Sunteți pe pagina 1din 24

24 pagini,

1 leu an XI, nr. 137

TIMPUL

REVIST| DE CULTUR|

6

iunie

2010

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

Num\r ilustrat cu lucr\ri de Mircea Roma[can
Num\r ilustrat cu lucr\ri de Mircea Roma[can

Dosarul Marino Atitudinea `n timpul anchetelorOP7 - IA{I Num\r ilustrat cu lucr\ri de Mircea Roma[can Gabriel Andreescu Poeme de Aura Christi

Gabriel Andreescu

Poeme de Aura ChristiMarino Atitudinea `n timpul anchetelor Gabriel Andreescu Iarna rom=neasc\, noiembrie 1989: nu se `nt`mpl\ nimic

Iarna rom=neasc\, noiembrie 1989:`n timpul anchetelor Gabriel Andreescu Poeme de Aura Christi nu se `nt`mpl\ nimic Catherine Durandin www.timpul.ro

nu se `nt`mpl\ nimic

Catherine Durandin

www.timpul.ro
www.timpul.ro

www.timpul.ro

www.timpul.ro

Agora

2

TT II MM PP UU LL

Note inutile

Agora 2 T T I I M M P P U U L L Note inutile

BOGDAN

C|LINESCU

Iranul, Coreea de Nord, Védrine [i „Realpolitik“

Particip`nd la un colocviu despre globali- zare la Grenoble, am avut ocazia s\ asist la o conferin]\ ]inut\ de fostul ministru de externe al Fran]ei, Hubert Védrine. ~n post la sf`r[itul anilor 1990, Védrine e cunoscut mai ales pen- tru pozi]iile sale critice fa]\ de americani. A teoretizat – atunci c`nd America era condus\ de Clinton – `ntr-o carte termenul de „hyper- puissance“ american\ ca [i cum cel de „super- puissance“ folosit `n general nu ar fi fost su- ficient. Jean-François Revel a scris ironic des- pre aceast\ inven]ie lingvistic\, reamintind c\ cele dou\ expresii s`nt sinonime, doar c\ una e precedat\ de un prefix latin, iar cealalt\ de unul grec. Domnul Védrine nu pare s\ fi [tiut acest lucru. ~n afar\ de termenii imbecili pe care `i vehiculeaz\ [i care, bine`n]eles, s`nt lua]i, copia]i cu ochii `nchi[i de ziari[tii anti- americani, Domnul Védrine a readus `n actua- litate no]iunea de „realpolitik“. Noi, cei din Est, c`nd auzim asemenea n\zb`tii, ne cris-

p\m. „Realpolitik“ din anii 1970 a fost un e[ec total [i nu a dus dec`t la expansiunea [i mai important\ a Uniunii Sovietice [i a co- munismului `n lume. Punctul culminant a fost invazia din Afganistan. Ast\zi, fostul ministru din guvernul Jospin – dup\ ce a fost printre cei care au cerut ajutor americanilor pentru a opri r\zboiul din Balcani, Europa fiind inca- pabil\ s\ o fac\ – se opune politicii interven- ]ioniste de la Washington [i propune o politic\ „deschis\“ fa]\ de ]\rile considerate pericu- loase de administra]ia american\. Salata de „Realpolitik“ a domnului Védrine a fost re- servit\ `n anii pre[eden]iei lui George W. Bush, un leader „impulsiv, violent“. Ar fi tre- buit deci s\-l asculte pe Védrine [i s\ „discute“ cu Iranul [i Coreea de Nord. Se pare c\ propu- nerile lui nu s`nt prea eficace. De c`nd Obama a fost ales – sus]inut [i admirat de Védrine – Iranul nu contene[te eforturile de a-[i fabrica arma nuclear\ (observatorii ONU au fost da]i afar\ de nenum\rate ori), iar Coreea de Nord `[i bate joc de comunitatea mondial\. Ultima isprav\ e distrugerea unui vas de r\zboi sud- corean sub nasul [i impoten]a „diploma]iei in- terna]ionale“. Domnul Védrine ar trebui s\ [tie c\ nu se poate discuta cu guvernele totali- tare. Orice dialog e doar un pretext pentru dic- tatori s\ profite de situa]ie pentru a-[i batjo- cori adversarii din democra]ii.

S-a `nchis lumina

Dup\ „s\ facem totul“ al pre[edintelui Sar- kozy, un nou eveniment mi-a adus aminte de

epoca de aur. Din vagi motive ecologice, s-a hot\r`t s\ se `nchid\ lumina pe autostr\zile din Fran]a. Acum e bezn\ a[a cum era la noi pe strad\ `n plin centrul ora[ului. Problema e gra- v\, unele por]iuni de autostrad\ din jurul Pari- sului s`nt periculoase c`nd se trece de la lumi- n\ la `ntuneric. Culmea c\ aceast\ hot\r`re nu a fost luat\ de st`nga, ci de dreapta decis\ s\ calce pe urmele ecologi[tilor cretini. Aceia[i ecologi[ti nu s-au mirat c\ luna mai a fost `n- grozitor de friguroas\, speciali[tii meteo afir- m`nd c\ s-au `nregistrat cele mai sc\zute tem- peraturi de c`nd exist\ societatea Meteo.

Bernard Tapie [i Fran]a

Fost ministru sub Mitterrand, condamnat la `nchisoare pentru diverse escrocherii, Ber- nard Tapie a decis s\ revin\ `n politic\. Mai `nt`i ca simplu militant al Partidului Radical de St`nga (PRG) [i mai t`rziu va vedea Cazul Tapie mi se pare a fi exemplar pentru ceea ce este Fran]a ast\zi. Avem de-a face cu un escroc tipic, ce a profitat de rela]iile im- portante din lumea politic\ (de st`nga, bine`n- ]eles), de pasiunea francezilor pentru fotbal (a fost pre[edintele clubului Olympique de Mar- seille atunci c`nd acesta a c`[tigat Cupa cam- pionilor, `n 1993) [i de coniven]ele incestuoa- se `ntre Stat [i `ntreprinderile private. A profi- tat [i de sl\biciunile comentatorilor de pres\ [i de televiziune (Tapie e invitat des la {tirile de la ora 20!) `ndoctrina]i ideologic [i incapabili

s\ se opun\ unui individ mincinos [i lipsit de scrupule. Prin felul s\u de a se exprima, sim- plu, cu un vocabular redus la minimul nece- sar, cu expresii de gol\na[ de la periferie, Tapie a devenit un fel de simbol al Fran]ei, care nu e l\sat s\ reu[easc\ (sic!) de o justi]ie par]ial\. Personajul lui mi se pare leg\tura cea mai apropiat\ de spiritul nostru balcanic. Tapie e un rom=na[ n\scut `n Fran]a.

Foucault, Marx [i porcii

O excelent\ carte, Longévité d’une impos- ture: Michel Foucault, ap\rut\ la Editions de l’Encyclopédie des Nuisances (sic!), ne propune un Foucault impostor intelectual, admirator al teocra]iei iraniene [i al tribunale- lor populare cu justi]ia expeditiv\. Filosofia lui e construit\ cu ajutorul unui limbaj pre]ios, `ns\ incoerent, `mp\nat cu termeni ce nu spun absolut nimic: „biopouvoirs“, „biopolitique“, „systématiser la description des savoirs“ etc Cu c`t discursul era mai cretin, cu at`t Fou- cault era considerat mai savant. ~nc\ o preci- zare. Dup\ 1968, Foucault a condus departa- mentul de filosofie de la Universitatea din Vincennes. Printre seminarii [i cursuri figu- rau: „Les cafés dans la lutte des classes“ sau „La dialectique matérialiste et l’élevage des cochons“

Paris, iunie 2010

CAPRICORN

CAPRICORN

CAPRICORN

Invers tehnica

des cochons“ Paris, iunie 2010 CAPRICORN Invers tehnica O VIDIU P ECICAN Faimoasa sintagm\ a lui

OVIDIU PECICAN

Faimoasa sintagm\ a lui Martin Heidegger, conform c\reia esen]a tehnicii ar putea fi rele- vat\ prin „scoaterea din ascundere“ are, f\r\ `n- doial\, un aer involuntar ironic, relevat mai ales de citarea de sine st\t\toare, izolat\ de context, a respectivei formul\ri. Citind-o, ai zice c\ ea vine dinspre copil\ria jocurilor de-a v-a]i as- cunselea, a c\ror presupozi]ie fundamental\ este, se [tie, c\ persoana c\utat\ se afl\ prin preajm\, undeva, chiar dac\ pe moment pre- zen]a ei este insesizabil\. Nu despre psihanali- zarea lui Heidegger este, totu[i, vorba aici, de[i ar fi interesant de urm\rit c`ndva o pist\ care ar face din `n]elegerea tehnicii de c\tre marele filosof german existen]ialist transferarea unei intui]ii juvenile `ntr-o convingere elaborat\ [i susceptibil\ de profunzimi. Pentru c\ a privi tehnicul [i/sau tehnica drept ansamblul meto- delor [tiute [i pe cale de a fi descoperite sau inventate, prin care ceea ce se caut\ [i, `n apa- ren]\, nu exist\ `nc\ devine `n dimensiunea lui aici [i acum poate fi dovada c\ Heidegger in- clude `n existen]a accesibil\ omului tot ceea ce exist\ [i poate exista (ori e cuprins `n mod vir- tual `n sfera existentului), chiar [i ceea ce, apa- rent, momentan, pare neverosimil, imposibil, inexistent. ~n acest sens, g`ndul m\ duce la subcon[tien- tul postulat de Freud [i a c\rui aparen]\ de de- pozit cu recuzit\ ori de anticariat mai mult sau mai pu]in alandala, dezorganizat, devine vizi- bil\ mai ales prin interpret\rile plastice datorate

suprarealismului. Ideea are un aer „rembrandti- an“, permi]`nd decelarea unor obiecte cu contu-

ruri clare sau subtile (dar conturate, totu[i) [i a unui c`mp clarobscur, `n interiorul c\ruia den- sitatea de forme neghicite [i imposibil de apro- ximat r\m`ne mai mult sau mai pu]in etan[\. A g`ndi c\ totul e deja „acolo“ – de fapt, „aici“ – pare s\ dea rezultat `n conceperea tehnicii `n maniera heideggerian\, deschiz`nd barierele realului `ntr-o concep]ie desm\rginit\, care face

[i din i-real, din im-posibil o „zon\“ a realit\]ii

ce nu trebuie dec`t activat\. ~n acest orizont se a[eaz\ f\r\ probleme [i `ntreaga dezvoltare a transform\rii realit\]ii prin deschiderea fantei c\tre lumea virtualului, a simul\rii, a diverselor combina]ii de micro- [i macro-, a vidului [i pli- nului ca [i a vizibilului [i invizibilului. Cu com- puterele, ingineria genetic\, nanotehnologiile [i

toate celelalte achizi]ii explozive ale actualit\]ii s`ntem exact `n aceast\ sfer\ de operabilitate unde transferurile dinspre poten]ial spre actual

[i dinspre improbabil c\tre prezen]\ s`nt posi-

bile [i efective numai pentru ele au fost g`ndite `ntr-o paradigm\ filosofic\ [i [tiin]ific\ `n care a[a ceva devine o regul\, unul dintre tipurile de firesc accesibile. De aici `nainte, acumul\rile [i varia]iile de abordare `n interiorul modelului de g`ndire deja instalat vor aduce alte uria[e bene- ficii, dar `n esen]\ ecua]ia lor, „binomul“ pe care `l presupun, „re]eta“ r\m`ne cea deja [tiut\. Mult mai interesant devine acum s\ g`ndim viitorul r\sturn`nd paradigma `n opusul ei pro- cedural. Dup\ ce tehnica a ajuns „scoatere din ascundere“ `n ce fel ar ar\ta ea `n ipoteza pro- cedurii prin ascundere, camuflare func]ional\, opera]ional\, produc`nd efecte – dezirabile [i `n acord cu natura (exigen]\ etic\ pe care o soco- tesc obligatorie pentru a nu risca dezechilibre d\un\toare ireversibile) – f\r\ a modifica vizibil exterioritatea ori structurile existentului? S\ o recunoa[tem, un astfel de pariu este mult mai ambi]ios, mai dificil [i mai greu de trasat pe plan[e. El poate fi reformulat [i `n sensul disi-

mul\rii efectelor anumitor transform\ri, f\c`nd din saltul tehnologic nu doar o modificare be- nefic\ a vie]ii, ci [i una – foarte neimportant – neintruziv\ [i nealienant\. O asemenea tratare nu ar fi, cum poate crede cineva, numai o ches- tiune de „design“, de estetic\. Ea ar implica mult mai mult dec`t trecerea de la tehnologic bazat\ pe cabluri la abordarea wireless. Tehnicul `n]eles ca refuz al revel\rii proce- durilor [i efectelor – renun]are la spectacolul nout\]ii, dar nu [i la foloasele acesteia –, bine reglat de o alt\ etic\ a sa dec`t cea curent\ (`n sensul respectului fa]\ de alegerile naturii, res- pectul fa]\ de aspectul mo[tenirii fundamentale a omului din partea naturii sau a lui Dumnezeu, discre]ia ca form\ de delicate]e [i modestie, nu ca modalitate de obscurizare malefic\ [i des- tructiv\) ar fi un important avans fa]\ de dez- volt\rile actuale, spectaculare, dar [i angoasan- te. El ar evoca `ntruc`tva cunoscutele intui]ii [i teoretiz\ri despre „cenzura transcendental\“ [i orizontul „misteric“ al crea]iei la Lucian Blaga. T\cerea zeilor sau a Cerului – `n]eles ca pan- teon mitologic ori religios – ar putea deveni simbolul pentru o discre]ie a (in)geniului uman. S-ar ajunge astfel la un Heidegger f\r\ Hei- degger? De ce nu? Mai important dec`t r\spun- sul la str\daniile acestui filosof mi se pare faptul c\ g`ndul lui poate fi continuat `n spiritul lui, dar r\sturn`ndu-i logica. Un alt tip de on- tofanii, cratofanii [i o deplasare a `n]elesurilor no]iunilor de miraculos, magic, s-ar `nregistra, provoc`nd la reg`ndirea mai multor categorii fundamentale [i retras`nd grani]ele dintre, s\ zicem, magie [i [tiin]\ `ntr-un sens mai pu]in artificios [i st`ngaci dec`t o face cunoa[terea de ast\zi, rezultat\ `n urma mai multor mari mo- mente de cenzurare a imaginarului [tiin]ific. S-ar putea ca deschiderea acestui tip de explo- rare s\ nu aib\ de a[teptat prea mult. Ba poate c\ a [i `nceput deja, dup\ cum – din unghiul modului lor de operare – pare c\ pledeaz\ gene- tica, nano[tiin]ele, tratamentul wireless.

modului lor de operare – pare c\ pledeaz\ gene- tica, nano[tiin]ele, tratamentul wireless . iunie 2010

iunie 2010

www.timpul.ro

Agora

3

TT II MM PP UU LL

E[ecurile anticomunismului `n Rom=nia post-comunist\ (II)

L E[ecurile anticomunismului `n Rom=nia post-comunist\ (II) S ORIN B OCANCEA Procesul comuni[tilor Al doilea e[ec

SORIN

BOCANCEA

Procesul comuni[tilor

Al doilea e[ec al anticomunismului `l repre-

zint\ faptul c\ p`n\ `n prezent nu avem un pro- ces al celor care au `ntre]inut sistemul comunist,

ci numai o condamnare a sistemului de c\tre

Pre[edinte. ~n afar\ de diferen]ele la care ]in pentru a-[i marca apartenen]a ideologic\, politi- cienii ce se prezint\ ca anticomuni[ti ([i nu nu- mai ei) cad adesea `n acela[i p\cat: c`nd vorbesc despre trecutul comunist al societ\]ii rom=ne[ti indic\ drept vinovat pentru cele `nt`mplate „sis- temul comunist“. Pu]ini s`nt cei care rostesc nu- me ale instrumentelor puterii de atunci, care arat\ cu degetul pe cineva anume, cantonarea la nivelul judec\]ii globale aduc`ndu-i la un loc pe fo[tii st\p`ni [i pe cei st\p`ni]i, f\c`ndu-i deopo- triv\ victime ale unicului vinovat: „sistemul“.

Dar, `ntr-o astfel de atitudine, sistemul `nsu[i lucreaz\. Ne amintim c\ discursul de factur\ co- munist\ ataca `n acela[i mod fascismul, impe-

rialismul, capitalismul etc., iar la [edin]ele cu- rente acuza]iile `i vizau pe „unii care nu `n]e- leg“, „elementele du[m\noase“ etc. F\r\ nume, f\r\ individualit\]i `n discursul public. Dac\ re- gimul comunist nu a lucrat cu indivizi, ci numai

cu clase, regimuri, epoci [i ere, de ce ar fi vino- vat un individ pentru ceea ce a f\cut comunis- mul?! Vinovat\ poate fi doar o clas\, un regim, o epoc\ sau o er\. Cum ar putea g`ndi cei for- ma]i de comunism ceva despre ceea ce comu- nismul a ]inut s\ desfiin]eze ca prezen]\ simbo-

lic\: individul? Individul a murit (sau mai degra-

b\ a fost ucis), deci nici nu putea fi vinovat de

ceea ce s-a `nt`mplat post mortem. Sistemul, da. Chiar [i dup\ dou\ zeci de ani de la redesco- perirea individului, aceea[i practic\ discursiv\ este activ\ c`nd, `n mod frecvent, se afirm\ c\ ceea ce s-a `nt`mplat atunci (fie activismul, fie

acceptarea cu la[itate a abuzurilor) a fost cauzat

de regim – „a[a era regimul, nu puteai face ni-

mic“. Dar, dac\ `nl\tur\m aceast\ perdea a jude- c\]ilor globale, ajungem la sursa fenomenului:

indivizii. Oric`t a `ncercat comunismul s\ nu re-

cunoasc\ aceast\ realitate, ea [i-a continuat tra-

iul `n clandestinitate fiind chiar sursa cre[terii [i

descre[terii acestui regim. Conform unei cele- bre spuse, diavolul st\ `n am\nunte; individul, redus de `ntregul sistem comunist la un am\- nunt, de care nu s-a mai `ngrijit, a dus la disolu- ]ia comunismului. „Demonul mic burghez“ pe care activi[tii voiau s\-l izgoneasc\ din mintea fiec\rui individ a supravie]uit, c\ut`nd chiar s\- [i fac\ un rost, s\ aib\ o carier\. „Munca de con- vingere“ pentru „`nl\turarea oric\rei urme de individualism“ nu a dat rezultate dec`t la nivel discursiv, fiindc\, `n realitate, individualismul a definit natura uman\ [i `n comunism. Individul, urm\rindu-[i propriul interes, a fost cel care [i-a ap\rat fiin]a, familia [i cariera prin t\cere, supu- nere, acceptare, turn\torie, devotament [i, une- ori, revolt\. Comunismul nu a fost o for]\ cos- mic\, ci un produs al unor indivizi ale c\ror fapte el `nsu[i vrea s\ le [tearg\ urma, gest prin care ]ine s\ fie ideologia crimei perfecte, a culpei f\r\ inculpa]i, a vinii f\r\ vinova]i.

Cine s`nt, totu[i, vinova]ii? Cei care au t\cut, cei care s-au supus, cei care au turnat sau cei care au fost devota]i sistemului? Dup\ al doilea r\zboi, nem]ii [i-au asumat o culp\ colectiv\. Dup\ c\derea comunismului, la noi nu s-a `n- t`mplat a[a, fiindc\ regimul comunist de la noi nu a s\v`r[it crime `mpotriva altor popoare, ci `mpotriva propriului popor. Iar acest fapt a fost prezentat ca un episod mistic, ca pe o prob\ pe

care na]iunea trebuia s\ o treac\, tic\lo[ia `n care s-a compl\cut fiind prezentat\ ca o „golgot\“, ca

o „crucificare“, ca o „divin\ `ncercare“. E[ecul

unei utopii a fost explicat printr-un limbaj teo- logic ce a absolvit de vin\ pe fiecare topindu-l `ntr-un mare creuzet destinal. Bine`n]eles, ar putea fi nedrept s\ acuzi o comunitate de faptul c\ nu a fost `n stare s\ se revolte suficient de mult `nc`t s\ r\stoarne un regim tic\los sau cel pu]in s\-i limiteze spa]iul de manevr\. Majoritatea indivizilor s`nt pasivi

politic [i numai o mi[care politic\ `i poate scoate din iner]ia cotidian\ a micilor bucurii. La noi, chiar dac\ a existat, mi[carea de rezisten]\ nu a fost `n marile ora[e, ci `n mun]i, acolo unde nu s-au putut antrena mase. Vina nu este a celor ce nu s-au putut revolta,

ci a celor care s-au implicat `n consolidarea re-

gimului. ~n pu]ine cazuri a fost vorba de convin- gere – am v\zut c\ majoritatea fo[tilor activi[ti au trecut foarte rapid la social-democra]ie, li- beralism sau conservatorism. Atunci, r\m`ne goana dup\ succesul cu orice pre]. Ceau[escu nu

a devenit tiran `n urma unei decizii pe care a

luat-o peste noapte, ci [i din cauza trep\du[ilor s\i, a celor ce au v\zut `n intrarea lui pe o cale periculoas\ o modalitate de a trage sforile `n in- teres propriu. La fel s-a `nt`mplat cu „ceau[e[tii“ de la toate nivelurile sistemului politico-admi- nistrativ. Nu este vorba aici de cei care au fost nevoi]i s\ intre `n partid doar pentru a nu-[i rata cariera profesional\, nici de cei care au fost doar simple curele de transmisie, prin[i `ntre soli- cit\rile superiorilor [i dorin]a de a mai putea da ochii cu semenii, ci de cei a c\ror carier\ profe- sional\ a constituit-o munca de partid, de cadre- le de partid pline de zel [i de securi[tii care au v`nat orice urm\ de opozi]ie, de creatorii de pro- grame care „nu au precupe]it nici un efort“ pen- tru a dezvolta ideologia [i sistemul [i care se mi[c\ [i ast\zi nestingheri]i `n spa]iul public, continu`ndu-[i proiectele de succes personal. De dou\ zeci de ani se vorbe[te `n Rom=nia de nomenclatur\, dar pu]ine nume ne s`nt indi- cate. Termenul ne d\ impresia c\ indic\ exact vi- nova]ii, dar, `n realitate, el nu face dec`t s\-i pun\ la ad\post pe cei care i-au dat consisten]a. Curios este faptul c\ [i victimele celor ce au pus um\rul la ridicarea „societ\]ii multilateral dez- voltate“ pentru prop\[irea lor nu `i numesc, pre-

fer`nd s\ le treac\ numele sub t\cere, pe motiv c\ istoria nu trebuie s\-i re]in\ sub nici o form\. Cred c\ este gre[it\ aceast\ atitudine. Asta au vrut [i ei: s\ nu `i arate nimeni cu degetul, s\ se ascund\ `n anonimatul pe care li-l poate asigura

o expresie generic\. Ne `ntreb\m unde s`nt cei

care au creat noile concepte pentru „omul nou“, au ridicat osanale sinistrului cuplu, au produs programul de alimenta]ie ra]ional\, au pus la

cale experimente sociale sub haina academic\ de „cercetare sociologic\“, au intrat cu cizmele `n vie]ile private ale indivizilor [i s-au angajat s\ dep\[easc\ planul cincinal pentru a duce Rom=- nia pe noi culmi, spre noi victorii? Cum `i chea- m\? Ce fac ei ast\zi? ~n mod individual, nu ca o categorie. S-au dizolvat `n conceptul de „no- menclatur\“, care a devenit din ce `n ce mai obositor [i mai g\unos. La o conferin]\ recent\, Marius Oprea a su- bliniat nevoia de a avea un proces al comuni[ti- lor [i nu doar al comunismului, sus]in`nd c\ a dat publicit\]ii liste cu persoane ce se fac vino- vate nu doar de sus]inerea propagandistic\ a re- gimului, ci chiar de crime. M\ `ntreb c`]i rom=ni au citit aceste liste [i c`t\ vizibilitate au avut ele. Orice na]iune `[i cinste[te eroii, pun`ndu-le numele pe monumente, listele cu cei c\zu]i fiind dovada faptului c\ unii indivizi s-au sacrificat pentru binele comunit\]ii. Fiecare nume are greutate, fiindc\ ne trimite la persoane care au existat (se poate verifica), cu familie, prieteni [i idealuri, [i a c\ror moarte a distrus familii, prie- teni [i idealuri. Cred c\ este necesar\ [i o list\ a tic\lo[ilor unei na]iuni, care s\ fie ]intuit\ la st`lpul infamiei. S\ stea fa]\ `n fa]\ vinova]ii f\r\ vin\ cu „nevinova]ii“ cu cea mai grea vin\. Res- pectul fa]\ de primii trebuie completat cu repul- sia fa]\ de cei din urm\, care ni se prezint\ ast\zi ca formatori de opinie sau ca b\tr`nei simpatici, fiind dovada vie a faptului c\, la noi, po]i s\ faci orice `mpotriva semenilor [i e[ti socotit mai de- parte o persoan\ onorabil\. O comunitate care nu [tie s\ sanc]ioneze [i, mai mult, care consi- der\ o virtute faptul de a nu rosti nomina odiosa va fi o surs\ inepuizabil\ de tic\lo[i. Listele lui Oprea [i altele de acest fel ar trebui re-, re-, re-, republicate, p`n\ c`nd numele tic\lo[ilor vor c\p\ta notorietate. Nu poate fi vorba de gener- area unor b\t\i cu pietre, ci de b\t\i cu privirea, `nc`t s\ le dispar\ de pe buze z`mbetul senin al ho]ului neprins. ~n acest sens, mi se pare insuficient\ cererea de realizare a „procesului comunismului“ at`t timp c`t nu se vorbe[te de „procesul comuni[ti- lor“. Din procesul comunismului nu va ie[i ni- meni vinovat, fiind posibil ca unii dintre comu- ni[ti s\ fie chiar `n „completul de judecat\“. Pro- cesul comunismului poate avea implica]ii pe termen lung, genera]iile urm\toare fiind averti- zate de nocivitatea acestei ideologii; dar acesta nu poate fi eficient f\r\ a fi sus]inut de unul al comuni[tilor. Doar a[a cei de m`ine pot `n]elege c\ aceast\ pacoste a fost un act voluntar al unor indivizi ce [i-au construit succesul pe lacrimile semenilor [i c\ at`t timp c`t c\utarea succesului cu orice pre] nu este sanc]ionat\ pericolul nu va disp\rea.

cu orice pre] nu este sanc]ionat\ pericolul nu va disp\rea. COLOCVIU Colocviul ALGCR: Literatura [i politicul

COLOCVIU

Colocviul ALGCR:

Literatura

[i

politicul

Ia[i, 9-10 iulie 2010

Asocia]ia de Literatur\ General\ [i Comparat\ din Rom=nia, `n colaborare cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ – Facultatea de Litere, cu Institutul de Filologie Rom=n\ „A. Philippide“ – Fi- liala din Ia[i a Academiei Rom=ne, or- ganizeaz\, `n zilele de 9 [i 10 iulie a.c., la Ia[i, colocviul s\u anual, care la a- ceast\ edi]ie `[i propune s\ discute tema Literatura [i politicul. Tema principal\ are `n vedere mai multe subteme: Lite- ratur\, ideologie, politic\; Reprezent\- rile politicului `n literatur\; Puterea [i literatura: ce putere (mai) are literatura în raport cu puterea politic\? O sec- ]iune special\ va fi dedicat\ `mplinirii a 150 de ani de la `nfiin]area Universit\]ii din Ia[i sub titlul Tradi]ia istoriei litera- re la Universitatea din Ia[i: 1860-2010.

~nfiin]at\ `n octombrie 1997, Asocia- ]ia de Literatur\ General\ [i Comparat\

a organizat anual colocvii `n diferite cen- tre universitare, colocvii care s-au bu- curat de participarea unor personalit\]i din domeniul comparatisticii, teoriei [i criticii literare din Rom=nia. ~n perioada 1997-2009, func]ia de Pre[edinte al ALGCR a fost de]inut\ de prof. univ. dr. Paul Cornea. Din 2009, Pre[edintele ALGCR este prof. univ. dr. Mircea An- ghelescu. Componen]a Consiliului de conducere ALGCR, lista membrilor, precum [i cele mai importante lucr\ri publicate de ace[tia pot fi consultate la

http://romanian-comparatists.com/in-

dex.php/pages/Home/.

Colocviul din acest an al ALGCR se va bucura de prezen]a a peste 60 de participan]i, dintre care personalit\]i precum Paul Cornea, Mircea Anghe- lescu, Adriana Babe]i, Cornel Ungu- reanu, Mircea Martin, Ion Pop, Elvira Sorohan, L\cr\mioara Petrescu, An- drei Bodiu, Dumitru Chioaru, Con- stantin Pricop, Caius Dobrescu, Car- men Mu[at, Sanda Cordo[, Mircea A. Diaconu, Paul Cernat.

www.timpul.ro

iunie 2010

4

Dosar

T

I M P U L

Dosarul Marino Atitudinea `n timpul anchetelor (I)

I M P U L Dosarul Marino Atitudinea `n timpul anchetelor (I) G ABRIEL A NDREESCU

GABRIEL

ANDREESCU

Sub anchet\

Adrian Marino a fost arestat la 28 februarie

1949. A urmat o lung\ anchet\, `n spatele gra- tiilor, `n stilul epocii. C\pitanul magistrat Tro- nici Alexandru, procuror militar pe l`ng\ Par- chetul Militar Bucure[ti, a ordonat la 19 sep- tembrie 1950 trimiterea `n judecat\ a membri- lor grupului Tineretului Universitar Na]ional }\r\nesc ini]iat de Ioan B\rbu[, Adrian Marino

[i al]ii, iar la 19 octombrie 1950, Tribunalul

Militar Bucure[ti Sec]ia a II-a, format din com- pletul lt. col. mag. Mih\ilescu Pascal, maior magistrat F\nic\ Gheorghe, c\pitan Radu Haralambie, lt. maj. Iordache Constantin, lt. Ro[ioru Constantin i-a condamnat `n unanimi- tate pe B\rbu[ Ioan la 15 ani, pe Adrian Marino

[i c`]iva colegi din lot la 10 ani munc\ silnic\

pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, conform art. 209, pct. 3 C.P. 1 . La 24 octombrie 1950, Adrian Marino a de- clarat recurs cu urm\torul argument: „Consider c\ at`ta timp c`t nu s-a demonstrat c\ asocia]ia din care f\ceam parte avea un caracter fascist, militar sau paramilitar, hot\r`rea este nul\.“ 2 Nici `n textul recursului, nici `n materialele fi- nale ale procesului nu g\sim vreo renegare a convingerilor politice, ori apelul la clemen]\. Demersul a fost inutil. Scriitorului, angajat din septembrie 1948 referent la A[ez\mintele Culturale Nicolae B\l- cescu, i se documentase implicarea `n dou\ ac- ]iuni de grup corelate. Prima era ini]iativa de `nfiin]are, sub conducerea lui Ioan B\rbu[, a Organiza]iei Tineretului Universitar Na]ional }\r\nesc. Principalele „vinov\]ii“ identificate de procuror [i enun]ate `n referatele de sintez\ s`nt analizarea [i `mbun\t\]irea unor texte ideo- logice ale PN}; multiplicarea lor; recrutarea unor membri din Ia[i, `ntre altele, pentru fi- nan]area ac]iunii TUN}; participarea la [edin]a din 4 februarie 1949, c`nd s-a anun]at contacta- rea mi[c\rii legionare; `ncercarea de a scoate ziarul Dreptatea `n ilegalitate; tentativa de a fugi din ]ar\ `n toamna anului 1948; `ncercarea de prevenire a unor colegi, prin intermediari, s\ ascund\ materialele compromi]\toare [i s\ fug\, pentru a nu fi aresta]i 3 . A doua cercetare deschis\ `mpotriva lui Ma- rino, documentat\ `ntr-o alt\ serie de volume ale dosarului penal, era determinat\ de ini]ie- rea, `mpreun\ cu al]i 11 inculpa]i, a „Organiza- ]iei subversive a Partidului Na]ional }\r\nesc Manist, din Ia[i, condus\ de Gheorghe Traian, Adrian Marino [i Petre Andrei, organizat\ a a- vea drept scop r\sturnarea regimului democrat din R.P.R. prin for]\, iar `n cazul unui conflict armat `ntre URSS [i Anglo-Americani urmau s\ treac\ la acte de teroare ocup`nd autorit\]ile de Stat.“ 4 Adrian Marino apare ca persoan\ de leg\tur\ `ntre grupul din Ia[i [i curierul Cen- trului PN} din Bucure[ti. Comportamentul s\u dup\ arestare [i apoi dup\ condamnare este pus `n eviden]\, sau se deduce, din dou\ tipuri de documente. Pe de o parte, din cea ce scriu anchetatorii, anali[tii ofi- ciali sau informatorii despre el. Apoi, din pro- cesul-verbal al interogatoriilor [i din declara]ii- le luate `n timpul anchetei. Primele fac uneori arestatului mici portrete, utile, probabil, `n cur- sul investiga]iei. O not\ contrainformativ\ din 13 aprilie 1949, reluat\ `n diferite documente, `l caracterizeaz\ pe Adrian Marino `n felul ur-

m\tor: „…de[i a fost un na]ional ]\r\nist prin convingere, lucr`nd la Ia[i cu profesorul Ioan Botez, nu a fost un activist declarat [i membru recunoscut ca atare `n scriptele partidului na- ]ional-]\r\nesc. ~nzestrat cu talent de a scrie, preg\tit, este o fire oarecum exaltat\, influen]a- bil u[or [i plin de sine. ~n Bucure[ti, `n ultimii ani, a dus o via]\ de mizerie.“ 5 Multe asemenea crochiuri i se deseneaz\ `n timpul domiciliului obligatoriu din L\]e[ti. Voi reveni.

Cum po]i s\-i protejezi pe al]ii?

Cum arat\ a fi Adrian Marino `n timpul ace- lor grele `ncerc\ri? Nu apar `n documentele de anchet\ `nscrisuri care s\ `l descrie drept acuzat devenit acuzator, ca `n legendele despre diferi]i eroi politici. Pagini `ntregi reproduc r\spunsu- rile lui la `ntreb\ri, iar ele descriu fapte care implic\, inerent, colegi din grup. Declara]iile devin automat probe `n dosarul acestora, de unde tenta]ia unora s\ vad\ `n ele un compor- tament cu fisuri. E greu probabil, pentru cineva care nu a tr\it experien]a unei cercet\ri a Securit\]ii, sub ame- nin]area unei condamn\ri grele, s\ perceap\ c`t de artificial\ este postura unei confrunt\ri ro- mantice cu ofi]erii anchetatori. Arestatul are de r\spuns la `ntreb\ri `n fa]a unor persoane care de]in nu doar puterea de a decide asupra vie]ii lui, dar [i legitimitatea oficial\ de a o face – chiar dac\ provenind de la un regim „ilegitim [i

criminal“ –, recunoscut\ `n fapt [i perceput\ subcon[tient de cel `n cauz\. Anchetele se suc- ced: c`nd anchetatorii elimin\, cu grij\, orice sugestie posibil\ privitoare la ce cunosc, c`nd pun `n fa]a anchetatului probele – fie acestea documente semnate de acuzat, fie declara]ii ale celorlal]i acuza]i ori ale unor martori. Iar ares- tatul scrie, scrie, scrie… El se simte obligat s\ dea o expunere credibil\ a ceea ce s-a `nt`m- plat, una coerent\ [i rezistent\ la chestion\ri, fie ea istorisire adev\rat\, fals\ par]ial ori `n `n- tregime. ~n final, o va face `n func]ie de resortu- rile ad`nci ale fiin]ei sale: dorin]a de a se sc\pa pe sine, sau devo]iunea de a-i salva pe al]ii; vo- in]a de a rupe leg\tura cu trecutul, ori puterea de a-[i p\stra demnitatea. E nevoie de o adev\rat\ hermeneutic\ a dosarelor de penitenciar pentru a desprinde atitudinea global\ a cuiva. {i mai este nevoie de o mare aten]ie la detalii. Privind cu aten]ie, se poate surprinde c\ Adrian Marino `ncearc\ ini]ial s\ ascund\ im- plicarea oamenilor pe care tocmai el `i mobili- zase. ~n declara]ia din 26 aprilie 1949, `n care i se cer date despre Traian Gheorghiu, leg\tura lui din Ia[i, el scrie: „Nu cunosc activitatea acestei organiza]ii, nici lista membrilor s\i. Din informa]iile mele, aceast\ organiza]ie n-avea nicio leg\tur\ cu dl. I. B\rbu[.“ 6 ~n elaborata sa carte despre Adrian Marino, Simona-Maria Pop sintetizeaz\ prima faz\ a anchetei astfel:

„Necunosc`nd meticuloasele mecanisme ale Securit\]ii [i procedeele folosite de aceasta `n vederea anchet\rii unui caz, neb\nuind c\ toate persoanele cu care a intrat `n contact au fost

c\ toate persoanele cu care a intrat `n contact au fost deja interogate, dosarul s\u personal

deja interogate, dosarul s\u personal fiind com- pletat cu am\nunte la care el nu s-ar fi g`ndit niciodat\ c\ ar avea leg\tur\ cu activit\]ile sale ilegale, Adrian Marino mizeaz\ pe faptul c\ faptele sale nu s`nt cunoscute `n `ntregime de anchetatori, `ncerc`nd s\ fie c`t mai evaziv [i evit`nd orice acuza]ii la adresa unor persoane.“ 7 ~n fa]a eviden]elor, nu va putea dec`t s\

recunoasc\. De altfel, dosarele sale abund\ de h`rtii care indic\ [i rolul s\u, [i al celor care le primeau. Dau exemplul unui bile]el de aten]io- nare, c\ci conteaz\ [i pentru a intra `n atmosfera mesajelor din acele timpuri, `n acele contexte:

„Drag\ Piki [lui Petre Andrei] Ascult\ toate instruc]iunile orale date de a- duc\torul acestui bilet. To]i amicii t\i trebuie s\ se pun\ de acord cu instruc]iunile cari ]i se vor da. Mare aten]ie `n mi[care `ntruc`t exist\ peri-

col de filaj `n ceea ce te prive[te. ~mpr\[tie toa-

te textele expediate, cu excep]ia textului b\tut

la ma[in\, care trebuie pus la loc sigur. Toate mi[c\rile viitoare vor fi coordonate de aduc\to-

rul acestui bilet, care trebuie ascultat cu toat\

`ncrederea. Eventualele instrumente ale amici-

lor trebuiesc de asemenea organizate de aduc\-

tor. ~n caz de pericol, ascunde-te. Adrian“ 8 Se- curitatea de]inea [i lista de parole. Adrian Marino `ncearc\ s\-i acopere [i mai departe, c`t era posibil, pe inculpa]i, iar pentru a surprinde grija scriitorului, tot detaliile ajut\. Iat\ un r\spuns la interogatoriul din 5 noiem- brie 1949: „Domnia sa [Gh. Budurca] mi-a r\s- puns c\ va reflecta la aceast\ propunere [i c\ va proceda `n consecin]\. P`n\ la data arest\rii mele n-am primit nicio sum\ de bani de la domnia-sa, semn c\ nu a avut de g`nd s\ spri- jine ceea ce `i propusesem.“ 9 Relevant\ nu este negarea primirii banilor, ci accentul pe care ]ine s\-l adauge („semn c\ nu a avut de g`nd…“), `n condi]iile `n care atmosfera unei anchete nu invit\ deloc acuzatul la emiterea de interpret\ri `n beneficiul altuia. Uneori, o informa]ie despre alt anchetat este contrabalansat\ printr-o caracterizare pozitiv\:

„Dl. B\rbu[ mi-a m\rturisit c\ bani ar fi putut ob]ine de la diver[i agen]i str\ini, dar pe care i-a refuzat din considerente patriotice (subl. m.).“ 10

Acolo unde nu apar eviden]e contrare, r\spun-

sul

tipic al lui Adrian Marino a fost: „Nu [tiu ca

X

s\ fi desf\[urat vreo activitate potrivnic\

regimului…“. Urm\torul material de anchet\ este [i mai clarificator pentru atitudinea lui Adrian Marino. Criticul a fost `ntrebat despre un articol „def\i- m\tor“ scris spre a fi publicat `n Occident. El confirm\ c\ `i apar]ine [i asum\ integral ideea [i realizarea lui. ~ns\, `n cursul anchetei apar lu- cruri noi: leg\tura din Ia[i, Traian Gheorghiu,

se implic\ singur `n poveste spun`nd c\ Marino

i-a cerut s\ scrie el, ini]ial, un asemenea ma-

terial. Av`nd `n vedere divergen]a declara]iilor

se stabile[te o confruntare `ntre cei doi, la 5

iunie 1952. ~n fa]a sbl. de securitate Radu Du- mitru, Traian Gheorghiu declar\ din nou c\ Adrian Marino i-a propus scrierea articolului [i trimiterea lui printr-un francez (Candall) 11 . La care Marino r\spunde:

„Declar c\ cele declarate de Traian Gheor-

ghiu s`nt adev\rate, adic\ eu i-am propus s\ redacteze [ articolul] … [i c\ d`nsul a refuzat propunerea mea schimb`nd discu]ia.“ 12 ~ntr-o declara]ie din ziua urm\toare, el insist\ c\ Traian Gheorghiu nu i-a dat nicio idee [i niciun sfat cu privire la redactarea articolului, [i nici referitoare la scoaterea acestuia din ]ar\, de[i din declara]iile lui T.G. va rezulta c\ acesta `i vorbise de doi americani pe care-i poate contacta s\-l ajute.

Sincerit\]i `n anchet\

Av`nd `n vedere aceast\ evident\ atitudine a

lui Marino, de a evita s\ scrie ceva ce putea s\

incrimineze alte persoane, mi s-a p\rut nea[tep- tat\ declara]ia lui din 24 aprilie 1952, de fapt

iunie 2010

www.timpul.ro

Dosar

5

T

I M P U L

Dosar 5 T I M P U L un interogatoriu, c`nd trebuia s\ explice de ce

un interogatoriu, c`nd trebuia s\ explice de ce a dat unui preot catolic s\-i bat\ la ma[in\ artico- lul „def\im\tor“ despre care era vorba mai sus. Iat\ succesiunea de `ntreb\ri [i r\spunsuri:

„~ntrebare: Cine ]i-a dat sarcina s\ faci acest articol [i `n ce scop? R\spuns: Redactarea [i ini]iativa acestui articol `mi apar]in mie, din dorin]a de a infor- ma, fie [i `n modul acesta fragmentar, asupra situa]ii literelor [i culturii noastre de dup\ 23 august, opinia public\ din str\in\tate [i din Fran]a, `n special.“ „~ntrebare: Ce activitate contrarie regimului desf\[ura preotul Matei Dumitru [i `mpreun\ cu cine? R\spuns: La acea dat\, `n vara anului 1948, nu aveam nici o informa]ie precis\ despre acti- vitatea contrarie regimului a preotului Matei. Am avut `ns\ o b\nuial\ c\ preotul Matei desf\- [ura o ac]iune de propagand\ catolic\ [i de leg\- tur\ `ntre parohiile catolice din Moldova…“ 13 Iar mai departe, Marino se refer\ chiar la faptul c\ preotul Matei i-a vorbit de necesitatea unei lupte de rezisten]\ `mpotriva comunismului. Cum am ar\tat, cei ancheta]i se simt obliga]i s\ confirme `n scris informa]iile despre care o- fi]erii de]in probe, sau despre care b\nuiesc a fi cunoscute de organe. Or, `n dialogul amintit, Adrian Marino face trimiteri la b\nuieli asupra atitudinii ostile a preotului catolic, ori la sus]i- neri ce ]in de discu]ia lor privat\, fapte, ca s\ spunem a[a, evanescente, ce nu au cum s\ fie „`n posesia Securit\]ii“. {i atunci? De ce ar fi f\cut Adrian Marino o excep]ie de la felul s\u de a fi `n anchet\? O su- gestie posibil\ pentru interpretarea „sincerit\- ]ii“ neobi[nuite a criticului este oferit\ de alt\ secven]\ a interogatoriului:

„~ntrebare: A cui a fost propunerea ca arti- colul def\im\tor s\ fie b\tut la ma[ina de scris a Episcopiei Catolice? R\spuns: Propunerea de a bate acest text la ma[in\ `mi apar]ine strict personal.“ 14 Iar mai departe Marino subliniaz\ c\ nu a mai ar\tat articolul niciunei persoane `n afara celor dou\ implicate, preotul Matei [i un francez care pleca din ]ar\. „~ntrebare: ~n ce calitate vi l-a prezentat pe preotul Matei Dumitru acest d. Buby Ludvig? R\spuns: D-l Buby Ludwig mi l-a prezentat `n calitate de preot catolic distins `n Ia[i, cu o- cazia unei plimb\ri… Preotul Matei Dumitru mi-a devenit simpatic prin personalitatea sa vie [i prin agerimea fizic\ a persoanei sale, cu at`t mai mult cu c`t apar]inea unei biserici, dup\ opinia mea, persecutat\ de regimul actual.“ 15 Deci iat\, Marino ]ine s\ `[i exprime `n fa]a anchetatorilor simpatia pentru un om din cel pu]in trei motive de blamat pentru ei: era preot, era catolic, era implicat `n ac]iuni `mpotriva re- gimului. Apoi, `[i exprim\ opinia cu privire la persecutarea bisericii minoritare. ~n sf`r[it, minte `n chestiunea persoanelor informate despre articolul pe care-l scrisese – c\ci erau [i colegi `n cuno[tin]\ de cauz\, printre ei, Traian Gheorghiu – implic`nd un francez ce plecase din Rom=nia [i pe Dumitru Matei. Oare nu cumva Marino `[i permisese „sincerit\]ile“ `n-

truc`t preotul catolic fugise [i el peste hotare? Am c\utat sistematic prin cele [apte plus paisprezece volume ale dosarelor penale `n care apare A.M. [i nu l-am descoperit `ntre cei ancheta]i ori con- damna]i pe Matei Dumitru. Av`nd `n vedere c\ dosarele adaug\, pagin\ cu pagin\, interogato- riile celor implica]i `n ac]iunile grupurilor din Bucure[ti [i Ia[i, ar fi fost de a[teptat ca Dumi- tru Matei s\ apar\ `ntre acuza]i. Concluzia ar fi c\ Marino a trecut peste limbajul protec]iei stricte `n cazurile celor ce sc\paser\ de bra]ul lung, dar nu lung de tot, al Securit\]ii.

M`ndru [i/sau demn

Nu doar efortul de a proteja colegii este bine confirmat de documentele anchetei. Ci [i m`n- dria `n fa]a ofi]erilor ce-i ]ineau via]a `n m`n\, atitudine care va deveni, `n timp, o adev\rat\ tu[\ de personalitate. ~n mod constant, `n decla- ra]iile [i procesele-verbale ale interogatoriilor se pot g\si sus]ineri critice la adresa regimului sau ideologiei. Acestea, `ntr-o anchet\ `n care i se stabileau anii de `nchisoare! Conform pro- cesului-verbal al interogatoriului din 22 aprilie 1952, dialogul luat de lt. de Securitate S. Le- ferman arat\ `n felul urm\tor:

„~ntrebare: Descrie]i discu]iile politice ce le-a]i avut cu Traian Gheorghiu? R\spuns: ~ncep`nd cu toamna anului 1947… am discutat cu Traian Gheorghiu despre dizolvarea PN}, p\str`nd ca caracter al acestor discu]ii regretul meu personal fa]\ de acest act de guvern\m`nt (subl. m.)“ (f. 18) ~ntrebare: „Cum `n]elegea]i schimbarea re- gimului din ]ara noastr\? R\spuns: ~n]elegeam schimbarea regimului `n func]ie de schimbarea situa]iei interna]iona- le, preciz`nd c\ este vorba despre `ncheierea p\cii `ntre alia]i, acord `ntre alia]i, retragerea alia]ilor [i noi alegeri.“ 16

~n declara]ia din 29 august 1949, Adrian Marino recunoa[te implicarea `ntr-o organiza- ]ie local\ de rezisten]\ la regim [i comenteaz\:

„Niciodat\ [Traian Gheorghiu] nu mi-a vorbit de vreo inten]ie terorist\ sau de str`ngere de ar- mament. … Ac]iunea mea era pur patriotic\, d-l Ionic\ Botez [i d-l Traian Gheorghiu con- stituind pentru mine o garan]ie de seriozitate [i de onestitate (subl. m.) 17 .

Sau c`nd la 25 aprilie 1952, fiind chestionat despre cuno[tin]a Braunsteim Hary, el r\spun- de ofi]erului ce-l interoga: „D. Braunsteim Hary a ap\rat `n discu]ie valabilitatea ideolo- giei marxiste. ~n ceea ce m\ prive[te am c\utat, prin argumente [tiin]ifice s\ combat ideile d-sale, care mi se p\reau proasp\t `nv\]ate.“ 18 (v. 5, f. 421) ~nchei aceste referiri la ]inuta demn\ a lui Marino din timpul anchetelor [i `nchisorii cu un pasaj reprezentativ, pe care l-am invocat, din motive evidente, [i `n alt\ ocazie: „Soco- team c\ este de datoria mea moral\ s\ lupt cu mijloacele pe care le aveam la `ndem`n\ `n pri- mul r`nd pentru restabilirea libert\]ii de g`ndire [i exprimare prin scris.“ 19 Citatele de mai sus fac doar o scurt\ incur- siune prin materialele de arhiv\, iar selec]ia s-a dorit foarte corect\ `n ce prive[te semnifica]ia lor. A selecta pasajele convenabile lui Adrian Marino, l\s`ndu-le la o parte pe celelalte, `n scopul afirm\rii unei imagini pozitive a perso- nalit\]ii sale ar fi fost le fel de reprobabil pre- cum opera]ia la care a fost supus recent autorul Biografiei ideii de literatur\: cea prin care au fost mistificate datele din dosarul s\u elaborat de DIE, pentru a impune cititorului imaginea unui Marino-informator abject.

1 ~n ceea ce scriu, obi[nuiesc s\ notez numele magis- tra]ilor [i ofi]erilor implica]i `n represiune – o datorie, con- sider, de a-i aduce `n fa]a istoriei. Mi se pare ciudat c\ at`t de pu]ini o fac, iar unii cercet\tori de la CNSAS evit\ sis- tematic indicarea numelor lor (vezi, printre altele, Mihai Albu, Informatorul. Studiu asupra colabor\rii cu Secu- ritatea, Polirom, Ia[i, 2008).

2 Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 3, f. 293.

3 Arhiva CNSAS, Dosarele P 013877 (14 volume) [i P 013838 ([apte volume).

4 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 1, f. 1. Nu exist\, desigur, nici o prob\ privind inten]ia unor acte de teroare.

5 Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 9, f. 139.

6 Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 7, f. 507. 7 Simona-Maria Pop, Adrian Marino. V`rstele devenirii, Dacia, Cluj, 2010, pp. 24-25.

8 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 2, f. 61.

9 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 3, f. 215.

10 Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 8, f. 129.

11 Alteori apare „Quandalle“.

12 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, f. 319.

13 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, ff. 27-28.

14 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, f. 28.

15 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, f. 26.

16 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 5, ff. 18-21.

17 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 3, f.354.

18 Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 5, f. 421. 19 Vezi serialul publicat `n „Cotidianul“: Gabriel An- dreescu, “Cazul Marino. Ce spune dosarul despre anii de `nchisoare [i domiciliu obligatoriu (2)“, „Cotidianul“, 6 mai 2010. Pasajul a fost considerat relevant [i de c\tre Simona-Maria Pop. Se g\se[te reprodus `n volumul ei despre Adrian Marino la p. 19.

reprodus `n volumul ei despre Adrian Marino la p. 19. BURSA C|R}ILOR Octavian Paler, Ruga]i-v\ s\

BURSA C|R}ILOR

Octavian Paler, Ruga]i-v\ s\ nu v\ creasc\ aripi, Editura Polirom, 2010, Prefa]\ de Bogdan-Alexandru St\nescu, Colec]ie: Seria de autor „Octavian Paler“, 360 p., Pre]: 39,95 lei. „~n Ruga]i-v\ s\ nu v\ creasc\ aripi Paler utilizeaz\ simbolurile pentru a pune `n scen\ `nfruntarea sa preferat\: trecut ver- sus prezent. Autorul face parte din galeria marilor pesimi[ti: e complet lipsit de acea orbire at`t de necesar\ c`teodat\ supra- vie]uirii. Privirea lui e `ntotdeauna `ndrep- tat\ spre trecut, `ns\ nu spre unul «glorios» (varianta banal\ a pesimismului), ci tocmai spre acela pictat `n culorile `nfr`ngerii. Dac\ privirea aruncat\ `n viitor a Casandrei `i aducea acesteia moartea, privirea `ntoars\ spre trecut, pentru a-l pune mereu `n oglin- da str`mt\ a prezentului, va condamna g`n- ditorul, `n orice societate, la singur\tate “ (Bogdan-Alexandru St\nescu) „Octavian Paler este, probabil, unul dintre intelectualii rom=ni ai ultimilor trei- patru decenii care poate fi socotit «director de con[tiin]\». Iar de nu e singurul, este `n

chip sigur cel mai `ndrept\]it sa fie numit a[a. Dens, consistent, cuv`ntul lui avea o greutate natural\. O gravitate natural\. Nicio- “

dat\ u[uratic

„Octavian Paler crede c\ personalitatea uman\ are trei dimensiuni: via]a public\,

(Alex. {tef\nescu)

are trei dimensiuni: via]a public\, ( Alex. {tef\nescu ) via]a privat\ [i via]a secret\. Primele dou\

via]a privat\ [i via]a secret\. Primele dou\ nu l-au interesat (spune autorul), doar a treia a fost ]inta principal\ a scrierii lui. Via]\ secret\ `nseamn\ vis, subcon[tient, obsesie, tot ce este incontrolabil, ce nu poate fi construit.“ (C. Rogozanu) Octavian Paler s-a n\scut la 2 iulie 1926, `n comuna Lisa, jude]ul Bra[ov. A debutat publicistic `n 1958, cu versuri `n „Luceaf\rul“, iar editorial, abia `n 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor. Au urmat, pe linia jurnalelor de c\l\torie sau pe cea a literaturii parabolice, volume- le care i-au dimensionat statura de impor- tant autor contemporan: Drumuri prin me- morie (Egipt-Grecia, 1972; Italia, 1974; edi]ia a III-a, Polirom, 2009), Mitologii su- biective (1975, edi]ia a III-a, Polirom, 2008), Ap\rarea lui Galilei (1978; Premiul Academiei Rom=ne; edi]ia a III-a, Poli- rom, 2009), Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980; Premiul Uniunii Scrii- torilor; edi]ia a III-a, Polirom, 2010), Via]a pe un peron (1981), Polemici cordiale (1983; edi]ia a II-a, Polirom, 2008), Un om norocos (1984; edi]ia a II-a, Polirom, 2008), Un muzeu `n labirint (1986), Via]a ca o corid\ (1987; edi]ia a II-a, Polirom, 2009), Don Quijote `n Est (1993; edi]ia a II-a, Polirom, 2010), Vremea `ntreb\rilor (1995), Aventuri solitare (1996; edi]ia a II-a, Polirom, 2008), De[ertul pentru tot- deauna (2001; edi]ia a II-a, Polirom, 2009), Autoportret `ntr-o oglind\ spart\ (2004), Calomnii mitologice (2007). ~n 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor.

www.timpul.ro

iunie 2010

6

Recitiri

TT II MM PP UU LL

BURSA C|R}ILOR

Daniel B\nulescu, Ce bine e s\ fii Daniel B\nulescu, Editura Cartea Rom=- neasc\, 2010, Colec]ie: Poezie, 144 p., Pre]: 24,95 lei Ce bine e s\ fii Daniel B\nulescu este

o antologie alc\tuit\ de autor. Multe

dintre poemele alese au fost drastic re- scrise. Poemele au fost selectate din vo- lumele: Te voi iubi p`n’ la sf`r[itul patu- lui, Balada lui Daniel B\nulescu [i Daniel, Al Rug\ciunii. ~n deschidere:

cinci poeme inedite.

Daniel [i cu mine s`ntem dintotdeauna

colegi de ultima banc\ (adic\ de prima).

Eu

nu-l pot prezenta pe el. El m\ prezint\

pe

mine! El e mai mare, eu s`nt mai mic.

El, cu poemele [i prozele lui de dragoste

eu s`nt mai mic . El, cu poemele [i prozele lui de dragoste [i de ur\

[i de ur\ fa]\ de lume. De dragoste, c\ci lumea e-o femeie, cum altfel? {i de ur\, c\ci [i poezia e tot o femeie. O femeie supl\ [i durdulie-n [olduri [i-n ]`]e, o fe- meie care – numai ea – [tie s\-[i aleag\ aman]i ideali: ca Daniel B\nulescu. (Cristian Popescu) O ruptur\ total\ de lirismul tradi]ional (care, `ntre noi fie vorba, se reg\se[te `n cele mai „moderne“ manifest\ri poetice, chiar [i `n fracturism, fie [i `n manifes- t\rile hip-hop autohtone, fie [i `n „b\[c\- lie“), o abordare de tip anglo-saxon cu r\- d\cini vizibile `n T.S. Eliot, cu totul ne- obi[nuit\ pentru peisajul nostru poetic. (Bogdan-Alexandru St\nescu)

Daniel B\nulescu s-a n\scut la 31 august 1960, `n Bucure[ti. C\r]i publicate:

Proz\: P`n\ `n prezent din Clanul de Romane „Am v\zut, lucr`nd, degetul lui Dumnezeu“ au fost publicate romanele:

„Fugi din via]a ta, revolt\toare [i slut\, `n cartea mea“ [i „Cel mai bun roman al tuturor timpurilor“. Poezie: „Te voi iubi p`n’ la sf`r[itul pa- tului“, „Balada lui Daniel B\nulescu [i Daniel, al rug\ciunii“. Dramaturgie: „Cine a c`[tigat R\z- boiul Mondial al Religiilor?“ Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din Rom=nia pentru Poezie; Premiul pentru Proz\ „Ion Creang\“ al Academiei Rom=ne; Premiul European de Poezie, acordat de ora[ul Münster (Germania) [i primit `mpreun\ cu scriitorul [i tradu- c\torul Ernest Wichner. Traduceri `n: german\, englez\, fran- cez\, olandez\, suedez\, bulgar\ [.a.

O nou\ perspectiv\ `n cercetarea [tiin]ific\ a fenomenului religios `n Rom=nia

SANDU FRUNZ|

Constat\m `n Rom=nia o tendin]\ a discur- sului teologic de a monopoliza toate preocu- p\rile legate nu numai de tematiz\rile teolo- gice ca atare, dar [i `n privin]a temelor funda- mentale ce vizeaz\ condi]ia uman\, teme care pot s\ aib\ uneori [i o dimensiune religioas\. Pretutindeni `n lumea academic\, temele ce privesc at`t aspecte diverse ale existen]ei umane, c`t [i cele ce scot la lumin\ ad`ncimi- le fiin]ei umane, s`nt abordate `n dimensiunea lor intrinsec\, dar [i pe latura lor adesea evi- dent religioas\, din perspectiva diferitelor dis- cipline [tiin]ifice [i mai ales dinspre [tiin]ele sociale [i umaniste. Mai recent, c`[tig\ tot mai mult teren o disciplin\ nou\, cea cunoscut\ drept „studii religioase“ [i care are meritul, dincolo de orice eclectism, de a aduce `mpre- un\ ceea ce este semnificativ `n analiza religi- ilor ca rezultat al interdisciplinarit\]ii [i trans- disciplinarit\]ii. ~n Rom=nia, aceste preocu- p\ri se manifest\ cu o anumit\ timiditate `n fa]a monopolului pe care op]iunile de tip teo- logic `l au `n crea]ia [tiin]ific\ [i cultural\ legat\ de temele ce privesc condi]ia uman\ la `nceput de nou mileniu. Cartea Metode cantitative `n studiul feno- menului religios 1 propus\ de Claudiu Her]eliu (cadru didactic la Academia de {tiin]e Econo- mice din Bucure[ti) abordeaz\ fenomenul re- ligios dintr-o perspectiv\ ce se sustrage oric\- ror influen]e teologice, propun`nd un discurs ce st\ sub semnul interdisciplinarit\]ii. Ea r\s- punde unei necesit\]i de analiz\ [tiin]ific\ a religiilor `n contextul cultural rom=nesc. Propun`nd o abordare obiectiv\, situat\ dincolo de orice dogmatism, Claudiu Her]eliu opteaz\ pentru deschiderea unui nou c`mp de cercetare academic\ riguroas\ `n Rom=nia, din perspectiva utiliz\rii metodelor statistice `n analiza fenomenului religios. ~nc\ de la `n- ceput, autorul aduce justific\ri [i clarific\ri cu privire la posibilitatea unei analize statistice a manifest\rilor [i percep]iilor din domeniul re- ligios [i a implica]iilor acestora `n sfera socia- l\ `n general [i `n cea economic\ `n mod par- ticular. Demersul propus dovede[te o foarte bun\ cunoa[tere a premiselor teoretice de ana- liz\ comparativ\ a fenomenului religios. Toto- dat\, remarc\m familiaritatea cu care Claudiu Her]eliu expune schematic situa]ia cercet\rii interdisciplinare a fenomenului religios pe plan interna]ional [i `n context rom=nesc din perspectiva necesit\]ii orient\rii discursului `nspre o abordare cantitativ\ a elementelor semnificative puse `n joc de domeniul religios. Bun cunosc\tor al metodelor academice de abordare a fenomenului religios, Claudiu Her]eliu are meritul de a nu bloca cititorul `n discu]ii tehnice f\r\ ie[ire, utiliz`nd un limbaj tehnic riguros specific unui demers [tiin]ific, dar `n acela[i timp deschiz`nd niveluri de `n]elegere care fac din cartea propus\ un instrument de lucru potrivit [i pentru cei care nu au o apeten]\ special\ pentru analiza canti- tativ\ a fenomenului religios. Astfel, la nivel teoretic, Claudiu Her]eliu ne ofer\ o trecere `n revist\ a principalelor metode de observare statistic\ pe care le fo- calizeaz\ pe situa]ia Rom=niei; mai apoi ne introduce `n principalele metode avansate de studiu statistic al leg\turilor dintre variabilele calitative, elemente care `i ofer\ posibilitatea unei bune construc]ii a cadrului conceptual necesar evalu\rii [i analizei profunde a feno- menului religios. ~n partea aplicat\ se opre[te asupra rezultatelor cercet\rii privind aparte-

nen]a religioas\ a popula]iei, stabile[te com- parativ tipuri de influen]e [i interferen]e `n ca-

re

este implicat fenomenul religios, [i reu[e[te

s\

ofere un model explicativ conving\tor asu-

pra tipurilor de influen]e pe care le putem sta- bili `ntre op]iunea religioas\ a indivizilor [i veniturile popula]iei. O lectur\ judicioas\ [i echilibrat\, din per- spectiva [tiin]elor economice [i politice, rea- lizeaz\ Claudiu Her]eliu `n partea de introdu- cere istoric\ a tematiz\rii sale [i de contextua- lizare interna]ional\ prezent\ la `nceputul pri- mului capitol. Cititorii se pot aici familiariza cu evolu]ia istoric\ a analizelor, cu teorii con- sacrate cum este cea a lui Weber, cu teorii ac- tuale cum ar fi alegerea ra]ional\ [i marketiza- rea religiilor [i cu controversele privind influ- en]a elementului religios `n sfera geopolitic\. Analizele sale s`nt conving\toare [i bine argu- mentate, iar sugestiile sale de marketing reli- gios ar trebui valorificate `n c`mpul ofertei religioase din Rom=nia. Cu toate acestea, s`nt rezervat `n ceea ce prive[te preluarea de c\tre autor a unui stereotip prezent `n unele analize academice de la noi cu privire la existen]a unei anume incompatibilit\]i `ntre cre[tinismul orto- dox [i principiile economice ale pie]ei libere. Este cunoscut faptul c\, invoc`nd teorii actuale din literatura de specialitate, universitari de la Ia[i (Nicu Gavrilu]\), Cluj (Ioan-Vasile Leb) sau Bucure[ti (Alina Mungiu-Pippidi) au ar- gumentat c\, din perspectiva sociologiei [i a

[tiin]ei politice, nu se poate stabili `n mod clar

o corela]ie direct\, bazat\ pe incompatibili-

tate, `ntre op]iunea pentru ortodoxie [i un anu- mit model economic. E adev\rat c\ `n acele cazuri concluziile nu se bazeaz\ pe o analiz\ statistic\. Dincolo de orice posibile rezerve, perspectiva economic\ ce `l conduce pe Clau- diu Her]eliu la op]iunea pentru conceperea domeniului religios sub forma unei pie]e a religiilor mi se pare deosebit de actual\. Demne de remarcat s`nt incursiunile din capitolul al doilea, care ne propun s\ poposim asupra metodelor de observare statistic\ uti- lizate `n studiul fenomenului religios, s\ ne familiariz\m cu cunoa[terea istoriografic\ a contextului general [i celui al cercet\rii [i al evolu]iilor preocup\rilor sub aspect metodo- logic, at`t pe plan interna]ional c`t [i `n context rom=nesc. Cea mai semnificativ\ parte a c\r]ii este cea dedicat\ elabor\rii unui complex sistem statistic de indicatori, care au o relevan]\ deo- sebit\ `n caracterizarea aproape exhaustiv\ a elementelor semnificative presupuse de feno- menul religios `n corela]ie cu perspectiva a- bordat\ `n lucrare. Cercetarea sistemic\ pro- pus\ `n capitolul trei ne convinge de avanta- jele utiliz\rii de indicatori statistici `n studiul fenomenelor religioase, dintre care remarc\m:

posibilitatea unei descrieri opera]ionale [i c`t mai complete, posibilitatea unor studii com- parative care s\ releve aspecte diverse la nivel interconfesional, regional sau interna]ional, posibilitatea analizelor descriptive sau anali- tice etc. D`nd dovada unei onestit\]i intelec- tuale specifice unui cercet\tor de anvergur\, Claudiu Her]eliu nu ezit\ s\ sublinieze [i difi- cult\]ile pe care le `nt`mpin\ aplicarea unui sistem integrat de indicatori datorit\ absen]ei unor date statistice culese sistematic. Subli- niem ca pe o reu[it\ deosebit\ a autorului crearea unui cadru conceptual metodologic necesar studierii `n perspectiv\ cantitativ\ a domeniului religios. Un interes deosebit prezint\ analizele a- vansate de Claudiu Her]eliu `n cel de al cinci- lea capitol, care se ocup\ de evolu]ia fenome-

nului religios din Rom=nia `ntr-o perspectiv\ cantitativ\. Constat\m faptul c\ `n cazul Rom=niei exist\ mai multe motive care au dus

la imposibilitatea constituirii unor serii de

date pretabile la analize statistice cu ajutorul unor metode [i tehnici evoluate, dintre care autorul aminte[te: factorul geopolitic, factorul etnic, migra]ia, elemente ale dinamicii confe-

sionale etc. Fiind `n imposibilitatea de a apli-

ca metode [i tehnici specifice seriilor de timp,

autorul apeleaz\ la studierea fiec\rui recens\- m`nt `n parte, utiliz`nd pe l`ng\ statistica des- criptiv\ [i o serie de indicatori cu ajutorul c\- rora se poate fundamenta [tiin]ific apari]ia unor diferen]e de ordin structural. Spre a ex- plica muta]iile structurale ap\rute, `n cazul fiec\rui recens\m`nt pentru care a g\sit tabele de contingen]\, `n care una dintre variabile este religia, autorul m\soar\ intensitatea aso- cierilor dintre variabile. Av`nd `n vedere difi- cult\]ile `nt`mpinate `n abordarea propus\, di- ficult\]i determinate `n special de lipsa de acces la unele date statistice, autorul las\ des- chis\ analiza unor echipe de cercetare com- plexe, a c\ror munc\ ar putea duce la elimi- narea `n c`t mai mare m\sur\ a dificult\]ilor survenite. Trebuie remarcat efortul autorului de a lua pe cont propriu [i chiar de a dep\[i, cel pu]in par]ial, aceste dificult\]i printr-o prezentare – dup\ o cercetare coerent\ [i com- prehensiv\ a izvoarelor ce con]in informa]ii statistice relevante – a unor elemente de ana- liz\ evolutiv\ a structurii popula]iei din teri- toriile rom=ne[ti, din punct de vedere al apartenen]ei religioase. O contribu]ie important\, care sper\m c\ va duce la cercet\ri ulterioare ale autorului, dar [i ale altor cercet\tori, este cea prezent\ `n

cel de al [aselea capitol, referitor la rela]ia re- ligie, economie, societate. ~n acest capitol de statistic\ aplicat\ s`nt surprinse conexiunile dintre aspectele religioase [i alte caracteristici ale societ\]ii rom=ne[ti (turism, educa]ie, s\- n\tate, fertilitate, na]ionalitate sau dimensiuni financiare). Din perspectiva studiilor religioa-

se interdisciplinare, de un remarcabil [i de un

real interes pentru cercet\ri ulterioare mi se

pare efortul autorului de estimare a nivelurilor fluxurilor financiare din economia rom=neas-

c\ aflate `n rela]ie cu fenomenul religios; sau

influen]a pe care apartenen]a religioas\ o are asupra diverselor dimensiuni ale educa]iei; sau tipurile de influen]e pe care le putem g\si `ntre na]ionalitate, religie [i demografie. Metodologia statistic\ utilizat\ este una vari- at\ plec`nd de la simple construc]ii pe baz\ de

scenarii p`n\ la utilizarea unor tehnici avansa-

te de studiu a corela]iilor statistice dintre vari-

abile calitative utiliz`nd metode neparametri- ce. Modelul ob]inut de Claudiu Her]eliu folo- se[te o variant\ nou\ de aplicare a metodei re- gresiei, introdus\ de autor `ntr-un capitol teo-

retic separat, ce are `n vedere studiul corela]ii- lor neparametrice. Este evident c\ ne afl\m `n fa]a unei cer- cet\ri originale, care deschide o nou\ perspec- tiv\ de abordare [tiin]ific\ a religiilor `n Ro- m=nia. Marele merit al acestei lucr\ri const\

`n primul r`nd `n faptul c\ face un pas semni-

ficativ `n conexarea cercet\rii rom=ne[ti cu ceea ce se `nt`mpl\ pe plan interna]ional. Cu volumul propus de Claudiu Her]eliu, studiile

religioase c`[tig\ o perspectiv\ ce se va dove-

di de neocolit pentru cercet\rile de anvergur\

ce se vor realiza `n viitor `n analiza [tiin]ific\ a fenomenului religios `n Rom=nia.

1 Claudiu Her]eliu, Metode cantitative `n studiul feno- menului religios, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2009, 227 pagini

iunie 2010

www.timpul.ro

Agora

7

TT II MM PP UU LL

POLEMICI CORDIALE

Criza crizei

T T I I M M P P U U L L POLEMICI CORDIALE Criza crizei

ADRIAN NI}|

Dup\ ultimele date ale speciali[tilor, intelec- tualilor, ziari[tilor [i politicienilor, adic\ to]i cei care se ocup\ de doi ani de criza economic\ mondial\ [i autohton\, se pare c\ acest feno-

men, criza, a ajuns

nu e nici o criz\ [i c\ Rom=nia nu va fi afectat\ de un a[a fenomen (Traian B\sescu), ba c\ este `nchipuit\ (Dan Voiculescu), ba c\, `n caz c\ exist\, se datoreaz\ consumului excesiv (Liviu Voinea) ori lipsei de bani din trezorerie (Mugur Is\rescu). Desigur, tonomatele, de orice culoare

ar fi ele, arunc\ pisica `n curtea vecinului. Mir-

cea Badea et co. sus]ine c\ principalul vinovat este Traian B\sescu [i PDL; Elena Udrea et co. sus]ine c\ ne-au adus `n criz\ PSD [i PNL; imberbul Crin Antonescu arunc\ anatema pe tandemul PDL-PSD. Dup\ p\rerea mea, lucrurile s`nt simple [i complicate simultan. Partea simpl\ ]ine de evi- den]ierea problemei, iar cea complicat\ de re- zolvarea acesteia. Dar s-o lu\m b\be[te. Pe data

de 6 mai a.c., pre[edintele Traian B\sescu a dat

o declara]ie de pres\ cuprinz\toare, `n care a

ar\tat c\ exist\ un deficit bugetar mai mare de- c`t se a[teptau organismele financiare interna- ]ionale (aflate chiar atunci `n control la Bucu- re[ti) [i c\ nu exist\ dec`t dou\ solu]ii (s\ re]i- nem c\ despre cauze nu a suflat nici un cuvin-

]el). O solu]ie ar fi fost cre[terea taxelor, consi- derat\ de putere plus BNR a fi mai rea, alta ar

fi reducerea salariilor cu 25 la sut\, a pensiilor

cu 15 la sut\ [i a altor cheltuieli bugetare. Din- colo de faptul c\ m\sura sus]inut\ de putere do- vede[te un dispre] incredibil pentru cet\]ean, o

lips\ de corectitudine uimitoare pentru milioa- nele de oameni care au c`[tiguri medii (`n jur de 1500 lei salariul, respectiv, 700 lei pensia), adic\

o m\sur\ pe care nici Ceau[escu nu a `ndr\znit,

[i nu ar fi `ndr\znit vreodat\, s\ o ia, s\ re]inem

c\ m\sura propus\ de putere a fost considerat\ singura corect\. Rea, e adev\rat, dar mai pu]in rea dec`t altele, ni se spune. Se simte aici cele- bra sintagm\ cu alegerea ,,r\ului celui mai mic“, de care noi am mai vorbit. Pre[edintele pare s\ nu vrea s\ [tie c\ un r\u mai mic este la fel de letal ca un r\u mai mare. At`t 100 de gr. de cianur\, c`t [i 10 gr. produc acela[i efect mortal instantaneu. S\ trecem acum la cauze. S\ fie cauza crizei rom=ne[ti criza mondial\, cum sus]in unii? S\ fie consumul excesiv? S\ fie criza rom=neasc\ datorat\ crizei sistemului rom=nesc? {irul `ntre- b\rilor se poate lungi mult, dar vreau s\ m\ o- presc aici. Criza rom=neasc\ nu e datorat\ crizei mondiale dintr-un motiv foarte simplu:

`n criz\. Ba ni se spune c\

economia rom=neasc\ este at`t de pu]in `nsem- nat\ pentru economia global\, `nc`t nu poate produce efecte asupra ei. Invers, exist\ efecte ale economiei mondiale asupra economiei ro- m=ne[ti, dar nu pot genera o criz\ de asemenea propor]ii. Exist\ influen]e legate de stabilirea cursurilor valutare, de stabilirea pre]ului ben-

zinei [i deci de unele mici varia]ii ale tuturor pre]urilor. Dar de aici [i p`n\ la a spune c\ economia mondial\ a cauzat o criz\ `n Rom=nia

e o cale la fel de mare ca [i atunci c`nd spui c\

galaxia noastr\, Calea Lactee, a determinat un uragan de gradul 5 pe Terra. Consumul excesiv este, desigur, o parte a cauzei. Dar nu e vorba aici, a[a cum se vrea s\ se induc\ de unii r\sp`ndaci, de consumul pe care `l face popula]ia. Nu faptul c\ oamenii (popula]ia) au cump\rat `n ne[tire a cauzat criza. Nu faptul c\ popula]ia a f\cut mari [i multe `mprumuturi la b\nci [i c\ adesea nu mai are bani s\ returneze acele `mprumuturi. R\s- punsul corect e c\ economia rom=neasc\ a cheltuit mereu mai mult dec`t a produs. Au fost campanii electorale, s-au dat pomeni electorale, s-au crescut salarii ale demnitarilor `n ne[tire. S-au amplificat veniturile celor din companiile na]ionale, regii, agen]ii guvernamentale [i alte locuri de sinecur\. Parlamentarii au un buget imens, pentru cazare la hoteluri scumpe, pentru ma[in\, telefon [i deplas\ri, pentru birou, [ofer [i amante. Mai mult, foarte multe institu]ii (pre[edin]ie, guvern, fiecare minister, fiecare agen]ie, fiecare companie na]ional\) au prev\zute fonduri pen- tru premieri, fonduri pentru protocol, fonduri pentru publicitate etc. To]i ace[ti bani s`nt pu- blici, s`nt cei care consuma]i produc deficit bu-

getar. To]i ace[ti bani, fiind publici, s`nt cheltui]i cu nesim]ire ca s\ nu zicem c\ s`nt deturna]i sau pur [i simplu v\rsa]i prin buzunarele celor care

`i m`nuiesc.

~ntr-adev\r, Sever Voinescu are dreptate:

criza rom=neasc\ este o profund\ criz\ de sis- tem. Dar care e cauza crizei de sistem? Econo- mia rom=neasc\ a intrat singur\ `n criz\, f\r\ interven]ia oamenilor [i institu]iilor? Nu cumva Sever Voinescu, o dat\ intrat `n politic\, nu vede c\ politicienii s`nt cei care au adus [i amplificat criza profund\ de sistem din ]ara noastr\? Mai mult dec`t economia mondial\, influen]\ asupra economiei rom=ne[ti au avut managerii (care au gestionat prost sau chiar fraudulos fondurile) [i politicienii. C`nd spun asta am `n vedere faptul c\ aceast\ cheltuire a banilor s-a f\cut nu de c\tre popula]ie, ci de c\tre cei care au fost la putere: PDL, PSD, UDMR [i PNL, adic\ toate partidele parlamen- tare. ~n plus, oamenii politici s`nt cei care fac legile, care aprob\ bugetele (unele imense pen- tru ei [i institu]iile `n care activeaz\ ei), tot ei s`nt `n consilii de administra]ie [i, deci, iau de- cizii cu privire la soarta majorit\]ii institu]iilor, companiilor, regiilor ori agen]iilor. Dup\ ce am v\zut problema (deficitul de 12 miliarde lei) [i cauza (incompeten]a [i reauacre- din]\ a clasei politice), s\ trecem la partea, mai

grea, a solu]iilor. Solu]ia cinic\ a pre[edintelui B\sescu are mai multe consecin]e. Prima ar fi efectul am\gitor. S\ zicem c\ m\sura va intra `n vigoare [i c\ la sf`r[itul anului se va face o eco- nomie de x lei la buget. Va rezolva asta criza? Nu are cum, c\ci criza rom=neasc\ nu e legat\ exclusiv de lipsa unor bani, ci de `ntocmirea str`mb\ a institu]iilor, de lipsa de competen]\ a managerilor, de necinstea unora [i de reauacre- din]\ a altora. ~n al doilea r`nd, m\sura aiuritoa- re a cotroceanului va duce la instabilitate socia- l\, dac\ nu cumva [i la instabilitate politic\. Totu[i ce alte m\suri ar putea fi luate? S-a propus o reducere gradat\ a salariilor [i pensii- lor: cei care au venituri mici s\ fie redu[i mai pu]in, iar celor cu venituri mai mari s\ li se opreasc\ mai mult. {i m\sura asta este la fel de cinic\ [i la fel de nevalid\ pentru rezolvarea cri- zei. Chiar dac\ va atenua din sup\rarea social\, chiar dac\ va aduce, probabil, bani mai mul]i la buget, m\sura reducerii progresive a salariilor [i pensiilor nu va rezolva criza profund\ `n care se zbate economia rom=neasc\ de 20 de ani. Una din cele mai interesante solu]ii este cea propus\ de unele sindicate: s\ fie luate m\suri radicale pentru mic[orarea evaziunii fiscale [i a contrabandei cu diferite produse, simultan cu sistarea achizi]iilor publice. Este o m\sur\ care va lovi `n economia subteran\ [i simultan `n oa- menii politici implica]i `n achizi]ii [i cheltuirea de bani publici. Dar crede cineva c\ m\sura ar putea fi luat\ de cei de la putere? Ar fi ei at`t de fraieri `nc`t s\-[i reduc\ lor veniturile? P\i, nu e mai u[or s\ scad\ veniturile celorlal]i? Nu e mai u[or pentru ei s\ `i pedepseasc\ pe cet\]eni de dou\ ori: o dat\ prin cheltuirea banilor publici [i a doua oar\ prin reducerea veniturilor popula]iei. Ar mai fi oare alt\ solu]ie? Eu cred c\ da. Ar mai fi una chiar mai drastic\: mic[orarea eva- ziunii [i contrabandei plus sistarea achizi]iilor plus reducerea complet\ a fondurilor de proto- col, publicitate, transport, telefon, ma[in\ etc. ale demnitarilor (pre[edinte, prim ministru, mi- ni[tri, secretari de stat, directori, prefecturi, pri- m\rii, agen]ii, companii, regii etc.). Avantajul ar fi c\ s-ar colecta mult mai mul]i bani, nu ar mai fi nemul]umiri sociale, economia s-ar mai `n- s\n\to[i, mediul politic ar fi ceva mai curat etc. ~nchei cu o privire aruncat\ pe textul scriso- rii de inten]ie c\tre FMI (se poate g\si pe net):

nu exist\ nici o referire la reducerea cheltuieli- lor demnitarilor; nimic despre restructurarea sau desfiin]area agen]iilor; nimic despre desfi- in]area fondurilor de protocol [i a altor locuri `n care dispar banii publici `ntocmai cum dispare lumina `ntr-o gaur\ neagr\; nici un cuvin]el despre reducerea, m\car, a nivelului achizi]iilor publice. Mai e nevoie s\ relu\m ideea c\ actua- la criz\ a intrat `n criz\ din cauza nesim]irii oa- menilor politicii, a corup]iei, ho]iei [i `n[el\to- riei la care se dedau cei care se afl\ la putere (nu doar pre[edintele B\sescu, PDL [i UDMR, afla]i acum la putere, dar [i cei care au fost `n anii trecu]i, adic\ PSD [i PNL)? Mai e nevoie s\ relu\m c\ la noi, criza a intrat definitiv, ire- vocabil [i pentru eternitate `n criz\?

definitiv, ire- vocabil [i pentru eternitate `n criz\? BURSA C|R}ILOR Livius Cioc`rlie, Cu fa]a la perete,

BURSA C|R}ILOR

Livius Cioc`rlie, Cu fa]a la perete, Edi- tura Cartea Rom=neasc\, 2010, Colec]ie:

Hors Collection, 248 p., pre]: 24,95 lei.

~n Cu fa]a la perete, Livius Cioc`rlie `[i (re)cite[te [i (re)scrie propria biografie cu aceea[i acuitate rafinat\ dintotdeauna, dar cu o cruzime sporit\ [i cu un fel de lucidi- tate ultimativ\ a m\rturisirii. „Omul su- prafe]elor“ ce se pretinde a fi se `nt`lne[te, `n scris, cu Bernardo Soares, heteronimul lui Fernando Pessoa, `[i reexamineaz\ la s`nge retractilit\]ile, inaderen]ele, naivit\- ]ile, insuficien]ele [i, pornind de la propria experien]\ – de via]\, de lectur\, de scris… –, supune tuturor `ntreb\rilor posi- bile condi]ia omului modern. Autenticita- tea scrisului s\u nu e, s-ar zice, altceva dec`t arta de a-[i pune `n scen\, cu extrem\ fine]e, o onestitate `mpins\ p`n\ la extrem. „Cu fa]a la perete este cronica unei descoperiri tardive. C`nd, cu ani `n urm\,

este cronica unei descoperiri tardive. C`nd, cu ani `n urm\, l-am descoperit pe Bernardo Soares, nu

l-am descoperit pe Bernardo Soares, nu mi-a spus prea mult. Re`nt`lnindu-l, tot pe cale livresc\, mi-am zis: M\i! Omul \sta `mi aduce aminte de cineva. C\ut`nd bine- bine, am g\sit: s`nt eu. Nu sem\n\m noi chiar `n toate, dar asta nu schimb\ mare lucru. Nici cu mine `nsumi nu sem\n leit.“ (Livius Cioc`rlie)

„Avem `n cazul miilor de pagini apar]i- n`nd genului datorate lui Cioc`rlie unul dintre cele mai `ntinse jurnale de existen]\ (cum le-a numit M. Zamfir) [i, `n orice caz, unul dintre cele mai valoroase literar din `ntreaga noastr\ literatur\.“ (Nicolae Manolescu)

Livius Cioc`rlie s-a n\scut la 7 octom- brie 1935, `n Timi[oara. Este critic literar, prozator [i eseist, laureat al Premiului Na- ]ional pentru Literatur\. ~n 1958 `[i `ncheie studiile filologice la Universitatea din Bu- cure[ti [i, revenit `n ora[ul natal, lucreaz\ ca bibliotecar, profesor `n `nv\]\m`ntul se- cundar, muzeograf la Muzeul Regional al Banatului. ~n 1963 devine asistent la Cate- dra de Limba [i Literatura Francez\ a Uni- versit\]ii din Timi[oara (iar `n 1990, pro- fesor). Studiaz\ c`teva luni – `n perioada 1972-1973 – la École Pratique des Hautes Études, unde `l cunoa[te pe Gérard Ge- nette. ~ntre 1990 [i 1994 este profesor in- vitat la Universitatea din Bordeaux. Din 2000 se stabile[te la Bucure[ti. Public\ `n revistele Orizont, Rom=nia literar\, Caiete critice, Vatra. Este membru al Funda]iei A Treia Europ\. Scrie despre Balzac, Flau- bert, Zola, Baudelaire, Rimbaud, Mallar- mé, Valéry, Proust, Robbe-Grillet sau gru- parea ,,Tel Quel“ ([i despre mul]i al]i au- tori francezi), dar [i despre Hoffmann, Poe, Hawthorne, Melville, Kafka, Emi- nescu, Creang\, Voiculescu, G. C\linescu sau Cioran. Este totodat\ autorul unor ex- perimente prozastice situate la grani]a dintre fic]iune [i non-fic]iune [i al unor volume ,,autobiografce“ neconven]ionale.

www.timpul.ro

iunie 2010

8

Cronici din tranzi]ie

TT II MM PP UU LL

Un roman despre „g\in\riile“ istoriografiei sovietice

L Un roman despre „g\in\riile“ istoriografiei sovietice A LIONA G RATI Problema miturilor fondatoare cap\t\ sem-

ALIONA GRATI

Problema miturilor fondatoare cap\t\ sem- nifica]ii aparte atunci c`nd vine vorba despre ]\rile proasp\t divor]ate de imperiul sovietic. Faptul c\ mitul a putut fi instrumentalizat [i fo- losit `n scopul condi]ion\rii mentale a subiec- ]ilor (a[a-zisa „sp\lare a creierului“ [i reedu- care a „omului nou“) nu s-a [ters din memoria colectiv\ [i mai precipit\ `nc\ for]e centrifu- gale. Ei `n[i[i creatori de fic]iuni, scriitorii din acest spa]iu [i-au asumat misiunea de a etala enorma ipocrizie a mitografiei comuniste. Hronicul G\inarilor 1 de Aureliu Busuioc este un roman-parodie a istoriei Basarabiei de

la 1812 `ncoace. Orice elev din [coala sovietic\

moldoveneasc\ a „beneficiat“ din plin de po-

ve[tile m\sluite „[tiin]ific“ [i „artistic“ privind aceast\ perioad\. Ast\zi a devenit aproape un truism s\ se mai aminteasc\ faptul c\ fo[tii comuni[ti [i-au propus nu doar modificarea na- turii umane, ci [i schimbarea cursului istoriei. Dar, iat\, a fost nevoie de `nc\ o ripost\ demis- tificatoare, care vizeaz\ nu doar manevrele tre- cutului proletcultist, ci [i insisten]a neocomu- ni[tilor de dup\ 2001 de a continua cu tupeu programul predecesorilor. La `nceputul secolu-

lui al XX-lea, `n Republica Moldova, dup\ un

deceniu de rena[tere na]ional\, sub ochii stupe- fia]i ai celor care au crezut trecutul `n mare parte limpezit se `njgheba v`rtos o Istorie inte- grat\ a Moldovei, menit\ a sluji consolid\rii ideologiei comuni[tilor capitali[ti. Romanul lui Aureliu Busuioc este un gest de revolt\ `mpo- triva acestei `ntreprinderi diabolice, dar [i a celor precedente, revolt\ transpus\ `ntr-o fars\ literar\ ce contrabalanseaz\ cu mijloace artis- tice o enorm\ fars\ a istoriei [i a interpret\rii acesteia. Pentru a impune ideea unui neam diferit [i a

unei statalit\]i moldovene[ti cu o evolu]ie con- venabil\ p`n\ la etapa contemporan\ a Republi-

cii Moldova, noii falsificatori n-au pregetat s\

ofere mo(n)stre istoriografice cu evenimente [i eroi sco[i din cuf\r, urm`nd s\ ilustreze o mitologie proprie, f\r\ de care ar fi imposibil\

definirea unei na]iuni. Pe aceea[i schem\ a mit- ului de origine, Aureliu Busuioc improvizeaz\

o legend\ care proiecteaz\ `n negativ varianta

mitografiei oficiale privind originea a[a-ziselor „forme ale statalit\]ii moldovene[ti contempo- rane: Republica Democratic\ (Popular\) Mol- doveneasc\, 1917-1918, Republica Autonom\

Sovietic\ Socialist\ Moldoveneasc\, 1924- 1940, Republica Sovietic\ Socialist\ Moldove- neasc\, 1940-1991 [i Republica Moldova Inde- pendent\“ 2 . Ei bine, scriitorul octogenar nu-[i complic\ limbajul cu alambicatele denumiri [i,

`n virtutea posibilit\]ilor figurative ale artei, re-

lateaz\ povestea satului G\inari, a c\rui apari]ie

se datoreaz\ ispr\vilor pseudoeroice ale unor

indivizi dubio[i, pica]i `n schemele Puterii.

Literaturizat\, povestea cap\t\ contururile unui roman cu certe tr\s\turi antiidealiste, realizat

pe mai multe paliere: roman istoric, roman po-

litic, roman picaresc, metaroman etc.

Hronicul… lui Aureliu Busuioc are toate atributele [i cli[eele unei istoriografii na]ionale, doar c\ evenimentele sociale, politice [i famil- iale descrise, `n care indivizii unei na]iuni ar trebui s\ se reg\seasc\ pentru a-[i cunoa[te spe- cificitatea `n raport cu al]ii [i care ar trebui s\ le confere garan]ia unei perenit\]i, ies anapoda,

f\r\ alur\ eroic\. Prezentarea panoramic\ a is- toriei ca [ir de evenimente continue care duc,

potrivit comuni[tilor, spre viitorul luminos su- comb\ `ntr-o prezentare simultan\, pe mai mul-

te paliere [i `n mai multe registre stilistice, dup\

principiul poliecranului. Voca]ia educativ-pa- triotic\ [i moralizatoare, inerent\ oric\rei pro- duc]ii istoriografice, este deturnat\ printr-o „parodie a stilului patriotard al moldovenismu-

lui primitiv“ 3 , iar exemplele ce ar trebui s\ ilus- treze rolul de magistra vitae a istoriei s`nt gro- te[ti sau, mai bine spus, s`nt un fel de pove[ti despre „g\inari“ [i „g\in\rii“. ~ntemeierea G\inarilor ]ine de mijlocul celei de a [aptea decade a secolului al optsprezece- lea [i este marcat\ de un eveniment nu tocmai sublim. Pl\ie[ul P\tru Av\danei este prins `n flagrant delict c`nd fura vitele unui comis. In- terven]ia t\tarilor pe ]inuturile moldovenilor se dovede[te a fi fericit\ pentru „eroul“ nostru, care scap\ de [treangul justi]iei [i pic\ sub o- crotirea oamenilor lui Alah. Dar „n\ravul lupu- lui“ e bine [tiut: P\tru `[i mul]ume[te salvatorii fur`ndu-le arme scumpe [i cai. {i tot fugind, ba de t\tari, ba de ai s\i, P\tru [i familia sa se `n- t`mpl\ s\ se aciueze `ntr-o margine a Ro[co- ve]ilor, un sat din jude]ul L\pu[na, din partea st`ng\ a Prutului, unde s-au ales, tot dintr-o `n- t`mplare fericit\ [i `n aceea[i m\sur\ ridicol\, cu 12 pr\jini de p\m`nt [i o c\su]\ p\r\sit\ l`ng\

o r`p\. Romanul `ncepe de fapt cu scena `n care

fiul acestora, Panteleu, este executat prin b\taie cu vergile de c\tre s\tenii s\i, pentru furti[ag de

g\ini. Sup\rat [i `nr\it, acesta trece „p`r`ia[ul“ (Nistrul) [i `mpreun\ cu salvatoarea lui, ]igan- ca Parascovia, pun `nceputul a[ez\rii G\inari. Cronologice[te s`ntem la „treisprezece ani `m-

plini]i ai secolului XIX“, dup\ anul de r\scruce 1812. Ceea ce urmeaz\ confirm\ aforismul popular despre lucrul `nceput str`mb, c\ci de aici `nainte toate v`nturile vitrege ab\tute asu- pra ro[covi]enilor vor sufla dinspre G\inari:

dispari]ia `n continuare a g\inilor, ocupa]ia ]a- rist\, atacurile bol[evice, anexarea Basarabiei, invazia trupelor sovietice, deport\rile etc. Tot astfel se define[te antropologia moral\ a romanului: prin contraexemple, prin reliefare sarcastic\ a pitorescului social [i psihologic `n cadrele unei umanit\]i `n continu\ [i ireversi- bil\ degradare. Dincolo de triste]ea mai greu descifrabil\, romancierul se distreaz\ copios pe seama eroilor s\i, `nzestr`ndu-i cu funeste ra- cile [i bete[uguri spirituale, plas`ndu-i pe dea- supra, `ntr-o realitate istoric\ dezolant\. Des- crierea personajelor [i a aventurilor lor consti- tuie un prilej de persiflare ne`ntrerupt\ a „eroi- cului“ mitografiei oficiale. Cap de serie al di- nastiei Av\d\nei/Avadonov/Avodanov, „`nte- meietorul“ Panteleu are toate tr\s\turile detes- tabile: lene[, obtuz, cu patimile ho]iei [i b\utu- lui. Nici mai mult, nici mai pu]in, aceast\ fiin]\ lamentabil\ este aleas\ s\ reprezinte eroicul „V`rstei de aur“ a istoriei. Anii se succed, capii familiei Av\danei mor nu `nainte de a l\sa progeniturilor tot pachetul de vicii. Sub pre- siunea istoriei ace[tia supravie]uiesc `n afara legilor umane [i a normelor morale colective, cobor`nd `n bufonerie [i uniformizare, `nc`t g\inariada lui Aureliu Busuioc se constituie dintr-o suit\ de destine [i figuri umane detur- nate `n parodie [i grotesc. Personajele feminine ale romanului com- pleteaz\ aceast\ „investiga]ie“ picaresc\, fiind be]ive, lene[e, z\lude, n\t`ngi, prostituate, inco-

fiind be]ive, lene[e, z\lude, n\t`ngi, prostituate, inco- lore. Excep]ie face poate Parascovia a c\rei de- monism

lore. Excep]ie face poate Parascovia a c\rei de- monism o face remarcabil\, pe alocuri chiar simpatic\. Tratat\ cu umor bulgakovian, exoti- cul personaj r\m`ne totu[i s\ fac\ parte din galeria femeilor malefice, c\ci toate iscusin]ele ei de vraci [i instinctul vital bine dezvoltat slu- jesc perpetu\rii dinastiei Av\d\nilor cu tot po- ten]ialul lor de maladii. Trebuie men]ionat\ [i ipoteza lui Andrei }urcanu asupra acestui per- sonaj nelipsit de semnifica]ii ambigue. Exege- tul vede `n Parascovia o `ntruchipare a `mp\r\- tesei Ecaterina, interven]ia ei reprezent`nd sim- bolico-ironic „duhul fertilizator al expansiunii ruse[ti“. Urm`nd aceast\ pist\ de interpretare afl\m c\ G\inarii ar fi o consecin]\ implacabil\ a visului imperial al Ecaterinei de a crea pe p\- m`nturile }\rii Moldovei cea de-a Treia Rom\ („proiec]ia simbolic\ a ideii imperiale de extin- dere“), tandemul Panteleu–Parascovia ar sim- boliza „hibridul str\in [i social degenerat“, iar d\inuirea proiectului `mp\r\tesei ar `nsemna „o extinc]ie a hibridiz\rilor [i suprapunerea lor lent\ peste istoria natural\ a locului“ 4 . Dovada e[ecului acestei `ntreprinderi prost `ncepute se proiecteaz\ `n scena final\ a romanului, care surprinde manifestarea oficial\ a autorit\]ilor locale dedicat\ eroului sovietic Panteleu `n fa]a bordeiului acestuia (vatra `ntemeietoare a G\i- narilor) transformat acum `ntr-o cas\-muzeu de prost gust [i cu iz sovietic. Pentru cei care cunosc un anumit segment al literaturii dintre Prut [i Nistru nu constituie o dificultate a `ntrez\ri `n Hronicul G\inarilor nota polemic\ [i paralele surprinz\toare cu ro- manul Biserica Alb\ semnat de cel\lalt scriitor octogenar, Ion Dru]\. Controversele apar `n jurul reprezent\rii influen]ei de la r\s\rit `n evolu]ia istoriei na]ionale de dup\ 1812. E lim- pede c\ Aureliu Busuioc `[i asum\ o alt\ her- meneutic\ a istoriei, refuz`nd pseudomitologia utopizant\ despre generoasa [i protectoarea `mp\r\teas\ Ecaterina [i bravul eliberator Po- tiomkin. Miza romanului e mai mare dec`t de- conspirarea „g\in\riilor“ istoriografiei sovie- tice, povestea personajelor principale din Hronic… poate fi interpretat\ ca o parodie la fragmentele din romanul lui Ion Dru]\ dedicate acestor dou\ personalit\]i istorice. Mai mult, parodia atinge „mitologiile de toate culorile“ ce au contribuit la falsificarea istoriei, niciuna din ele nu este cru]at\ fie c\ vine de la Plutarh, Tacit, Homer sau Virgiliu, fie c\ de la creatorii eposului eroic Nibelungenlied sau Slovo o polku Igoreve, fie c\ de la „topografii ]ari[ti“ sau de la interpre]ii contemporani. {i dac\ „go- go[ile“ clasice s`nt `nghi]ite cu pl\cere „nu pen- tru «adev\rul» ce-l con]in, ci pentru talentul, pentru extraordinara fantezie a autorului“, „g\in\riile“ sovietice se fac vinovate tocmai de totala lips\ a fanteziei: „Ilustrul [i b\tr`nul meu coleg Miron Costin a scris c\ «nasc [i la Mol- dova oameni», dar a omis s\ scrie ce fel de oa- meni [i la ce Moldov\! {i iat\, trei sute [i vreo cincizeci de ani mai t`rziu un grup de indivizi din Republica Moldova, autointitula]i «comu- ni[ti», `mbat\ poporul cu ap\ rece [i `l face s\ cread\ c\ pe ei i-a avut `n vedere mo[ul-croni- carul, pun`nd astfel m`na pe putere! Urm\rile acestei – hai s\ spunem civilizat – neglijen]e se cunosc. {i mai ales se simt…“. Exerci]iu de autoflagelare etnic\ sau exor- cizare a maleficului, romanul oricum nu te las\ cople[it de disperare. ~n ciuda finalului „apoc- aliptic“, r\m`ne mereu speran]a c\ omenirea se va revigora `n propria suferin]\.

1 Aureliu Busuioc, Hronicul G\inarilor, Prut Interna]ional, Chi[in\u, 2006. 2 Din autoreferatul tezei de doctor `n [tiin]e istorice al lui Victor Stepaniuc. 3 Alexandru Burlacu, Tehnica poliecranului `n Hronicul G\inarilor de Aureliu Busuioc, `n revista „Metaliteratur\“, Chi[in\u, 2008, nr. 3-4, p. 50. 4 Andrei }urcanu, G\inarii [i ochiul atroce al r`sului, `n revista „Metaliteratur\“, Chi[in\u, 2008, nr. 3-4, p. 48.

iunie 2010

www.timpul.ro

Lecturi blecheriene

9

TT II MM PP UU LL

Erosul: fantastic [i melancolie

T T I I M M P P U U L L Erosul: fantastic [i melancolie

DORIS

MIRONESCU

Marea tem\ de `nceput a romanului ~nt`m- pl\ri `n irealitatea imediat\ [i cea mai impor- tant\ a `ntregii p\r]i epice a c\r]ii este cea a ero- tismului sau, cum bine o nume[te naratorul, a „cunoa[terii sexuale“. Putem vedea `n aceast\ op]iune tematic\ o strategie de insolitare, chiar dac\ la nivelul reprezent\rii actului sexual ni- mic nu este „`nstr\inat“ metaforic, ca `n exem- plele din folclorul rusesc oferite de {klovski `n studiul s\u „Arta ca procedeu“. Fix`nd `n copi- l\rie, chiar `n primii ani din via]\, c`teva repre- zent\ri sexuale, `n mod conven]ional scandaloa- se, naratorul exclude posibilitatea de a citi a- ceast\ confesiune ca pe o autobiografie obi[nui- t\. Dac\ `n Amintiri din copil\rie erotismul era suav [i diafan, fiind doar aluziv [i glume] stre- curat (o dat\ cu [oarecele scos de Nic\ din s`nul M\riuc\i S\vucului), amintirile din copil\ria na- ratorului blecherian s`nt cel pu]in demitizante. ~n mahala, copil\ria este de o „ingenuitate vici- oas\“, purt`nd „pece]ile isteriz\rii [i ale frene- ziei citadine“ 1 . Dragostea atinge planul sexual de la cea mai fraged\ v`rst\, perplexit\]ile [i frustr\rile pe care le comport\ func]ion`nd ca semnale de alert\ fa]\ de disfunc]iile [i neajun- surile realului `n genere.

Perversitatea inocen]ei

Op]iunea prezent\rii copil\riei ca teritoriu al sexualit\]ii nu are nimic scabros sau indecent, dup\ cum nu trebuie s\ tr\deze nici o excesiv\ prelec]ie pentru psihanaliz\ a lui Blecher `nsu[i. De altfel, singurul studiu psihanalitic `ntreprins p`n\ acum asupra ~nt`mpl\rilor `n irealitatea imediat\, `n 1937, este ratat nu numai din cauza mediocrit\]ii analizei realizate de c\tre Justin Neuman, care prefer\ s\ vad\, de exemplu, `n doctorul-[oarece o banal\ imagine oedipian\, `n cea mai pedestr\ lectur\ cu putin]\ `n cheie servil freudian\, f\r\ imagina]ie sau `ndr\zneal\ creatoare. Reprezent\rile erotice infantile s`nt introduse cu ajutorul unor r`nduri prefa]atorii ce insist\ pe „puritatea“ acestora, specul`nd evi- dentul oximoron: „Oric`t de departe `mi r\sco-

lesc amintirile `n ad`ncul copil\riei le g\sesc le- gate de cunoa[terea sexual\. Ea `mi apare tot at`t de nostalgic\ [i pur\ ca aventura nop]ii, a

fricii ori a celor dint`i prietenii. [

moment al copil\riei n-am ignorat diferen]a

dintre b\rba]i [i femei. [

fost dintotdeauna aparent. Era vorba de un «secret» cum ar fi fost vorba despre un obiect:

o mas\ ori un scaun“ (p. 56). Pentru copil, ero- tismul reprezint\ un mod inedit de cunoa[tere 2 , put`nd func]iona ca un factor destabilizator la nivelul reprezent\rii realit\]ii. ~ntr-adev\r, lu- mea cunoscut\ prin sexualitate este o lume fan- tasmatic\, cu atribute halucinatorii, proiect`nd „obiecte ale dorin]ei“ improbabile [i baroce:

„~mi `nchipuiam organele feminine sub forme eronate [i actul `n sine cu mult mai fastuos [i mai straniu dec`t l-am cunoscut cu Clara“ (p. 56). Func]iile pe care le `ndepline[te obsesia se- xual\ `n romanul blecherian s`nt multiple. Criti- ca a remarcat fixa]ia blecherian\ asupra interio- rit\]ii trupului, ca „vizuin\ luminat\“ de boal\ `n romanul postum [i ca „fiin]\-burete“, con[tiin]\ pustie dar absorbant\ a lumii exterioare (Ma- nolescu) `n ~nt`mpl\ri. Aceast\ obsesie a fost pus\ `n leg\tur\ cu diversele figur\ri ale „caver- nei sexuale“ din acela[i roman 3 , suger`nd pre- lu\ri freudiene de o transparen]\ dezarmant\ [i inexplicabil\ `ntr-un roman at`t de „hieroglific“. Avans\m o ipotez\ nepreten]ioas\, dar poate tocmai de aceea mai probabil\: sexualitatea re- prezint\ un nucleu de autenticitate a personali- t\]ii, prin cercetarea c\ruia se poate atesta ade- v\rul `nt`lnirilor cu irealitatea. Naratorul ble- cherian selecteaz\ tema sexualit\]ii deoarece aceasta transmite, `n contextul epurat cu grij\ de posibile interpret\ri `n cheia confesiunii inde- cente, impresia puternic\ de intimitate grav\, de profunzime nefalsificabil\, necesar\ `n aven- turile sale ireale, at`t de apropiate de teritoriul mistific\rilor. Mai important, erotismul este

Secretul sexual a

~n niciun

]

]

terenul pe care va avea loc marea `ncercare a adolescen]ei eroului: dragostea fa]\ de o femeie inaccesibil\ [i din acest motiv mitizat\, `n jurul c\reia se concentreaz\ toate datele fabuloase ale lumii ireale promise. ~n orice caz, povestindu-[i copil\ria ca rev- ela]ie erotic\, naratorul are grij\ s\ degajeze nara]iunea sa de posibile interpret\ri gre[ite. El se comport\ ca un romancier gelos fa]\ de sem- nifica]iile romanului s\u, pe care le vrea accep- tate o dat\ pentru totdeauna de c\tre cititor, mo- tiv pentru care `[i alc\tuie[te singur glosarul, indexul [i chiar „cheia viselor“. Chiar dac\ nu exist\ motive pentru a nesocoti recomand\rile

sale de lectur\, naratorul devine, datorit\ acestui comportament, un personaj al propriei nara]iuni

[i deci un narator necreditabil dup\ toate criteri-

ile defini]iei 4 . Reprezent\rile erotice din ~nt`mpl\ri nu s`nt niciodat\ lubrice, ci p\streaz\ un aer nevrotic [i ermetic, fiind scutite de kitsch-ul care b`ntuie `ntreaga proz\ erotic\ interbelic\ din Rom=nia, de la Camil Petrescu la Mihail Celarianu. Amo- rul cu Clara este straneizat mai `nt`i de decorul cu totul neobi[nuit al pr\v\liei de ma[ini de cu- sut, ca [i de ritualul complicat al dup\-amiezilor `n care un [ir `ntreg de detalii anodine, `ntot- deauna acelea[i, trebuie s\ precead\ „cedarea“ fetei. Un schimb de replici mincinoase, care anun]\ dialogurile absurde ale eroului cu tovar\[ul de joac\ Ozy de mai t`rziu, reprezint\ ritualul de curtare stereotip. Actul erotic are un aer mecanic, bizar, lipsa lui de naturale]e subli- niind stranietatea tuturor experien]elor eroului, `n copil\rie, ca [i mai t`rziu. Scena este o imagi- ne concret\ a absurdului, lucru probat prin apa- ri]ia unui [oarece care asist\ g`nditor la specta- col, dar [i prin nevoia eroului de a `[i explica prezen]a [oarecelui, fie [i `n mod aberant, ca `ntr-o proz\ fantastic\ cu animale `nzestrate cu ra]iune. Lipsa sensului este dovedit\ de necesi- tatea obsesiv\ de a oferi un sens `nt`mpl\rii. Tot insolit se prezint\ [i prima manifestare sexual\ a copilului care `nc\ mai doarme dup\- mas\. Episodul constituie o veritabil\ „scen\“ epic\, o reprezentare desf\[urat\ a momentului din trecut. Interesant este c\ nu momentul micii pozne erotice din copil\rie este surprins, ci un altul, ulterior, de rememorare: „Tat\l meu adi- neaoarea `n odaie mi-a tras c`teva palme peste fesele goale. Nu [tiu prea bine pentru ce. M\ “

(p. 57). Evenimentul este prezentat

g`ndesc

`n aceast\ lumin\ [i `n aceast\ succesiune (ca o amintire a copilului pedepsit) pentru a fi golit de conota]iile sale eventual obscene [i a fi in- vestit cu valoarea atribuit\ lui de la bun `nceput:

cea de experien]\ de cunoa[tere. Cu toate aces- tea, tonul categoric al comentariului nu poate s\ estompeze nuan]a bufon\ a relat\rii. Copilul este naiv [i naratorul prinde ocazia s\ se copil\-

reasc\ [i el pu]in, mai ales c\ efectul literar este de un comic caracteristic: „p\rin]ii no[tri erau du[i la plimbare. N-am sim]it c`nd ei s-au `ntors

[i nu [tiu ce anume f\ceam feti]ei sub plapom\.

{tiu doar c\, `n momentul c`nd tat\l meu a ridi- cat brusc plapoma, feti]a `ncepuse s\ accepte“ (p. 57). Fuziunea `ntre pozi]ia naratorului [i cea a eroului-copil, realizat\ aici `n scopuri de relie-

fare comic\ a unei `nt`mpl\ri, se va repeta [i mai t`rziu `n roman, cu scopul impulsion\rii emo]io- nale a nota]iei sau a verosimiliz\rii aventurilor incredibile `n imaginar. De asemenea, o `ntors\tur\ ironic\, cu semni- fica]ie metatextual\, trebuie s\ vedem [i `n fraza:

„E cea dint`i aventur\ sexual\ a mea [i cea mai veche amintire din copil\rie“ (p. 57), care `n- cheie scurta rememorare. Gestul polemic la adresa amintirilor edulcorate ale v`rstei fericite, f\r\ trimitere direct\ la Creang\, presupune o g`ndire de ansamblu a textului, cu luarea `n cal- cul a cititorului-model, c\ruia `i este destinat\ aceast\ precizare complice. Ea nu are rolul de a fixa un `nceput auroral pentru recapitularea tre- cutului (`nceput\, de altfel, `ntr-o not\ la fel de polemic\ la adresa literaturii memorialistice, prin descrierea amorului cu Clara `n capitolul precedent), ci de a produce un nou [oc pe axa temporal\ a lecturii tocmai `n momentul `n care povestea `ncepe s\ curg\ cronologic. „Cea dint`i aventur\ sexual\“ a copilului survine atunci c`nd nimic nu o preg\te[te, f\r\ vreun indiciu c\ povestea trecutului va `ncepe, m\car acum. Na- ra]iunea r\m`ne, `n continuare, un joc dificil pentru cititor, luat `n calcul, ca m\rime variabil\, printr-o serie de complexe strategii expresive.

Proiec]ii mitice `ntr-o v`rst\ demitizat\

Unul dintre procedeele folosite cu mai mult\ insisten]\ `n romanul blecherian este insolitarea fantastic\. Fenomene obi[nuite, `nt`mpl\ri care nu au nimic ie[it `n comun s`nt traduse `ntr-un limbaj misterios, ce sugereaz\ existen]a unor posibile `n]elesuri hieroglifice `n miezul banal

al vie]ii cotidiene.

Episodul `nt`lnirii unui b\iat necunoscut, Walter, poart\ numeroase m\rci ale insolit\rii fantastice. Faptul c\ `n roman tipul narativ este cel homodiegetic, cu narator reprezentat, facili- teaz\ procedeul. De[i nu toate prozele fantastice s`nt homodiegetice, analiza structuralist\ a lui Tzvetan Todorov a demonstrat c\ indecizia la lectur\ cu privire la statutul faptelor povestite ajut\ mult la eficien]a pragmatic\ a discursului

fantastic 5 . E suficient ca un gest s\ fie descris `ntr-o manier\ misterioas\, cu o aten]ie exage- rat\ pentru toate detaliile [i cu exprimarea mi- r\rii profunde, iar gestul cap\t\ aura supranatu- ralului. ~n proza fantastic\ homodiegetic\, nara- torul-personaj joac\ un rol important `n crearea aurei de mister ce `nv\luie faptele, prin `nsu[i faptul c\ el controleaz\ povestirea deci, cel pu]in `n teorie, controleaz\ [i modul `n care aceasta este interpretat\. Dac\ evenimentele prin care trece naratorul ~nt`mpl\rilor nu au nimic supranatural, atitudi- nea sa fa]\ de evenimente anun]\ prezen]a fan- tasticului. Nelini[tea, uimirea dispropor]ionat\ 6 , incapacitatea eroului de a-[i explica faptele [i lipsa oric\rui indiciu al ironiei (solidaritatea de atitudine `ntre narator [i erou) contribuie la in- staurarea unei atmosfere de a[teptare a fantas- ticului. Iar a[teptarea cititorului nu accept\ s\ fie `n[elat\: ea proiecteaz\ faptul `n fantastic, chiar dac\, `n ultim\ analiz\, acesta se arat\ a fi unul cu totul cotidian. ~nt`lnirea cu micul Walter are toate caracte- risticile unei `nt`lniri ordinare `ntre doi copii pe un loc de joac\ oarecare, `ns\ ea cap\t\ imediat note de fantastic. De[i actul homoerotic pe care Walter `l perpetueaz\ este `ntr-adev\r neobi[nuit, el nu iese din structurile realului. ~ns\ Walter este privit cu uimire `nc\ din primul moment. Apari]ia sa are darul s\ tulbure universul de re- prezent\ri al eroului. Tot ceea ce face sau spune Walter pare extraordinar, [i totu[i nimic nu este acolo ie[it din comun, `n afar\ de fervoarea na- ratorului matur, care rememoreaz\ scena cu aceea[i uimire de atunci: „Vorbir\m pu]in [i deodat\ `mi f\cu o propunere stupefiant\: s\ m`nc\m flori de salc`m“. „Deodat\ m\ apuc\ str`ns de m`n\: – Vrei s\ vezi «sediul» bandei

– Vreau, `i r\spunsei cu o voce ce

noastre? [

nu mai fu a mea [i cu o voin]\ de risc ce izbuc- ni subit `n mine [i care, sim]eam bine c\ nu-mi apar]ine“. „– Trebuie s\ r\m`nem aici, `mi spuse el, nu putem merge mai departe. ~n fund

s`nt ni[te oameni de fier [

~ntorsei capul [i

privii disperat deasupra noastr\ gura deschis\ a pivni]ei cu lumina ei ce venea dintr-o lume sim- pl\ [i clar\ unde nu existau oameni de fier“. „C`nd deschisei bine ochii Walter st\tea aplecat peste pubisul meu, cu gura str`ns lipit\ de sex. ~mi era imposibil s\ `n]eleg ce se petrece“. „Re- nun]ai s\ merg p`n\ la pivni]\ [i astfel pe Walter nu-l mai `nt`lnii niciodat\7 (s.n.).

Un eveniment oarecare intr\ `n zona miste- rului datorit\ aerului misterios cu care este re- latat, prin intermediul unei prezent\ri ce adopt\ ticurile literaturii fantastice. Cititorul nu este mistificat (nu mai mult, `n orice caz, dec`t `n povestirea lui Poe The Tell-Tale Heart), ci su- gestionat `n direc]ia accept\rii faptului c\ lu- crurile nu s`nt `ntotdeauna ceea ce par la prima vedere 8 . ~n lumea comun\, Walter poate fi un b\ie]el cam emancipat aflat `n vacan]\. ~n lumea misterioas\ pe care o instaureaz\ privirea mirat\

a naratorului blecherian ([i la care ader\, pe

jum\tate convins, cititorul simpatetic), Walter este un [aman care-l ini]iaz\ pe tovar\[ul s\u `ntr-o serie de mistere, de la mestecarea florilor de salc`m [i practicile homoerotice la jocul „cu pana“, ce eufemizeaz\ `ntr-o manier\ hierogli- fic\ o nou\ aventur\ erotic\ din copil\ria per- sonajului. Evenimentele acestei v`rste, mai ales cele erotice, dar nu numai ele, p\streaz\ o zon\ de ne`n]eles, destituind personajul de orice res- ponsabilitate, demonstr`ndu-i c`t de fantasma- tic\ este realitatea [i c`t de u[or de distrus aspec- tul obi[nuit al lucrurilor: „Pana neagr\ lucioas\ pe care mi-o ar\ta Walter `nsemna c\ nimic nu mai exist\ `n lumea mea cunoscut\“ (p. 59). Tot

]

].

felul de apari]ii [i dispari]ii uimitoare `nv\luie evenimentele `ntr-o aur\ de incredibil pe care nara]iunea o speculeaz\ cu folos. Prezen]a procedeelor fantastice nu afecteaz\ statutul prozei blecheriene, proz\ de fic]iune lip- sit\ de presupozi]iile magico-mitice ale fantas- ticului. Ipoteza lansat\ de c\tre un Sergiu Pavel Dan `n Proza fantastic\ rom=neasc\ (1975), dup\ care M. Blecher ar face parte dintr-un grup de scriitori care practic\ „fantasticul absurd“, a fost retras\ cu argumente conving\toare de c\tre acela[i autor `n Fe]ele fantasticului (2005). Literatura lui M. Blecher nu face dec`t s\ uti- lizeze motive fantastice `ntr-o nara]iune obse- dat\ de ontologia realului, plas`nd aceste inci- den]e fals supranaturale `ntr-o aur\ de perplexi- tate ce genereaz\ o atmosfer\ cvasi-fantastic\. Seria evocativ\ a capitolului al treilea se `n- cheie prin revenirea implacabil\ la „suprafa]a lucrurilor“: secretul nu mai este secret, misterul hiperdimensionat de odinioar\ devine „umil [i mizerabil“. Experien]a erotic\ „cu pana“ este expus\ din nou `n public, reedit`nd astfel drama copilului prins `n exerci]iul ini]ierii sale erotice de c\tre tat\l furios. A[a c\ sexualitatea ajunge s\ fie asociat\ cu interdic]ia, cu frustrarea, cu ne`mplinirea, iar localizarea `n trecutul `ndep\r- tat a acestor ispr\vi le face cu at`t mai splendide retrospectiv. ~n schimb, prezentul matur se con- fund\ cu regretul, cu melancolia unei cunoa[teri aurorale, acum imposibile. Pana neagr\ are un corespondent livresc `ntr-o carte b\nuit\ a fi obscen\, pe care eroul-copil nu reu[e[te s\ o ci- teasc\ niciodat\ 9 . ~n aceast\ serie, cartea necitit\ ajunge s\ simbolizeze, metonimic, o cunoa[tere refuzat\, probabil cunoa[terea extatic\ pe care [i-o reprezenta copilul g`ndind la formele baro- ce ale sexualit\]ii feminine. Iar `ntreaga `nt`m- plare apare drept o nou\ tragedie probant\ pen- tru absurdul lumii: „P\strez astfel [i azi intact\ `n mine imaginea unei c\rticele negre `n care zace pu]in din parfumul autentic al copil\riei mele“ (p. 61).

1 Al. Protopopescu, op. cit., p. 216.

2 Func]ia de cunoa[tere a sexualit\]ii `n romanul lui Blecher a fost relevat\ mai ales `n studiul lui Mihai Zam- fir, „Maestrul din umbr\“, din Cealalt\ fa]\ a prozei, Bu- cure[ti, Eminescu, 1988, `n care se atrage aten]ia la as- pectul dez-erotizat [i, de aceea, straniu al iubirii `n roma- nele genera]iei anilor ’30. Stranietatea trat\rii „`nstr\i- neaz\“ erosul, transform`ndu-l `ntr-o experien]\ cu ade- v\rat „pur\“, spiritual\, f\r\ nimic concupiscent.

3 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, ed. cit., p. 569.

4 Vezi Wayne C. Booth, Retorica romanului, trad. Alina Clej [i {tefan Stoenescu, pref. {tefan Stoenescu, Bucure[ti, Univers, 1976, p. 204. Booth afirm\ c\ `ntre naratorul implicat mereu `n nara]iune [i cel obiectiv „exist\ o varietate `nv\lm\[it\ de naratori mai mult sau mai pu]in creditabili, dintre care mul]i s`nt un amestec ui-

mitor de ra]ional [i ira]ional“ (p. 331). ~n cazul literaturii lui Blecher nu se pune problema de a-l declara „ira]ional“ pe naratorul necreditabil pentru a-i smulge fr`iele pove- stirii din m`n\, de vreme ce aceasta este construit\, evi- dent, `n jurul presupozi]iilor naratorului despre sine `nsu[i

[i nu `mpotriva acestora, de c\tre un „autor implicit“ ma-

lefic, de rea credin]\.

5 „Naratorul reprezentat convine fantasticului, `ntruc`t el u[ureaz\ necesara identifica]ie a cititorului cu perso- najele“. Tzvetan Todorov, Introducere `n literature fan- tastic\, Bucure[ti, Univers, 1975, p. 107.

6 Atitudinea fantastic\ reprezint\ un element de dis-

junc]ie `ntre Blecher [i unul dintre scriitorii la care a fost raportat cel mai adesea, Franz Kafka. Dac\ la scriitorul praghez efectul fantastic este ob]inut prin „anestezia `n

prezen]a insolitului [i a monstruosului [

], prin re]inerea

oric\rui comentariu, prin reducerea epitetelor, printr-o relatare absolut obiectiv\“ (Vera C\lin, Omisiunea eloc- vent\, Bucure[ti, Ed. Enciclopedic\, 1973, p. 193), la Ble- cher nimic nu st\vile[te manifestarea unei uimiri dispro- por]ionate, adesea chiar nejustificate, `n fa]a neobi[nuitului.

7 M. Blecher, op. cit., p. 58.

8 Sugestia func]ioneaz\ foarte eficient, dat fiind c\ doi exege]i recen]i, Simona Sora (Reg\sirea intimit\]ii, Bu- cure[ti, Cartea Rom=neasc\, 2008) [i Ada Br\vescu („~n- t`mpl\ri `n irealitatea imediat\ sau modelul narativ al identit\]ii“, `n „Tribuna“, nr. 146, 1 octombrie 2008) au v\zut `n episodul lui Walter o exemplificare a motivului fantastic al dublului: pentru Simona Sora, Walter este un c\rt\rescian „M inversat, provocator de crize [i scind\ri interioare“; la Ada Br\vescu, el apare drept „un prieten cel mai probabil imaginar“. ~ns\ o aluzie clar\ la motivul dublului vom g\si abia `n capitolul al [aselea, `n episodul fotografiei din vitrina gheretei de la b`lci. Din zona fan- tasticului, episodul Walter evoc\, mai degrab\, `nt`lnirile misterioase cu personaje supranaturale, de]in\toare de puteri [i cuno[tin]e secrete, care urm\resc `ncheierea unui pact costisitor cu eroul: Mephisto `n Faust sau Ruben `n S\rmanul Dionis.

9 André Theuriet (1833-1907), autorul c\r]uliei care `l

fascineaz\ pe eroul ~nt`mpl\rilor, a fost un poet, prozator

[i dramaturg francez cooptat, pentru bucolismul [i seren-

itatea reprezent\rilor sale de natur\ [i de oameni pitore[ti din toate col]urile ]\rii, `n Academia Francez\. Nimic c`tu[i de pu]in tenebros sau licen]ios, a[a cum pare s\ fie Frida `n imagina]ia eroului blecherian, nu se poate reg\si `n opera sur`z\toare, sentimental\ [i stereotip\ a venera- bilului scriitor. Ironia (involuntar\?) face ca Frida s\ devin\ `n romanul blecherian o carte fantasmatic\, un simbol al posibilit\]ii ca, `n subsolul unei realit\]i cotidi- ene idilice [i burgheze, s\ se g\seasc\ demoni.

www.timpul.ro

iunie 2010

10

Proz\

TT II MM PP UU LL

O sam\ de m\sc\ri

10 Proz\ T T I I M M P P U U L L O sam\

RADU PARP|U}|

De dumnealui Kostakelu sin Grigorie Terzi- man ot t`rgul Ie[ilor, terfeloag\ ce s-au pier- dutu, ce cu voia lui Dumnedz\u g\sit-o-am noi, Radul ot Tome[ti, preaumil uricariu i t`lcovni- cu, `ntr-un Presvitelnic z\h\it i r\t\cit, din sla- vone[te anevoind a o t\lm\ci, pre limba mai nou\ `ntorc`nd-o, `n vremea domniei bine- cinstitorului de Dumnedz\u*

Cuv`ntul VIII

C`nd au `nsc\unatu al treile pe Costandin Mavrocordat, t`mplatu-s-a lucru de poveste. ~mbr\catu-l-au boiarii cu c\ftan domnesc de samur cu bumbi de argint aurit, iar\ peste caf- tan ave lan] gros de aur, dup\ obiceiul domnilor moldoveni. Iar\ caftanul era de la vistierie, de 20 000 de aspri. {i l-au dus pe vod\ la besea- rec\ de i-au cetit mitropolitul Ghedeon molifte- le de domnie, puindu-i omoforul pe cap. Apoi preasfin]itul Ghedeon [i vel postelnic, de sub- ]iori duc`ndu-l, a[ezatu-l-au `n strana poleit\ de de-a dreapta. Atuncea c`nt\re]ii gl\suir\ rug\- ciunea Tebe Boga hvalim, iar\ boiarii, `mbr\ca]i cu beni[uri de ]\r\monie, or`ndui]i dup\ rangul lor, i-au s\rutat m`na, mnoga leata zic`ndu-i. Din Sveti Nikolai ie[indu afar\, vod\ Costandin `nc\licat-a calul domnesc numa `n aur [i petre scumpe, `nainte merg`nd un polc de oaste, pe urm\ boiarii [i domnul `nc\l\ra]i [i gloatele din urm\. Un slujitor domnesc zv`rle din c`nd `n c`nd pumni de mahmudele. Pura- deii se buluceau [i `nh\]au b\nu]ii din stratul gros de colb. T`rgove]ii cu stare, `n straie de s\rb\toare, c\lcau iute peste mahmudeaua c\- zut\ `n colb, apoi, heghemoniconul stepenei lor

netulburat p\str`ndu, o r\dica f\r\ grab\, ca s\ n- arate c\-s lacomi, [i mul]umea lui Dumnedz\u pentru dar. Cu halai mare, slobozind pu[tile [i s`ne]ele, sun`ndu din tr`mbi]e [i surle, clopotele tr\g`ndu la toate besearecele Ie[ilor, au m\rsu vod\ ocol pe uli]a mare la preumlare [i priveala gloatei, iar\ la f`r[it turnatu-s-a `n cur]ile dom- ne[ti s\ primeasc\ steagul de domnie. Iar\ uli]a mare era g\tit\ s\ vie de la Beilic capugi-ba[a Hasan-aga Cicala zade cu sangea- cul cu dou\ tuiuri, care are semiluna `n v`rv, cu ahidname, adec\ cartea de leg\m`nt, [i cuca domneasc\. Ioni]\ treti-ciohodar d\duse porun- c\ s\ `ntind\ t`rgove]ii scoar]e [i covoare florate pe ceardacuri, pe garduri [i la caturile de sus. Ciohodarii m\turaser\ uli]a [-aruncaser\ c\l- d\ri de ap\ pe gios s\ mai steie colbul, iar\ acu- ma se odihne la umbr\, a[tept`nd s\ vie turcul ca s\-i strige „ma[ala“ `ntru pl\cerea lui. Iar\ Ioni]\ tocma aranja ni[te feate de maz`li s\ deie p`ne [i sare, dup\ obiceiul p\m`ntului, la ca- pugi-ba[a. {i pe Cehan vel-logof\t, care vine f\r\ cabani]\, nu l-au cunoscut.

– Ce-i cu sl\b\turile aieste, treti-ciohodare? Iar\ Ioni]\ `nturn`ndu-se:

– Cu plec\ciune, `n\l]imea voastr\ vel-logo-

fete! S\ ierta]i c\ nu v-am cunoscut!

– D\-le pustiei de sfrijite! Pune, bre, ni[te

f\tuci cu ]`]e mari [i curu’ asemine, s\-i plac\

turcului.

– A[a vom face, `n\l]imea voastr\, a[a vom

face! Dar\ Cicala zade, cu naravul lui de turc, `n- t`rzie s\ vie. Estimp se sleiser\ m`nc\rile la curtea domneasc\ [i se `nc\lzise vinul scos din vreme de la cram\, musculi]ele cele bete b`- z`ind roi. Vod\ se preumbla cu m`nile la spate [i-[i tot smulge barba. {i pe c`nd li se lungiser\ urechile de foame, iaca [i halaiul turcului de vreo sut\ de akingii. ~n frunte merge capugi-ba[a pe un harmasar ne- gru, n\r\va[, cu copitele albe de colb, cu p\rul

lucindu, lustruit cu un cap\t de covor tekin, c\ unduia steclind `n b\taia soarelui; tot o ap\ meree se p\rea a fi. Capugi-ba[a era `nf\[urat `ntr-un halat verde cum `i smaragdul, iar din br`ul verde brotaciu, `nflorat cu fluturi zmeurii, ie[eau doua pistoale. ~n cap ave un turban tran- dafiriu de m\sura unui cuib de cocost`rc. L`ng\ capugi-ba[a de[ela calul un ceau[ kurd mare c`t un munte: negru, ur`t [i cu urme de t\ieturi pe fa]\, de ziceai c\-i f\tat `ntre cu]itarii din Ciur- chii Ie[ilor. Mai cu sam\ de kurdul cel mare cu [alvari ro[i cu lampasuri argintii se minuna gloata. Calul lui cu crupa gioas\ se zmucea nainte, dar era ]inut din fr`u, mu[c`nd z\bala `n spume [i giuc`nd pe loc cu picioarele din fa]\ de parc\ ar fi c\lcat pe c\rbuni `ncin[i. ~n urma lor un kul purta steagul cu dou\ tuiuri din coad\ de cal, iar altul ducea cuca pe

o pern\ ro[\-stacojie. Al]i slujitori p\leau cu

latul iataganelor, strig`nd „Sak`n! Sak`n!“ adec\

„Fere[te! Fere[te!“ [i d`ndu `n p\r]i calicii, be- teji]ii [i laia de puradei, care se buluceau cu cerutul. F\r\ p\sare, akingiii c\l\reau t\t\r\[te, apleca]i `nainte, c-o m`n\ pe fr`u [i cu cealalt\ `n [old. Duduie uli]a podit\, iar\ colbul se ridica p`n\ la nouri `n urma lor. Ca s\ nu se-mbete norodul, se-nchiseser\ dughenele, cramele [i mitocurile, dar\ pe din dos se be pe ruptele. A[a c\, bine f\cu]i, cioho- darii zbierau acum cu glasuri dogite:

– Ma[alaaa! Bravaaa! I[alaaa!

Ioni]\ treti-ciohodar, chiurluit bine [i el, adusese ne[te t\l\ni]e ba[oalde [i ]`]oase de pe

Podul Verde `n locul sfrijitelor [i le a[ezase, cu p`ne [i sare pe tablale, `n col] la Trisfetitele. C`nd ap\rut-a bulucul acolo, pe fe]ele `ncinse, asudate [i pline de praf ale akingiilor stecleau ochii ca la lupi din cei h\mesi]i, v\z`ndu-le.

– Turcul cel mare poate te-a potoli pe tine, Lisaveto! zice Ioni]\.

– Una-i castravetele lui [i alta pearja [tiu eu

cui, r\spunde Lisaveta, f\c`nd cu ochiul `nspre

gloata din preajm\, care r`de ]in`ndu-se cu m`i- nile de p`ntece. Agiung`nd la Trisfetitele, Cicala zade d\ s\ cotigeasc\ `nspre curtea domneasc\. Ceasul r\u ori locul m`zgos, c\ oamenii domne[ti arunca- ser\ ap\ `n ne[tire, f\cu s\ lunece harmasarul lui Cicala zade [i hu[tiuluc! c\zu capugiul ali- vanta la p\m`nt:

– Bre, bre, bre, ghiaur! Anas`na siktir!

S\ te fereasc\ Dumnedz\u de vorbele cele proaste turce[ti, c\ se o]\r\[te condeiul a le

scrie. Era bo]it r\u capugiul [i aprins la mutr\

ca o potcoav\ sub barosul lui Coil\ de la cov\-

lia domneasc\. Ridicatu-l-au degrab\ slujitorii pe capugiu, unii turbanul a[ez`ndu-i-l pe cap,

al]ii pe cal aburc`ndu-l, al]ii straiele [terg`ndu, imineii s\rut`ndu. Iar\ de pe margine, Ioni]\ treti-ciohodar porni s\ se caine:

– Vai, vai, vai, vai! Ne-am c`cat `n p\l\rie!

Ce-o s\ zic\ vel-logof\t! Ce-o s\ zic\ vod\! Vai, vai, vai, vai! A[a t`mplare f\r\ de cale [i necuviincios\ m`niatu-l-a foarte pe capugi-ba[a Hasan-aga Cicala zade. V`rtejitu-s-a la curte ro[ cum `i gotca. Geaba s\ri vod\ „ia, pofti]i, osp\ta]i“, geaba se ruga cu multe cuvinte bl`nde ca s\-i poat\ `ntoarce inema c\tre d`nsul, geaba `l `n- dulce cu daruri dup\ cuviin]\. Colac peste pu-

p\z\, [i akingiii din sp\t\rie mugeu ca bivolii s\

li se deie culus bah[i[i, adec\ milostenia de

`nsc\unare. Dou\ ceasuri l-au certat [i s`c`it turcul pe vod\, p`n\ ce ogoitu-s-a dup\ cafele, de giu- vaericalele, din]ii de pe[te [i bl\nile de samur d\ruite. C`nd medelnicerul b\tu cu polonicul

`n caldarea cea mare de aram\ de la cuhnii, plin\ cu pilaf [i carne de batal, akingiii m`n- car\ [i se ostoir\ [i ei. Apoi, ling`nd lingurile [i puindu-le `n br`u, `mp\r]it-au `nde ei m\t\- surile [i alte bogaserii primite. Estimp f`r[i vorba [i Cicala zade:

– Aferim, bey Costandine! Halal!

Dup\ ce plecat-a capugiul cu turcii lui, Cehan vel-logof\t zis-a:

– Avut-am noroc de om bun, M\ria ta!

– Buuun! oft\ u[urat vod\. Dumnedz\u s\-i

deie s\n\tate [i bucurie! C\, drept s\-]i spun, c`nd l-am v\zut pe ceau[ul ceala t\iet pe fa]\, m\ cam zugruma la g`tlej.

Cuv`ntul I

Zice c\ odat\ vlad`ka Romanului, preasfin-

]itul Calinic, ar fi zisu M\riei Sale sveti {tefan chiar `n sf`nta besearec\, [i era boiari veli]i, boiari de r`nd, ba [i den prostime de fa]\:

– M\ria Ta, nu te mai saturi de r\le cu cele

muieri. Te `nvoie[ti cu ele la curv\s\rii `n afara

sfintei cununii, bat\r c\, slav\ Domnului, ai tot

avut muieri legiuite c`te-ai pohtitu [i pe cine-ai pohtitu. {i aiasta f\r\ s\ ascul]i de fe]ele bise- rice[ti. Au nu te-a bate Domnul Dumnedz\ul nostru? Iaca a[a zisu-i-a preasfin]itul, c\ era spurcat foarte la gur\. Atuncea boiarii, popor\nii, to]i, `nghe]at-au, c\ci `l [tia pe M\ria Sa degrab\ v\rs\toriu de s`nge nevinovatu. F\r\dec`t sf`r`i- tul lum`n\rilor se auzea! {i sfin]ii din icoane se uitau cu ochi holba]i de sp\rietur\. Iar\ M\ria Sa `ntorsu-s-a c\tre norod [i zis-a, f\c`ndu cu ochiul:

– D-apoi d\, ce s\-i faci! Mai bine cu fimei

dec`t cu barba]i. {i au prins a r`de boiarii [i pros- timea de se cl\teau policandrele [i se st`ngeau

lum`n\rile din sfe[nice de at`ta h\h\ial\. Iar\ Calinic, lum`nare st`nd, sc\pat-a din m`n\ Sfintele Taine, cu musca pe c\ciul\ sim- ]indu-se. C\ el se `mpreuna cu parte b\rb\teas- c\, `nfierb`ntat cum era ca un c`ne spurcatu.

Pesemne c\ necuratul r\zvr\titu-i-au g`ndul, ochii de la Dumnedz\u `nturn`ndu-[i. C\ alege b\ie]i f\r’ de muste]i, cu trup nalt [i boi sub]ire, [i se aprindea cu poht\ sataniceasc\ [i sc`rbav- nic\ asupra lor, p`ng\rindu pre mul]i. {i purta cu el mirodenii, rumineli [i unsori de cele mu- iere[ti din Fanar**, ca s\-i ispiteasc\ cu am\- gele, iar\ p\rin]ilor zicea c\ `i ia poslu[nici pen- tru poslu[anie, `nv\]\tur\, purtare moraliceasc\ i procii. Vai, vai, vai! Bat\r de-ar fi fost grec au p\g`n mai zicu, dar\ era rom=n afurisit [i den cliros! {i satana de pop\ se sumu]a acuma asupra lui vod\! Mai auzit-ai a[a ceva, iubite cetitoriule? M\ria Sa {tefan, fie-i numele `n veci pome- nit, cu m`na lui ridicat-a boaitei Sfintele Taine. Pe urm\ gr\it-a c\tre gloata adunat\ zic`ndu:

– P`n\ acuma Io Stefan voievod `nchina-

tu-ne-am la fe]ele biserice[ti. De-acuma, bag sam\, c\-i de trebuin]\ s\ ne `nchin\m [i la dosurile biserice[ti. {i iar\ s-au pr\p\dit de r`s poporenii. Era o chirfosal\ `n besearec\ de ziceai c\ e[ti la vreun han au la vreun mitoc cu vin pelin.

Pufneau a r`de `n b\rbi p`n\ [i boiarii cei veli]i `ndelunga]i `n zile. Vel-logof\tul T\utu, mare mehenghi [i me[- ter la voroav\, zice [i el de colo:

– Dosuri biserice[ti, M\ria Ta, da’ bortelite.

Acuma h\h\iala, g`ndescu, ajunsese p`n\ `n al [aptelea cer. Numa’la iarmaroace, c`ndu giu- cau pehlivanii [i caraghiozii, se mai hohotea cu at`ta poht\. Dup\ un a[a cabazl`c, mascaraua de Calinic n-a mai zis nici c`rc. A t\cut m`lc, asemine pur- celului fript cu morcovul `n r`t, [i s-a c\it de gura lui cea spurcat\. Dar\ c\in]a cea de pe urm\ `ntru nemica nu este. Zicu unii c\ `n urm\ Calinic s-a des]\rat. Al]ii c\ s-ar fi prist\vitu de ru[`ne. De! A[a zicu den boiari b\tr`ni s\ fi fostu, f\r\- dec`t noi nu avem [tire de-i adev\ratu au ba.

Cuv`ntul II

Mult pl\cutu-i-au M\ritului {tefan caii, mai cu sam\ Voiti[. Da' nimine n-a scris c\-i dides\ numele dup\ calul ce-l ave Ion Barabul\, un pl\ie[ al s\u. Fost-a acest Barabul\ voinic de n\dejde, dar\ be]iv foarte. {-odat\ de sfin]ii `m- p\ra]i Costandin [i Elena `mb\tatu-s-a clamp\ Barabul\, c\ primis\ cinci vedre de vin de la M\ria Sa pentru faptele lui cele viteje[ti. C\ de viteaz era viteaz, numa c\, de tehui ce era, se t`mpla oare[ic`nd s\ bat\ viteje[te `n ai s\i.

Iar\ Ion, dup\ a treia vadr\ b\ut\, se `nc\l\r\

[i purcese s\ m`ne pe Voiti[ la ceriu. Se `n\l]ar\

ei [i se `n\l]ar\ anevoie, c\ se cereau multe ne- voin]e la un drum ca acela, da' [i Voiti[ era cal tare credincios. {-ajung`ndu la ceriuri, Ion dete peste o lumin\ mare, bucurie [i `nfrico[are `n

suflet n\p\dindu-l. De bucurie voit-a s\ be, dar\ celelalte dou\ vedre r\m\seser\ pe p\m`nt. Drept aceea, Ion a cobor`t pe p\m`nt [i l\cr\ma

c\ nevoin]ele lui fost-au `n de[ert. Pl`nge amar

[i

se c\ina calului. La so]ii s\i povestindu, istoria lui ajuns-a s-

o

[tie cu mic cu mare. {i, dup\ naravul moldo-

venilor cel r\u, r`de de el. Au fost c\zute aieste voroave [i-n urechile M\riei sale. Iar\ M\ria sa

a z`mbit a r`de [i a `ntrebat:

Au calul ce zice?

Nimica,M\ria ta! Ciule[te din urechi [i l\-

cr\meaz\ [i el. Iar\ M\ria sa zis-a c\, uite, Barabul\ era s\-l

ating\ pe Dumnedz\u mai degrab\ dec`t sahas- trul Daniil Putneanul. Iar\ ]iganul P`rli]\, vatavu tabunului de

str`nsur\, ce ave grij\ de cai ca de ochii din cap, sare [i el:

– Bine macar c\ n-o ramas calul acolo.

Atuncea M\ria sa auzindu, plesnitu-s-a cu palma preste frunte.

Cuv`ntul III

T`mpl`ndu-se {tefan vod\ `n codrii {omuzu- lui, `n cas\ cu p\dur\ri]a Irinuca, c\ p\durarul era trim\s cu carte domneasc\ pre stra[nc\ la t`rgul Romanului, boiarii a[teptau afar\ dup\ obiceiu. N\roc cu plo[tile de Nicore[ti [i Zghi- har\, c\ ar fi degeratu, dechembrie fiindu, iar vod\ deznierd`ndu `ndelungu nurii p\durencei `n odaia ce de curat. I tak ave obiceiu vod\ `n locuri pre multe, t`rguri, sate, `n v`rv de munte au la [esu, pre unde ave libovnice: fete mari, v\dane au cu barbat. Arunc`ndu fr`ul lui Voiti[ `n m`na vel comisului, intra n\pust\ `n fi[tecare

cas\, iar\ boiarii steteau `n frigu, pe ploaie au ghiforni]\, incotele [i zbenguielile dinluntru ascult`ndu. Zicu atunce, la {omuz, c\ ar fi zisu logof\tul

T\utu:

– Inc\ `i tare mo[neagu'.

Iar\ hulpea hiclean\ de Ulea paharnicul:

– Da, soarele Moldovii n-a apus `nc\.

Iar\ voievodul tocma ie[indu, auzit-a voroa-

va lor [i ar fi zisu:

– Ehei, T\ute, te-i `nvoi tu s\ `mbli la Irinu- ca, s\ [uguie[ti cu ea [i s-o buluce[ti.

– De [uguit, [uguiesc eu, M\ria Ta, da' ce m\ fac dup\ aceea?

– Da' ce, iertatu-te-a Dumnedz\u de cele

trupe[ti?

– Nu, M\ria Ta, m\car c\ am optz\ci b\tu]i

pe muche. At`ta c\ nu m\ mai ]`n genunchii a[a bine. Maria Sa a binevoit a r`de, iar\ boiarii au r`s

dup\ M\ria Sa. Logof\tul T\utu, curagiu prin- z`ndu [i v\z`ndu moarea bun\ a M\riei Sale,

gr\it-a:

– M\ria Ta, slobod `i a vorovi?

– Slobod, vel logofete.

– M\ria Ta, eu zicu s\ adun\m laolalt\ toate libovnicele Lumin\]iei Tale.

– De ce, T\ute?

– Un steag de oaste s\ facem cu ele.

Miratu-s-a foarte M\ria Sa:

– Cum a[a, T\ute?

– M\ria Ta, c`nd [i-or pune iestea peptul la

hotar\

Iar\ M\ria Sa pufnit-a `n r`s, iar\ boiarii au r`s dup\ M\ria Sa.

– Adev\ru-i, mai gr\it-a voievodul, c-am

f\cut at`]ia plozi c\ nu mai `ncap `n Moldova de

ei. Ce zice]i, trecem [i pe la R\re[oaia? Da' trebe s\-i d\m de [tire.

– M\ria Ta, da]i-i porunc\ [-o butelc\ de

fr`ncu[\ ol\carului [i

la drum.

A[a zicu s\ fi fost.

* Mai departe textul predosloviei nu se poate deslu[i (prof. Scordaliu). ** Trebuie s\ fie o gre[eal\ a lui Kostakelu. Pe vremea lui {tefan cel Mare `nc\ nu exista Fanarul cu relele lui cu tot (prof. Scordaliu).

iunie 2010

www.timpul.ro

Poezie

11

TT II MM PP UU LL

Poeme de Aura Christi

Defini]ie

O, negru anotimp al meu –

sfer\ nemaig`ndit\ dec`t de `ngeri [i de p\s\ri, aproape este Dumnezeu, `n vreme ce natura lucrurilor `nva]\ iar a spune „eu”,

[i nu avem dec`t un pas

p`n\ c`nd seara se prelinge din coasta unui zeu.

O, mare anotimp v`nat, o, negru anotimp, de care eu m\ sprijin cum ades m\ sprijin de osia fiin]ei reg\site `n arbori, pietre, iarb\, p\s\ri, e[ti fa]a unui zeu uitat, de mi te-ar\]i din timp `n timp din veacul cel\lalt?

Peisaj de toamn\

Sear\ naiv\. Toamn\. Heruvimi apu[i. Galbenul din frunze arunc\ a[trii negri `n privire, `n linii, verbe, iarb\, tigri. Apoi `nclin\ zeii de bazalt spre osia fiin]ei, roze [i pega[i, copii, vulturi zadarnici [i meduze.

Ce-i de f\cut din tot ce mai r\m`ne? Soarele rece-al clipei

e departe. {i tot mai negru –

Ah, litere, cuvinte s`ntem

[i drum spre templul disperat,

privire-a zeului de aer, templu al clipei, de bazalt!

Pe emisfera cealalt\

Totul e altfel pe emisfera cealalt\:

iarba se r\stoarn\ din cer, mirarea – din ruinele templelor, arborii-[i smulg duhul din lun\, `ngerii s`nt ciopli]i din aura f`nt`nelor. Din cearc\nul luminii se-adun\ – ca Afrodita din gurile vii ale m\rilor, spre amiaz\ – norul, uitarea, fetele, n\uc-r\t\cita barz\.

Totul e diferit de ceea ce este:

`nserarea curge din lapte, `ntunericul e urma cenu[ii, ochii s`nt umbra zeului, oasele – pun]i orbite, de netrecut… Ierburile-s linii din palmele nimfelor, iar pietrele, ah, divinele pietre s`nt orbitele nu se [tie cui sau duh modelat din osia nim\nui…

Ah, da, da, mi se-arat\ lucruri de nev\zut. S`nt fiul unei alte lumi, `n care iarba curge din cer. Capra din leoparzi se trage. Arborele – din mister. Zeii s`nt sco[i de lupt\tori din teac\. Iar florile – din secunda cioplit\ de a[tept\ri. Seara – din golurile din care `ngerii se adap\.

lutul fiec\rui ceas. Iar p`n´la `nviere nu-i dec`t o moarte sau o silab\ c`t marea noapte, Domine, vecine.

Totul este altfel. Totul curge de altundeva. Apa – din iarba b\tut\ cu stele.

E

cineva…

Norul – din lacrima fetei smuls\ uit\rii.

E

cineva… Nu poate s\ nu fie cineva

Lutul vine din visul nim\nui. Iar c`ntecul cu gura `nchis\,

care `ndeamn\ fulgii s\ cad\, bolta cerului s\ fie mare [i-nalt\ ca cea mai vie, nebun\ z\pad\

da, c`ntecul acesta cu gura `nchis\ vine din locu-nsemnat de pietre [i arbori, de astrul bolnav [i de cineva smuls din st`nca naiv\ a serii…

c\zut\-n cascade din aripi de serafim pierdut `n miezul lumii, `n cer sau `n aerul tare din preajma sfinxului. O, anotimp eretic, v`rst\ de fier!

E cineva care face ploaia s\ curg\,

pantera s\ v`neze, delfinul s\ creasc\

din g`nduri [i ape `nvolburate, actorul s\ moar\ `n fiece masc\

Numele lucrurilor

Cerul poate fi numit cer numai c`nd are m`nji de lumin\ [i p\s\ri, marea-[i g\se[te numele de mare c`nd se-nvolbur\ din alge, delfini, din sorii de var, animale de sare.

Ah, cuvintele, cuvintele `n care unii `[i g\sesc alinarea, al]ii limanul, otrava, nimicnicia, iar ceilal]i mormintele…

Cu to]ii ne tragem din ochi

[i ne vom `ntoarce `n ochiul

din care am fost slobozi]i, `n vreme ce, oho, cineva mai mare [i mai puternic, locuind un cu totul alt ochi, ne va c`nta `n secunda aceea atroce din miezul celui mai aprig frig. Ah, o s\ vede]i cum ne va c`nta!! Ce mare-i Ochiul, Domine. Ce greu e ochiul – statuie alb\, planet\ nes\buit\, mit respir`nd `ntre iarba nop]ilor

[i g`nd.

~n lumina mor]ii

Nu trece nici o zi

f\r\ s\ m\ g`ndesc la moarte. Cine mi-o aduce `n suflet

[i pentru ce? – m-am `ntrebat

de at`tea [i at`tea ori. M\ atinge `ngerul negru cu aripa ei, pentru a m\ `ntoarce cu fa]a spre mine? Demonul ei iubitor m\ r\sare `n fiecine, pentru a-mi readuce sub pleoape limpedea `ntunecime? ~mi `ncearc\ duhul, t\ria, blestemat nesecata candoare!? Dar – mai ales poate – foamea de via]\ mi-o pune la `ncercare?

Da. Foamea de mine care m\ face s\ m\ recunosc dup\ lungi pribegii, departe de ]\rmul sf`[ietor de viu care s`nt eu pentru eu `nsumi. Ah, [i atunci marele frig nemernic m\ cuprinde. {i `n nop]ile prevestitoare de zadarnice `nvieri

– `ncet-`ncet –

m\ lumineaz\, tr\g`ndu-m\ la suprafa]\, a[a cum pescarii `[i trag n\voadele din ape.

[i vara s\ dea buzna din roze [i noapte,

[i iarna s\ se pr\bu[easc\ gr\mad\

c`nd tu te stingi `n secunda de abur, iar timpul `nva]\ s-a[tepte, s\ vad\…

Dominus flevit

Biseric\ scurs\ din cer `ntre flori [i secunde, `ndoieli [i m\slini, cu r\d\cina sub marile pleoape ale domului de eter.

Biseric\ `nalt\ [i sf`nt\, zidit\ `n form\ de lacrim\ printre pelerini [i cactu[i. Minune din piatr\, legend\ f\cut\ s\ mint\

[i s\ ne str`ng\ `n miezul

singur\t\]ii acelea rotunde

– ca hohotul p\m`ntului – c`nd Fiul Domnului, se spune, a pl`ns.

Ah, litere, cuvinte

S`ntem vorbirea unui zeu ce [i-a uitat templul pe munte, bate p\m`ntu-n lung [i-n lat, amar cl\dind din sine-o punte

spre tot ce [i-a dorit s\ fie, `n timp ce peste v`rfuri o, nu era dec`t t\cere, iar lini[tea vuia `n g`nduri.

Iarba devine cu adev\rat iarb\, dac\ e-adulmecat\ de mor]ii tineri, de zeul care – tremur`nd – `n[urubeaz\

Da. Frigul nemernic. Frigul luminii ultime a mor]ii f\r\ de care

`n orbita zilei de joi – noaptea de vineri.

a[

fi fost de secoli

Ah, calul e fiu al pega[ilor dintotdeauna doar c`nd potcoava-i e lins\ de iarb\

[i peste tot cresc aripi stranii numite flori –

un soi de cer al fluturilor, care fac iarba s\ viseze c\ este-o fat\ de multe ori.

Mirosul e dovada c\ raiul, vai, exist\. Deci, iadul – cel [tiut prea bine – e aproape. Totul se-nvolbur\, `[i caut\ un nume, desp\r]ind norii de cactu[i, lutul de ape, pe castorii fiin]ei – de ceilal]i. Ah, istm al fiin]ei: drag\ str\in\tate!!

Se ]ine totul lan], `n ordine zeiasc\:

calul nu-i piatr\, iarba rareori e cer,

greierii c`nt\-n somn, iar fluturii nu-s panda

[i nici capre, secunda-i osie a ceasului p\scut

de animalul timpului: enorm, stingher.

Ce mare-i ochiul

Ce mare-i lumea `nchis\ `ntr-un ochi! Ce mare-i Ochiul, Domine, striga. {i-[i desf\cea larg bra]ele `n fa]a soarelui de un ro[u crud, pe care nu-l iubea. Totul `ncepe, `[i ia viul [i moartea din ochi. Restul s`nt litere, silabe, oameni, adic\ alte [i alte – `n fond, acelea[i – cuvinte, un soi de linii mai scurte, mai lungi, dotate, c`teodat\, cu ceea ce numim suflet.

pierdut\, mai pu]in vinovat\

[i `n vecii vecilor:

uitat\.

Noapte str\in\

Noapte str\in\, spre tine `mi `ntorc ochii, sufletul, m`na. Aud pl`nsetul cuiva ori a[a se t`nguie lucrurile ce stau s\ se deschid\?

Sau pur [i simplu vine cineva

[i v\zduhul

– din suferin]\, din singur\tate – `i `ng`n\ astfel pa[ii, mersul greu, timpul

[i respirarea,

din ce `n ce mai rar\

[i mai grea.

Se aude cineva b\t`nd clopote negre. V\zduhu-i prea plin, iar sufletul copt `[i iese din maluri ca lini[tea prevestind o furtun\.

Secundele-s mari

[i cresc tot mai tare!!

Noapte str\in\, din `ntunericul t\u

– apropiat ca otrava din s`nge – nu poate s\ nu vin\ nimeni.

Arhitectura nop]ii

Arhitectura nop]ii clar\, greu deslu[it\ `n peisaj… Ce or\

– t\c`nd cutremurat `n turnul beznei –

moartea [i via]a laolalt\ le devor\?! Nimic neatins [i vindecat.

{i vane clopote amar caden]a bat.

Dar pentru ce [i pentru cine?

E noapte. Lini[te. Pustiu.

Tu str`nge-]i capul `ntre m`ini.

Singur te leag\n\ [i las\-te vorbit de sf`nta gur\ a zeului orfan, de vineri p`n\ vineri r\t\cit

`n golul viu – de-odinioar\ –,

din care vii

[i vii

[i vii

– ca dintr-o mare vin\ – urc`nd aceea[i

– luminat\ –

scar\.

Mun]ii `n ispit\

Mun]ii `n ispit\ se ad`ncesc din cea]\. ~ntre t`mple seara, ceru-amar se las\. Sufletul – prea greu de tot ce a trecut – b`jb`ie-n gr\din\ [i apoi prin cas\.

Luna-abia se vede [i e despicat\ de un plop ce sprijin\-un preg`nd. Noaptea se anun]\ prin crude mirosuri, f\pturi nev\zute, din bolt\ curg`nd.

Popoare de c`rti]i `[i croiesc imperii

`n z\ri `ntunecate de la `nceput.

{i-i at`ta pace, c\ auzi cum mor]ii `[i m`n\ pega[ii iar\[i la p\scut.

{uier\ pustiul, sprijin\ o poart\. Norii mari se-ascund p`n\ c`nd se v\d. Cu c\ciula tras\ p`n\ la spr`ncene, Isus r\t\ce[te cu pa[i de aed.

De c`teva zile duhul ]i-e muncit de un c`ntec negru, aspru, ca argintul. Nu `l arde febra. Nu-l atinge verbul. Mi[un\ de zei, `nfr\]i]i cu v`ntul.

Culorile nop]ii

Culorile nop]ii: pururi bogate!! Cine ar `ndr\zni s\ le inventeze din nou? Cine [i-ar da drumul pe funia razelor ca s\ le cuprind\ [i dintr-un s\rut

s\ le redea lumii `n chip de abur

ori de nesf`r[it [i vizibil ecou?

Stau [i pictez aici de milenii imagini, unghiuri, pliuri, priviri. Dar ce drum, Domine, mai am s\ parcurg p`n\ la sur`sul iscat dintr-un sf`nt! – gheizer de foc din nep\sare ivit, vis neajuns p`n’ la scr`[netul mor]ii cu botul umed de miel; curat\ risip\ `n agonie, fa]\ recunoscut\ pretutindeni de suflarea-mi `n tremur, vie;

care s\-]i fie numele, c`ntat ca un imn

`n

r\corile nop]ilor suferinde,

c`nd prietenii s`nt departe, c`nd duduie culorile `n granit

[i gr\dinile `[i str`ng parfumul

ca pe un strig\t de nenumit, de parc\ fream\t\ `nainte de moarte, c`nd totul pare pierdut, ars de tot [i `n veci `mplinit?!!

(Poeme inedite citite la edi]ia din 21 mai a.c. a Serilor Timpul)

www.timpul.ro

iunie 2010

12

Istorie recent\

TT II MM PP UU LL

Iarna rom=neasc\, noiembrie 1989:

nu se `nt`mpl\ nimic

CATHERINE DURANDIN

(fragment din volumul: Catherine Durandin & Zoe Petre, Rom=nia post 1989, ed. L’Harmattan, Paris, 2008)

La Bucure[ti nu se `nt`mpl\ nimic. Cu z`m- betul pe buze, `n iunie 2005, un prieten istoric `mi povestea: „Aveam impresia, la mijlocul lui noiembrie, c\ aveam foarte mult timp, c\ aveam timp s\-mi termin cartea, s\ adaug notele, bi- bliografia [i indexul. P\rea c\ nu se va `nt`mpla nimic `n Rom=nia.“ Oficial, popula]ia nu [tie nimic despre c\de-

rea Zidului Berlinului. Nici un r`nd despre eve- nimentele de la Berlin `n presa de partid. Popu- la]ia nu este oficial informat\, dar `n mediile

ga, Budapesta [i Var[ovia, momentul Gorbaciov

ar putea s\ nu fie, `nc\ o dat\, dec`t o iluzie, o di-

versiune `n etapele inconturnabile ale construc- ]iei socialismului. O profesoar\ universitar\ de literatur\ francez\ la Facultatea de Litere din Bucure[ti insist\: dup\ visul de deschidere ideo- logic\ din anii ’60, dup\ vara lui 1968, c`nd Ceau[escu ap\ruse ca un erou patriot, astfel `nc`t intelectualii ie[i]i din `nchisorile comuniste, viitori disiden]i, se `nscriu `n partid, dup\ at`tea decep]ii [i deziluzii, `n ce s\ mai crezi `n 1988 [i 1989? Reformele introduse `n c`teva ]\ri surori s`nt adesea percepute ca un fel de perversiune pe drumul socialismului. Un drum f\r\ `ntoarcere. Nimic nu se va `nt`mpla `n Rom=nia.

Semnale ciudate

cultivate, intelectualii, universitarii, unele fa- milii ale multor studen]i din Bucure[ti, Timi[oa-

{i totu[i: ar fi gre[it s\ se cread\ c\ toat\ Ro- m=nia era `nmorm`ntat\ sub o [ap\ de plumb de

La parterul `ntunecat [i pr\fuit al cl\dirii greoaie

ra

sau Ia[i ascult\ Radio Europa Liber\ pe as-

un imobilism uniform. Unele semne `i tulbur\

cuns. Unii pot prinde BBC-ul. C\derea Zidului, care oficial nu a avut loc, nu mai este un secret pentru mul]i rom=ni. Rom=nii `[i tr\iesc istoria separat, `ntr-o ne- fericit\ insularitate `nfr`nt\. Ei se simt diferi]i,

nat, plin de ]es\turi populare [i covoare `ngr\-

pe observatorii aten]i. Un student bucure[tean, `n ultimul an la fa- cultatea de istorie, se amuz\ retrospectiv c`nd `[i aminte[te `nceputul anului universitar `n 1989.

uita]i, dobor`]i. Strivi]i de trilogia celor trei „F“

a

facult\]ii, de-abia luminat [i ne`nc\lzit, apar

(Frig, Fric\, Foame). Povestirea antropologului Irina Nicolau, devenit\ director adjunct al Mu- zeului }\ranului Rom=n dup\ 1989, ast\zi dis- p\rut\, m\ obsedeaz\. Ea `[i aminte[te de serile petrecute `n frig, `ntr-un apartament prost lumi-

m\dite unele peste altele, majoritatea provenind din Oltenia, un apartament ce ar fi putut fi pl\cut cu pu]in mai mult\ lumin\; ea poveste[te cum se culca ghemuit\ `n patul rece [i `nchidea ochii, sper`nd c\ se va scufunda tot mai mult [i

afi[e anun]`nd triumfal preg\tirea congresului al XIV-lea al Partidului pe 22-24 noiembrie. Pro- fesorii s`nt obliga]i s\ fac\ de gard\ `n fa]a pa- nourilor [i s\ p\zeasc\ afi[ele. Postur\ ciudat\ [i ridicol\. Cine ar `ndr\zni s\ rup\ sau s\ distrug\ un astfel de afi[? Serviciile de informa]ii interne ale Securit\]ii aveau oare indicii legate de mi[- c\ri subterane? Ace[ti profesori care fac de gar- d\ `n fa]a panourilor de propagand\ a Partidului surprind. Dar studen]ii se ab]in s\ comenteze evenimentul. La universitate nu se vorbe[te des-

nu

va mai reveni la suprafa]\ a doua zi… S\

pre politic\. Discu]iile [i dezbaterile politice se

moar\, s\ dispar\. Aceasta a fost [i tema central\ a unor poe]i de atunci, precum Ana Blandiana sau Mircea Dinescu care vorbeau de un popor devenit vegetal sau de o corabie care se scufun- d\. Lumea `i citea [i `i credea. Poemele lor cir- culau `n mediile din exil, la Paris, Washington [i Munchen, sediu al postului de radio Europa Liber\ pentru Europa. Este un popor obosit, confruntat de la `nce- putul anilor 1980 cu lipsurile [i frigul. Lupta co- tidian\ este epuizant\, supravie]uirea `nlocuie[te proiectele. Mai mult, rom=nii nu au un trecut de rezisten]\ de care s\ se aga]e [i care s\ fie un sprijin moral. Totul a fost ocultat, uitat [i `ngro- pat, m\rturiile interzise despre rezisten]a celor

poart\ `n spa]iul privat, `n familie sau cu un cerc de prieteni siguri… C`]iva intelectuali, critici de art\ spun c\ au visat la `nceputul lui decembrie o mare v`lv\- taie pentru ca ]ara s\ se schimbe. Ei spun c\ au visat la o Rom=nie dup\ model polonez, ne- mai[tiind dac\ se refereau la Polonia anilor 1830, 1956 sau la mi[carea sindicalist\ de opo- zi]ie Solidarnosc… ~n acela[i moment, la Paris, o t`n\r\ rom=nc\, cercet\toare `n sociologie, beneficiar\ a unei burse de studii de o lun\, se `ntreab\ `n mod des- chis cum de a ob]inut at`t de u[or viza de ie[ire din ]ar\; `n timpul unei conversa]ii despre Uniu- nea Sovietic\ a lui Gorbaciov, ea lanseaz\ un

care, de la ]\rani p`n\ la fo[tii partizani ai extre- mei drepte, au luptat cu arma `n m`n\, ascun- z`ndu-se `n mun]i p`n\ `n 1956. Aceste momente

nume care circul\ la Bucure[ti, numele unui co- munist care ar fi un reformator de tipul lui Gor- baciov: Ion Iliescu.

ale

rezisten]ei armate, `n leg\tur\ cu care istori-

Plou\ la Paris la mijloc de noiembrie. Tim-

cii

s-ar putea documenta din arhivele tribunale-

pul mohor`t [i umed transform\ Bucure[tiul

lor, atunci c`nd lupt\torii erau prin[i, interoga]i [i condamna]i, s`nt `nv\luite `ntr-o t\cere abso- lut\. Mai t`rziu, doar o m`n\ de studen]i `ndr\z- ne[te s\ se solidarizeze f\]i[ cu protestatarii de la Budapesta, la sf`r[itul lui octombrie [i `nceputul lui noiembrie 1956. C`nd ace[ti curajo[i s`nt

`ntr-un ora[ mizerabil. Este `nc\ [i mai frig `n Moldova, la Ia[i. Responsabilii cu preg\tirea congresului par- tidului desf\[oar\ o activitate febril\. Un con- gres rom=nesc menit s\ `nchid\ gura comuni[- tilor „revizioni[ti“ de la Moscova [i Budapesta.

aresta]i, aceasta se `nt`mpla mai ales noaptea,

Presa oficial\, ziarul partidului, Sc`nteia, s`nt

unul c`te unul, `n lini[te, fiind trimi[i `n lag\rele

foarte critice la adresa ]\rilor surori, care au de-

de

munc\ pentru a construi canalul Dun\re–Ma-

viat de la linia comun\: se transmit informa]ii

Neagr\ [i elibera]i `n 1963, 1964. Ordinea domne[te, iar secretarul partidului, Gheorghiu-Dej, `i elibereaz\ pe de]inu]ii poli- tici. ~n august 1968, poporul rom=n `l sus]ine pe Nicolae Ceau[escu, care ia public pozi]ie `m-

rea

despre agravarea mizeriei pe str\zile Budapestei sub titlul „S\racii din Budapesta“, `nso]ite de fotografii reprezent`nd cer[etori `ntin[i pe jos [i despre cre[terea vertiginoas\ a datoriei Unga- riei. Rom=nia a avut alte op]iuni: [i-a pl\tit da-

potriva interven]iei Pactului de la Var[ovia la Praga. Mul]imea din Bucure[ti, venit\ spontan

toria [i a renun]at cu duritate la clauza na]iunii celei mai favorizate, de care beneficia din 1975.

s\-l aplaude atunci c`nd i se adreseaz\ de la bal- conul Comitetului Central, `l ova]ioneaz\, cre- z`nd c\ asist\ la o ruptur\ fa]\ de Moscova, c`nd

La Washington, membrii celebrei funda]ii repu- blicane The Heritage Foundation, `n frunte cu Iuliana Pilon, americanc\ de origine rom=n\,

de

fapt nu era vorba dec`t de o divergen]\ `n in-

care urm\re[te situa]ia din Rom=nia, s`nt ului]i.

terpretarea reformelor prim\verii de la Praga. ~nc\ din aprilie 1964, Partidul Comunist Ro- m=n, sub conducerea lui Gheorghiu-Dej, decla- rase c\ fiecare ]ar\ din blocul sovietic este liber\ s\ construiasc\ socialismul a[a cum crede de cu- viin]\. A[adar, acum, la sf`r[itul anilor ’80, rom=nii care s-au `n[elat sau au fost `n[ela]i `n 1968, s`nt pruden]i. Reformele `ncepute la Pra-

Aceast\ decizie a Bucure[tiului interzice mem- brilor Congresului, informa]i de c\tre Funda]ie, s\ ia pozi]ie `n Congres `mpotriva dictaturii lui Ceau[escu, `n numele ap\r\rii Drepturilor Omu- lui [i a libert\]ii religioase, `n prioritate. Rom=- nia nu mai cere nimic! Marele proces public al regimului din Rom=nia nu are deci loc `n Con- gres, la Washington. Rom=nia nu pare a st`rni

interesul opiniei publice americane, care urm\- re[te cu sufletul la gur\ continuarea dialogului dintre Ronald Reagan, apoi al succesorului s\u, pre[edintele Bush, cu Gorbaciov. Este Gorba- ciov sincer atunci c`nd vorbe[te de pace? Este `ntr-adev\r „the Good Guy“ pe care pretinde c\ `l `ntruchipeaz\? „S\racii“ din Rom=nia nu umplu str\zile ora- [elor, nu s`nt vizibili. Ace[tia `[i vor face brusc apari]ia dup\ zilele din decembrie 1989, scan- daliz`ndu-i pe observatorii occidentali. Nimeni nu vorbe[te despre orfelinatele unde, `nainte de decembrie 1989, mor pe capete copiii abando- na]i sau bolnavi. Cei care [tiu tac, ceilal]i nu cunosc situa]ia. Cuv`ntul „sida“ nu exist\ `n Ro- m=nia. Pentru a realiza c`t de departe se ajunsese cu planificarea t\cerii [i a minciunii prin omi- siune va trebui s\ a[tept\m observa]iile [i anali- zele antropologului american Gail Kligman. Studiul s\u, The politics of duplicity, publicat `n 1998, dezv\luie r\d\cinile amplorii dezastrului sanitar [i psihologic care `i atinge pe copii [i femei. ~n statisticile Ministerului S\n\t\]ii, `na- inte de 1989, `n spatele cuv`ntului „pneumonie“ se ascunde `n realitate sida. Unii rom=ni ne`n- crez\tori [i `ngrozi]i, s`nt cuprin[i, `n lunile care urmeaz\ zilelor din decembrie, de b\nuiala c\ occidentalii au adus sida care nu exista `n Ro- m=nia `nainte de deschiderea frontierelor. Limbajul mobiliz\rii patriotice [i socialiste se dezl\n]uie [i trece `n prim plan. Tezele preg\- tirii celui de-al XIV-lea congres al Partidului s`nt publicate pe larg p`n\ [i `n paginile reviste- lor literare precum Rom=nia literar\ din 6 iulie 1989, cu peste zece pagini pe patru coloane, al\turi de informa]ii cu privire la expozi]ii de pictur\ din capital\, comentarii elogioase asupra festivalului de muzic\ de la Dresda 1989, un concert Enescu sus]inut la Moscova de o inter- pret\ rom=nc\. Precum [i o referin]\ din spa]iul francez, publicarea unui volum de 762 de pa- gini, sub egida Universit\]ii, consacrat diversi- t\]ilor socio-culturale ale Revolu]iei franceze. Cu o men]iune, `n sf`r[it, referitor la presta]ia de neuitat a unui grup folcloric rom=nesc din Curtea de Arge[, `n Olanda. Astfel, structura acestui num\r al Rom=niei literare din iulie 1989 este exemplar\: dogma, ]\rile surori, suc- cesele muzicale ale Rom=niei `n URSS, come- morarea Revolu]iei franceze din 1789, aluzia la folclorul na]ional, pe fondul planului guverna- mental al festivalului na]ional „C`ntarea Rom=- niei“. Pe 5 iulie, Nicolae [i Elena pun la Bucu- re[ti piatra de temelie a Centrului Na]ional de Crea]ie [i Cultur\ Socialist\ C`ntarea Rom=niei. Expunerea tezelor congresului este seac\ [i neutr\, `n timp ce sl\virea omniprezent\ a cu- plului Ceau[escu se vrea dinamic\. Continu\ ritualul deplas\rilor `n str\in\tate, cu frazele consacrate cu prilejul plec\rii de la aeroportul din Bucure[ti [i de `nt`mpinare la `ntoarcere, pe drumul de la aeroport spre centrul ora[ului. Ace- lea[i fotografii, `n alb-negru, retu[ate, ale cu- plului ve[nic senin `n maturitatea sa. Un cuplu salut`nd mul]imea. Elena, coafat\ `ngrijit [i cu- minte, cu p\rul str`ns, cu rochiile ei `nflorate, str`nse `n talie, cu taioarele cu fuste plisate, cu fruntea liber\, cu riduri pu]ine. Nicolae Ceau- [escu, mic de statur\, cu pieptul u[or bombat, cu bra]ele scurte at`rn`nd [i cu acel sur`s piezi[ [i `ncremenit. Au loc vizite ale unor personalit\]i str\ine: la sf`r[itul lui mai 1989, pre[edintele Re- publicii Populare Mozambic vine la Bucure[ti. La jum\tatea lui septembrie, va fi r`ndul unei delega]ii parlamentare mongole, iar pe 10 no- iembrie, Arafat este primit la Bucure[ti. ~n pri- m\vara [i vara lui 1989, au loc vizite `n jude]ele ]\rii: b\i de mul]ime, [iruri de copii `n costume populare oferind flori Elenei, `n splendoarea unei veri c\lduroase. S`nt celebre recoltele abundente – imaginea p\m`ntului rom=nesc ge- neros `[i are r\d\cinile `n miturile na]ionale fon- datoare, fiind preluat\ de comuni[ti – [i, feno- men accelerat din 1988, s`nt eviden]iate rezulta- tele magnifice a ceea ce s-a numit sistematizare:

adic\ un plan de suprimare a caracterului de ru- ralitate a satului, relansat `n 1988, pentru a dis- truge tradi]ia [i a impune `n grab\ modernitatea,

construind `n mare vitez\ [iruri de blocuri uni- forme pe spa]iile recuperate dup\ distrugerea caselor ]\r\ne[ti. Trebuie s\ prive[ti cu mult\ aten]ie pentru a distinge pe fotografiile `n alb- negru, gri `n realitate (h`rtia e de foarte proast\ calitate), din ziarul Sc`nteia, blocurile modeste, rigide, aliniate. Sistematizarea – pe larg expli- cat\ [i comentat\ pozitiv `n presa de partid – este o etap\ spre realizarea Omului Nou. }\ra- nul nu se mai num\r\ printre reprezent\rile pe care societatea este chemat\ s\ [i le fac\ despre ea `ns\[i. Pe de alt\ parte, superioritatea agricul- turii socialiste este afirmat\ [i reconfirmat\ `n vara lui 1989. Cu un apel la o mai mare produc- tivitate: pe 17 octombrie, `n vizit\ la Bistri]a N\s\ud, Ceau[escu declar\ c\ 8 000 de kg de gr`u la hectar este bine, dar c\ s`nt cooperative care au ob]inut 12 000 de kg la hectar. Trebuie f\cute eforturi [i mai mari. Lunile [i s\pt\m`nile dinaintea celui de-al XIV-lea congres s`nt prece- date de momente de mobilizare prezentate ca tot at`tea pagini de fericire socialist\: 1 mai, „ziua de lupt\ revolu]ionar\ pentru `mplinirea idealu- rilor supreme ale poporului“, este salutat\ cu readucerea `n aten]ie a unor fotografii din ado- lescen]\ ale lui Nicolae [i Elena, prezenta]i din fa]\. El are p\rul negru, `ngrijit piept\nat peste cap, spr`ncenele groase, buzele bine conturate, ea, pu]in trist\, cu nasul sub]ire, poart\ o rochie cu guler rotund cu margine de culoare `nchis\… Epoca e salutat\ „ca epoca Nicolae Ceau[escu, epoc\ de m\re]e realiz\ri socialiste“. Urmeaz\ 23 august, comemorarea loviturii de stat a rege- lui Mihai `mpotriva generalului Antonescu, pre- zentat\ ca ziua Z a unei insurec]ii populare co- muniste care nu a avut loc niciodat\ `n realitate. Partidul Comunist, `n ilegalitate `n Rom=nia din 1924, num\ra abia `n jur de o mie de membri `n 1944… Decizia de `nl\turare a mare[alului Antonescu, aliat cu Hitler `n r\zboiul `mpotriva URSS, a apar]inut regelui [i anturajului s\u mi- litar. Dar Sc`nteia cinste[te acest „act istoric care a deschis o er\ nou\“ [i nu uit\ s\ insiste asupra rolului specific al con[tiin]ei na]ionale a partidu- lui comunist rom=n. Emfaza unor articole fri- zeaz\ ridicolul atunci c`nd se aminte[te rolul deosebit de important al [efului statului rom=n la scar\ european\ [i mondial\…

Ultimul congres al Partidului Comunist

Preg\tirea celui de-al XIV-lea congres abun- d\ `n expuneri, lungi expuneri de bilan]uri pozi- tive, produse de activi[tii de partid din diferitele regiuni ale Rom=niei: o fotografie `n stil foto- maton a oratorului, mohor`t\ [i ]eap\n\ `nso]e[te textul. Nici o critic\ sau autocritic\ `n acest gen de expuneri, doar o litanie f\r\ sf`r[it l\ud`nd meritele partidului. Atunci c`nd critica apare, ea provine de la un singur [ef: [eful partidului din 1965, [eful statului, pre[edinte din 1974, av`nd misiunea s\ educe, s\ mobilizeze, s\ pedepseas- c\ dac\ este necesar. Discursul lui Ceau[escu la cel de-al XIV-lea congres este un discurs fluviu, foarte construit. Vorbitorul este ova]ionat din sfert `n sfert de or\ aproximativ de tovar\[ii dis- ciplina]i care scandeaz\: „Ceau[escu comunism“, „Ceau[escu eroism, Rom=nia comunism“. A- ce[tia s`nt numero[i, nu foarte tineri, femei, reprezentan]i ai minorit\]ilor. S`nt din Bucure[ti sau din provincie. S`nt `mbr\ca]i `n costume de culoare `nchis\, gri, femeile poart\ taioare so- bre. Este un moment extraordinar acest congres al XIV-lea cu u[ile `nchise… Dup\ decembrie 1989, `n mod ciudat, aceast\ elit\ comunist\ pare s\ fi disp\rut. Autoarea acestor r`nduri nu a `nt`lnit niciodat\, la nici un nivel al puterii, pe vreunul din ace[ti delega]i care `l ova]ionau pe Ceau[escu. Nu am auzit pe nimeni l\ud`ndu-se c\ ar fi asistat la aceast\ `nt`lnire, devenit\ ulti- mul congres al Partidului Comunist Rom=n. Ex- traordinar\ imagine a acestor b\rba]i [i femei, dintre care unii [tiau c\ se apropie sf`r[itul, a acestor tr\d\tori pe care [eful statului `i va face cunoscu]i prea t`rziu, pe 17 decembrie.

iunie 2010

www.timpul.ro

Istorie recent\

13

TT II MM PP UU LL

Circul\ diferite zvonuri: `n subsolul cl\dirii, unii delega]i ar comercializa la negru obiecte de lux, ciorapi de bun\ calitate, parfumuri. Doar zvonuri? O imagine [ocant\ a subsolurilor prin

care se r\sp`ndesc tovar\[ii `n timp ce [eful cere cu glas tun\tor str`ngerea r`ndurilor.

{i str\inii? ~n noiembrie 1989, delega]iile co-

muniste str\ine nu s`nt numeroase. Comuni[tii italieni [i maghiari nu s-au deplasat. Unii repre- zentan]i par nemul]umi]i: este cazul comuni[ti- lor francezi care, de[i prezen]i, exprim\ rezerve fa]\ de atitudinea partidului rom=n. Delega]ia Partidului Comunist Francez are sarcina de a atrage aten]ia partidului rom=n asupra „gravelor divergen]e `n privin]a respect\rii Drepturilor Omului precum [i asupra concep]iei `ns\[i a so- cialismului“. La r`ndul lor, comuni[tii iugoslavi adreseaz\ Bucure[tiului un mesaj, subliniind ne- cesitatea unor schimb\ri profunde [i importante `n socialismul de azi. Congresul se desf\[oar\ `n enorma cl\dire construit\ la sf`r[itul anilor 1950, pe terenurile confiscate din gr\dinile fostului palat regal al regelui Mihai. Cartierul este supravegheat cu stricte]e. Circula]ia este interzis\ vehiculelor f\r\ autoriza]ie special\. Toate ma[inile str\ine sau rom=ne[ti `nmatriculate `n provincie s`nt sistematic controlate. Ceau[escu, ]ine un discurs de [ase ore, cu trei pauze. Crede, ader\ cu o sinceritate `nc\p\]`- nat\ la ceea ce spune. Este `n fruntea partidului din 1965. A ini]iat o nou\ epoc\. Nu se pune problema s\-[i schimbe direc]ia: Ceau[escu `i condamn\ cu fermitate pe acei conduc\tori din est care vor s\ se `ndrepte spre capitalism. Are [i alia]i: [eful partidului bulgar, Jivkov, cu care s-a `nt`lnit pe 8 octombrie. Cei doi vechi militan]i au reafirmat cu aceast\ ocazie necesitatea de a `nt\ri solidaritatea socialist\. Partidul nu va putea renun]a la r\spunderea sa revolu]ionar\, nu-[i va abandona misiunea istoric\… Nicolae a cunoscut destule crize. Cea mai grav\ a fost cea din august 1968. El este convins c\ Gorbaciov merge pe un drum gre[it. S-au `nt`lnit cu ocazia vizitei acestuia din urm\ la Bu- cure[ti, `n mai 1987. Presa rom=neasc\ s-a gr\- bit s\ demonstreze c\ Rom=nia f\cuse restructu- rarea, perestroika `nc\ de la `nceputul anilor 1980. C\ Rom=nia e mai avansat\ dec`t ]ara sor\ sovietic\. Se vor revedea la Moscova, pe 5 de- cembrie 1989, la reuniunea ]\rilor partenere `n Pactul de la Var[ovia, `n care Rom=nia este membr\ de la `nfiin]area Pactului, `n 1955. Fap- tul c\ presa occidental\ exprim\ critici violente la adresa lui Ceau[escu, a regimului s\u, a deci- ziilor sale considerate ca fiind nebune[ti, pare un lucru firesc. Ceau[escu tr\ie[te r\zboiul rece ca un stalinist, nerenun]`nd la obiectivele [i me- todele socialismului. Ostilitatea lag\rului capi- talist este elementul generator al r\zboiului rece. Ceau[escu nu abandoneaz\ limba de lemn `nv\- ]at\ de mai bine de patruzeci de ani. ~n fa]a amenin]\rii care-l `ncercuie[te, amenin]are pe care o consider\ ca venind din exterior, el rea- minte[te „necesitatea imperioas\ de a ap\ra inte- gritatea [i independen]a Rom=niei“. Este gata s\ consolideze capacitatea de ap\rare a ]\rii. Are grij\ de supravegherea frontierelor. Este sigur de el, de familia sa, de so]ia sa omniprezent\ [i puternic\, control`nd cu mult\ aten]ie activit\]ile Ministerului de Interne. „Inginera Elena Ceau- [escu“ conduce [i Consiliul Na]ional al {tiin]ei [i ~nv\]\m`ntului. Fiul s\u, Nicu, este [eful orga- niza]iilor de tineret ale partidului [i conduce ju- de]ul Sibiu. Unul dintre fra]ii s\i, general loco- tenent Ilie Ceau[escu, r\spunde de `nv\]\m`ntul militar [i conduce Institutul de Teorie Militar\, care, `mpreun\ cu Editura Militar\, controleaz\ publica]iile privind istoria armatei rom=ne [i istoria Pactului de la Var[ovia. Ceau[escu este sigur de anturajul s\u, din care personalit\]ile cele mai oportuniste – un Ioan Talpe[, un Mihai E. Ionescu – vor fi c`]iva ani mai t`rziu al\turi de Ion Iliescu, pentru integrarea Rom=niei `n NATO, ocup`nd posturi cheie `n Serviciile de Informa]ii [i `n armat\… Ideologi dar foarte pragmatici, ace[ti oameni vor [ti s\ se adapteze, s\ recite lec]iile de democra]ie [i economie de pia]\, s\-[i schimbe limbajul de lemn. Ceau[es- cu a `mb\tr`nit [i nu mai sesizeaz\ minciunile curtezanilor s\i. Tr\ie[te `ntr-o lume care se pr\bu[e[te f\r\ s\-[i dea seama.

~ntreb\ri…

O `ntrebare r\mas\ f\r\ r\spuns este urm\-

toarea: la ce dat\ exact, aceste persoane din an-

turajul lui Ceau[escu [i-au schimbat pozi]ia, nemaifiindu-i fideli, pentru a colabora cu Ion Iliescu? ~n al doilea r`nd, cum se explic\ faptul c\ Ceau[escu nu a reac]ionat mai ferm atunci c`nd, `n prim\vara lui 1989, circul\ `n Occident un document provenit din Rom=nia, o critic\ violent\ la adresa sa. Acest document se `nscrie `ntr-un lung [i surprinz\tor scenariu de com- plot… Textul – o scrisoare `n tradi]ia scrisorilor adresate conducerii partidului de c\tre Vaclav Havel, `n 1977, sau de scriitorul rom=n Paul Goma lui Ceau[escu, tot `n prim\vara lui 1977 – `[i face apari]ia prin serviciile de la BBC, `n martie 1989. La Paris, aceast\ scrisoare circul\ prin intermediul unei reviste a exilului liberal, Lupta, `n limba rom=n\, `n num\rul din 22 martie 1989. Scrisoarea cuprinde cinci puncte care denun- ]\ politica de sistematizare a satelor, nerespec- tarea acordurilor semnate la Helsinki cu privire la Drepturile Omului, distorsionarea rolului Se- curit\]ii care ac]ioneaz\ `mpotriva drepturilor muncitorilor, `mpotriva vechilor militan]i, `m- potriva intelectualilor. Semnatarii dezaprob\ consecin]ele nefaste ale unei planific\ri prost organizate, afirm`nd astfel profundul lor deza- cord cu elogiile publicate de Sc`nteia. ~n sf`r[it, textul subliniaz\ caracterul catastrofal [i nelini[- titor al degrad\rii pozi]iei interna]ionale a Ro- m=niei. Autorii scrisorii `[i exprim\ ferm con- vingerea c\ Rom=nia este [i r\m`ne o ]ar\ euro- pean\. Aceast\ aluzie la Rom=nia ca ]ar\ euro- pean\ pare a fi un ecou al temei Europa Cas\ Comun\, lansat\ de Gorbaciov din 1986/1987. Un mesaj surprinz\tor, semnat de [ase demni- tari. Unii dintre ei s`nt cunoscu]i pentru o lung\ carier\ comunist\, precum Gheorghe Apostol, prim secretar al Comitetului Central `n perioada 1955-1961, Silviu Brucan, fost redactor [ef la Sc`nteia, fost ambasador rom=n la ONU. Al\turi de ei, un comunist remarcat de anali[tii occi- dentali pentru a fi criticat politica lui Ceau[escu `n 1979, Constantin P`rvulescu, un veteran, n\s- cut `n 1895. Ceilal]i semnatari ai mesajului:

Corneliu M\nescu, fost ambasador al Rom=niei la Paris `n perioada 1977-1982, Alexandru B`r- l\deanu, fost membru al Comitetului Executiv al Comitetului Central, promovat `n 1965 [i I. R\ceanu, cu o carier\ de ilegalist sinuoas\. Tonul scrisorii era amenin]\tor, vechii tova- r\[i afirm`nd c\ s-au hot\r`t s\ vorbeasc\ `nainte

de a fi prea t`rziu. Este foarte ciudat c\ Ceau[es- cu [i clanul s\u nu au luat `n considerare perico- lul pe care `l reprezenta acest mesaj, prin con]i- nutul s\u [i prin faptul c\ circula. Cea[escu `l cu- no[tea pe P`rvulescu, [tia c\ acesta nu `l suport\,

`l considera un fals ilegalist. P`rvulescu are cu-

raj: a „f\cut“ revolu]ia din 1917 – 1918, a intrat `n partid de la `nfiin]are, a fost arestat `n 1930, a evadat [i s-a refugiat `n URSS. ~ntors `n Rom=- nia, datorit\ `ncrederii totale din partea sovieti-

cilor, va deveni [eful Comisiei de control a Partidului. S\ nu fi avut Ceau[escu dec`t dispre] fa]\ de aceste personalit\]i `n v`rst\, care nu se mai aflau `n primele r`nduri ale nomenclaturi[- tilor s\i? ~i frecventase totu[i la `nceputul pro-

priei sale cariere, apoi `n anii ’60, `n perioada `n care la conducerea Partidului se afla Gheorghiu- Dej. Silviu Brucan avea o mare influen]\: fusese un apropiat al multor tovar\[i prin func]ia sa de redactor [ef al ziarului Sc`nteia. La Washington se `mprietenise cu ambasadorul Uniunii Sovie- tice, Dobr`nin. La Bucure[ti fusese aproape zece ani vecin cu familia Ceau[escu. S\ nu fi v\zut [eful statului rom=n `n aceast\ form\ de ex- primare a criticii dec`t o reminiscen]\ a scriso- rilor deschise ale disiden]ilor din 1977, care nu

`l atingeau?

Pentru Nicolae Ceau[escu, disiden]ii nu erau dec`t ni[te tr\d\tori. E destul s\ amintim c\ dup\ ce s-a adresat lui Ceau[escu `n 1977 cu at`ta `n- dr\zneal\, romancierul Paul Goma a fost ame- nin]at, lovit de Securitate [i obligat s\ ia drumul exilului. El ap\rea atunci `n Rom=nia ca un

tr\d\tor care `[i abandoneaz\ patria. S\ fi crezut Ceau[escu [i s\ se fi sprijinit pe atotputernicia [i loaialitatea serviciilor de Securitate? Unul din- tre fra]ii s\i, Andru]a, general locotenent, con- ducea echipele de antrenament ale trupelor de Securitate de la B\neasa, `n imediata apropiere

a capitalei. S\ fi crezut Nicolae c\ opozi]iile ex-

primate erau at`t de divizate – un Ion Iliescu, un Petre Roman nu erau printre semnatarii scrisorii celor {ase – `nc`t erau complet inofensive? A dorit s\ cread\ c\ poporul s\u `l sus]inea `n ap\- rarea patriei socialiste a[a cum `l sus]inuse `n august 1968?

Moment straniu care a fascinat pe observato- rii situa]iei din Rom=nia `n prim\vara lui 1989 [i care, cu peste cincisprezece ani mai t`rziu, sur- prinde `nc\: m\rturiile a posteriori ale diver[ilor autori ai acestei scrisori difer\ unele de altele. Astfel, amintirile celui mai vorb\re] dintre ei, Silviu Brucan, s`nt contestate de un alt semna- tar, B`rl\deanu. Este greu de restabilit adev\rul:

la Bucure[ti, `n prim\vara lui 1989, numai ro- m=nii care ascultau pe ascuns BBC-ul erau in- forma]i de existen]a acestei scrisori a celor {ase.

Potrivit versiunii lui Silviu Brucan, `ntr-o carte de interviuri publicat\ la Bucure[ti `n 1989, ini- ]iativa i-ar reveni. El ar fi pus la punct acest plan `mpreun\ cu Apostol [i B`rl\deanu, sub privirea foarte `ng\duitoare a doi diploma]i occidentali, ambasadorii Statelor Unite [i al Marii Britanii, Kirk [i Hugh Arbuthnott… Povestirea lui Bru- can este rocambolesc\. B\tr`nii domni rom=ni, supraveghea]i de Securitate, converseaz\ plim- b`ndu-se `ntr-un parc; ei se pierd `n acest peisaj de parcuri cam reci deja toamna, aproape pustii `n timpul zilei, c`nd copiii s`nt la [coal\. Ace[ti doi b\tr`ni domni s`nt `ns\ periculo[i. Silviu Brucan a reu[it s\ ob]in\ o viz\ [i un pa[aport pentru a merge la Washington [i a fi primit la Departamentul de Stat; el a transmis, prin curier diplomatic, un text provizoriu al scrisorii la Departamentul de Stat, prin intermediul lui Michael Parmley, consilier politic la ambasada Statelor Unite! La Washington, Silviu Brucan `l va `nt`lni pe asistentul Secretarului de Stat pen- tru afaceri est europene, Thomas Simmons, en- tuziasmat de proiectul scrisorii. ~n acest timp, la Bucure[ti, circul\ zvonuri potrivit c\rora Brucan

a f\cut o `n]elegere cu Ceau[escu ca s\ ob]in\

pa[aportul; sau c\ ar fi fugit din ]ar\ [i nu se va mai `ntoarce. ~n fapt, Silviu Brucan pleac\ de la Washing- ton la Londra `n noiembrie 1988, `nainte de a ajunge la Moscova. Aceste deplas\ri ar fi urm\- rite `ndeaproape de contactele americane [i bri- tanice ale lui Brucan la Bucure[ti… Potrivit po- vestirii acestui c\l\tor, dup\ o important\ confe- rin]\ ]inut\ la Institutul de Economie din Mos- cova, Memo, el ar fi avut o `ntrevedere `ndelun- gat\ cu Gorbaciov. Asupra chestiunii r\sturn\rii lui Ceau[escu, Gorbaciov ar fi fost ferm: nu va avea loc o interven]ie sovietic\ `n problemele interne rom=ne[ti. „Pentru mine, ar fi declarat el lui Silviu Brucan, non interven]ia este sf`nt\.“ Gorbaciov s-ar fi angajat s\ g\seasc\ o solu]ie pentru ca via]a lui Silviu Brucan s\ nu fie `n pe- ricol, la `ntoarcerea `n Rom=nia. Ceea ce ar trebui s\ `nsemne [i s\ confirme c\ leg\turile s`nt str`nse `ntre Securitate [i KGB. Brucan so- se[te `n Rom=nia de la Viena, pe unde trecuse dup\ sejurul la Moscova. Este oprit la frontier\,

la Curtici, debarcat din trenul de Bucure[ti [i re-

]inut o noapte `ntr-un hol de gar\ pustie. Este singur, este frig. A doua zi diminea]\ este expe-

diat la Bucure[ti, cu scuzele colonelului coman- dant al frontierei. S\ fi fost re]elele sovietice `n Rom=nia at`t de puternice `nc`t s\ fi putut influen]a vama de la Curtici? Silviu Brucan e un excelent povestitor. El prezint\ un Gorbaciov prudent, la acest sf`r[it de noiembrie 1989, `ntr-un fel de complicitate cu partenerii s\i de la Londra [i Washington, adept

al unei linii permisive `n privin]a ]\rilor surori.

Brucan poveste[te cu o mul]ime de detalii con-

versa]ia sa cu Gorbaciov, dar acesta din urm\ nu

a confirmat c\ l-ar fi primit pe Brucan `n timpul

[ederii sale la Moscova: Brucan i-ar fi transmis doar un memorandum. Alexandru B`rl\deanu, `ntr-un lung interviu acordat Laviniei Betea, publicat la Bucure[ti `n 1997, infirm\ versiunea avansat\ de Silviu Brucan: ini]iativa unui opo- zi]ii fa]\ de Ceau[escu, cu inten]ia de a urma linia evolu]iei reformatoare [i a valorilor uma- niste promovate de perestroika lui Gorbaciov i-ar apar]ine lui. Era `n 1988: B`rl\deanu vor- bea, reflecta asupra reformei socialismului cu vechiul s\u prieten Apostol, `n timp ce se plim-

bau pe strad\. Pe partea cealalt\, pe trotuarul de vizavi trecea un agent de Securitate… Apostol

ar fi avut atunci ideea neinspirat\ da a-l contacta

pe Silviu Brucan, `n timp ce B`rl\deanu consi- dera c\ nu erau destui semnatari pentru o even- tual\ scrisoare [i c\ nu trebuiau periclita]i primii pa[i ai unei contest\ri deschise `naintea celui de- al XIV-lea congres al Partidului. {i B`rl\deanu ajunge s\ afirme c\ nu a existat o scrisoare a celor {ase! Pur [i simplu un mod al lui Brucan de a se erija `n creier al revolu]iei, sub egida ambasadei Statelor Unite unde se gr\bise s\ se duc\, pentru a ne „tr\da pe to]i“… Potrivit lui

B`rl\deanu, tovar\[ul P`rvulescu ar fi acceptat s\ semneze, dar cu o condi]ie: ca faimoasa Scri- soare s\ apar\ mai `nt`i `n Pravda. Din partea unui vechi ilegalist, acest ata[ament fa]\ de

Moscova pare plauzibil. S\ fi cunoscut Ceau[escu aceste divergen]e, gelozii, rivalit\]i [i perspective contradictorii ale semnatarilor Scrisorii? ~n cazul `n care Condu- c\torul ar fi aflat ceva despre aceast\ poveste, pe termen foarte scurt, putea sta lini[tit. Veteranii, supravie]uitori cvasi-dec\zu]i, nu erau pericu- lo[i. Ceau[escu construise o ascensiune, comu- ni[tii anilor 1950 – 1960 nu `l deranjau. Ion Iliescu, cur`nd plasat `n centrul evenimentelor din decembrie [i mai t`rziu `n centrul vie]ii po- litice a ]\rii ca viitor pre[edinte din 1990, `mp\r- t\[e[te o apreciere similar\ a situa]iei `n inter- viurile acordate analistului rom=no-american V. Tism\neanu. Iliescu spune c\, la acea epoc\, el `nsu[i era `n contact cu Virgil M\gureanu [i c\ autorii Scrisorii nu aveau leg\tur\ cu structurile active ale Partidului, ceea ce explic\ faptul c\ ace[tia nu l-au abordat. C`t despre V. M\gurea- nu, membru al Securit\]ii, acesta era pe atunci profesor la Institutul de partid „{tefan Gheor- ghiu“ din Bucure[ti: post de prestigiu datorit\ c\ruia va face parte – ca din `nt`mplare – din tri- bunalul `nfiin]at pentru judecarea [i executarea so]ilor Ceau[escu la T`rgovi[te. Virgil M\gurea- nu, o persoan\ [tears\, `n aparen]\ lini[tit\, a condus, `ntre 1990 – iunie 1997, Serviciul Ro- m=n de Informa]ii Interne de la Bucure[ti… Aceast\ atmosfer\, dialogurile din interior, contactele cu str\inii din Occident [i din URSS care se desf\[oar\ `n culisele puterii, b\tr`nii demnitari dezam\gi]i, gorbaciovienii ambi]io[i ca Ion Iliescu, ex favorit al lui Ceau[escu, pe c`nd era un t`n\r activist, explic\ `ntr-un mod tragic [i sumbru ritualul persistent care triumf\

cu ocazia celui de-al XIV-lea congres. Amenin-

]area exist\: Ceau[escu refuz\ s\ se supun\ [i ac]ioneaz\. Popula]ia este `n marea ei majoritate

paralizat\. A[a cum va explica Virgil M\gurea- nu unui jurnalist de la l’Express `n 1997: „Ori- zontul spiritual era redus la c`teva lozinci primi- tive, impuse unei popula]ii strivite de o propa- gand\ intensiv\. Era suficient, pentru a `ntre]ine frica, s\ se aminteasc\ trecutul [i existen]a unui aparat de opresiune tentacular…“ Popula]ia e `nc\tu[at\ `n problemele obsedante ale vie]ii cotidiene: magazinele s`nt goale, apartamentele ne`nc\lzite, abia luminate. Spaima `n prag de iarn\ blocheaz\ energiile de ani buni. Doi ani mai devreme, `n noiembrie 1987, la Bra[ov, ora[ industrial, ap\ruser\ totu[i mi[c\ri

de revolt\. ~n jur de dou\ – trei mii de muncitori

de la uzinele „Tractorul“ [i „Steagul ro[u“ `n- dr\zniser\ s\ opreasc\ lucrul, s\ ias\ `n strad\, ajung`nd p`n\ la sediul Partidului, s\ distrug\ portretele lui Ceau[escu, s\ cear\ p`ine [i s\

strige: „Jos Ceau[escu“. Manifesta]iile au fost reprimate de for]ele de mili]ie [i de unit\]ile mi- litare de blindate care au ocupat centrul ora[u- lui. Era prea t`rziu: `n ciuda eforturilor autorit\- ]ilor de a bloca informa]ia, au existat martori care au vorbit la AFP la Viena, a existat un film de amator finlandez. Un corespondent BBC a lansat cifra de dou\ sute de arest\ri, dup\ ziua de duminic\ 15 noiembrie. Ceea ce s-a numit „eve- nimentele de la Bra[ov“, `n lipsa unei defini]ii adecvate – grev\, manifesta]ie, revolt\ muncito- reasc\ – a fost comentat pe larg de Radio Europa Liber\. La Bucure[ti, Brucan `i cheam\ la domi- ciliul s\u pe coresponden]ii BBC pentru a face

o declara]ie foarte ferm\: puterea trebuia s\

aleag\ `ntre reprimarea masiv\ sau satisfacerea revendic\rilor legitime ale popula]iei. Momen- tul Bra[ov a fost considerat, `n studiile de dup\ 1989, ca un semn premerg\tor al c\derii regi- mului. Dup\ unii autori se prefigureaz\ atunci o alian]\ `ntre muncitori [i studen]i, c`]iva studen]i din Bra[ov [i din Sibiu raliindu-se manifestan]i- lor, `n timp ce la universitatea din Bucure[ti ar fi domnit tensiunea. Curge deja s`nge `n Rom=nia:

potrivit cotidianului Libération din 23 noiem- brie 1987, unii martori vorbesc de sute de r\ni]i [i doi mor]i dintre for]ele de ordine, `n timpul manifesta]iilor. ~ntrebat\ ce amintiri p\streaz\ despre acest moment, Bra[ov 1987, ex-consiliera pre[edintelui Emil Constantinescu, Zoe Petre, recunoa[te c\ a fost impresionat\, c\ avusese o lic\rire de speran]\, dar nimic mai mult. Tulbu-

r\rile de la Bra[ov nu conduc la un proiect alter- nativ [i e departe de a-l r\sturna pe Ceau[escu.

Traducere de Marina Mure[anu Ionescu

www.timpul.ro

iunie 2010

14

Coresponden]\ de pe Tamisa

TT II MM PP UU LL

„Spiritul“ legii?

ANA-MARIA PASCAL

Cu o lun\ `n urm\, „The Guardian“ dedica principalul articol din revista sa s\pt\m`nal\ unei scriitoare de origine somalez\, fost mi- nistru `n Olanda, actualmente rezident new-

yorkez [i care a devenit celebr\ datorit\ criti-

cii sale la adresa islamismului. De [ase ani

`ncoace, Ayaan Hirsi Ali este `nso]it\ perma- nent de un bodyguard, iar apari]iile ei pu- blice s`nt precedate de am\nun]ite exerci]ii

pentru asigurarea securit\]ii personale. „Acesta este pre]ul pe care trebuie s\-l pl\- tesc pentru c\ am abandonat islamismul [i am vorbit liber. S`nt `ntrebat\ adesea cum este s\ tr\ie[ti cu bodyguarzi `n jurul t\u. R\spunsul direct este c\ e mai bine dec`t s\

fii mort. De asemenea, e mai bine dec`t s\

por]i batic sau voal, care pentru mine repre- zint\ restric]iile mentale [i fizice pe care at`tea femei musulmane le au de `ndurat“. 1 Noul ei roman, Nomad: A Personal Journey Through the Clash of Civilisations, las\ pu- ]in loc pentru interpretare – [i chiar, mul]i

s`nt de p\rere, pentru comunicare. Este riscul

pe care [i-l asum\ orice polemist care adopt\

pozi]ii extreme: acela de a ajunge s\ vorbe[ti

de unul singur. Nu mul]i credincio[i (fie ei

musulmani, cre[tini, sau de alt\ confesiune) s`nt dispu[i s\ intre `ntr-o dezbatere ini]iat\ `n termeni precum: „~n timpul studen]iei [i, ulterior, ca traduc\tor olandez-somalez, am `nt`lnit mul]i musulmani `n situa]ii dificile:

`n aziluri pentru femei b\tute, la `nchisoare, sau `n institu]ii de `nv\]\m`nt dedicate celor cu nevoi speciale. Dar niciodat\ nu am f\cut

leg\tura dintre credin]a lor islamic\ [i s\r\cia

lor, oprimarea femeilor [i lipsa libert\]ii indi-

viduale. Ironia face c\ tocmai Osama bin Laden m-a f\cut s\ v\d realitatea. Dup\ 11 septembrie, mi-a fost imposibil s\-i ignor a- firma]ia cu privire la leg\tura dintre uciderea celor nevinova]i (de[i necredincio[i) [i `nv\- ]\turile Coranului. Am studiat Coranul [i am `n]eles c\ a[a este. Pentru mine, acest lucru a `nsemnat c\ nu mai puteam fi un musulman. {i de fapt, am realizat c\ nu mai fusesem un musulman de mult\ vreme“. 2 Cum s\ cl\de[ti

un

dialog inter-confesional pe baza acestui

tip

de afirma]ii? Ce argumente ai putea s\ in-

voci pentru a-l convinge pe Cel\lalt (de orice religie ar fi el) s\ mai stea de vorb\ cu tine [i, eventual, s\ c\uta]i `mpreun\ solu]ii comune la probleme controversate – de genul, care s`nt sursele r\ului [i cum le putem `nl\tura, sau care este r\spunsul legal cel mai potrivit la acte de criminalitate?

~ntre credin]\ [i justi]ie

Pe malul Tamisei, chestiunea comunic\rii inter-confesionale [i inter-culturale este esen]ial\. Milioane de oameni cu principii [i

credin]e contradictorii se `nt`lnesc [i trebuie s\ convie]uiasc\. Unul dintre subiectele cele mai controversate `n acest mediu multicultu-

ral este acela al interferen]ei dintre credin]\

[i justi]ie. Pentru milioane de credincio[i, a-

ceste dou\ domenii nu s`nt at`t de distincte (sau separate) precum le vedem noi, `n de- mocra]iile moderne; ace[ti oameni simt ne- voia unei coeren]e `ntre sistemul lor de cre-

din]e [i principiile moral-juridice ale comu- nit\]ii `n care tr\iesc. De aceea, at`t evreii, c`t

[i musulmanii au propriul lor sistem de justi-

]ie – Beth Din, respectiv Sharia. Ambele s`nt tolerate [i aplicate (`n sfera civil\, nu [i `n cea penal\) `n Marea Britanie. Dar chestiunea r\m`ne una controversat\, at`t `n ce prive[te detaliile [i consecin]ele celor dou\ sisteme juridice paralele cu sistemul oficial, c`t [i `n privin]a legitimit\]ii lor propriu-zise. Pentru asigurarea dialogului social [i in- terconfesional, multe personalit\]i respectate

at`t `n sfera cultural-religioas\, c`t [i `n cea

juridic\ sau a reformelor social-politice a- dopt\ modalit\]i de exprimare mai temperate dec`t a celebrei scriitoare somaleze. Arhie- piscopul de Canterbury, Rowan Williams, de pild\, spunea `ntr-un interviu, cu doi ani `n urm\ (`nainte de recunoa[terea oficial\ a sis- temului de justi]ie Sharia), c\ Marea Britanie trebuie s\ accepte realitatea – anume, faptul c\, datorit\ afilierii lor religioase, mul]i din- tre cet\]enii s\i nu respect\ sistemul juridic britanic [i, ca atare, ar fi mai bine s\ li se dea posibilitatea de a practica un sistem legal compatibil cu principiile credin]ei lor.

Spiritul [i legea

Tradus literal, „Sharia“ `nseamn\ „surs\ de ap\ `n de[ert“, sau „calea clar\ c\tre ap\“, semnifica]ia evident\ fiind aceea c\ Sharia constituie sursa `ntregii vie]i spirituale. ~ntr- adev\r, pentru islamici, Sharia nu este doar un cod juridic, este un mod de via]\ – [i sin- gura cale sigur\ spre `mplinirea scopului vie- ]ii spirituale. Termenul de „justi]ie“, a[adar, folosit `n leg\tur\ cu aplicarea principiilor juridice islamice, are un sens larg, deoarece Sharia guverneaz\ toate aspectele vie]ii mu- sulmane, nu doar pe acelea de ordin legal. Sursele ei s`nt cuv`ntul [i exemplul profetu- lui (Coranul [i Sunnah), iar `n cazurile `n ca- re acestea nu ofer\ suficient\ l\murire, jude- c\torii recurg la analogii cu situa]ii solu]io- nate `n aceste dou\ surse fundamentale. Filosofia aflat\ la baza sistemului Sharia ]ine, a[adar, de principiile canonice islamice:

scopul lor este promovarea bun\st\rii uma- ne, `n]eleas\ `n primul r`nd `n sens spiritual [i doar secundar, drept confort [i siguran]\ ma- terial\. Atare bun\stare are la baz\, pe de o parte, „necesit\]ile“ vie]ii spirituale (princi- piile islamice cu privire la practica religioa- s\, c\s\torie [i activit\]i social-comerciale), iar pe de alta, „nevoile [i confortul“ oameni- lor `n via]a de fiecare zi.

Sharia `n Marea Britanie

Sistemul Sharia a fost introdus pe insula britanic\, `n 1982, de c\tre Dr. Hasan, un `n- v\]at n\scut `n Pakistan [i care tr\ie[te `n Marea Britanie din anii 60. P`n\ `n toamna lui 2008 (c`nd a fost recunoscut oficial), sis-

temul func]iona pe baza unui acord voluntar al celor implica]i. ~n urma recunoa[terii ofi- ciale, sistemul are putere de aplicabilitate legal\ – cu alte cuvinte, cei care ader\ la el [i se prezint\ `n fa]a unui tribunal Sharia s`nt obliga]i s\ respecte deciziile luate `n cadrul acestuia. Sediul lor juridic este Consiliul Islamic Sharia, care coordoneaz\ [i suprave- gheaz\ activit\]ile cur]ilor de justi]ie Sharia din `ntreaga ]ar\. Actualmente exist\ 12 ase- menea cur]i sau consilii, `n diferite ora[e

(principalul sediu este la Londra). Activit\- ]ile aferente constau din analiza cazurilor (de ordin civil) [i luarea unor decizii juridic-reli- gioase, numite fatwa, care pentru credincio- [ii musulmani au putere de lege. Deciziile s`nt luate de imami, care se `nt`lnesc o dat\ pe lun\. P`n\ `n vara anului trecut, se `nre- gistraser\ 7000 de cazuri decise `n tribunale Sharia. Majoritatea acestora implic\ situa]ii de divor] [i dispute financiare, iar 90% s`nt ini]iate de femei. Este interesant de observat procesul care

a dus la recunoa[terea oficial\ a sistemului Sharia `n Marea Britanie. Anul decisiv a fost 2008. ~n februarie, Arhiepiscopul de Canter- bury (o figur\ central\ `n cadrul Bisericii An- glicane) a dat un interviu la radio 4 (unul din principalele canale radio de pe insul\) cu pri- vire la necesitatea [i chiar inevitabilitatea introducerii legilor Sharia `n Anglia. Printre men]iunile sale se num\r\ [i aceea cu privire

la existen]a de peste un secol a cur]ilor evre-

ie[ti `n Marea Britanie. ~n luna iulie a ace- luia[i an, leaderul institu]iei judec\tore[ti Lord Phillips a reiterat sugestia c\ sistemul Sharia ar putea fi folosit `n Marea Britanie pentru solu]ionarea unor dispute matrimo- niale [i financiare. ~n septembrie 2008, sheikul Faiz-ul-Aqtab Siddiqi, leaderul tri- bunalului musulman de care apar]in toate cur]ile juridice Sharia a dezv\luit mecanis- mul tehnic legal, care i-a permis ob]inerea recunoa[terii oficiale. Este vorba despre descoperirea faptului c\ tribunalele Sharia au statut de cur]i de arbitraj, ceea ce le permite s\ func]ioneze legal, o dat\ ce ambele p\r]i implicate `n proces s`nt de acord s\ `[i supu- n\ cazul unei cur]i Sharia (cu alte cuvinte, recunosc autoritatea acesteia).

Sharia (cu alte cuvinte, recunosc autoritatea acesteia). Toate bune [i frumoase, ve]i spune: cu c`t mai

Toate bune [i frumoase, ve]i spune: cu c`t mai mult pluralism [i flexibilitate (`n plan le- gal, ca [i `n orice alt domeniu al vie]ii socia- le), cu at`t mai bine. Problema este c\, `n acest caz, este vorba de un sistem religios- juridic extrem de controversat, datorit\ fap- tului c\ multe din principiile [i practicile lui s`nt percepute de c\tre britanici ca fiind ire- conciliabile cu drepturile fundamentale ale omului, at`t de importante `n orice sistem democratic. Exemplele cele mai cunoscute s`nt pedepse precum amputarea m`inii (pen- tru furt) sau lapidare (pentru adulter), sau principii cum ar fi acela c\ prezen]a unui b\rbat drept martor conteaz\ c`t aceea a dou\ femei, sau faptul c\ un b\rbat poate pune cap\t oric`nd unei c\s\torii, pe c`nd o femeie are nevoie de o decizie judec\toreasc\ dificil de ob]inut. La fel de controversate s`nt [i pres- crip]iile cu privire la codul vestimentar femi- nin [i faptul c\ un b\rbat poate avea oric`te so]ii, `n vreme ce femeile trebuie s\ `[i dedice via]a unui singur b\rbat. Practic, cele mai con- troversate principii islamice privesc inegalita- tea dintre sexe [i cruzimea pedepselor. Subiectul este discutat ad nauseam, at`t `n mediile islamice ([i, `n genere, religioase), c`t [i `n acelea social-juridice. Diferi]i repre- zentan]i ai comunit\]ii islamice ofer\ variate r\spunsuri – cele mai multe, `ns\, blam`nd mass-media occidental\ pentru exagerare [i chiar informare [i interpretare gre[it\. R.W. Maqsood, de pild\, un musulman britanic intervievat de BBC, explic\ faptul c\ lapida- rea este foarte rar aplicat\ `n ]\rile islamice [i, `n pu]inele ocazii c`nd este folosit\, se desf\[oar\ `ntr-un mod diferit de cel prezent `n imaginarul colectiv: acuzatul este ucis prin decapitare, dintr-o singur\ mi[care, cu ajutorul unei singure pietre uria[e (nu prin aruncarea multor pietre, care ar provoca o suferin]\ `ndelungat\). Autorul consider\ aceast\ modalitate „mai pu]in barbar\ dec`t scaunul electric“, folosit, `nc\, dup\ cum [tim, `n Statele Unite (3/09/2009). La r`ndul s\u, Sarfraz Sarwar, leaderul unui centru islamic din Basildon (sud-estul Marii Britanii), refuz\ s\ accepte ideea c\ unele din principiile [i practicile Sharia s`nt inacceptabile pentru majoritatea membrilor comunit\]ilor occidentale. Pentru el, drepturile omului nu s`nt un dat fundamental, ci valori contextuale adoptate la un moment istoric sau altul. Contra-argumentul s\u este c\ `n perioada victorian\, britanicii aplicau princi- piile Sharia, f\r\ a face at`ta caz de drepturile individului (Daily Mail, 4/07/2009). Chestiunea recunoa[terii oficiale [i aplic\- rii sistemului juridic Sharia `n Marea Brita- nie r\m`ne una extrem de controversat\. Ma- joritatea non-musulmanilor contest\ legiti- mitatea existen]ei unui sistem juridic religios `n paralel cu acela de stat, independent. Al]ii (printre care [i arhiepiscopul de Canterbury) consider\ c\ un atare pluralism „ajut\ la men]inerea coeziunii sociale“ [i c\ ideea de a avea „o lege pentru to]i“ este una periculoa- s\. L\s`nd la o parte, `ns\, afilierile religioase [i principiile morale personale, cum se poate justifica existen]a mai multor sisteme legale, care trateaz\ foarte diferit situa]ii extrem de serioase pentru via]a persoanelor din cadrul aceleia[i comunit\]i?

Referin]e

Daily Mail, 4/07/2009. The Sunday Times, 14/09/2008. The Guardian, 8/05/2010.

1 Ayaan Hirsi Ali, Nomad: A Personal Journey Through the Clash of Civilisations, London, Simon & Schuster, 2010, cit. `n „The Guardian Weekend“, 8/05/2010, p. 26. 2 Ibid., p. 22.

iunie 2010

www.timpul.ro

Vitraliu

15

TT II MM PP UU LL

Liberalii Burke, Constant [i Tocqueville

BOGDAN C. ENACHE

Complexitatea [i bog\]ia unei opere este, cel mai adesea, o bun\ m\sur\ a valorii [i pe- renit\]ii acesteia. ~n cazul operei lui Edmund Burke, a lui Benjamin Constant [i a lui Alexis de Tocqueville, aceast\ observa]ie nu are ne- voie de preciz\ri suplimentare. Totu[i, atunci c`nd s`nt adu[i `n discu]ie ace[ti trei mari g`n- ditori politici, care au tr\it [i scris `n epoci diferite, persist\ o profund\ ambiguitate, ba chiar o confuzie, cu privire la mesajul lor filo- sofic fundamental, o confuzie care a luat am- ploare `n a doua jum\tate a veacului XX. A[a- dar, s`nt ace[ti filosofi politici reprezenta]i ai liberalismului sau ilustreaz\ g`ndirea conser- vatoare [i conservatorismul? Ambiguitatea `n ceea ce prive[te mesajul central al filosofiei lor politice deriv\ din pro- cesul istoric prin care, at`t ideile lui Burke, Constant sau Tocqueville, c`t [i evenimentele capitale care le-au subdeterminat opera [i g`n- direa, s`nt `n permanen]\ interpretate [i rein- terpretate pentru a oferi noi r\spunsuri sau puncte de sprijin pentru `n]elegerea [i evalua- rea unor noi evenimente, a unor noi idei, a unor noi fenomene social-politice. Acest lu- cru poate fi observat cel mai limpede la auto- rii conservatori anglo-saxoni din a doua jum\- tate a secolului XX, care au f\cut din cei trei g`nditori europeni – [i mai ales din Edmund Burke – ni[te precursori ai conservatorismului american [i britanic formulat `n aceast\ peri- oad\. Cu toate acestea, o scurt\ privire asupra ideilor [i biografiei celor trei este suficient\ pentru a elucida confuzia ideologic\ astfel creat\ [i pentru a demonstra – f\r\ a diminua c`tu[i de pu]in originalitatea [i nuan]ele ca- racteristice g`ndirii fiec\ruia – c\ at`t Burke, c`t [i Constant sau Tocqueville au fost, s-au considerat ca atare [i s`nt unii dintre cei mai mari filosofi politici liberali. Edmund Burke, de[i a fost transformat de Russel Kirk `n p\rintele conservatorismului american, a fost `n epoc\ un membru al parti- dei Whig [i nu al Tory, gruparea politic\ a conservatorilor. ~n aceast\ calitate, s-a impli- cat `n disputa constitu]ional\ privind preroga-

tivele monarhului, sus]in`nd limitarea puterii regale; a avut un rol decisiv `n eliminarea unor legi care restr`ngeau libertatea comer]u- lui cu gr`ne, una dintre cauzele principale pentru care vor lupta liberalii manchesterieni de mai t`rziu; a criticat abuzurile East India Company (un monopol mercantilist) fa]\ de popula]ia de pe subcontinentul indian; `n sf`r- [it, fiind el `nsu[i pe jum\tate irlandez, a sus- ]inut emanciparea catolicilor, s-a `mpotrivit pe- depsei capitale [i a criticat utilizarea curent\ a torturii `n cadrul pedepsele aplicate `n epoc\. Dar aproprierea lui Burke de c\tre conser- vatori se face `n temeiul opozi]iei sale fa]\ de Revolu]ia francez\, uit`ndu-se c\ `nceputul Revolu]iei a fost primit cu `nc`ntare [i entu- ziasm de politicianul englez, care vedea eve- nimentul ca pe o b\t\lie `n favoarea libert\]ii. Numai odat\ cu excesele iacobine cvasi-tota- litare ale revolu]ionarilor francezi Burke devi- ne un critic al mentalit\]ii autoritare, s`nge- roase [i „constructiviste“ – cum va spune mai t`rziu Friedrich A. Hayek, discipolul s\u spi- ritual din secolul XX – care a caracterizat faza conven]ional\ a Revolu]iei. C\ Burke nu a fost, `n plan politic, un conservator – fie [i `n cel mai restrictiv sens al acestui termen – st\ dovad\ sprijinul s\u pentru Revolu]ia ameri- can\ [i pentru dolean]ele revolu]ionarilor americani: taxele prea ridicate percepute de Coroan\ `n colonii. Ca [i Burke, Benjamin Constant este un critic virulent al exceselor Revolu]iei, dar [i un ap\r\tor al ideilor liberale afirmate `n pri- ma etap\ a acestui eveniment fundamental al istoriei europene [i mondiale. Constant – un cartofor [i un libertin – este cel care `mbog\- ]e[te g`ndirea liberal\ `n lumina acestor eve- nimente teoretiz`nd dou\ mari pericole, de importan]\ egal\, la adresa libert\]ii indivi- duale: despotismul monarhic sau autoritaris- mul unui grup restr`ns c`t [i despotismul ma- selor sau al democra]iei absolute [i nelimitate. ~n aceasta const\ valoarea [i perenitatea distinc]iei f\cute de Constant `ntre libertatea anticilor [i a modernilor. Ca personaj politic, Constant a `ntre]inut rela]ii inconstante cu oamenii [i grup\rile po- litice ale timpului, dar niciodat\ cu ideile libe-

rale. A fost un critic virulent al lui Napoleon, dup\ care a `ncercat o reconciliere cu acesta `n schimbul adopt\rii unei constitu]ii care ar fi limitat drastic – dup\ o interpretare original\ a experien]ei britanice care l-a inspirat [i pe Montesquieu cu aproape un secol mai devre- me – puterea `mp\ratului; a `ncercat o apro- piere fa]\ de Ludovic al XVIII-lea, dup\ ce acesta a anun]at adoptarea Cartei, dar a fost epurat de conservatori din guvern imediat dup\ Restaura]ie; `n sf`r[it, va sus]ine „Revo- lu]ia din iulie“ `n 1830 [i pe „regele-cet\- ]ean“ Louis-Phillippe d’Orléans `mpotriva vechii dinastii a Bourbonilor. Alexis de Tocqueville este cel care, `n multe privin]e, preia [tafeta de la Constant `n contextul francez. Este membru al partidului liberal, sus]ine ca deputat abolirea sclaviei [i reformarea administr\rii coloniale, este un participant activ la Revolu]ia de la 1848, un critic al mi[c\riii socialiste [i ministru de externe `n guvernul provizoriu instalat `n februarie; `n sf`r[it, c`nd Ludovic Bonaparte va lua puterea prin lovitur\ de stat, eveniment care `ncheie aventura liberal\ francez\ de la 1848, Tocqueville se va num\ra printre opozan]i, va fi arestat, `ncarcerat [i scos din via]a public\. Tocqueville a fost un aristocrat dintr-o fa- milie veche, dar a sus]inut `ntotdeauna pozi]ii liberale. Ca [i Constant, el `n]elege c\ Revo- lu]ia din 1789 a reprezentat un amestec de idei bune [i de idei rele, dar c\ procesul de- clan[at cu aceast\ ocazie este inevitabil. Ve- chiul Regim, centralist [i absolutist, a fost din nefericire `nlocuit cu un regim caracterizat prin acelea[i neajunsuri, cu singura excep]ie c\ suveranitatea nu mai era monarhic\ [i divi- n\, ci proclamat\ `n numele poporului. A[a cum `i demonstreaz\ [i c\l\toria sa `n Statele Unite, democra]ia nelimitat\, ca orice fel de putere politic\ nelimitat\, nu este neap\rat de preferat puterii nelimitate a unui singur om. Chestiunea de fond nu este cine de]ine pute- rea, ci c`t de mare este aceast\ putere [i c`t de mult poate ea afecta libertatea indivizilor. Tocqueville, Constant [i Burke, ca orice al]i mari g`nditori, nu pot fi redu[i la o singur\ tr\s\tur\ de penel. Ei au `ncercat s\ `n]eleag\

la o singur\ tr\s\tur\ de penel. Ei au `ncercat s\ `n]eleag\ evenimentele epocii lor, la care

evenimentele epocii lor, la care au participat

din plin, reflect`nd `n acela[i timp asupra

idealurilor umane universale. Cu siguran]\ nu

`mp\rt\[eau acelea[i idei asupra tuturor lucru- rilor. Cu at`t mai pu]in acelea[i gusturi, capri-

cii sau moravuri. Libertinul Constant, de

pild\, nu ar fi fost probabil invitatul preferat al lui Tocqueville la mas\, nici invers. Dar `n ce prive[te filosofia politic\, este greu de ignorat convergen]a g`ndirii lor [i mesajul eminamente liberal al acestora, `n sensul de baza, clasic, al acestui termen.

BURSA C|R}ILOR

Gabriela Adame[teanu, Provizorat, Edi- tura Polirom, 2010, Colec]ie: Fiction Ltd, 448 p., Pre]: 44,95 lei „Nu viitorul ne aduce cele mai mari sur- prize, ci trecutul pe care nu `ncet\m s\ `l re- citim toat\ via]a“, ajunge, la un moment dat, s\ cread\ Leti]ia Arcan, personaj central din noul roman al Gabrielei Adame[teanu, cu- noscut cititorilor din Drumul egal al fiec\rei zile. Leti]ia nu va [ti mult\ vreme nimic despre via]a [i moartea fra]ilor Branea, unchii s\i, iar iubitul ei, Sorin, va fi mereu [antajat cu povestea necunoscu]ilor s\i p\rin]i natu- rali. Responsabil\ pentru dificila citire a tre- cutului este politica dosarelor de familie care a guvernat, 40 de ani, destinele multor oa- meni. Urm\rind-o, nara]iunea basculeaz\ din anii ’70 `n anii ’40. Panourile istorice alunec\ rapid, proiect`nd un climat de provizorat [i nelini[te asupra pove[tilor de dragoste. Provi- zorat este o carte despre cupluri, aflate [i ele sub semnul trecerii, ca [i istoria, o carte des- pre iubire [i `ncredere, despre prietenie [i tr\- dare. {i, nu `n ultimul r`nd, o carte despre condi]ia scriitorului.

Provizorat este o poveste de dragoste, frumoas\ [i trist\, care ne ]ine cu sufletul la gur\, petrecut\ `n vremea comunismului rom=nesc. Gabriela Adame[teanu are rara ca- pacitate de a privi comunismul prin perso- naje, emo]ii, imagini, autoarea refuz`nd s\ eticheteze sau s\ stigmatizeze. Din viscerele nara]iunii urc\ spre cititor c`teva `ntreb\ri: ~[i vor g\si cele dou\ personaje principale un destin prin iubirea lor interzis\? Po]i birui o ideologie printr-un adulter? Po]i s\-]i tr\ie[ti clipa, dac\ trecutul e tumefiat [i `nc\rcat?“ (Ovidiu {imonca) „Provizorat e `n acela[i timp un roman de dragoste, de familie [i o fresc\ a secolului XX rom=nesc. Gabriela Adame[teanu [tie s\ creeze personajelor memorabile contexte propagate de la gesturi [i obiecte la realit\]i sociale [i evenimente istorice. Pe canavaua documentat\ s`nt ]esute firele unor destine povestite at`t de bine, `nc`t perioada legio- nar\, dejismul [i mai ales ceau[ismul, a[a cum au fost tr\ite la nivel individual, pot fi per- cepute [i de cei care nu [tiu mare lucru despre ele.“ (Adriana Bittel) „Cronic\ a unei jum\t\]i de secol desf\[u- rate sub semnul R\ului, Provizorat este ro- manul unei Rom=nii `n deriv\, construit solid [i `n acela[i timp cu virtuozitate. Viziunea asupra Istoriei este aceea a unui carusel infer-

nal ce func]ioneaz\ – implacabil – cu exacti- tatea unui perpetuum mobile. For]a epic\, anvergura problematicii, fine]ea analizei, pregnan]a atmosferei [i a caracterelor puse `n conflict fac ([i) din aceast\ nou\ carte a Gabrielei Adame[teanu – ca odinioar\ din Diminea]\ pierdut\ – o carte-eveniment.“ (Bianca Bur]a-Cernat) C`nd a preluat, ca redactor-[ef, `n septem- brie 1991, revista „22“ a Grupului pentru Dialog Social, Gabriela Adame[teanu avea `n urm\ 26 de ani de munc\ `n edituri, ca re- dactor. Romanele Drumul egal al fiec\rei zile (1975) [i Diminea]\ pierdut\ (1984) [i povestirile D\ruie[te-]i o zi de vacan]\ (1979) [i Var\-prim\var\ (1989) `i aduseser\ cele mai importante premii na]ionale, iar specta- colul, devenit clasic, realizat la Teatrul Bulandra de C\t\lina Buzoianu `n 1986 l\rgise succesul Dimine]ii pierdute. ~n mai 2005, c`nd se re`ntoarce la literatur\, Gabriela Adame[teanu las\ `n urm\ dou\ c\r]i de publicistic\ – Obsesia politicii (1995) [i Cele dou\ Rom=nii (2000) – [i o activitate intens\ dedicat\ independen]ei presei [i democrati- z\rii societ\]ii rom=ne[ti. ~n 2003, la Editura Polirom `i apare romanul ~nt`lnirea, reeditat, `n versiune definitiv\, `n 2007. Din 2005, c`nd Diminea]\ pierdut\ este publicat\ la Gallimard, scrierile ei au fost sau urmeaz\ s\

fie traduse, la edituri importante, `n Fran]a, Spania, Statele Unite, Italia, Ungaria, Israel, Germania, Bulgaria, Rusia, Estonia, Polonia, Olanda. ~n 2008, Polirom a inclus c\r]ile Gabrielei Adame[teanu `n colec]ia sa de Opere.

Rusia, Estonia, Polonia, Olanda. ~n 2008, Polirom a inclus c\r]ile Gabrielei Adame[teanu `n colec]ia sa de

www.timpul.ro

iunie 2010

16

Labirint

TT II MM PP UU LL

INSCRIP}II

Refuzul bucuriei

T T I I M M P P U U L L INSCRIP}II Refuzul bucuriei C

CONSTANTIN

ARCU

Marea Galilei sau Lacul Tiberiada, cu o l\]ime de 12 km (lungimea de aprox. 21 km, ad`ncimea de 48 m) se traverseaz\ `ntr-o nav\ din lemn, `ntocmai cum existau `n vremea lui Iisus [i a ucenicilor s\i. E[ti totu[i nevoit s\ faci abstrac]ie de motorul navei, de muzica [i de bli]urile aparatelor de fotografiat. ~n rest, corabia e la fel ca acum mai bine de dou\ mii de ani. Un b\rbos a ridicat steagul Rom=niei [i am ascultat la difuzor imnul „De[teapt\-te, rom=ne!“ La rug\min]ile noastre, vorba vine, din difuzoare r\sun\ „Hava nagila“, faimosul c`ntec evreiesc. „Hava nagila, Hava nagila/ Hava nagila venis’ mecha“ („S\ ne bucur\m [i s\ ne bucur\m“). Privesc valurile mari, spu- moase [i `ncerc s\ retr\iesc diferite momente biblice. Tocmai am fost `n biserica greco- ortodox\ unde s`nt expuse dou\ din cele [ase vase de piatr\ `n care Iisus a transformat apa `n vin la nunta din Cana, prima Sa minune s\- v`r[it\ (Ioan, 2: 1-11). Bucura]i-v\, deci! ~mi imaginez c\ dac\ ies din corabie [i p\[esc pe ap\, voi merge pe valurile furioase f\r\ nici o dificultate. Nu-i nevoie dec`t de pu]in\ credin- ]\. ~n ]inuturile astea orice minune e posibil\. “

Am senza]ia c\ ucenicii c`n-

„Hava nagila

tau acela[i refren. Acost\m pe ]\rmul vestic al M\rii Galilei. Conduc\torul grupului, p\rintele Viorel, ne informeaz\ c\ vom vizita Bazilica ~nmul]irii P`inilor [i Pe[tilor, `n or\[elul el-Tabgha (`n limba arab\, [apte izvoare), aproape de Ca- pernaum. Aici s-a petrecut alt\ minune, c`nd Iisus s-a dus dincolo de Marea Tiberiadei, urmat de ucenicii S\i, dar [i de mul]ime mult\, atras\ de „minunile pe care le f\ceau cu cei bolnavi“. {i atunci s-a pus problema hr\nirii acelei mul]imi, chestiune fundamental\ pen- tru orice lider a[ezat `n fruntea maselor de oa- meni. Iar ucenicul Andrei l-a informat pe Iisus c\ este un b\iat care are cinci p`ini de orz [i

doi pe[ti. Nu voi repovesti episodul biblic, se

[tie ce s-a petrecut. Iisus nu s-a g`ndit nici o clip\ s\-[i umple buzunarele Sale l\s`nd mul]imea `nfometat\. El a luat p`inile [i pe[tii

[i a dat ucenicilor (cum ar veni, guvernul S\u),

iar ucenicii, asemenea mai departe, p`n\ ce s-au s\turat cu to]ii. {i numai dup\ aceea Iisus s-a g`ndit s\ fac\ economii, cer`ndu-le ucenicilor S\i: „Aduna]i f\r`miturile care au r\mas, ca s\ nu se piard\ ceva.“ {i ucenicii „au mai umplut [i dou\sprezece co[uri de f\r`mituri care au r\mas din cele cinci p`ini de orz de la cei care m`ncaser\.“ (Marcu, 6: 34-44; Ioan, 6: 1-15). Se crede c\ bazilica a fost reconstruit\ exact pe locul `n care Iisus a s\v`r[it toate acestea. Pe pardoseala de mozaic este zugr\vit\ minunea celor doi pe[ti [i cinci p`ini. Iat\ un binef\c\- tor al poporului S\u, care `nmul]ea p`inea, d`nd oamenilor s\ se sature. Ferice de un asemenea popor! „Hava nagila, Hava nagila “ Pe o str\du]\ `n pant\, printre arbori [i verdea]\, ajungem la Biserica Sf. Petru de pe malul Lacului Tiberiada. E un paralelipiped din piatr\, `n care este decupat\ o u[\ simpl\

`n fa]\, iar lateral s`nt trei ferestre spre ap\. Preo]ii pun de-o slujb\ la care particip cu entuziasm, dar f\r\ mult randament. Nu s`nt practicant, dau uneori pe la slujb\ numai pentru lini[tirea mea sufleteasc\. Nu [tiu rug\ciuni [i c`ntece biserice[ti, a[a c\ m\ av`nt ca Mr. Bim, numai la refren. Biserica se mai nume[te „Pescuirea minunat\“. Biblia ne vor- be[te de o alt\ `nt`mplare petrecut\ pe malul Lacului Tiberiada (sau Ghenizaret). Se spune c\ pe c`nd mul]imea se `mbulzea s\-i asculte cuv`ntul, Iisus a v\zut l`ng\ ]\rm dou\ cor\bii [i a urcat `ntr-una (care era a lui Simon), de unde transmitea oamenilor `nv\]\tura Sa. Apoi l-a rugat pe Simon s\ `ndep\rteze cora- bia [i s\ arunce mrejele, de[i acesta toat\ noaptea nu prinsese nimic. {i cum au umplut cele dou\ cor\bii cu pe[te, `nc`t erau gata s\ se afunde, iar Simon Petru cade `n genunchi `n- sp\im`ntat. ~ns\ Iisus l-a lini[tit zic`ndu-i s\ nu se team\, c\ de-acum `nainte va fi pescar de oameni. Apoi au tras cor\biile la ]\rm [i au l\sat totul mul]imii [i au mers dup\ El. (Luca, 5: 1-11). „Hava nagila “

[i au mers dup\ El. (Luca, 5: 1-11). „Hava nagila “ Numai c`t am ie[it din

Numai c`t am ie[it din biseric\ [i imediat am primit un SMS pe mobil. S`nt anun]at din ]ar\ c\ [eful statului rom=n ia m\suri de auste- ritate. Leafa omului se `mparte `n patru [i un sfert i se ia. Nu se [tie unde se bag\ sfertul

acela, dar pentru asta exist\ b\rba]i politici. Ei [tiu de fiecare dat\ care este interesul general, chiar dac\, se zice, mul]imea devine pe zi ce trece tot mai pauper\. Chiar `nfometat\. ~n realitate astea s`nt mofturi, prostimea c`rte[te din instinct. S\r\ntocii s`nt ve[nic nemul]u- mi]i, ei nu iau `n calcul c\ `nsu[i guvernul str`nge cureaua. Aflu c\ mini[trii se leap\d\ de p\cate renun]`nd la contractele cu energie, marmur\ etc. `ncheiate cu statul [i la toate [mecheriile lor financiare. La apa r`ului D`m- bovi]a, `nal]\ osanale FMI-ului. Nu-i simplu, v\ da]i seama ce-i `n sufletul lor ministeriabil? Iat\, s`nt nevoi]i s\ dea foc la at`tea promi- siuni electorale, `nc`t nori de fum `ntunec\ Rom=nia, mai ceva ca norii vulcanului islan- dez. Ei nu pot s\ preschimbe apa `n vin sau s\ `nmul]easc\ p`inile [i pe[tii, dar astea nici nu s`nt metode sustenabile. C`t po]i miza pe ase- menea scamatorii? Dac\ Dumnezeu d\ `ntr-o bun\ zi de fundul sacului, nu? Ca `ntotdeauna, noi s`ntem originali. Chibzui]i [i eficien]i. Vor

fi av`nd al]ii infrastructur\, industrie, agricul-

tur\ etc., dar ce folos dac\ nu au stat modern? Cum s\ pui carul `naintea boilor? Noi pornim de la necesitatea restructur\rii [i moderniz\rii statului, de celelalte ne vom ocupa mai t`rziu. {i se pare c\ se petrec [i la noi minuni. Aud c\ politicienii se despart brusc de trecutul lor fraudulos; unii `[i trimit autodenun]uri la par- chet [i restituie plini de remu[c\ri marile averi furate, al]ii se leag\ cu lan]uri groase de por- ]ile pu[c\riilor [i refuz\ hrana. Din c`te `n]e- leg, `n ]ar\ e o nebunie cumplit\. {i totu[i mul]imea e ve[nic nemul]umit\. ~n loc s\ se bucure, amenin]\ cu greve. Tot c`nt\ „De[- teapt\-te, rom=ne!“, dar numai nu-i vine min- tea la cap. Genera]ie dup\ genera]ie procedea- z\ la fel. Nu se schimb\ nimic. Dezbinarea [i dihonia s`nt `nscrise ap\sat `n gena noastr\. Ne tot pl`ngem accept`ndu-ne soarta `n stil mioritic: Dumnezeu nu ne-a dat noroc! Popor netrebnic, ve[nic nemul]umit. O na]iune tic\- lo[it\ care are conduc\torii pe care nu-i meri- t\. Iat\ bun\oar\ cum oamenii de pe l`ng\ Marea Galilei c`nt\ plini de veselie „Hava nagila“, `n vreme ce noi refuz\m cu `nc\p\]`- nare s\ ne bucur\m!

PREMIUL REVISTEI „TIMPUL“
PREMIUL REVISTEI „TIMPUL“
PREMIUL REVISTEI „TIMPUL“

PREMIUL REVISTEI „TIMPUL“

PREMIUL REVISTEI „TIMPUL“
PREMIUL REVISTEI „TIMPUL“
Andreea Teliban, Premiul I si premiul revistei „Timpul“, la Festivalul na]ional de literatur\ „Eusebiu Camilar
Andreea Teliban, Premiul I si premiul
revistei „Timpul“, la Festivalul na]ional
de literatur\ „Eusebiu Camilar – Magda
Isanos“, Ude[ti, Edi]ia a XV-a, 2010
Andreea Teliban are 18 ani [i este elev\
`n clasa a XI-a la Colegiul Na]ional „Petru
Rare[“ Suceava. Este membr\ a Cenaclu-
lui na]ional „S\get\torul“ [i a Cenaclului
literar „Zidul de H`rtie“, laureat\ la
Concursul na]ional „Tinere Condeie“,
Concursul „Nichita `n luna lui marte“,
la Festivalul na]ional LicArt [i la Festi-
valul na]ional „Gellu Naum“. A publicat
poezii `n ziarul „Crai nou“, revista „Ale-
cart“, roliteratura.ro, poezie.ro [i nordlite-
ra.ro. ~i ur\m succes mai departe!
„Timpul“

yvonne sau cum e s\ la[i

1. trupul

yvonne `[i pune o pan\ verde-n s`n pentru noroc. tot ea sf\r`m\ m\rgele `n pumni, cum spargi vise `n somn.

yvonne pleac\ s\ culeag\ oameni crescu]i dup\ ploaie.

dar yvonne nu iube[te pe nimeni, nici m\car colec]ia de vie]i tivite din mansard\.

tot ea se piapt\n\

a la carol al VI-lea

[i `i rupe de la casele lor

pe cei cu miros de familie

[i de vin. ({i de br`nz\ fran]uzeasc\.)

´

yvonne nu-[i taie niciodat\ unghiile. le ascute cu o ghear\ de iepure

[i le parfumeaz\ c`nd [i c`nd.

(parfumul e ascuns `n sticlu]e cu capace verzi.)

yvonne merge spre r\s\rit cu v`ntul al\turi, ca un bun frate de cruce. sau ca doi clerici `mpreuna]i de sorbirea dijmei lunare.

o

sut\ de ani de r\zboi,

o

sut\ de datorii u[or interzise.

nimic n-o poate opri pe aceast\ madame post deficit.

yvonne se prelinge pe drumuri cu mers de felin\-ndrumat\ de vocale umane.

2. sufletul

yvonne n-are nimic viu `n ea.

pielea e un fel de marmur\ [lefuit\ de me[teri cu ochi sferici.

buzele s`nt despicate `n s\ruturi pl\tite. `n fiecare s`mb\t\, cineva pl\te[te sub p\turi de paie

o livr\-n [osete.

s`nii ei arunc\ oarecum blesteme, c\ci s`nt doi ochi de bufni]\, r\t\cit\ `mprejur.

corpul ei r\sp`nde[te undele, cercuri de fier forjat, pe care prizonierii le cunosc prea bine.

yvonne c`nt\re[te timpul. yvonne e o clepsidr\, prin care curge altceva dec`t fire de nisip verde [i rozmarin. [i se adun\ altundeva dec`t `ntre degetul mic [i cel inelar.

de aceea, yvonne nu p\[este niciodat\ cu st`ngul `nainte.

yvonne e un minutar, ce [terge dintr-o mi[care fiecare clip\ trecut\.

`mpreun\ cu altfel de timp, yvonne formeaza un pe[te uria[, ce nu [tie s\ `noate (dec`t `n saliv\ otravit\.)

to]i cerbii mor `nh\ma]i la coapsele ei. yvonne `i cerne printre degete.

(stomacul poemului nu mai vrea s\ digere. de aceea )

yvonne las\ pe cer urme de t\lpi

o sut\.

iunie 2010

www.timpul.ro

Labirint

17

TT II MM PP UU LL

Doi oameni necunoscu]i

17 T T I I M M P P U U L L Doi oameni necunoscu]i

CODRU} CONSTANTINESCU

Andrei Makine este unul dintre marii scriitori ai literaturii contemporane. Via]a lui este la fel de interesant\ precum opera sa lit- erar\. S-a n\scut `n 1957 la Krasnoiarsk (Siberia), dar `n 1987 s-a stabilit `n Fran]a. Nu `nt`mpl\tor, pentru c\ `nv\]ase franceza de mic, de la bunica lui, [i a studiat-o apoi la Moscova. La Paris a tr\it la `nceput `n condi- ]ii mai mult dec`t precare, fiind obligat s\ lo- cuiasc\, pentru o scurt\ vreme, `ntr-un cavou din cimitirul Père Lachaise. ~ntrebat `ntr-un interviu dac\ `ntr-adev\r a dormit `ntr-un ca- vou, `ntrebare pus\ de un ziarist belgian prosper, f\r\ `ndoial\, Makine a confirmat, ad\ug`nd cu modestie c\ totu[i acel episod din via]a nu i se pare extraordinar. S-a mutat apoi `ntr-o c\m\ru]\ `n Montmartre, scriind de m`n\ pe h`rtie luat\ de la un centru de ma- culatur\. ~ns\ meritul lui a constat `n faptul c\ nu a abandonat nici o clip\ condeiul, chiar dac\ manuscrisele lui au fost `nt`mpinate nu- mai de refuzuri. ~n mod paradoxal, a ajuns s\ traduc\ `n rus\ ceea ce scrisese `n francez\, pentru c\ editurile franceze aveau nevoie mai degrab\ de un autor rus dec`t de un rus francofon, reu[ind `n cele din urm\ s\ pu- blice La Fille d’un heros de l’Union sovie- tique (1990). A fost `nceputul unei cariere literare care a culminat, `n 1995, cu romanul Le testament français (Testamentul francez, Polirom, 2002), un imens succes de critic\ [i de public, c`[tig\tor al premiilor Goncourt [i Medicis. Au urmat alte volume care au avut succes la public [i la criticii literari, precum Crima Olg\i Arbelina (2001), P\m`ntul [i cerul lui Jacques Dorme (2004), Femeia ca- re a[teapt\ (2005), Iubirea omeneasc\ (2007) [i Recviem pentru Est (2008).

Ultima carte publicat\ de Andrei Makine, La vie d’un homme inconnu, a ap\rut la pres- tigioasa Editur\ Seuil anul trecut, fiind re- cent tradus\ de Editura Polirom. ~n romanul Via]a unui om necunoscut, Andrei Makine `ntreprinde o nou\ incursiune `n istoria Ru- siei [i a poporului rus (de care este `n conti- nuare str`ns legat) din secolul trecut, folosin- du-se de dou\ personaje diferite, care se `n- t`lnesc din `nt`mplare, personaje care `i ofer\ scriitorului posibilitatea de a trage mai multe cartu[e `n c`teva direc]ii bine definite: 1. dra- ma uman\ [i schimbarea produs\ `n fiin]a uman\ de r\zboi. 2. globalizarea [i Rusia con- temporan\ 3. destinul unui exilat.

Primul personaj este Ivan {utov, un scrii- tor rus exilat in Fran]a `nc\ din timpul regi- mului comunist (ca Makine `nsu[i) fa]\ de care a fost disident, iar al doilea, Volki, un b\- tr`n care tr\ia `ntr-o camer\ a unui c\min de nefamili[ti din noul Sankt Petersburg. Fosta iubit\ din tinere]e a scriitorului, bine integra- t\ `n noua societate recent `mbog\]it\ din Rusia, dore[te s\-l evacueze la un azil pe b\- tr`n. Cump\rase `ntregul palier, pe care do- rea s\-l transforme `ntr-un mic palat, potrivit noilor standarde occidentale (arcade din ri- gips, termopane, aer condi]ionat etc.). Ivan {utov, scriitorul rus de 50 de ani, se urc\ `n avion si ajunge dup\ mai bine de trei decenii

`n Rusia `n urma unui e[ec dureros `n dra- goste cauzat de o t`n\r\ fran]uzoaic\, fa]\ de care [i-a consumat puterea de atrac]ie oferit\ de romanticul s\u statut de scriitor. „Seduc\- torii plimb\ femeile `n decapotabile. Scriito- rii pe cale s\ devin\ cer[etori `i scot la b\taie pe clasicii ru[i.“ {utov este consumat de lipsa sa de succes la public, `n libr\rie precum [i `n dragoste, c\ci iubita fran]uzoaic\ `l `n[eal\. „{utov nu se las\ p\c\lit nici `n privin]a infi- delit\]ilor Leei. Cuv`ntul p\rea vodevilesc, a[a c\ g\si altele `n loc («se culc\ din c`nd `n c`nd cu un amic») [i prefer\ s\ procedeze ca un scriitor: se ]inu departe de situa]ie, ca s\ nu sufere [i s\ o poat\ descrie `ntr-o zi. Dar postura de observator rece e o am\gire.“ 1

B\tr`nul Volki este prezentat `n mod sem- nificativ scriitorului de c\tre t`n\rul fiu al fostei sale iubiri din tinere]e, dornic s\ ias\ din cas\ ca un b\tr`n decrepit [i mut, care tre- buie mutat la un azil de b\tr`ni, pentru a cr\pa `n pace. Volki se dovede[te a fi mai mult dec`t at`t, c\ci mu]enia lui este de fapt o gre- v\ fa]\ de ceea ce noua societate rus\ a deve- nit (ceea ce pentru noi este destul de cunos-

cut), o revolt\ fa]\ de dispre]ul ar\tat de noii ru[i fa]\ de vechii ru[i, cu r\nile lor nevinde- cate. ~ns\ via]a t`n\r\ vrea s\ tr\iasc\ din plin conform principiului o via]\ avem! Ne`n]ele- gerea dintre cele dou\ segmente, unul pe cale de dispari]ie biologic\, iar cel\lalt pe cale de subjugare complet\ ale societ\]ii ruse[ti este total\. ~n mod simbolic, Noua Rusie constru- ie[te cartiere de vile pe malul unui r`u unde sinuciga[ii ap\r\tori ai Leningradului atacau

la baionet\ liniile germane. Volki a fost prins

`n `ncercuirea Leningradului [i a tr\it atunci

o ciudat\ poveste de dragoste cu o fost\ co-

leg\ de Conservator. Supravie]uirea este `n sine un act de maxim eroism, iar Makine zu- gr\ve[te `n culori vii tragedia acelor umbre muribunde.

~n timpul stalinismului, omul obi[nuit tr\ia cu o dilem\ pe care Makine o zugr\ve[te foarte bine: „Extrema dificultate de-a crede `n bun\tatea omeneasc\ [i, `n acela[i timp, con[tiin]a faptului c\ doar aceast\ credin]\ te mai putea m`ntui. O ]ar\ `n care milioane de fiin]e se trezeau noaptea, ascu]indu-[i ure- chile la scr`[netul cauciucurilor pe asfalt:

ma[ina asta merge mai departe sau se opre[te la u[a mea?“ 2 Destinul lui Volki este fr`nt tocmai de aceast\ caracati]\ care-i consum\ ([i) iubirea vie]ii lui.

Volumul este [i o critic\ la adresa noii im- beciliz\ri a societ\]ii contemporane, care se manifest\ at`t `n Rom=nia, c`t [i `n Rusia, fiind una din consecin]ele nepl\cute ale glo- baliz\rii. (Oare de ce imbecilitatea se propag\ mult mai u[or dec`t ideea inteligent\? Poate pentru c\ este mai u[or digerabil\ de c\tre masele de consumatori.) „Formidabil instru- ment de lobotomizare! ~[i zice s\rind de la un post la altul. G`ndirea e anesteziat\, re- volta spiritului, domesticit\. C\ci toate p\- rerile s`nt reprezentate. O procesiune de popi n\v\le[te `ntr-o catedral\: grecii au adus, pentru tricentenar, moa[tele Sf`ntului Andrei. Pe postul vecin, dou\ tinere rockeri]e lesbiene explic\ cum au trebuit s\-[i dilueze show-ul, fiindc\ publicul european e prea pudibond. Varianta nediluat\ le arat\ a[ezate una peste alta, frec`ndu-[i pubisurile [i miorl\ind `n microfon… O scen\ nocturn\, tineri cu ca- petele rase, saluturi naziste… Un serial ame- rican, trei cretini, doi albi [i unul negru, `[i spun abera]ii `ntret\iate de r`sete pre`nregis- trate.“ 3 O replic\ bine me[te[ugit\ a lui Makine, pus\ `n gura iubitei fran]uzoaice a scriitorului rus roste[te un adev\r banal „Ai

gre[it epoca, Ivan! Ast\zi omul preferat al francezilor nu mai e poetul, ci fotbalistul!“ Dintr-o alt\ perspectiv\, poate c\ ar trebui s\ st\m lini[ti]i c\ci puterea de atrac]ie a Occi- dentului a f\cut ca p\turile avute, clasa me- die din Rusia s\ adopte toate modele hedo- niste din Vest, fapt ce face greu de crezut c\ aceia[i tineri vor avea vreodat\ chef s\-[i dea via]a `n aventuri militare riscante, imaginate de strategii de mucava de la Kremlin, `n frunte cu Putin.

Folosindu-[i experien]a de via]\, scriito- rul reflecteaz\ la soarta tragic\ a exilatului:

niciodat\ pe deplin integrat `n patria adop- tiv\, e tot mai `nstr\inat de „Patria mama“, incapabil s-o mai recunoasc\, s-o mai `n]e- leag\. Exilatul `[i d\ seama c\ singura lume acceptabil\ `n care poate tr\i este cea inte- rioar\, lumea format\ din amintiri, tr\iri [i regrete. {utov decide s\ se `ntoarc\ `n Fran]a „~n avion, pentru prima dat\ `n via]\, are im- presia c\ pleac\ de nic\ieri [i merge nic\ieri sau, mai cur`nd, c\ face o c\l\torie f\r\ o destina]ie adev\rat\. {i totu[i, niciodat\ nu a sim]it at`t de intens c\ apar]ine unui p\m`nt natal. Doar c\ aceast\ patrie nu coincide cu un teritoriu, ci cu o epoc\.“ 4

F\r\ a aduce elemente de maxim\ nou- tate, volumul lui Andrei Makine prilejuie]te re`nt`lnirea cu teme esen]iale majore: „pre- zentul este deformat de privirea noastr\, s`n- tem `nfierb`nta]i de fugacitatea faptelor noastre. Nu vedem liniile de for]\ dec`t mai t`rziu [i, mai ales, vedem ivindu-se atunci destine singulare. Istoricii nu au chemarea asta. Vorbesc despre Stalin, despre Chur- chill, despre Roosevelt, dar nu z\bovesc asupra unui soldat anonim, a unui om necunoscut. Evoc\ marile mi[c\ri de trupe, situa]ia fronturilor, dar destinul unui suflet singular le scap\ printre degete.“ Iar destinul singular multiplicat de milioane de ori pro- duce istoria…

1 Pag. 37

2 Pag. 178

3 Pag. 79

4 Pag. 218

1 Pag. 37 2 Pag. 178 3 Pag. 79 4 Pag. 218 BURSA C|R}ILOR Ion Vianu,

BURSA C|R}ILOR

Ion Vianu, Amor intellectualis. Ro- manul unei educa]ii, Editura Polirom, 2010, Colec]ie: Fiction Ltd, 408 p., Pre]: 39,95 lei

2010 , Colec]ie: Fiction Ltd, 408 p., Pre]: 39,95 lei „Romanul unei educa]ii“, cum `l subintituleaz\

„Romanul unei educa]ii“, cum `l subintituleaz\ autorul, Amor intellec- tualis relateaz\ povestea unei maturi- z\ri intelectuale [i sentimentale pe fun- dalul unei epoci tulburi, cea a instau- r\rii [i consolid\rii regimului comunist. Adolescen]a eroului `ndeosebi, cu ini- ]ierile ei – primele experien]e erotice, c\ut\rile intelectuale, tensiunea dintre spiritual [i trupesc –, prilejuie[te pagini pe c`t de savuroase prin pitorescul lor, pe at`t de conving\toare prin franche]e. La fel [i galeria portretelor zugr\vite:

ale prietenilor dar [i ale discipolilor [i apropia]ilor marelui T. (Tudor Vianu), lega]i de acesta prin amor intellectualis magistri. Treptat, istoria personal\ se estompeaz\, pentru ca `n prim-plan s\ treac\ o alt\ poveste, dramatic\, despre dispari]ia unei lumi [i a unei genera]ii

Ion Vianu (n. 1934, Bucure[ti) a ur- mat studii de filologie clasic\, iar ulte- rior medicina. Dup\ ce a emigrat, `n 1977, a publicat `n str\in\tate articole [i studii privind istoria [i filosofia psihia- triei [i s-a distins ca unul dintre colabo- ratorii constan]i ai postului de radio Europa Liber\. Volume publicate: In- troducere `n psihoterapie (1975), Stil [i persoan\ (1975; volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Amintiri `n dialog. Memorii (`n colaborare cu Matei C\linescu, 1994; edi]ia a II-a re- v\zut\ [i ad\ugit\, Polirom, 1997; edi- ]ia a III-a, Polirom, 2005), Paramnezii (2005), Blestem [i Binecuv`ntare (2007), Investiga]ii mateine (2008), Necredin- ciosul (2008), Exerci]iu de sinceritate (2009). A ini]iat ciclul de romane Arhiva tr\d\rii [i a m`niei, din care a publicat la Editura Polirom Caietele lui Ozias (2004) [i Vasiliu, foi volante (2006).

www.timpul.ro

iunie 2010

18

Fragmentarium japonez

TT II MM PP UU LL

G`nduri despre „locuri“ [i „v`nt“

M M P P U U L L G`nduri despre „locuri“ [i „v`nt“ T ETSUYA K

TETSUYA KAIDA

3. Anime [i manga

Otaku `n Japonia desemneaz\ diverse categorii sociale Dincolo de individualism, dincolo de per- sonalitate, japonezii au cu to]ii ceva `n comun.

~n ultima vreme, m\ g`ndesc deseori la concepte precum „dualitate“ sau „lume para- lel\“, sau la imaginea pendulului care parc\

`ncearc\ tot timpul s\-[i g\seasc\ echilibrul

[i m\ folosesc de aceste idei [i imagini la

lucru `n crearea de concepte corporatiste noi. Din punctul meu de vedere, cei care lucreaz\ la crearea de strategii corporatiste sau la dezvoltarea de produse ar trebui s\ ia c`t mai `n serios cu putin]\ aceste concepte.

s\ revenim la otaku. Otaku s`nt cei

care se confrunt\ `n mod direct cu dualitatea

uman\, cu dorin]a constant\ a sufletului de a-

[i g\si echilibrul, ba poate chiar [i cu senti-

mentul existen]ei `ntr-un timp paralel. Mai simplu spus, [i noi am putea s\ fim otaku at`ta vreme c`t ne-am obi[nui s\ ne baz\m mai pu]in pe ra]iune [i-am tr\i l\s`ndu-ne prad\ sentimetelor `n starea lor pur\, a[a cum ne s`nt dictate de sim]uri. Am m\rturisit `ns\ de la bun `nceput c\ eu nu s`nt expert `n acest domeniu, a[a c\-mi voi lua libertatea de-a re- lata realitatea dup\ bunul meu plac

Dar

Eu cred, a[adar, c\ at`t `n anime-uri, c`t [i `n manga aceast\ dualitate, precum [i aceast\ lume paralel\ s`nt tratate `ntr-un mod extra- ordinar, dar cu o involtur\ cople[itoare.

~n prezent\rile pe care le sus]in `n mediul academic din lumea `ntreag\ m\ leg adesea de anime-urile studiorilor Ghibli, precum [i de desenele animate Walt Disney pentru a compara cultura japonez\ cu lumea occiden- tal\, iar modul `n care este tratat\ aceast\ dualitate este una dintre diferen]ele cele mai u[or de remarcat.

Se spune c\ anime-urile produse de Stu- diourile Ghibli s`nt reprezentative pentru `n- treaga categorie de astfel de filme japoneze, iar unul dintre cele mai cunoscute filme este „C\l\toria lui Chihiro“. ~n acest anime, scenariul `n sine este legat de lumea paralel\, iar personajele care apar pe ecran s`nt re- prezent\ri pure ale dualit\]ii.

Dubla personalitate [i dualitatea realit\]ii se reg\sesc de-a lungul `ntregii pove[ti: a[a cum afl\m pe parcursul filmului, vr\jitoarea Yubaba („baba de la baie“) are o sor\ gea- m\n\, dar complet opus\ la caracter, Haku este at`t un dragon c`t [i un om, Okusare-gami („Spiritul ~mpu]iturii“) are at`t o latur\ de ca- racter sf`nt, dumnezeiesc, c`t [i una simboli- c\, care aminte[te de egoismul uman. Unele lucruri ne duc cu g`ndul la otrava adul]iei, iar altele la nevinov\]ia copil\riei, noaptea pare s\ penduleze `ntre r\u [i pur [.a.m.d.

De altfel, pendularea constant\ `ntre rea- litatea sensibil\ [i aproape tangibil\, [i „}ara Visurilor [i a Sufletelor Curate“, care se afl\

dincolo de imagina]ie, reprezint\ o caracte- ristic\ a amine-urilor Ghibli. Uit`ndu-ne la aceste capodopere ale fil- mului japonez cu astfel de ochi, am putea descoperi un al mod nou de a le aprecia, ca un „gust“ ascuns pe care nu-l depistasem p`n\ acum.

Ceea ce e foarte important, `ns\, este faptul c\ acea „dualitate“ [i „dubla personalitate“ nu s`nt chiar a[a u[or de remarcat cu ochiul liber precum s-ar p\rea. Acestea se ascund `n spatele unor „ambiguit\]i“ [i „deforme“-uri ce constituie, clar, „spiritul de buc\tar“ f\r\ egal al regizorului Hayao Miyayaki. D`nsul pro- babil c\ nici m\car nu realizeaz\ acest lucru, sau poate c\ doar deseneaz\ `ntr-un mod fi- resc, a[a cum `l `ndeamn\ Natura.

Eu cred c\ oamenii au fost dintotdeauna ni[te f\pturi pline de ambiguit\]i [i deziluzii, de jum\t\]i de m\sur\, precum [i de renun]\ri nedorite. Tocmai de aceea ei `ncerc\, parc\, tot timpul s\-[i ascund\ aceste neajunsuri, s\ fug\ de ele, construind artificial legi, reguli, regulamente [i alte ra]ionamente. ~n zilele noastre, aceste ra]ionamente ar- tificiale, achizi]ionate, pline de contradic]ii, se destram\ una dup\ alta. Toate acestea se s`nt fragmente minuscule din Povestea Vie- ]ii, o poveste extrem de lung\, care `ncepe odat\ cu Na[terea Universului [i `n care P\- m`ntul [i societatea uman\ respir\ ne`ncetat, `ncerc`nd, parc\, s\-[i reg\seasc\ forma [i cursul firesc.

~n ultima vreme m\ `nt`lnesc adesea cu domnul Miyazaki [i cu domnul Suzuki, pro- duc\torul s\u, [i discut\m c`te-n lun\ [i-n stele – de aceea mi-am luat libertatea de a interpreta, `n felul meu, lumea Ghibli. Dac\ le-ar ajunge, `ns\, aceste r`nduri `n m`n\ d`n[ilor, sigur s-ar lua cu m`inile de cap st`njeni]i, zic`nd:

– Nu, Dom’le, n-are cum s\ fie a[a!

Am discutat numai despre anime-uri, dar

[i `n benzile desenate manga se `nt`mpl\, de

fapt, cam acela[i lucru. Pe plan mondial, una dintre cele mai cu- noscute manga ale zilelor noastre este „Shonen Jump“. Lumea paralel\ caracterizeaz\ [i episoadele acesteia: „One Piece“, „Naruto“, „Bleach“ etc.

Pira]ii [i oamenii de la ]\rm, b\iatul sincer

[i uria[ul, aventura [i prietenia, a[a cum s`nt

descrise `n „One Piece“

Trupul uman [i chakra tibetan\, umanitatea

[i arta `ndur\rii, trecutul [i prezentul, a[a cum

apar `n „Naruto“ T\r`mul omenirii [i t\r`mul zeilor mor]ii, realitatea [i nihilismul, puterea normal\ [i

zeilor mor]ii, realitatea [i nihilismul, puterea normal\ [i Kaida at Fashion Focus Chicago 2008 puterea bankai

Kaida at Fashion Focus Chicago 2008

puterea bankai, a[a cum s`nt descrise în „Bleach“ Apoi, descrierea acestor personaje [i a per- sonalit\]ii lor este ]esut\ cu c`teva fire de dua- litate [i dubl\ personalitate, permi]`nd, astfel, de-a lungul scenariului, schimb\ri temporare de `nf\]i[are [i redeveniri ulterioare care `l far- mec\ [i-l ame]e[te pe cititor. Mai bine spus, scriitorul de manga `nsu[i, pus mai tot timpul pe farse, pare s\ aib\ o ezi- tare, ini]iind, parc\, o negociere cu cititorul. {i asta o fi, oare, vreo idee doar de-a mea?

~n fine, m\rturisesc sincer c\ [i mie `mi vine în fiecare lun\ c`nd apare acest serial de manga pofta de a-l citi. Asfel, chiar [i un om at`t de ne-balansat ca mine ajunge s\ se poate bucura de o via]\ paralel\.

Mai deun\zi am avut ocazia de a-l cunoa[- te pe editorul [ef al revistei de manga „Shonen Jump“ [i, din vorb\-n vorb\, am aflat c`teva lucruri interesante. Mai presus de orice, `ns\, a fost prima impresie. „Chiar \sta o fi editorul [ef?“, m\ `ntrebam eu. Ar\ta de parc\ ar fi venit de la un salon de pachinko sau de pe la vreo curs\ de cai. Mi-au r\mas foarte bine `n- tip\rite `n minte primele sale cuvinte: „dese- natorilor \stora de manga nu le sta mintea dec`t la datele p`n\ la care trebuie s\ predea manuscrisele; n-au timp nici s\ ias\ pe strad\. Majoritatea duc o via]\ banal\, st`nd mai toat\ ziua `n cas\ cu c`te o cutie de t\i]ei fier]i `n bra], ca ni[te otaku.“

Mi-e [i ru[ine c`nd m\ g`ndesc c\, de[i nu m-am mai v\zut cu domnul editor de atunci, `l pomenesc acum cu a[a mare entuziasm S`nt convins, totu[i, c\ pe lumea asta mai s`nt, `ns\, [i desenatori de manga care lucrea- z\ [i mai agale, petrec`ndu-[i timpul mai lejer, f\r\ s\ se g`ndeasc\ mereu doar la data termen de predat manuscrisul. Asta a[a, ca fapt divers

***

{i acum, c\ tot veni vorba, permite]i-mi, v\ rog, s\ adaug c`teva cuvinte de `ncurajare [i pentru iubitorii saloanelor cu jocuri de noroc pachinko. Spre m`ndria japonezilor, aceste sa- loane au ap\rut pentru prima dat\ `n lume la ei acas\ [i s`nt, de fapt, un fel de mini-cazinouri. ~n mai pu]in de un metru p\trat, japonezii au reu[it s\ `mbine distrac]ia cu senza]iile puter- nice `n lupta cu norocul, beneficiind de pro- gresul tehnologic rapid pentru a `nnoi conti- nuu con]inutul jocurilor. Din p\cate, eu ne- fiind mare expert `n jocuri de noroc, nu v\ pot relata `n detaliu exact ce [i cum se `nt`mpl\ aici.

v\ pot relata `n detaliu exact ce [i cum se `nt`mpl\ aici. Ponio on the shore

Ponio on the shore

~mi aduc aminte, `ns\, de un episod cam de

vreo zece ani `n urm\, c`nd m\ apucasem s\-

mi construiesc casa unde locuiesc acum.

Am cerut ajutorul unor t`mplari din Japo-

nia, care lucrau cu materiale importate din Canada, [i care s-au ocupat de construc]ia `n sine a casei. Timp de vreo dou\ s\pt\m`ni, `ns\, ne-au venit `n ajutor [i al]i doi t`mplari din Canada, care s-au ocupat, `n principiu, de

interiorul construc]iei. ~n timpul liber, i-am dus pe cei doi cana- dieni pe la b\i publice, restaurante japoneze [i, cu o oare[icare ezitare `n suflet, i-am dus [i la un salon pachinko. – Vai! Uuuu! Parc-am fi `ntr-un mic Las Vegas! Minunat! Spre marea mea surpriz\, cei doi t`mplari

de origine din Vancouver nu-[i mai puteau as-

cunde emo]ia, bucur`ndu-se ca doi copii `n fa]a jocurilor de noroc. {i atunci m-am `ntrebat eu `n sinea mea, oare cum ar fi dac\ am duce c`teva saloane pachinko chiar [i `n Las Vegas?

***

 

Mai

deun\zi, am vizitat ora[ul Kyoto, unde

nu

mai

fusesem de mult\ vreme

Aici se afl\

un

muzeu complet dedicat benzilor desenate

manga, pe care, vizit`ndu-l, am avut impresia c\ m\ `ntorc `n anii copil\riei. ~ncerc`nd, par-

c\, s\-[i surprind\ vizitatorii [i prin `nf\]i[are,

cl\direa acestui muzeu arat\ exact ca o [coal\ primar\ de pe vremuri, adus\ [i reasamblat\ aici pentru a ne aduce aminte de imaginea acelor [coli. O idee foarte reu[it\

Cu prima ocazie c`nd ve]i ajunge prin

Japonia, v-a[ invita s\ vizita]i [i acest muzeu.

~n

compara]ie cu alte locuri, s`nt sigur c\ v\

va

oferi un alt fel de impresie de neuitat

***

Mii de mul]umiri, vou\, desenatorilor de

manga [i produc\torilor de anime-uri! V\ rog insistent s\ hoin\ri]i `n continuare prin lumile dualit\]ii, trialit\]ii, [i s\ ne purta]i [i pe noi pe aripile voastre prin aceste melea- guri de neuitat!

***

C`nd le-am povestit unor fete de vreo do- u\zeci de ani despre lucrurile acestea, primul

lucru pe care mi l-au spus a fost, „Kaida-san, dar despre Eva nu scrie]i nimic?“ „Ce-o mai fi [i asta?“, m\ g`ndeam eu `n sinea mea, dar mi-am dat apoi imediat seama

ca era vorba de Evangelion – o alt\ epopee a

anime-urilor japoneze. Mmm

P-asta o

uitasem Nu e niciodat\ prea t`rziu s\ recapitul\m

Mmm P-asta o uitasem Nu e niciodat\ prea t`rziu s\ recapitul\m Spirited away i u n

Spirited away

iunie 2010

www.timpul.ro

Est-Vest

19

TT II MM PP UU LL

Jurnalul unui psihopat

– Fragment –

VENEDIKT EROFEEV (1938-1990) este un scriitor rus cu o biografie deosebit\ („soart\ necunoscut\“, cum scriau
VENEDIKT EROFEEV
(1938-1990) este un scriitor rus cu o biografie
deosebit\ („soart\ necunoscut\“, cum scriau
despre el criticii sovietici). De[i – ca [i V`so]ki –
n-a debutat editorial `n patria sa, Rusia, `n timpul
vie]ii, scrierile sale – ca [i cele ale lui V`so]ki – au
fost editate `n str\in\tate, au circulat `n samizdat [i
au avut un succes comparabil cu cel al lui V`so]ki,
doar c\, totu[i, doar printre cunosc\tori, Erofeev
scriind proz\, jurnal [i dramaturgie, nu poeme,
care pot fi c`ntate, ca `n cazul lui V`so]ki. Cel mai
cunoscut text al s\u este, „Moscova-Petu[ki“, dar
Erofeev a mai scris dramaturgie [i un jurnal la care
]inea foarte mult, jurnal tradus `n rom=ne[te [i care
va ap\rea `n cel mai scurt timp la editura bucu-
re[tean\ ART.

6 decembrie

He-he, prrogrrres, a[ spune! Un progrrres complimentar!

M\ atr\gea, f\ceam AGITA}IE pentru Burta Ei! Ea, doar ea m-a salvat

Ea ]ipa diminea]a (doar v\ aminti]i cum

]ipa?

ru[ina]i

Ei, nu trebuie s\ v\ ):

Nu v\ aminti]i?

Tiu-tiu-tiu-tiu

6

octombrie:

Trezzzzzi-rea!

„Nem-m-mmernicul!“ – cu o fa]\ de co[-

Trezzzzzi-]iiiiii-l!

mar a primului om care a fluierat vreodat\,

Tre

cu o expresie a unui om total pierdut, ex-

Ua!

u-a! uaa!

presie care poate fi observat\ lejer chiar [i pe `ntuneric

9 decembrie

9 noiembrie:

„Ticccc\-lossssul!“ – mai limit`nd posibi- lit\]ile pantomimei [i cu un tremur `n voce 27 noiembrie:

„Cretinul!“ – cu o `ntoarcere tradi]ional\

`n pozi]ia vertical\, cu un oftat sup\rat, por- nind spre ie[ire

6 decembrie:

Simplu [i laconic: „M`r[avul!“ – belind ochii de furie [i tupil`ndu-se `n pat, f\r\ nici o aluzie la ardere

7 decembrie

Iar eu, totu[i, a[ muri cu pl\cere.

8 decembrie

Ua-a! Uaaa-a! Sar, d\n]uiesc {i toarn\, toarn\ {i-i evit\ pe inferiori De parc\ le-ar fi interzis Engels!

Iar pe l`ng\ Abajur se strecoar\ mult a[- teptatul, casc\ gura [i parc\ se m`ndre[te c\ limba sa ar fi schimbat\ cu chelia lui Russo

(pe bune? – ce haios sun\

asta – s`nt furios!). Eh, p\i nu, chiar s`nt

doar [i p\rul e foarte lini[tit,

de ce ar trebui s\-mi fac eu griji ~ntr-adev\r, Ele d\n]uiesc Eu oricum m-am angajat, iar muzica face doar impresie! Nu, mie nici m\car nu mi-ar fi venit `n cap aceast\ Idee Cretin\ (p\i, g`ndi]i-v\ [i voi, – M-am angajat! Ptiu!), dar fizionomia de abajur a trezit b\nuial\ {i asta e cel mai important: tr\s\turile fe-

foarte lini[tit

S`nt furios

]ei incredibil de Corecte `l f\ceau s\ semene cu un buldog [i erau armonioase: Capodo- pere {i Deschiz`nd Turbat Picioarele! ~n- cepe! ~ncepe! Dar nici m\car eu nu [tiam cu Ce s\ `n-

cep, totu[i

Eu citam ca un turbat Aruncam masiv de pe mine Manechine {i nu uitam c\ bunul sim] Aproape c\ e inofensiv {i m-am hot\r`t

(Iar voi `n[iv\! H`-h`!).

O-o-o! Doar ultima le [i trebuia acestor animale bete… Au `nceput s\ vorbeasc\ to]i `n acela[i timp…

– E-errica! Un singur cuv`nt m\ impune

s\ r`g`i mii de blesteme la adresa… hm… hm… hm…

]ine]i-m\… altfel `ntr-o clipit\

familia gurist\, care a `ndr\znit s\ pronun]e acest cuv`nt josnic `ntr-o societate aleas\, va aduce pierderi numeroase!

– Domnilor! Iar eu, printre altele, am in-

ten]ii foarte serioase s\ studiez etica p`n\ la cele mai mici detalii, pentru ca s\ m\ feresc de urm\rile `nt`mpl\toare ale legilor ei…

– Eh, domnilor, de ce trebuie s\ discut\m

despre chestii at`t de nepl\cute! Pe mine per- sonal m\ chinuie[te o `ntrebare deosebit de curioas\… iat\ c\ au trecut deja 50 de ani de c`nd s-au stins sunetele care au `nso]it na[te-

Am tr\it jum\tate de secol! Am

rea mea!

tr\it `n timpul a 11 mini[tri din ministerul de interne [i 27 de revolu]ii… – iar eu `nc\ mai insist s\ r\spund la `ntrebarea la care ar

r\spunde pe loc orice elev; faza e c\ eu nu

v\d o deosebire principial\ `ntre satisfacerea pl\cerii sexuale [i a nevoilor fiziologice…

– O-o-o-o!

– Ce paralel\ de co[mar, a[ zice…

– Hm, tinere, `mi pare sincer r\u c\ un co-

lec]ionar al celor mai noi adev\ruri nu poate s\ `n]eleag\ c\ desc\rcarea de secre]iile sexuale nu e nimic altceva dec`t o desc\rcare

fiziologic\… [i pe lumea asta sexul a deve- nit un chin al fiin]ei civilizate cu vezica uri- nar\ umplut\, care a nimerit `ntr-un hotel mi- nunat [i foarte populat, care a cunoscut un veceu fermec\tor, dar care nu poate s\-[i verse `n el con]inutul m\runtaielor lui!

– Dumnezeule! Femeia – un closet cu

sentimente.

– He-he-he! Iar feti]ele de [ase ani s`nt scuip\toare confortabile!

– Lirica este rodul suferin]elor omului care nu [tie unde s\ se cace.

Ha-ha-ha-ha!

– Da, da… ~n orice caz, nu v\d nimic

`n\l]\tor `n atrac]ia sexual\! Personal, am mult mai mare pl\cere c`nd stau pe closet, dup\ o m`ncare hr\nitoare, dec`t un act se- xual [i m`ng`ierile celei mai tr\snet iubite,

drrrracu’ s-o ia! Nnnnu, domnilor, mai bine s\ te caci `n closet [i s\ te ocupi cu onanis- mul dec`t s\ fii posedat de obiectul dorin]ei turbate, care te arunc\ pe loc la p\m`nt… He-he…

– Vai, Doamne! Oare chiar nu se poate

f\r\ destr\b\l\ri sexuale!? Pe mine m\ face s\ spun un singur cuv`nt – „onanism“!

– Iar eu consider c\ respingerea onanis-

mului `nseamn\ o fric\ sentimental\, da, da, fric\ sentimental\… ~n cel mai bun caz e vorba de o invazie a intelectului `n lumea de

neatins [i, a[ spune, chiar sf`nt\ a emo]iilor!

– Vai, ce Tic\los Finu] s`nte]i, serios: per- sonal, scuza]i de lips\ de modestie, suf\r

acut de intelectualitatea emo]iilor mele, dar, trebuie s\ recunosc cu c\r]ile pe fa]\ c\ eseul profesorului Richter mi-a alungat pofta de c\utare a celor mai noi metode de mas- turbare…

– Ah, [i presa asta! Mie astfel de artico-

la[e, din contra, `mi m\resc pofta de destr\- b\lare; `n orice caz, [oferul care a violat feti]a de [ase ani a fost aproape jum\tate de or\ idolul meu.

– Printre altele, [i eu l-am invidiat pe

idolul dumitale… [i eu pot s\ v\ las masc\ cu adev\rul care m-a `nseninat `n „procesul“

invidierii – „un om bogat spiritual e atras de pl\ceri care nu aduc pl\cere oponentului, de la care ob]ine el pl\cerea“…

– O feti]\ de [ase ani – oponent!

Hm…

– {i adev\rul v-a ajutat s\ v\ convinge]i de bog\]ia lumii dumitale interioare?

[i nu

mai considera]i erudi]ia un argument al bo-

g\]iei spirituale… dumitale posezi arta imi- ta]iei scepticismului `ntunecat [i a jignirii universale – [i cu toate acestea s`nte]i in- credibil de lipsit de suflet!!. – Eh, ce p\trundere ad`nc\ `n tainele psihologiei mele, a[ zice!

– ~nceta]i s\ fi]i r\ut\cios, tinere!

– Psihologie! … la dumitale!!. Hm…

– Apropo de psihologie! Domnilor, oare

n-a]i `nt`lnit tipul de oameni care fug special de fericire [i care se condamn\ la suferin]\,

pentru care ideea c\ doar ac]iunile lui con- trolate l-au transformat `ntr-un suferind [i c\ ar fi fost fericit dac\ nu s-ar fi lipsit de feri- cire inten]ionat; – asta `i transmite o mul]u- mire aproape fiziologic\!

– Asta e, cum s\ spun, prostitu]ie mi-

lostiv\!

– Masturbarea str\daniilor! Ha-ha!

– {i, `n afar\ de asta, oare n-a]i observat,

domnilor, c\ nu trebuie s\ fii deloc un psiho- log fin pentru a avea reputa]ie de… Doar nu

trebuie s\ te dep\rtezi de domeniul psiholo- giei bolnave [i s\ te referi la cei echilibra]i din punct de vedere psihic…

– O-o-o!

– Instabilitatea psihic\ – visul meu! – [i,

trebuie s\ recunosc, – `n vis deja s`nt nebun!

Ah, nici m\car nu [ti]i ce e insomnia vise- lor… vise excitate de insomnie…

– Dumnezeule! Ce platitudine – s\ te f\-

le[ti cu speran]ele tale! Eu `nc\ din copil\rie

ur\sc sincer vis\torii!

rare fa]\ de amintiri!

– Eh! ~n aceast\ situa]ie ar trebui s\ m\

admira]i! Pentru dumitale eu `s un Cretin

Ordinar, pentru c\ `ntr-un fel eu s`nt unic… S-ar putea ca eu s\ fiu unicul om care tr\ie[te exclusiv din amintiri… [i, `ndr\znesc s\ v\ asigur c\ s`nt unica fiin]\ civilizat\ cu dou\ picioare care caut\ cu `nfrigurare printre amintirile sale m\car o amintire pl\cut\…

– Iar pe mine, domnilor, toat\ via]a m\

chinuie mediocritatea… U-u-uh! De c`te ori

am trimis blesteme pe adresa Celui de Sus [i

„Excep]ii ale legii mo[tenirii“!

Am satisf\-

Visele-s desconside-

cut cu nesa] dorin]ele femeilor de moravuri u[oare [i nu m-am infectat cu triper! M-am

lovit turbat de zidul Kremlinului [i n-am reu[it s\ storc nici m\car o pic\tur\ de g`n- dire s\n\toas\! ~n decursul a trei zile [i nop]i f\r\ pauz\ mi-am terorizat urechile cu ritmu- rile seci ale versurilor lui Pasterna