet iubite,
www.timpul.ro
drrrracu’ s-o ia! Nnnnu, domnilor, mai bine
s\ te caci `n closet [i s\ te ocupi cu onanis-
mul dec`t s\ fii posedat de obiectul dorin]ei
turbate, care te arunc\ pe loc la p\m`nt…
He-he…
– Vai, Doamne! Oare chiar nu se poate
f\r\ destr\b\l\ri sexuale!? Pe mine m\ face
s\ spun un singur cuv`nt – „onanism“!
– Iar eu consider c\ respingerea onanis-
mului `nseamn\ o fric\ sentimental\, da, da,
fric\ sentimental\… ~n cel mai bun caz e
vorba de o invazie a intelectului `n lumea de
neatins [i, a[ spune, chiar sf`nt\ a emo]iilor!..
– Vai, ce Tic\los Finu] s`nte]i, serios: per-
sonal, scuza]i de lips\ de modestie, suf\r
acut de intelectualitatea emo]iilor mele, dar,
trebuie s\ recunosc cu c\r]ile pe fa]\ c\ eseul
profesorului Richter mi-a alungat pofta de
c\utare a celor mai noi metode de mas-
turbare…
– Ah, [i presa asta! Mie astfel de artico-
la[e, din contra, `mi m\resc pofta de destr\-
b\lare; `n orice caz, [oferul care a violat
feti]a de [ase ani a fost aproape jum\tate de
or\ idolul meu.
– Printre altele, [i eu l-am invidiat pe
idolul dumitale… [i eu pot s\ v\ las masc\
cu adev\rul care m-a `nseninat `n „procesul“
invidierii – „un om bogat spiritual e atras de
pl\ceri care nu aduc pl\cere oponentului, de
la care ob]ine el pl\cerea“…
– O feti]\ de [ase ani – oponent!.. Hm…
– {i adev\rul v-a ajutat s\ v\ convinge]i
de bog\]ia lumii dumitale interioare?
– ~nceta]i s\ fi]i r\ut\cios, tinere!.. [i nu
mai considera]i erudi]ia un argument al bo-
g\]iei spirituale… dumitale posezi arta imi-
ta]iei scepticismului `ntunecat [i a jignirii
universale – [i cu toate acestea s`nte]i in-
credibil de lipsit de suflet!!.
– Eh, ce p\trundere ad`nc\ `n tainele
psihologiei mele, a[ zice!
– Psihologie! … la dumitale!!. Hm…
– Apropo de psihologie! Domnilor, oare
n-a]i `nt`lnit tipul de oameni care fug special
de fericire [i care se condamn\ la suferin]\,
pentru care ideea c\ doar ac]iunile lui con-
trolate l-au transformat `ntr-un suferind [i c\
ar fi fost fericit dac\ nu s-ar fi lipsit de feri-
cire inten]ionat; – asta `i transmite o mul]u-
mire aproape fiziologic\!..
– Asta e, cum s\ spun, prostitu]ie mi-
lostiv\!
– Masturbarea str\daniilor! Ha-ha!
– {i, `n afar\ de asta, oare n-a]i observat,
domnilor, c\ nu trebuie s\ fii deloc un psiho-
log fin pentru a avea reputa]ie de… Doar nu
trebuie s\ te dep\rtezi de domeniul psiholo-
giei bolnave [i s\ te referi la cei echilibra]i
din punct de vedere psihic…
– O-o-o!
– Instabilitatea psihic\ – visul meu! – [i,
trebuie s\ recunosc, – `n vis deja s`nt nebun!
Ah, nici m\car nu [ti]i ce e insomnia vise-
lor… vise excitate de insomnie…
– Dumnezeule! Ce platitudine – s\ te f\-
le[ti cu speran]ele tale! Eu `nc\ din copil\rie
ur\sc sincer vis\torii!.. Visele-s desconside-
rare fa]\ de amintiri!..
– Eh! ~n aceast\ situa]ie ar trebui s\ m\
admira]i! Pentru dumitale eu `s un Cretin
Ordinar, pentru c\ `ntr-un fel eu s`nt unic…
S-ar putea ca eu s\ fiu unicul om care tr\ie[te
exclusiv din amintiri… [i, `ndr\znesc s\ v\
asigur c\ s`nt unica fiin]\ civilizat\ cu dou\
picioare care caut\ cu `nfrigurare printre
amintirile sale m\car o amintire pl\cut\…
– Iar pe mine, domnilor, toat\ via]a m\
chinuie mediocritatea… U-u-uh! De c`te ori
am trimis blesteme pe adresa Celui de Sus [i
„Excep]ii ale legii mo[tenirii“!.. Am satisf\-
cut cu nesa] dorin]ele femeilor de moravuri
u[oare [i nu m-am infectat cu triper! M-am
19
lovit turbat de zidul Kremlinului [i n-am
reu[it s\ storc nici m\car o pic\tur\ de g`n-
dire s\n\toas\! ~n decursul a trei zile [i nop]i
f\r\ pauz\ mi-am terorizat urechile cu ritmu-
rile seci ale versurilor lui Pasternak [i cu
imnul na]ional al Etiopiei, dar, cum vede]i,
nu mi-am ie[it din min]i!.. Eh, domnilor, eu
am pl`ns ca un copil! Am blestemat t\ria
pulii mele, a frun]ii [i a nervilor mei [i per-
fidia lumii…
– Dumnezeule! Ce perverse s`nt toate
astea!
…………………………………………
To]i au amu]it de-odat\.
{i atunci a trebuit s\ m\ uit aproape cu
admira]ie la tic\losul care jubila f\]i[.
De[i toate cele spuse de mine impun res-
pect sau aprobare, cum dori]i dumneavoastr\.
19 decembrie
Vai, Valerik, oare are vreun rost s\-i cer]i
pe ace[ti tinerei?!
Fie, las\-l pe Leonid Mihailov s\ `ncerce
s\-[i demonstreze logic dreptul de a-i numi
cretini pe to]i cei str\ini de civiliza]ia
interna]ional\!..
Fie ca Vladimir Skorodenko, scr`[nind
din din]i, s\ scoat\ `n eviden]\ cu orice oca-
zie originile sale asiatice [i s\ demonstreze
c\ cravatele cu linii de zebr\ s`nt mai
igienice!..
Fie ca Vladimir Muraviev s\-[i `ntoarc\
fizionomia sa deprimat\ spre cl\direa Co-
mitetului Mini[trilor [i s\-[i fluture de multe
ori pumnule]ul s\u gr\su] [i s\-[i etaleze
erudi]ia sa impun\toare, care, printre altele,
`i permite s\ se `mbete cu mrejele intui]iei [i
cu o durere zilnic\ `n t`mple!..
Scuip\ pe ei, Valerik!
Uime[te Universul cu picanteria „Ptiu!“-
ului t\u!
Trimite-l dracului [i pe Pranas Ia]kevi-
cius, doar el demult a castrat Cosmosul [i
acum `ncearc\ f\r\ succes s\-l aga]e pe post
de Eunuc principal `n haremul Ideilor lui
inimaginabile!..
Eh, Valerik, nu te istovi cu ~ndoieli!
Pur [i simplu nu aprecia]i la justa valoare
carisma Victorilor!
C\ci Victor Dereaghin, `n compara]ie cu
Pranas Ia]kevicius, respect\ foarte tare Cos-
mosul, asta pentru a respinge zvonurile des-
pre castrarea lui resping\toare!.. Apoi, s-o
spunem direct, pe fa]\, el nu are nevoie nici
de Eunuc, iar asta din lipsa Haremului...
Iar pe Victor Sibireakov nu-l sperie nici
m\car iubirea disperat\ pentru Adev\r [i
Dreptate... (vai, Adev\rul [i Dreptatea s`nt
prea reci cu el, El nici m\car nu `ndr\zne[te
s\ fie gelos pe ea pentru Anastas!) – Dar Lui
`i face pl\cere imens\, `i face o pl\cere
aproape fiziologic\ faptul c\ al\turi de el s`nt
Alexandra Terentieva [i Loialitatea Pur\!..
Eh, Valerik, tu e[ti at`t de t`n\r!..
Lipe[te-te, deci, cu iubire str`ns\ fa]\ de
Vladimir Kataev! C\ci el din respect fa]\ de
Starea Destoiniciei Umane respinge leg\-
turile p\c\toase cu Degenera]ia sl\bit\ [i,
polemiz`nd cu Goethe [i Rozenbaum, consi-
der\ privirea flegmatic\ a cochetei Sor]i [i a
Formei Focului de P\r ca sputnici ai geniului
veritabil!..
Apoi oare merit\, Valerik, s\ te pl`ngi pe
faptul c\ Ideea Ve[nic\ e mereu gravid\?
C\ci al\turi de tine, dezgolindu-[i Substan]a
[i Esen]a, ar\ cu `ncredere pe brazda vie]ii
Leonid Samoseiko – [i vou\ v\ z`mbesc cu
sub`n]eles tinerelele Perspective!!.
Eh, z`mbe[te [i tu, Valerik!
(Traducere din limba rus\
de Mihail Vakulovski)
iunie 2010
20
RAME
Scrisoare lui Mircea
LIVIU FRANGA
Provin dintr-o familie `n care, copil fiind
prin anii ’50 [i ’60, apoi adolescent spre mij-
locul anilor ’70, tata nu punea banii din sala-
riu `mpreun\ cu mama, care-i c`[tiga din ace-
ea[i surs\ bugetar\. Ea-i folosea pe-ai ei ca
s\-l creasc\ pe singurul copil, el s\-[i cumpere
c\r]i, foarte rar haine, [i s\-[i achite relativ
con[tiincios partea personal\ din utilit\]ile
comune.
Au plecat f\r\ `ntoarcere, pentru prima
oar\ aproape ]in`ndu-se de m`n\, `n acela[i an
al bimileniului. Dac\ ar fi supravie]uit acestui
ultim deceniu, p`n\ `n anul de gra]ie `n care ne
afl\m, sigur [i-ar fi dat obolul. Adunate [i ne-
mic[orate de procentul fatidic de 15%, pensiile
lor abia dac\ treceau de salariul cel mai mic
admis, azi, oficial, pe economie.
C`t despre mine, mi-a z`mbit norocul tine-
re]ii cu singurul cumnat pe care l-am avut,
p`n\ `n 1991, plecat apoi [i el `n aceea[i ire-
versibil\ c\l\torie, `nceput\, `ns\, la 41 de ani.
DETECTOR
Ridendo castigat mores...
„C\ ulterior limba rom=n\ a `nceput s\ se
degradeze `n alte feluri (vezi spre exemplu
trivializarea [i agramatismul ce fac ast\zi
ravagii `n mass media), c\ au ap\rut alte
limbaje de lemn `n diverse domenii publice
este adev\rat, dar oricum individul are acum
libertatea de a se disocia de aceste tendin]e.“
(Radu Surdulescu, Retrospec]ii. Rom=nia.
Interviu consemnat de Camil Carda[, `n
„Timpul“, aprilie 2010, p. 12)
Ridendo castigat mores... mores male
loquendi – ad\ug\m noi.
„R`z`nd“ (circula un adagiu poetic latin
imperial) „biciuie[te el“ (adic\ poetul) „n\ra-
vurile...“, inclusiv – ad\ug\m, deci, noi –
„...n\ravul de a vorbi gre[it“, printre at`tea
alte rele obiceiuri [i practici, mai vechi, mai
recente.
Mul]i se simt lua]i [i du[i de val, zi-
c`nd(u-[i): „Vorbim cum vorbesc ([i) cei-
lal]i.“ E cazul cel mai fericit, c`nd utilizatorii
limbii noastre par a-[i da seama c\ nu vorbesc
corect [i cum trebuie, c\ e ceva r\u `n aceast\
vorbire a lor, pe care, dac\ ar mai fi la [coal\,
profesorul de limba rom=n\ ar taxa-o prin
sc\derea notei la materia lui, cel pu]in.
Dar cei mai mul]i r\m`n perfect senini [i
atunci c`nd rostesc abera]ii s\ le zicem gra-
maticale, [i (imediat) dup\ aceea, c`nd ar
putea m\car s\ le/ se corecteze singuri, dac\
nu s\ `ngaime o scuz\. Senin\tatea lor nu are
margini. Aproape inocent\, at`t e de incon-
[tient\. Cei mai mul]i mai repede `[i dau sea-
ma c\ s-au r\t\cit `n p\dure sau pe str\zi ne-
cunoscute dec`t c\ au f\cut o gre[eal\ de
limb\ rom=n\.
Cine s`nt ace[ti „cei mai mul]i“?
Mai `nt`i, oamenii de peste tot, pe care `i
`nt`lne[ti [i `n magazine, [i la ghi[ee, [i pe
strad\, [i `n parcuri, gr\dini, terase, la bise-
ric\, la spectacole, `n toate locurile publice
iunie 2010
TIMPUL
Toate lipsurile b\ne[ti le-am putut umple nu
cu pensionarii mei p\rin]i sau socri, ci, bine-
`n]eles, cu Paul celibatarul, care ignora com-
plet, [i nu doar fa]\ de noi, ideea, benefic [i
profund capitalist\, de dob`nd\ la `mprumut.
Eu s`nt un om de st`nga. Organic, tempera-
mental [i vizionar adept al echilibrului [i al
mediet\]ii clasice, detest firesc orice extrem\.
Inclusiv pe cea din partea st`ng\, pe care am
tr\it-o, con[tient [i incon[tient, fix 34 de ani.
Nu voi crede, prin urmare, niciodat\ c\ statul
nu trebuie s\ aib\ nici o treab\ cu individul, c\
fiecare cet\]ean se descurc\ dup\ cum poate –
chestiunea cu „norocul“ [i „destinul“ fiind
strict personale –, c\ statul, ca institu]ie [i me-
canism global, nu are (cum s\ aib\) sentimen-
te [i, `n sf`r[it, c\, atunci c`nd e vorba de inte-
resele supreme (ale statului, fire[te), cele indi-
viduale [i chiar [i cele colective le cedeaz\
f\r\ discu]ie `nt`ietatea.
Ca o persoan\ cu convingeri profund so-
ciale, dar [i ca un cre[tin la fel de convins, voi
crede `ntotdeauna c\, dimpotriv\, via]a real\ [i
concret\ a individului, a persoanei, de aici a
colectivit\]ii, ca entitate sumativ\ vie [i vizi-
bil\, trebuie puse, de c\tre oricare dintre gu-
vernan]ii democratic perinda]i la putere, mai
presus de orice.
Lumea de azi, a performan]ei – cum zici –
[i, adaug, a concuren]ei, acerbe [i f\r\ mil\, nu
trebuie s\ ajung\ s\ `l zdrobeasc\ pe individ.
~n numele c\rui drept, vidat complet de orice
posibile [i imaginabile la noi, indiferent de
formele de relief [i de clim\.
Apoi, cei care se intereseaz\ de to]i ace[ti
oameni (ad\ug`ndu-li-se [i cei din peisajul
domestico-familial) [i care vorbesc/scriu `n
presa curent\, tip\rit\, plus `n cea audio-vi-
deo: `ntr-un cuv`nt, `n mass media, adic\ `n
mijloacele de comunicare `n mas\ (TV, radio,
Internet, materiale publicitare etc.).
Nu putem omite, vai – pare foarte greu de
crezut!... –, nici personalit\]ile publice, mai
mult ori mai pu]in marcante: de la oameni po-
litici [i de stat, continu`nd cu conduc\torii sau
reprezentan]ii unor institu]ii, organiza]ii, `n-
treprinderi, foruri etc., p`n\ la remarcabili,
unii reputa]i, oameni de cultur\, [tiin]\, teh-
nic\ [.a.m.d. Gre[elile de limb\ lovesc, pre-
cum pallida mors hora]ian\, [i palate, [i
bordeie.
Faptul c\ omul de pe strad\ – ca s\ folo-
sesc denumirea cea mai generic\ posibil –
gre[e[te `n materie de limb\ rom=n\ mi se
arat\, totu[i, at`t de u[or de `n]eles, `nc`t `mi
pare un fenomen aproape natural.
Gre[elile de exprimare ale persoanelor
care lucreaz\ `n media [i, cu at`t mai mult, ale
celor din ultima categorie de mai sus nu su-
fer\, `n schimb, nici o scuz\ [i nu pot accepta
nici o `n]elegere din partea noastr\. Acei oa-
meni nu ar trebui s\ se trezeasc\ vorbind (sau,
mai r\u: scriind), ci s\ reflecteze `nainte de a
comunica: s\-[i caute cuvintele, cum se spu-
nea `nainte. Desigur, nu la `nt`mplare, ci po-
trivindu-le `n a[a fel, `nc`t s\ exprime cel mai
bine [i cel mai corect ideea pe care persoana
inten]ioneaz\ s\ o comunice. Ideea dac\ e
clar\, `n minte dac\ ai bine fixat tot ce vrei s\
spui, cuvintele vor veni de la sine, vorbirea
va fi limpede, ne`mpleticit\, pl\cut\ [i f\r\
gre[eli. Rem tene, uerba sequentur, spuneau
(din nou!) venerabilii no[tri str\mo[i, dasc\li
de latin\ din fire[ti necesit\]i: „Ajunge s\
reminiscen]\ etic\, guvernan]ii de la noi, `n
loc s\ se interpun\ `ntre t\v\lugul financiar [i
masa de indivizi pe care teoretic `i reprezint\,
apas\ [i mai tare pe spin\rile deja `ncovoiate,
sus]in`nd, `n declara]ii publice, c\ sacrificiul
colectiv, oricum temporar `n viziunea lor, nu
are, `n situa]ia noastr\, alternativ\?
Nu lua [i buc\]ica de la gura s\racului, sun\
o vorb\ `n]eleapt\ rom=neasc\ din vechime.
A[a crezi [i tu, Mircea, a[a ai scris [i tu. Dar,
oare, te-ai `ntrebat de ce s-a ales tocmai calea
asta, a sacrific\rii celor mul]i, [i nu a celor pu-
]ini [i (fenomenal de) boga]i? Ar fi fost o dis-
criminare? Inechitatea social\ flagrant\ este
prin ea `ns\[i o discriminare! A[a c\, s\ nu mai
aducem vorba de discrimin\ri! Logica ele-
mentar\ [i a bunului sim] ne `mping s\ credem
c\ `nceputul sacrificiului b\nesc trebuia [i tre-
buie s\-l fac\ – precum s-a `nt`mplat peste tot
`n Europa civilizat\ etic [i financiar – aparatul
administrativ central [i institu]iile aferente:
pre[edin]ia cu toat\ administra]ia ei, parla-
mentul [i uria[ul lui aparat administrativ, gu-
vernul `n totalitate, ministerele, fiecare `n parte,
secretariatele [i direc]iile din ministere, apoi
diversele mari companii cu capital de stat [i
regii a[a-zis autonome (de fapt, finan]ate tot
de stat), la fel [i supranumeroasele [i supra-
aglomeratele agen]ii guvernamentale, nu toc-
mai... pensionarii [i bugetarii de r`nd! S\-]i
amintesc o alt\ vorb\ `n]eleapt\ rom=neasc\,
amar\ `ns\ ca [i via]a care a n\scut-o, vorb\ ce
st\p`ne[ti subiectul, cuvintele vor veni atunci
singure.“
~n rubrica noastr\, tocmai de aceea nu-
mit\ Detector, vom `ncerca s\ ... „detect\m“
erori de limb\ rom=n\ at`t la nivelul orali-
t\]ii, c`t [i la acela al variantei scrise. Nu mai
putem r\m`ne pasivi, precum institutul aca-
demic de specialitate, `n fa]a gre[elilor, de
regul\ grave [i numeroase `n ultima vreme,
de limb\ rom=n\ [i, mai ales, `n fa]a proli-
fer\rii lor, sc\pate de sub orice control, de
sub orice, fie [i timid\, `ncercare de blocare/
stopare a cangren\rii limbii.
Vitraliu
zice a[a: Pe[tele de la cap se `mpute; dar de
la coad\ se taie.
... [i, b\nuiesc, te-ai mai `ntrebat: oare [i de
ce nu pl\te[te nimeni pentru dezastrul `n care
am ajuns `n prezent? A disp\rut complet `n
Rom=nia postcomunist\ ideea de responsabi-
litate public\, individual\ sau de grup, pentru
faptele comise? Cum – m\ [i te `ntreb – de nu
pot fi tra[i la r\spundere tocmai cei care au
adus ]ara `n „groapa de acum“ (s`nt vorbele
tale)? Nu e, crede-m\, nici o urm\ de retorism
`n aceast\ sincer indignat\ `ntrebare.
Te felicit pentru credin]a ta, m\rturisit\, `n
statul drept social. ~n care legea, [i nu persoa-
na ori clica, guverneaz\. Numai `ntr-un astfel
de stat, `mi permit s\ te completez, poate exis-
ta democra]ie adev\rat\. Adic\ libertate. Ai,
`ns\, grij\ la vehicularea ideii de verificare a
averilor uria[e. Statul [i ideologia pr\bu[ite `n
decembrie ’89 ne-au dat deja cel mai r\u e-
xemplu `n aceast\ privin]\. De la controlul
statului la abuz, `ntr-o ]ar\ `n care, dup\ 20 de
ani de exerci]iu politic postcomunist, prin legi
[i ordonan]e [i ordine se comit `ngr\diri grave
ale libert\]ii [i `nc\lc\ri ale drepturilor civice
fundamentale, democra]ia poate oric`nd, la
orice pas, aluneca `n pr\pastia tiraniei.
Drag\ Mircea, de c`nd ne-am cunoscut – pe
vremea aceea t\iai aerul cu diamante al le-
vantului carpatin – [i p`n\ `n clipa de fa]\, ai
str\lucit [i str\luce[ti cu adev\rat orbitor. E[ti
cel mai clasic dintre postmoderni. Fii [i cel
mai uman dintre scriitori.
Nu adulmec gre[elile (nici m\car de lim-
b\...). Pur [i simplu, ele dau peste mine, peste
noi. ~ncep`nd cu num\rul viitor, voi publica,
respect`nd o ordine doar cronologic\, mostre
din suferin]ele limbii rom=ne de azi. Cu indi-
carea, pe c`t posibil exact\, a surselor. {i cu
unele firave explica]ii. Acolo unde se impun,
pentru ca nu cumva, prin nel\murire, r\nile
limbii s\ o infecteze [i s\ ajungem s\ nu mai
putem face deosebirea `ntre ceea ce e corect
[i ceea ce e gre[it complet `n vorbirea/scrierea
noastr\ cea de toate zilele.
Liviu Franga
www.timpul.ro
Vitraliu
Jurnalul unui ludic
nevindecabil...
BOGDAN ULMU
Din colec]ia mea de titluri ]\c\nite din zia-
re, aleg pentru tine, cititorule, [i azi, c`teva:
O capr\ a fost arestat\ pentru furt de au-
tomobil (asta `n Nigeria; iar capra era b\nuit\
c\ e un [aman care s-a …zoomorfizat, s\ sca-
pe de pedeaps\; oricum, n-a fost condamnat\
– n-avea nimic de [aman, `n atitudine; dar
nici eliberat\ – c\ nu putea dovedi c\ nu-i
[aman…); O pisic\ s-a n\scut cu [apte urechi
(nu e chiar senza]ional! C`nd ai nou\ vie]i,
cum au m`]ele norocoase, `]i po]i permite [i
[apte urechi!); Se m\rit\ Elton John (era [i
timpul! mi-era team\ c\ o s\ moar\ fat\ b\-
tr`n\!); Tenor acuzat de rele tratamente (ce s\
zic, baritonii or fi mai breji! S\ nu mai vor-
bim de ba[i...); Cursuri intensive de aplauze
(ideea nu-i rea, dar trebuie precizat: pentru
arti[ti, ori lideri politici? Uneori, primii chiar
merit\...)...
¤ Chiar [i abstinen]ii trebuie s\ recunoasc\
Un citat nostim, dar nu mai [tiu din cine:
„Dac\ femeia ar fi util\, [i Dumnezeu ar
avea una!“.
¤ Un dramaturg, mult jucat [i bine retribuit
~ntr-una din c\r]ile pe care o discut cu stu-
den]ii, am g\sit un citat care m-a f\cut s\ m\
`mbujorez: de ru[ine [i de r`s. El apar]ine unui
BURSA C|R}ILOR
Florin Toma, Ora[ul jum\t\]ilor de `nger,
Editura Cartea Rom=neasc\, 2010, Colec]ie:
Proz\, 312 p., Pre]: 32,95 lei
Un ora[ `n care frica este pururi treaz\, iar
locuitorii lui tr\iesc dup\ indica]ii [i norme
precise, `ncontinuu amintite, spre a se evita
gre[eala. O a[ezare cu automatisme dramati-
ce, sufocante, construit\ pentru a opresa [i a
zdrobi fiin]a. Este povestea unei societ\]i te-
rifiante, anchilozat\ `ntr-o stratificare social\
inflexibil\ ce transform\ defectele `n reguli
de func]ionare. Un narator neobosit bascu-
leaz\ mecanica tragic\ implacabil\ [i o con-
trapune rememor\rii unor s\rb\tori fabuloa-
se din s`nul familiei sale, c`nd fic]iunea bale-
iaz\ nea[teptat, `ntre comic [i sarcastic sau
`ntre parodie [i fabul\.
Altminteri, `ns\ triada mam\-so]ie-fiic\
reprezint\ singurul motiv pentru care nara-
torul tr\ie[te. ~n rest, visul e calea de a trans-
cende o lume avortat\.
„Florin Toma, (...) unul dintre cei mai im-
portan]i stili[ti ai prozei rom=ne[ti actuale.
Scriitorul are un acut sim] al limbii, el g\se[-
te mereu cuvintele cele mai potrivite, inter-
ven]iile sale la nivelul „semnificatului“ s`nt
f\cute cu deplin\ naturale]e [i cu superiori-
tatea unui om care [tie, `n orice moment, c`t
de mare este soliditatea terenului aflat sub
el.“ (Tudorel Urian)
„Florin Toma,(...) ultimele trepida]ii din-
spre Urmuz [i Bonciu. Nu mor haio[ii c`nd
vor gomo[ii...“ (Radu Cosa[u)
„Florin Toma e mult prea el `nsu[i, ne`n-
regimentat, mai degrab\ solitar dec`t solidar
cu genera]ia sa, pentru a-l putea a[eza, co-
www.timpul.ro
TIMPUL
regizor care place unora – mie, nu – [i vrea s\
fie ori interesant, ori scandalos: „...Regizorul
e un penis [pardon de expresie –n.n.], o pute-
re, e un zeu al `nsemin\rii, al focului. Cu
sperma, cu for]a [i pasiunea sa, el trebuie s\
intre `n actorul-vagin [i s\-l fr`ng\, s\ se u-
neasc\ cu el“. Mda...
Dar [ti]i cine-s, cu adev\rat, criticii? Tot
Andriy Zholdak v\ spune: „...rechini fl\m`nzi
care abia a[teapt\ s\ `i m\n`nce pe arti[tii
tineri, s\ sug\ s`ngele din ei, s\ castreze anu-
mi]i regizori sau, dimpotriv\, s\ se culce cu ei
din punct de vedere artistic“. Directorii-pre-
zervativ au sc\pat...
Sub]ire mai e, uneori, [i grani]a asta dintre
teatru [i patologie!...
¤ un vierme de sfoar\
Se pare c\ be]ivanii au cel mai vizibil sim]
al metaforei: cum spuneam [i cu alt\ ocazie,
ei alint\ obiectul pasiunii lor definitive cu dez-
mierd\ri [i nume conspirative demne de marii
surreali[ti – Adio, mam\! (parc\-i Esenin!),
{terge-m\ din cartea de imobil!, Te-am z\rit
printre morminte, M\runtaiele c\]elei, Vul-
pea brun\, Matrafoxuri, Pufoaic\ transluci-
d\, Rupe g`t, Binladen, Pilot automat, La-
crima de electrod, Semifinale, Vopsea de
sear\ [.a.m.d.
frumuse]ea, ba chiar [i superioritatea fantezi-
ei celor care nu duc la ureche! Prosit!
¤ [i mi-au dat drumul.
`n perioada comunismului, se vait\, de fo’
dou\zeci de ani, c\ el nu mai este b\gat `n
seam\, de[i scrie mult [i bine. {i c\-i e greu s\
mod, `n suita scriitorilor „postmoderni[ti“
afirma]i `n `ntunecatul deceniu literar nou\“.
(Bianca Bur]a-Cernat)
„Spre bucuria [i petrecania dumneavoas-
tr\, afla]i c\ Ora[ul jum\t\]ilor de `nger este
iconul [i coconul de umbr\ al aproxim\rii `n
care tr\im. Totodat\, ca distribuitor de fan-
tasme, atrag aten]ia tuturor beneficiarilor c\,
`n ciuda avizului de expedi]ie `n regul\, ele
ajung la destina]ie schilodite. Ca `ngerii
spinteca]i de un parlagiu f\r\ chef. Vira]i in
brutto, virusa]i in netto. Explica]ia const\
poate `n faptul c\ Nicio comunicare nu se fa-
ce corect dec`t dac\ se pierde o parte din
mesaj (Paradoxul lui TOMA). Dac\ dispe-
ra]i, v\ salveaz\ totu[i, `ntru chietudine, Re-
ciproca: Orice mesaj poate fi citit regula-
mentar doar atunci c`nd comunicarea este
relativ\.
Alte instruc]iuni de utilizare a vie]ii pri-
sosesc, sprintene. Fiindc\, printr-un delicat
accident de suflet, noi s`ntem `n via]a `n care
nu s`ntem, de fapt.“ (Florin Toma)
Florin Toma, n\scut la 22 martie 1953,
este absolvent al Facult\]ii de Litere, Uni-
versitatea din Bucure[ti, 1979.
Primele lecturi de proz\: la Cenaclul Ju-
nimea, condus de Ov.S. Crohm\lniceanu.
Membru al Uniunii Scriitorilor, din 1990.
Debut: proz\ `n „Rom=nia literar\“ (prezen-
tat de Radu Cosa[u), 1978.
C\r]i:
Petru Comarnescu – Kalokagathon (`n-
grijire edi]ie, cu acad. prof dr. Dan Grigo-
rescu), Eminescu, 1985;
Peisaj cu fluturi noaptea, nuvele, Cartea
Rom=neasc\, 1986;
tr\iasc\ din pensie. Ba, nu de mult, a clamat
`n pres\ „N-am ce face cu libertatea!“.
Lua]i-i-o, bre!...
¤
C`nd m\ l\udam, `n fa]a lui Liviu Mali]a,
c\ scriu cele mai scurte referate de doctorat
din Rom=nia, acesta-mi spune, z`mbind ori-
ental: „Nu cred! Eram `n comisie cu Andrei
Ple[u [i, arunc`nd o privire pe referatul lui,
am constatat c\ acesta scrisese numai juma’
de pagin\...
Nici nu-mi imaginam c\ pot s\-l `ntrec,
vreodat\, pe Ple[u...
O mie nou\ sute nou\zeci [i doi/sisteme
de supravie]uire, interviuri (`n colaborare cu
Lucian Vasilescu), Mediaprint, 1992;
Incontinentul rom=no-american, inter-
viuri cu Diaspora din SUA [i Canada
(ilustra]ii: Constantin Marinescu-MARC),
AMGRIN, Montréal, 1998;
Mo[tenirea Familiei Bildungsroman,
roman, Cartea Rom=neasc\, 2005;
Ceremoniile lui Avr\mu] sau Trei nuvele
sexemplare, (nuvele `n curs de apari]ie).
Colaboreaz\ la Radio Rom=nia Cultural,
la emisiunea Arte frumoase.
21
PRO
Aceste texte au fost traduse de Ioana
Amalia Ni]\, Masterand\ MTTLC (Di-
rector Prof. Dr. Lidia Vianu) `n cadrul
programului interna]ional de traducere a
poeziei poetry pRO, desf\[urat `n cola-
borare cu poeta [i agenta literar\ britanic\
Anne Stewart.
Noti]e din trecut
BILL GREENWELL
C`nd eram copil,
m-au pus la peretele
examin\rii. Mi s-au dat
[i o foaie de h`rtie paranoic\.
Femei cu papuci ro[ii
patrulau pe hol,
p\trunz`nd t\cerea de fier
cu ochi mari
pe fe]e ridate.
M-am ghemuit [i am a[teptat
s\ sune clopotele, dar nu au f\cut-o:
~n schimb, mi-am potolit
stiloul special, sigur [i surd
p`n\ c`nd mi-au reabilitat numele,
De-atunci, am dus o existen]\ fugitiv\:
nu are rost, se pare, s\ fii bun.
Ca s\-mi ajut copilul,
am f\cut din prima camer\ o copie
a tuturor s\lilor de examinare.
Pentru a-i potoli emo]iile,
`i s`nt supravegheate mesele. Privesc
(precum so]ia mea) cum lingura
trece testul buzei lui.
A memorat coaja
fiec\rui bob de maz\re de pe farfuria sa.
La revedere
WENDY FRENCH
Un b\iat p\[e[te pe solul ro[cat.
Pare s\ fi venit de nic\ieri
Dar [tie p`n\ unde trebuie s\ mearg\.
Leag\n\ o geant\, sper`nd s\ apar\ o ma[in\
~ns\ nu se a[teapt\ la una.
Mai s`nt ore `ntregi p`n\ la apus.
~n pantofii lui este via]\.
Are burtica goal\, dar cu noroc
va fi destul\ sadza pentru cin\.
Mai mult\ ap\ `l duce mai departe.
Se g`nde[te la mama sa aplec`ndu-se
peste foc
str`ng`nd din buze `n acela[i ritm cu lingura.
Este vineri [i [coala s-a terminat.
O ma[in\ opre[te [i `l duce patruzeci de
kilometri.
La revedere spune el `n timp ce fuge spre
c`mpie.
iunie 2010
22 Arte
TIMPUL

Dup\ premiul pentru `ntreaga carier\,

actri]a Dorina Laz\r merge mai departe
Dorina Laz\r s-a n\scut, a studiat, a absolvit,
a debutat [i de atunci lucreaz\ neostenit. Pentru
mine toate acestea s`nt date (hai s\ le zic) teh-
nice, oricine vrea s\ [tie exact c`nd s-au `nt`m-
plat, poate afla azi de pe net. Mai interesant mi
se pare s\ [tim de ce [i cum. Trebuie spus c\
anul acesta TIFF a omagiat un om, o carier\ `n-
ceput\ `n teatru `n 1961 [i `n film `n 1973, c`nd
Geo Saizescu se hot\r\[te s\ o distribuie `n fil-
mul „P\cal\“, la zece ani de la absolvire.
„S`nt onorat\ c\ mi s-a acordat acest pre-
miu – ne-a declarat actri]a la conferin]a de pre-
s\ care a avut loc `n diminea]a de dup\ festi-
vitatea de premiere –, s`nt at`tea colege de-ale
mele care ar fi meritat s\ `l ia. Toat\ lumea
m-a `ntrebat dac\ s`nt emo]ionat\. S\ v\ spun
drept, nu am avut timp s\ fiu emo]ionat\,
pentru c\ am venit aici direct de la Festivalul
de la Sibiu, unde am avut emo]ii pentru spec-
tacolul pe care l-am prezentat acolo. Pe drum,
[oferul a condus at`t de repede `nc`t nu m\ g`n-
deam la premiu, ci dac\ ajung vie la Cluj…
Dar momentul premierii a fost un moment
frumos, poate cel mai frumos de p`n\ acum [i
m\ bucur s\ [tiu c\ aceast\ genera]ie t`n\r\ care
se ocup\ de acest festival s-a oprit la mine“.
„Angela merge mai departe“ (`n regia lui
Lucian Bratu) este filmul pe care cei de la
TIFF l-au ales ca „motiva]ie“ pentru acorda-
rea acestui premiu. Pe bun\ dreptate: este
unul dintre cele mai frumoase filme de dra-
goste din cinematografia rom=neasc\, cu o ac-
tri]\ care din 1981 [i p`n\ `n prezent nu a `nce-
tat s\ ne `nc`nte privirile [i auzul. „«Angela
merge mai departe» r\m`ne punctul de refe-
rin]\ `n cariera mea cinematografic\. Acest rol
mi-a adus premii [i m-am bucurat mult c\ a
fost ales s\ fie prezentat aici. Ieri, c`nd am
intrat `n sal\, nu m-a[teptam s\ fie at`ta lume.
Eu n-am mai fost de mult\ vreme `ntr-o sal\
de cinema [i credeam c\ lumea nu mai vine la
film. Dar era lume [i am r\mas pl\cut impre-
sionat\ de faptul c\ acest film mai poate aduna
`nc\ at`]ia oameni. Am fost emo]ionat\ [i de
reac]ia publicului, de aplauze… e foarte im-
portant pentru un actor s\ fie iubit de public [i
cred c\ eu am avut noroc din punctul \sta de
vedere, pentru c\ eu am jucat mereu roluri de
femeie obi[nuit\, de femeie nec\jit\ sau de
CAP-ist\ aprig\.“
Despre filmele „vechi“ (dar ca [i vinul,
bune), doamna Dorina Laz\r poate vorbi acum
cu o oarecare deta[are: „Noi le-am tot bomb\-
nit `n trecut, dar acum le g\se[ti multe merite
[i descoperi `n ele actori rom=ni egali cu ma-
rile vedete din str\in\tate.“ Poate numai la ca-
pitolul „Sacrificii [i satisfac]ii materiale“ nu
ne prea compar\m cu occidentalii, `ns\ cu ta-
lentul am stat mereu bine. {i pe vremuri cum
era? Erau festivaluri de film? „Exista un festi-
val de film la Costine[ti, `ns\ nu avea aceea[i
amploare ca acum. Eu s`nt pentru festivaluri,
[i de film, [i de teatru. E greu de adus un spec-
tacol de la Bucure[ti `n ]ar\, s`nt costuri foarte
mari, [i atunci profit\m de aceste festivaluri.
Pe vremuri eram trimi[i s\ juc\m prin teatrele
din provincie, g\team `n camer\, era ca la
popot\. ~ns\ aveam 30 de ani. Acum am a-
proape 70 [i nu e normal s\ mai fie ca atunci.“
Da, [i cu filmele e tot greu, cinematografele
de stat se pr\bu[esc sub indiferen]a autorit\]i-
lor, iar cele particulare nu vor film rom=nesc
c\ „nu renteaz\“.
E un aer de taifas la conferin]a aceasta de
pres\, lumea e relaxat\ [i cu z`mbetul pe buze,
aerul miroase a cafea proasp\t\. Se vorbe[te
de festivaluri, de bani, ne amintim, tragem
concluzii, avem p\reri diferite [i recunoa[tem
`mpreun\ c\ e greu, dar se poate.
Iubirea cea mare a Dorinei Laz\r r\m`ne
totu[i teatrul [i ne promite c\ va reveni la Ia[i
`n prima s\pt\m`n\ din octombrie, la Teatrul
Luceaf\rul cu piesa „Aventurile lui Habar
N-am“ (`n regia lui Alexandru Dabija), dup\
ce anul trecut a fost prezent\ pe scena ie[ean\
cu „Gai]ele“, `n cadrul Festivalului EuroArt.
~mi place s\ `i v\d z`mbetul de fericire care i
se a[terne pe fa]\ c`nd `i povestesc de s\lile
pline de spectatori, `n marea lor majoritate ti-
neri. Ne bucur\m `mpreun\ c\ oamenii iubesc
`n continuare teatrul [i filmul [i, de[i lipsa ba-
nilor ne afecteaz\ pe to]i, ne `nc\p\]`n\m s\
investim `n vise. „Toat\ lumea se pl`nge de
lipsa de finan]are, nu numai `n film, ci [i `n
teatru e la fel. ~ns\ t`n\ra genera]ie de cinea[ti
rom=ni e una pragmatic\, ei [tiu s\ se oriente-
ze foarte bine pentru a g\si bani pentru filme-
le lor, at`t din ]ar\, c`t [i din afar\, prin copro-
duc]ii. Ei s`nt ca Molière: `mi iau bunul meu
unde-l g\sesc. Ceea ce e foarte bine. Ne-a lo-
vit criza pe toti, pe toate planurile. Nici nu [tiu
dac\ oamenii se poart\ a[a din cauza crizei
economice sau politice: dac\ nu e[ti de ace-
ea[i culoare nu merit\ s\ investe[ti `n unul ca-
re sus]ine o cauz\ cultural\.“ A[ fi vrut s\ `n-
treb dac\ nu exista cumva [i o criz\ sufleteas-
c\, dar mi-am adus aminte de s\lile pline prin
care am trecut `n ultimele cinci zile [i de a-
plauzele furtunoase `nchinate filmului rom=-
nesc de azi [i de ieri. Concluzia o trage tot
doamna Dorina Laz\r: „~ntotdeauna a fost
greu cu arta. ~ntotdeauna. Dar merit\.“
A consemnat de la TIFF Ana Chiricescu

TATUAJE

Literatur\, sex, istorie, via]\
MIHAIL VAKULOVSKI
„The Reader“ de Stephen Daldry este unul din filmele
acelea care te vr\jesc [i te pot marca, pe care le poveste[ti celor
mai buni prieteni. Filmul este f\cut dup\ romanul lui Bernhard
Schlink [i se vede c\ e realizat dup\ o carte, fiind prea bun
pentru un simplu scenariu (la apari]ia filmului cartea era deja
tradus\-n 37 de limbi!). Filmul este structurat `n trei istorii, pri-
mele dou\ fiind amintiri ale `mb\tr`nitului Michael Berg (in-
terpretat magistral de Ralph Fiennes), ambele `n trecut, iar ulti-
ma e la prezent, c`nd Michael se hot\r\[te s\-i povesteasc\ pri-
mele dou\ `nt`mpl\ri fiicei lui, acesta fiind [i finalul filmului.
Prima parte are loc `ntr-un or\[el german din anii 50, dup\ cel
de-al II-lea R\zboi Mondial, c`nd Michael (jucat impecabil de
David Kross), pe atunci de 15 ani, se `ndr\goste[te de-o femeie
foarte frumoas\, dar mult mai `n v`rst\, misterioasa Hanna, rol
pentru care actri]a Kate Winslet a adunat nenum\rate premii,
printre care „cea mai bun\ actri]\“ la Oscar, BAFTA [i Globul
de Aur. Povestea de dragoste este tumultoas\, scenele s`nt rea-
liste, iar iubirea dintre cele dou\ personaje at`t de diferite se
]ine nu doar pe sex, ci [i pe... lectur\. Dup\ fiecare partid\ de
sex Hanna `l pune pe pu[ti s\-i citeasc\, apoi ac]iunile chiar `[i
schimb\ ordinea, lectura devenind mai important\ dec`t sexul.
A[a ea descoper\ literatura, iar el – sexul, dragostea. Parte care
se `ncheie brusc, ca [i adolescen]a lui Michael, pentru c\ Hanna
Schmitz pur [i simplu dispare. A doua parte a filmului e dra-
matic\, pentru c\ dup\ 10 ani „cititorul“ Michael, acum stu-
dent la facultatea de Drept din Berlin, o descoper\ pe Hanna
Schmitz `ntr-o sal\ de judecat\. Aici afl\ c\ ea a lucrat la S.S.,
chiar `n lag\rele naziste, fiind judecat\ `n procesul Holo-
caustului. Femeia nu `ncearc\ s\ se apere, lu`nd asupra ei toate
groz\viile comise de echipa S.S. de la Auschwitz, moment `n
care cititorul `[i d\ seama c\ ea pur [i simplu nu [tie s\ scrie [i
s\ citeasc\, defect pe care ea `l crede mai grav dec`t crima `n
fa]a umanit\]ii. ~n pu[c\rie Hanna `nva]\ literele dup\ casetele
cu romane citite pe care i le trimite el, dar c`nd este eliberat\
se sinucide. Filmul se `ncheie `ntr-un alt moment sentimental,
c`nd Michael, acum avocat [i profesor divor]at, o duce pe fiica
sa – care-l viziteaz\ dup\ ce se `ntoarce `n ]ar\ – la morm`ntul
Hannei [i `ncepe povestea vie]ii lui a[a: „n-am fost mereu sin-
cer [i nu m\ deschid `n fa]a nim\nui“... Un film foarte tare,
puternic, cultural-istoric, dar care poate fi – [i ar cam trebui –
v\zut de toat\ lumea. Un film care te prinde foarte repede, te
subjug\ [i te ]ine ]intuit `n fa]a televizorului p`n\ la sf`r[it... Un
film despre adev\r, moral\ [i legisla]ie, despre dragoste, despre
rela]ia oamenilor din genera]ii diferite, despre trecut [i prezent,
despre istorie, sistem [i cum pot ac]iona ele asupra omului,
despre cum un eveniment te poate marca direct, chiar dac\ nu
ai avut nici o leg\tur\ cu acel eveniment, despre via]\ `n gene-
ral [i via]\ `n particular. O dram\ pe care o recomand tuturor
prietenilor, pentru c\ e bine scris\, bine realizat\, actorii `[i
joac\ perfect rolurile, iar nou\ ne r\m`ne doar s-o vedem, s-o
„citim“, cum ar veni.
„The Reader“ (dram\)
Germania, SUA, 2009
Regizor: Stephen Daldry. Scenariu: Bernhard Schlink,
David Hare. Cu Kate Winslet, David Kross, Ralph Fiennes.

iunie 2010 www.timpul.ro

Arte 23
TIMPUL

Itinerar muzical american (III)

LIANA ALEXANDRA

Daniel Pearl
World Music Days
~nfiin]at `n anul 2002, prestigiosul festival Daniel Pearl
World Music Days se desf\[oar\ sub patronajul Pre[eden]iei
Statelor Unite ale Americii. Comitetul de onoare, care a ini]iat
aceast\ ampl\ manifestare cultural\ este format din: Christiane
Amanpour, fostul Pre[edinte William J.Clinton, Abdul Sattar
Edhi, Danny Gill, John Hennessy, Ted Koppel, Majestatea Sa
Regina Noor a Iordaniei, Sari Nusseibeh, Mariane Pearl,
Itzhak Perlman, Rabbi Harold Schulweiss, Craig Sherman,
Paul Steiger, Elie Wiesel. Acestor personalit\]i publice [i po-
litice americane [i interna]ionale li s-a al\turat un comitet mu-
zical format din nume prestigioase din toate genurile artei
sunetelor: Salman Ahmad, Theodose Bikel, Yefim Bronfman,
Ida Haendel, Herbie Hancock, Elton John, Alison Krauss,
Tania Libertad, Yo-Yo Ma, Matisyahu, Zubin Mehta, Mark
O’Connor, George Pehlivanian, Itzhak Perlman, R.E.M., A.J.
Racy, Steve Reich, Mohamad Shajarian.
Desf\[urat sub deviza „toleran]\, `n]elegere [i respect“,
Daniel Pearl World Music Days are loc `n fiecare an `n cursul re]elei teroriste Al Qaeda (pentru c\ era evreu [i american) a Pearl. Astfel, spre exemplu anul trecut, am prezentat video-o-
lunii octombrie, `n toate ]\rile lumii, cuprinz`nd concerte, con- zguduit `ntreaga lume cultural\, muzical\, jurnalistic\ ce crede perele inspirate de imaginile celebrului pictor designer israe-
ferin]e, workshop-uri, spectacole multimedia, tematicile fiind `n valorile morale ale democra]iei. lian Dan Reisinger (autorul reliefului mural exterior de la Yad
grupate `n categoriile jurnalism, muzic\ [i dialog. ~n semn de decen]\, toleran]\ [i `n]elegere cultural\ `ntre di- Vashem sau al logo-ului companiei aeriene El-Al) [i versurile
Daniel Pearl, n\scut la 10 octombrie 1963, la Princeton, verse civiliza]ii, s-a n\scut acest imens [i prestigios festival poetului american John Gracen Brown. Lucr\rile s`nt: Liana
New Jersey, a fost deopotriv\ un foarte cunoscut jurnalist ame- anual, `nfiin]at de Daniel Pearl Foundation, folosind muzica [i Alexandra – C\l\toria Spiritului [i {erban Nichifor – Anamor-
rican (care scria la „Wall Street Journal“ din New York) [i un cuvintele pentru a crea pun]i `ntre cele mai variate popoare. De foze. ~n urm\ cu trei ani, am primit de asemenea sigla Festiva-
fin muzician, interpret la vioar\, chitar\ [i mandolin\, av`nd un altfel, motto-ul festivalului este „armonii pentru umanitate“. lului Daniel Pearl World Music Days, pe care o pun ca emble-
repertoriu foarte variat, de la muzica clasic\ la cea modern\. A ~n anul 2004, semnatara acestor r`nduri, `mpreun\ cu com- m\ la toate manifest\rile muzicale organizate de mine. Doresc
studiat la Stanford University [i a devenit corespondent de pre- pozitorul {erban Nichifor, am primit deosebit de onoranta in- s\ prezint cititorilor acestor r`nduri scrisorile de mul]umire
s\ pentru Orientul Mijlociu [i Asia de Sud. R\pirea [i asasi- vita]ie de a ne al\tura acestui amplu eveniment muzical, primite de la Pre[edintele George Bush, pentru edi]ia 2008, [i
narea lui Daniel Pearl `n anul 2002 de c\tre unul din membrii dedic`nd `n fiecare an un concert, sau o compozi]ie lui Daniel Pre[edintele Barack Obama, pentru edi]ia 2009.

Pictura muzical\ a lui George Dima
CORINA CRI[U
Un repertoriu vast de teme
Muzician de profesie [i pictor prin voca-
]ie, George Dima reu[e[te un lucru extrem de
rar: s\ transpun\ `n pictur\ o viziune filosofi-
co-religioas\, prin intermediul unei bogate
simbolistici muzicale. V\zute `n ansamblu,
tablourile sale combin\ polifonic un reperto-
riu vast de teme, suger`nd fragilitatea condi-
]iei umane, trecerea ireversibil\ a timpului,
cunoa[terea prin cel\lalt, la nivel cognitiv [i,
mai ales, afectiv.
Reunind un num\r impresionant de tablo-
uri realizate `n tehnic\ digital\, cea mai recen-
t\ expozi]ie a artistului (g\zduit\ de Centrul
Cultural „Carmen Silva“ din Sinaia, `n luna
mai 2010) relev\ crezul s\u artistic ce define[-
te pictura ca pe un „proces viu, care absoarbe
progresul [tiin]ei [i `l folose[te ca mijloc de
exprimare pentru tr\irea artistic\“. Prin contu-
rarea unor canoane proprii [i apoi prin des-
centrarea lor, arta sa digital\ adopt\ [i filtreaz\
elemente din pictura abstract\, tehnici moder-
ne care s`nt prelucrate de pictor `n corela]ie cu
forma]ia sa de muzician.
Artistul porne[te de la exterior, pentru ca,
prin abstractizare, s\ redea intensitatea unei
tr\iri inefabile. Concepute ca micro-cosmogo-
nii, tablourile sale r\sp`ndesc o prospe]ime de
`nceput de crea]ie. S`nt tablouri ce par a fi f\-
cute din aer, ap\ [i foc, elementul teluric a-
proape lipsind. Transparen]a lor de vitraliu,
limpezit\ parc\ de orice lumesc, surprinde
invizibilul la nivelul vizibilului.
Culoare [i armonie muzical\
A[a cum observa criticul de art\ Mihai Pl\-
m\deal\, lucr\rile lui George Dima „propun
acorduri cromatice subtile, s`nt ritmate [i fac
trimitere prin linie spre forma instrumentelor“
(„Observator Cultural“, Nr. 496, 15 octombrie
2009). ~ntr-adev\r, `ntreaga crea]ie a artistului
este puternic marcat\ de bogata sa experien]\
muzical\. Precum Kandinsky, George Dima
`[i concepe `ntreaga crea]ie prin prisma cu-
noa[terii muzicale acumulate. Leg\tura f\cut\
de Kandinsky `ntre culoare [i armonia muzi-
cal\ poate fi u[or identificat\ [i `n opera artis-
tului rom=n. Pictura sa pare a avea un ritm
interior, o muzicalitate a ei specific\, ce d\
senza]ia de flux meandric. Prin dinamica for-
melor [i a nuan]elor ce ies din contur, artistul
creeaz\ imagini lichide, `mpletite `n trecere,
lunec`nd ca `ntr-un dans.
~n jocul acesta de culori incandescente, lu-
dicul devine cale de acces spre divin. Hora de
viori proiectat\ pe cer, zmeele plutind `n
infinit, corpurile aflate `n rotire prinse `ntr-un
v`rtej de for]e centrifuge – toate evoc\ un zbor
multi-dimensional, o transcendere continu\
de limite.
Transferul simbolic dinspre muzic\ `nspre
pictur\ conduce la o spa]ializare a timpului, a
duratei melodice, la o vizualizare a curgerii
ei. ~n mod semnificativ, fiecare imagine se
adun\ puls`nd `n jurul c`torva nuclee – vioara,
arcu[ul, portativul, bagheta – fiecare aduc`nd portant leitmotiv. Androginul apare ca perso-
propria simbolistic\ muzical\. Imaginea om- naj principal `n portretele ce transpun pa-
niprezent\ a viorii poate fi v\zut\ ca un inter- limpsestic chipuri feminine [i masculine, `ntr-
text `n interiorul amplului „text“ orchestrat de o continu\ suprapunere de v`rste.
tablou. Leitmotivul viorii cap\t\ ne`ncetat Reflexe ale unui surprinz\tor caleidoscop
valen]e noi, artistul red`ndu-ne astfel ml\die- interior, crea]iile lui George Dima se oglin-
rea unui corp de femeie, zborul `ntors al unei desc unele `ntr-altele, oferind o multitudine de
aripi de `nger, timpul oprit al unei clepsidre sensuri ce se (de)construiesc `n permanen]\.
sau umbra p`nzei unei cor\bii. Privit `n mise en abyme, fiecare tablou devine
o varia]iune pe tema celuilalt, fiecare detaliu
Varia]iuni pe tema celuilalt trimi]`nd c\tre `ntreg – `ntr-un demers creator
recuperat la infinit.
Descoperim `n crea]ia lui George Dima un
univers artistic pe deplin `nchegat, contur`nd
un spa]iu arhetipal plasat `n illo tempore. Per-
sonajele mitologice [i literare – Zmeul, Cr\ia-
sa Z\pezii, Don Quijote, Arlechinul – se pre-
schimb\ `n fiin]e insolite, uimindu-ne, `ntr-o
lume situat\ la limita dintre real [i oniric, unde
elementele zoomorfice [i antropomorfice se
`ntrep\trund. Atitudinile, st\rile, sentimentele
cap\t\ o form\, o voce, un corp prin care tr\-
iesc. Ca la Whistler, personajele devin „sim-
fonii“ `n tonuri de alb [i de roz („Refuz“), de
ro[u aprins [i verde dicrom („Speran]a“), de
sienna natural\ sau ars\ („Evolu]ie“).
Un loc aparte `l ocup\ aici portretele care
transmit – pe linie neoexpresionist\ – o puter-
nic\ tr\ire emo]ional\. Concepute contrapunc-
tic pe mai multe voci, portretele devin auto-
portrete, artistul asum`ndu-[i o serie de m\[ti.
Interpretul [i instrumentul se contopesc, devin
ne`ncetat cel\lalt, `[i pierd contururile `n mi[-
carea leg\nat\ a arcu[ului („Violoncel“). C\u-
tarea sufletului-pereche reprezint\ aici un im-

www.timpul.ro iunie 2010

24 Flash
TIMPUL

Negustorul de timp sau

Cum s\ pre]uim bucuriile m\runte?
ELENA RAICU
Ceasuri de diferite forme, nuan]e sau m\-
rimi, ceasuri ag\]ate unele sub altele, ceasuri
care nu mai m\soar\ timpul. Ceasuri `ncre-
menite. Verdele [i violetul s`nt `ntr-un aparent
echilibru `n decorul plin de semnifica]ii care `i
`nt`mpin\ pe spectatori `nc\ de la intrarea `n
sala de spectacol. Pare c\ via]a se confund\ cu
moartea, fantasmele s`nt printre noi, oglinzile
devin ferestre c\tre sine dar [i c\tre cel\lalt, iar
via]a urmeaz\ s\ se opreasc\ pentru c`teva se-
cunde. Urmeaz\ o c\dere de timp [i poate... „o
c\dere `n sine“ a spectatorului, a[a cum spera
regizorul acestui spectacol, Ovidiu Laz\r, la
`nceputul stagiunii curente. Negustorul de timp
al lui Matei Vi[niec a urcat pe scena Teatrului
Na]ional „Vasile Alecsandri“ din Ia[i [i `n seara
zilei de 13 iunie 2010, pentru a mai spune o
dat\ povestea timpului v`ndut [i imposibil de
recuperat, povestea vie]ii tr\ite cu rost sau nu,
povestea marii treceri a vie]ii c\tre moarte.
O stea `n fl\c\ri
~n ]es\tura de semnifica]ii a piesei pe care
publicul a vizionat-o la Na]ionalul ie[ean, scri-
sorile iau foc `n m`inile celui care dore[te s\ le
citeasc\, stelele c\z\toare s`nt mesaje care, de
asemenea, ard p`n\ s\ ajung\ la destina]ie, iar
oamenii s`nt „cititori `n scrum“. Nimic mai
efemer. Nimic mai pre]ios poate, dec`t partici-
parea la miracolul vie]ii [i al mor]ii. Nimic mai
frumos dec`t o ploaie de stele, la care prota-
gonistul e invitat, `n cel mai explicit mod cu
putin]\, s\ asiste. De[i ini]ial pare „mult mai
ata[at de timpul s\u abstract dec`t de via]a sa
concret\“, Liviu Dorneanu – cel care „trebuie“
s\ ia parte la lec]ia despre valoarea lucrurilor
m\runte [i despre marea trecere c\tre moarte
care este via]a – `nva]\ „s\ priveasc\ stelele“,
dar [i s\ foloseasc\ cel mai important dar pe
care via]a i-l face la sf`r[itul drumului, o zi
`ntreag\, pe care o poate folosi cum dore[te.
Liviu Dorneanu e omul contemporan purtat
mereu de valurile vie]ii oriunde, oric`nd [i ori-
cum. Din momentul `n care el `n]elege care
este valoarea vie]ii, din momentul `n care ho-
t\r\[te s\-[i v`nd\, p`n\ [i timpul, „toate visele
visate `n trecut [i toate visele visate `n viitor“
`i revin `n minte, amintirile calde sau dureroa-
se ale copil\riei `l fac s\ se simt\ vinovat [i s\
se `ntrebe de ce nu a avut niciodat\ vreme
pentru toate acestea [i de ce ele `i str\bat fiin]a
tocmai acum? Probabil, pentru c\ a ajuns la
momentul bilan]ului, pentru c\ via]a [i-a ter-
minat prelegerea despre lucrurile cu adev\rat
importante [i pentru c\ aceast\ ultim\ zi e
proba final\. Daca va [ti cum s\ o foloseasc\,
va fi `nv\]at [i lec]ia despre bucuriile m\runte.
Poate c\ niciodat\ nu e prea t`rziu.
Va privi se pare „r\s\ritul soarelui“, „lumi-
nile ora[ului [i mai apoi, stelele, toate stelele
de pe bolt\“, le va num\ra, va ajunge la dou\
mii, se va `ncurca, va re`ncepe num\r\toarea
de la zero, va vedea poate chiar o ploaie de
stele... {i cu siguran]\ „spre diminea]\... pri-
vind mai atent [i mai departe“ va putea obser-
va „o stea `n fl\c\ri travers`nd universul `n
c\dere liber\... [i `n jurul ei, `ndep\rt`ndu-se de
ea... aura ei de semizei... de `ngeri, de de-
moni... de spiridu[i...de n\luci...“
Verde [i violet
Semnat de Ovidiu Laz\r [i av`ndu-i `n dis-
tribu]ie pe Doru Aftanasiu, Livia Iorga, Horia
Verive[, Catinca Tudose, Octavian Jighirgiu,
Oana Sandu, Daniel Busuioc, Monica Borde-
ianu, Andreea Boboc, Cristina Bodn\rescu [i
Maria C`mpean spectacolul Negustorul de
timp a reu[it s\ transmit\ publicului un mesaj
pe c`t de trist, pe at`t de profund, acela c\ via]a
merit\ tr\it\ `n cele mai mici detalii. Miz`nd
pe simboluri, regizorul a adus pe scen\ o serie
de elemente care au oferit un plus de semnifi-
ca]ie textului. De la ilustra]ia muzical\ deose-
bit de sugestiv\, la culorile predominante din
decor [i costume, verdele [i violetul, fiecare
element a spus o cu totul alt\ poveste despre Actorii Catinca Tudose [i Doru Aftanasiu `n Negustorul de timp
efemeritate, iar fiecare personaj a fost `nsufle-
]it de acela[i sentiment profund uman, p`n\ la
urm\, acela al asum\rii propriei vie]i. A[ezate
`ntr-un aparent echilibru, verdele [i violetul
s-au aflat, se pare, la marginile opuse ale sce-
nei `n form\ de cerc violet, scen\ `n scen\, `n
jurul c\reia personajele [i-au dus via]a timp de
dou\ ore. Totul sub semnul semnifica]iei spe-
ciale a violetului care se situeaz\, dac\ vorbim
de simbolistica sa, pe orizontul cercului vital
`n opozi]ie cu verdele, semnific`nd, se pare,
involu]ia, trecerea autumnal\ de la via]\ la
moarte, taina, dar [i ideea mor]ii, nu at`t ca
stare ci mai ales ca trecere.
O montare lucrat\ `n cele mai mici am\nun-
te, care a `mbinat perfect planurile temporale
[i mijloacele de exprimare artistic\ – proiec]ii
video, muzic\, dans –, a jonglat cu fantasmele
textului glis`nd mereu dintr-un spa]iu `n altul,
a adus `n scen\ actori capabili s\ „cad\ `n sine“
[i s\-i determine [i pe cei din sal\ s\ fac\ ace-
la[i lucru. Actorii [i spectatorii au `n]eles, se
pare, efemeritatea vie]ii dar, mai ales, valoarea
ei [i au `ncercat s\ p\trund\, pentru a nu [tiu
c`ta oar\, taina Timpului. Scen\ din spectacolul Negustorul de timp

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

Colegiul de redac]ie: Redactor [ef: Colaboratori: Responsabilitatea opiniilor exprimate `n Revista de cultur\ TIMPUL
paginile revistei apar]ine autorilor poate fi desc\rcat\ gratuit de pe
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Gabriela Gavril Radu Pavel Gheo
Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Gabriela Haja Adres\ coresponden]\: internet, `n format PDF, de pe site-
Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Adrian Marin ul www.timpul.ro
Liviu Leonte, Dan Petrescu, Redac]ia: Andi Mihalache CP 1677, OP 7, Ia[i
Alexandru Zub Elena Raicu
Radu Andriescu
Constantin Arcu Florin }upu www.timpul.ro
Nu pierde TIMPUL,
Coresponden]i externi: C\t\lina Butnaru (marketing) cite[te!
Sorin Bocancea
J. W. Boss (Amsterdam) Maria-Elena C=mpean Cristian Dumitriu (tehnoredactor) TIMPUL ®
Bogdan C\linescu (Paris) Nicoleta Dabija Paul Dan Pruteanu (webmaster) Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797
Eva Defeses (Lisabona)
Mircea Gheorghe (Montreal) Claudia Fitcoschi E-mail: redactia@timpul.ro
Aliona Grati (Chi[in\u) Andreea Grinea Revist\ editat\ de: YM: timpul
Ramona Mitric\ (Londra) Mihai Mocanu www.facebook.com/Revista.Timpul
Ana-Maria Pascal (Londra) Funda]ia Cultural\ Timpul
Alina Savin (Stockholm) Lucian Dan Teodorovici ISSN 1223-8597
Bogdan Suceav\ (Los Angeles) George {ipo[ Director general: Gabriel Cucuteanu Copyright ©
William Totok (Berlin) Bogdan Ulmu Director executiv: Adi Afteni Funda]ia Cultural\ Timpul, 2010

iunie 2010 www.timpul.ro