m
  

³Luceafărul poeziei
româneşti´
p

p
p

p
m
  
 



 
 
 


 
 
    
           
     
  
 
 
      
     

     
 

  

 
 !

"  

 
#
     
    $






 % 

m 

& 
  
  
       
% 
m 
# 

 
  
  
 


 


 

     
 
 
  

  
 

 

  
 


 
    

    
  




 
 
  


 
 
      
 
 
 
 ' 
   



 oetul se inspiră din mai multe surse. oezia
lui este de inspiraţie istorică, socială, mitologică,
folclorică; poezia iubirii, a naturii.
Mihai Eminescu îşi construieşte universul său
poetic în jurul câtorva teme şi motive esenţiale, ca:
timpul, cosmicul, istoria, natura şi dragostea.
 ïimpul
Supratema lui Eminescu, cea care apare in aproximativ toate creaţiile lui,
este tema timpului. Această temă apare atât în poezia eminesciană, cât şi
în proza acestuia sub diferite imagini. oetul se inspiră din ideile lui
Schopenhauer care prezintă timpul ca un prezent etern, trecutul şi viitorul
fiind posibile doar prin prisma prezentului.
Apar astfel diverse viziuni ale timpului, imagini lirice variate, ce
înfăţişează timpul ca eternitate sau ni-l prezintă din perspectiva efemerităţii.
Varietatea imaginilor lirice ale timpului apare ca o consecintă a genialităţii
poetului. Acesta reia aceeasi temă privind-o din diverse aspecte, analizând-
o în profunzime, oferindu-i diverse simboluri.
Observăm astfel că poetul are o imagine pozitivă asupra trecutului plin
de glorie, de oameni iluştri şi de faimă: ´Când privesc zilele de aur a
scripturilor române/ Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi
senine.´(Epigonii) rezentul apare sub un aspect negativ când poetul se
referă la epigonii ce nu ştiu să preţuiască pe predecesori. rezentul este
singura viziune a timpului care merită atenţia omului deoarece ³Viitorul şi
trecutul/ Sunt a filei două fete/ Vede-n capăt începutul/ Cine ştie să le-
nveţe.´ (Glossa) Doar prezentul poate fi schimbat, doar el prezintă
importanţă pentru că trecutul este un moment deja trăit, deci irecuperabil
pentru om, în timp ce viitorul este o proiecţie incertă, o prezumţie legată de
idealurile omeneşti care de obicei nu se împlinesc.
 ïrecut-au anii...

ïrecut-au anii ca nori lungi pe şesuri

Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
oveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,

Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,

Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

ierdut e totu-n zarea tinereţii

Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!
 Istoria
  

     

    



 

(       


  
  
  
   
m )
  

 )


 
  
 

&  

   
  ) )      

    
)  *  &   + ,  
, 
  
  

 

    
 %


 
 


) 

 
)
 
  

  

   
%

   
 

 "  ) 
 


      


 
  
     


  --  )
 & 
  
     


        
 

 


      
  
    
 "  
)
  
 



&

     
  
    ,   
 
  
+ )  
  
     , 
m )
  
m    *"  ) 

 
   
 .
  
 ) - 
  ) 
 

     
  

     /  

 


  
 Satira III
de Mihai Eminescu

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,

Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
ulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
ărul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- "Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele."
Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizonul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, ïaurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi ïigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
ïoate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.
Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
ân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...
La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.
Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- "Ce vrei tu?"
- " Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat."

Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;

Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau după olaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.
 Natura
Natura este una tipic romantică. Ea apare poetului sub două înfăţişări principale.
Întâi, ca toţi romanticii, poetul e atras de o natură de început de lume, de materia care se naşte din haos. El imaginează în
,,Scrisoarea I" un altfel deînceput si o altfel de naştere a universului:

,,La-nceput, pe când fiintanu era, nici nefiinţă,

e când totul era lipsa de viaţă şi voinţă,
Când nu se ascundea nimica deşi totul era ascuns«
Când a pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpustie?genune?Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută si nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare fără-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse si nici ochi care s-o vază.
Aceste imagini cosmogonice(cosmogonie înseamna naştere a cosmosului, a lumii)le găsim şi în multe alte poezii, ca şi
marele poem ,,Luceafărul",unde Hyperion face o călătorie spre originile universului, spre locul de unde totul se naşte. De
romantismul acesta al viziunii se leagă la Eminescu predilecţia pentru miezul nopţii, al stelelor si al lumii, al visului, al
imensităţilor, cum sunt cerul si marea. ïudor Vianu nota ca, spre deosebire de clasici, care au fost atraşi de natura solară
a sudului european, cu ţărmuri clare de mare şi cu temple albe scăldate în lumină, romanticii ca Eminescu sunt poeţi ai
pădurii pline de umbre şi mistere, populate de făpturi reale sau himerice.
În al doilea rând, natura eminesciană se înfăţişează, mai ales in poeziile de dragoste, ca o natura plăcuta, luminoasă,
blândă şi ocrotitoare. oetul nu e numai un iubitor de mari spaţii cosmice, deărtate şi reci ca acelea de unde vine Hyperion
în ,,Luceafărul", sau misterioase, nepătrunse, ca acelea din ,,Scrisoarea I", ci şi un iubitor de spaţii familiare, apropiate. Un
astfel de spatiu este evocat in poezia,,La mijloc de codru«"
³La mijloc de codru des
ïoate păsările ies,
Din huceag de aluniş
La voiosul luminş,
Luminiş de lânga baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare
Şi de zbor de rândunele
Şi de chipul dragei mele.´
Aici observăm cât de armonioasă este aceasta a doua natură eminesciană. Cerul şi pământul se pătrund, soarele şi luna
se oglindesc în lac, alături de chipul iubitei. E o natură paradesiacă, în care îşi fac apariţia vietăţi obişnuite. Ea protejează
pe îndrăgostiţi. Din acelaşi domeniu provin şi imaginile interiorului(casa,camera, etc.)eminescian, care este unul ocrotitor,
chiar dacă uneori sugerează singurătate. oetul scrie la o masă de brad, ascultând focul ce pâlpâie vesel în cămin sau
zgomotul şoarecilor care rod cotoarele cărţilor din pod. Natura exterioară se prelungeşte în interior,cu tot firescul.
 Fiind băiet păduri cutreieram
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
e câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
e frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
ărea c-aud venind în cete cerbii.
Alături teiul vechi mi se deschide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
luteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.
Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
rin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.
 Dragostea
,0

   #&
 
 
"
)()1
 
 

 
  

 -
   

 
  


 
 
 
    


 

  -2

), ) 
 

 


   


)







  


 
 )/ 


 


  
   
 

)    
   



 
m! 
 


 
 


 
 
03  

 
$)1 
 

 





   




 







,
 


 
 


 

-

 
 
 


   

    
  
 
 

 
 


  
  
 
!
  
 

 

 
 4
 
    


  
 
  


 

 " 



  

   
  &
  

   
  , 

 

    
         


# 
 
     


 

   
 
  
 
 
 
&

 $

e lângă plopii fără soţ

Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi
-ïu nu m-ai cunoscut!

La geamul tău ce strălucea

rivii atât de des;
O lume toată-nţelegea
-ïu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat

O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns.

O oară să fi fost amici

Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oară şi să mor.
 Cosmicul
V"   V2

 V+



 

  
  
 
  
  
  
5

   
   
  

  


  (  
 
   


  
 
 
 /
 
 
  
 


0 
   
 #  
 1 
    
     
V"   
    
  
   
 


 #
 


 

 


V3 
   
 
 

 
 
   

 $
,   
   
 
,    

 2("%(5(
2
  
  

   


2
  !


&
 

-  
   

2
 

    
 
-  
/
 
  
(  


%   


&   
2
  


4
 
 Folclorul
   
   
 
 

 
6

  
   

    
3 
(   m
  
    
     !
    
 
 ! 
 

    
    #V 0  
1 V   V"  V2
 !   
V+ V


     
    V2


&      

 
 


  


  V 4


  
   
     0V+ V
 $ 1
,
 

 
 
   
    
        

  
   +    V


        



 


    
 


       


 0V 


 789:1
 25(
+52
(   -    
(   (   /
, 
        
;
 -  

" 
    
   
"    3    


    ,

   
" 
  " 
 
  

, 
      "  
  

   -  
2
   "


  
2

  
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
&  
  = 

 
+ 
 (
  
&      >
    
 
 ;!  
Figuri de stil si mijloace artistice
folosite
1.´La mijloc de codru«´

La mijloc de codru des

ïoate păsările ies,
Din huceag de aluniş
La voiosul luminiş,
Luminiş de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare
Şi de păsări călătoare,
Şi de lună şi de stele
Şi de zbor de rândunele
Şi de chipul dragei mele.
& ?2 !   
?
 

&  
% 
m 
   7@@A
&         0
 

 1     0 
' B 
 B

  /
 C' @ /   1% 

    
6
  
   
&    
  
 ! 
 



    

       
  

 

-
  


 



    

     0
  1
  

  
 & !

   



  

      
 
"


 

0   1 
       



 #  

        

 
%  


 
   
01    ' #
' '
  
%     

     
         

   
  

 


  (   



6  
"  
        


    
 /   !
    
 
  
 
      
 

    
 : ,;+4>(
3  
  


 
 


 & 
 
5   

   
 2
  
(  


=    
"     3 
  
  - 
 
"     " 
  

 * /
"    
(  
&

   



 
3  
  
 
  

  
;      ; 
 
 
 & ), )
 )   ) 7 
7@C9&   

     
           
&          
     " 
  
  
  
     


3   
  
 
  
 
 

      
3
  
      
 

  

  

    

 

 
       

 
 
    
-
  

    
!
    !
    
 

    
"  
  

    
 
 
  
 
 ) )) 
 )) 
  )     
2

  )
 
 ) 
   
   
     ! 


 

  ( 
    


   
 
      
  
   
     
 

    
      

 

m
 


    
  
   

 
    



  m
C@  

  
 
 

  7D  
  
    
m !     

    
  
 A?
 
  

  =   

  
=    
  F =  
 

 
,
 
   

  
"
 
    3   
 

 
  = 
  

3    

   m   


"     " 




= 
 / ,  

4 
 
&   
   
  $
=  E
5  
 $
      
4
  2
 

 
 E m   


%  
 
(      &   
 
,
 
 
 (
 
4
   
(
E

/ ,
   


    =     
3 
 /
-6  

  !   
5    
     F
"   - 
 $  

 

E
-  
 

  
 E
(  

 
2    =  

 

= 
    =
 
 E
3 

 E  E
%
  
E
 &  

 
  
3   
   
C@ 
- )
 ) 
   
   

  
 
 


  

  
      
        - 
   
  
 #)   ))
 )
)   
)/  #)  )/ #)  
 ))   )) 
)/  #) ' )/
  
  /  #) 
 
))  
)
    
 )  
  
   
 )
  )   ))   
)  )m   


" 



)
   ) 
 

 )
 

         

 
  )
 
)
    
  
  

   
 
&  
  
   


 

   

 # 

  
 

   
 
   

 / 
) 
 )     

 

 
  

 
m 
      
 
  )  )
    
    
 
    
   
         
 
  
  
  
 


    
 Sara pe deal

" 




!  =    
  
%
  
       3   / 
 
(    /  

 
 


"

  
  "
 


  

2
     (
E

 
/
;
   

   (
E

  #
"   
    2  
& 


    
; 
     
4
 
   
  
" 
  
   4   

 

"  
  = 
  
 

3  



 3

  ( 
  
F
 & 
  

  



 
 #

   G
H  

   G
 H
-   

     
#))) ))! )) 
 ) (  
   
        
 
 )




! )4
 
   

       #)   
 ))  )- 
  
   )
) 
)  ) 
          



    
     ))) )
 
  
    
#)
  
  )
 

     
   
 ( !  
)
 )  
     ) 


  )
      
#
)& 
  ) 
)) )
   

 
   
 
    


 

   
  


 


  
)m  )
%    
        
   

  

#)"
 


  )
"   )" )         
 
   


  !    #
  /)     ))(  ) 
 /)
))
  )) /))) )   !


      
  )
 )) 
))

) ) 
 3

 )
m
 
  
    
  
!       


#)))
 ) 
)%
  
 )
      &
 

  

  !  
)  )  
)  )
 2

2
   

4
      /
%  
  
 

 

= 
 

 
& 
  
  
=     /

" 
 
-  
=    
=     /

"
 
  
"

   

3
   
5

E

,
 " 

- 
  

2 
   

-  
  

 O temă abordată de Mihai Eminescu este iubirea, dar in lirica
erotică eminesciană sentimentul dragostei pentru fiinţa iubită se
îmbină cu admiraţia faţă de frumuseţile naturii, aşa cum se întamplă
şi în poezia V 
oetul visează la o dragoste ideală, la posibilitatea împlinirii ei în
decorul fascinant al codrului.
Natura apare personificată, imaginile vizuale se îmbină cu
cele auditive, realizate printr-un limbaj artistic deosebit de plastic în
care apar epitete  
lună",  
pornească", 
apă")
sau personificari (Älacul tresărind", Äcutremură", Äapa... sune") etc.
oetul sugerează, ca în orice operă lirică, 












 

căci farmecul naturii diminuează
tristeţea. Este prezent şi eul liric sugerat prin pronumele personal
Äeu" din strofa a doua şi prin formele de persoana I singular sau
plural ale verbelor (Äascult", Äaştept", Äsă sărim", Äsă plutim" etc),
care exprimă sentimentele menţionate, caracterizate prin
profunzime şi printr-o sinceritate covârşitoare, făcându-l părtaş şi
pe cititor la propriile trăiri.
Astfel, prin sinceritatea sentimentelor şi prin simplitatea
formei, Mihai Eminescu găseşte drumul cel mai scurt, dar şi cel mai
fascinant, în acelaşi timp, de a ajunge la sufletul cititorului.
 Aprecieri critice
)&   m
  
   
 

         

 )0 
1
)(     
   


   !    
      
 


  

  )0 
1
)3
   (
 
   
   
  
)0%(
 1
) 

*
 

 )0%(
 1
)&
 
 

  

*   
 
,   )0*"
I1
) 
  
m  
  4
m (     
 
   )0m   1
)&  
 
  
 JJ 

 


   
     
 
  


   
 
  
  
 


  )0% 
m 
1
); 
    
     

  
  

 


   
    


)0m 
1
 m6(m4"5
  

       
 
 





 


+ 
 7C 

m
  

    

  
 
 # 
 

    

  
  

  
 Galerie foto

Mormântul lui Eminescu

m
  
 3 m 
Lacul«