‘ ' “**°BISERICA SI VIATA ORT mk 8/8 wee al woe eas sola E 4 it aly say et REALITATEA' TAINICA A- ‘BISERICH, Poe tow dt Tw re td Bo . Pr, Prot, DUMITRU STANILOAE . ' , , a hed ‘Toata existenta se un mister. E un mister cosmosul, ¢ un mister lumea ce ne inconjoaré, e un mister persoana mea $i sjnt mistere se- menii mei. Nici una din acestea nu poate fi epuizaté de injelegerea mea, desi inteleg multe din'ele. Nici una din ele nu e produs&, de mine si nu pot face cu ele tot ce voiesc. Hoos Pe de alté parte ele nu ma satisfac deplin, desi satisfac multe din trebuintele mele. Constat atitea insuficiente si imperfectiuni in ele. Oa- meni sint minunati, dar isi pricinuicsc pe lingi multe bucurii si nenu- marale neplaiceri. Lumea obiectelor si cosmosul,la fel. De existenta oa- menilor sint legate apoi bolile si moartea, care pun o pecete tragicd pe ea. % “ Toatd existenta ce ne inconjoar& sia persoanelor umane e un mister dar nu ni se prezinté ca existenfa absolutd. Ea nu poate fi de la sine, ea nu are existenta in sine, ea nu poate fi ultima realitate. ' Credinta crestinaé exprim& acest caracter insuficient al lumii si al oamenilor prin invafatura ca ea e creata din nimic si sustinutd in exis- tenta de un creator care exist& prin Sine, care are toate perfectiunile, care e absolut. us 4% Relatia aceasta a lumii cu Creatorul si Sustinatorul ei absolut preci= zeaza si mareste caracterul de mister al ei. In existenta ei se-manifesta puterea Creatorului:si Susfindtorului ei, desi, pe de alt& parte, El este transcendent ei. Misterul lumii, mislerul omului se definesc astfel ca prezenfa activa a transcendentului absolut in existenta lor. Insdsi aceasta relatie a lumii cu transcendentul este un mister. Transcendentul prezent in ea in mod. activ, il-d&i pe de o parte adincimea $i,complexitatea or- donatad, pe de alta o aratd ca lipsit&é in ea insdsi de caracterul absolut, sau ca avindu-si adincimea, complexitatea si durata nu prin ea, ci prin transcendentul creator si sustindtor. Psalmistul a descris in cuvinte de nedepdsit acest dublu aspect al lumii: «Cit s-au ,marit lucrurile Tale, Doamne, Toate,intru infelepciune le-ai ficut.. Toate c&tre Tine as- teapté ca s& le dai lor hrana la bun&vyreme... Deschizind Tu mina Ta, toate se vor umplea: de bunatafi. Iar {ntorcindu-Ji Tu fata de la ele, se vor tulbura. Lua-vei:Duhul Tau de la ele.$i se. vor, sfirsi si in farina se vor intoarce. Trimite-vei Dubul Tau si se vor zidi $i vei innoi fafa pa- mintului» (Ps. 103, 25, 29—31). Sf. Atanasie a numit aceasta leg&tura& a lumii, create cu Creatorul, in «Cele trei Cuvinte contra Arianilor», «participare». Dar cine poate intelege sensul acestei «participari» ? Ea nu inseamna ca -puterile lui Dumnezeu devin puteri ale fiintei lumii, dar-intr-un fel oarecare lumea nu rdmine separat&é de.acele puterj. Puterile, Jui Dumnezeu lucreaza pe de o parte asupra lumii, pe de alta prin lucrarea-lor se naso $i se sustin in ea puterile proprii ei si asemandtoare,puterilor si insusirilor divine.oe ORTODOXIA hee ate Pharr Ly, In puterile si lucr&rile lumii sint prezente si active puterile si lucra- rile divine. Fiecare din partile lumii aflindu-se in aceast& relatie cu transcen- dentul, se aflé in misterul general al ei, sau face parte din misterul el atotcuprinzitor. Dar singuré persoana umani,e, gonstients de acest mis- ter al lumii si de faptul c& face ea ins&si parte din acest’mister, fiind un mister mai mare decit lumea. S-ar putea spune c& in ea se realizeazi& misterul relatiei cu transcendentul divin intr-un mod potentat, avind in infelegerea si simtirea lui constient& o capacitate deosebita de relatie cu acest transcendent, ' ve 1a. . Dar insuficientele lumii nu se fac ardtate:in «mod necesar, prin insusi caracterul ei creat. Creatorul transcendent $i absolut ar putea-o umple de perfectiunile Lui. Aceste insuficiente se actualizeaza prin li- bertatea oamenilor ca creaturi constiente. Dumnezeu, Creatorul si Sus- jindtorul lumii, a facut ca participarea deplin& a.ei la perfectiunile Lui sé depindd de liberlalea fiintelor constiente pentru‘care a creat-o, El n-a dat lumii numai statutul inferior de creaturd, ci a:compensat aceasta inferioritale ontologicd inevitabila ei cu putinfa de a o coplesi folosin- du-se de libertatea fiintelor constiente din ea pina la gradul de a se putea bucura de toate perfectiunile Lui ca daruri venite de la El, dacd aceste fiinte I se deschid prin pretuirea ce o acord& aceste daruri, da- torita intelegerii cu care sint inzestrate. Ae Sth we Nefolosind fiintele constiente create aceast& demnitate a liberta&tii in sens pozitiv, au iesit la suprafa}a atit in ele cit si in lume o mulfime din insuficientele ei ,ontologice ca creaturi, intrucit. prezenta activa a lui Dumnezeu in ele s-a diminuat cu voia fiinfelor constiente, Iar prin aceasta insusi caracterul de mister al creatiunii Sra slabit, odaté cu capacitatea omului de a-l sesiza. a ‘ ‘ 3. Dumnezeu care n-a dat fiint& lumii create ca alt& forma de exis- tenfd decit pentru a se umple si ea de perfectiunile Lui nu a renuntat ins& la acest scop al Lui, ci a folosit un alt mijloc pentru a o umple de ele, Astfel a realizat misterul suprem al prezentei Sale active in crea- tiune, unind umanitatea’ creat& cu insusi Fiul Sau in mod nedesp&rtit, prin faptul cé Acesta s-a facut purtdtorul personal al ei, pentru ca de- venind unul dintre oameni, fara sa inceteze a fi si Fiul lui Dumnezeu, s&-i poal& avea pe acestia mai usor in cea mai intima legdturd cu Sine. El ramine ca prezenté activ’ unita prin firea Sa omeneasc& purtata de persoana Sa neincetat intre oameni, putindu-le comunica astfcl mai usor perfectiunile Sale dumnezeiesti. El s-a facut astfel centrul misteru- Iu: celei mai depline prezenfe active a transcendenftei divine in creafi- une, centrul creatiunii ridicate la unirea maxima cu El, la starea de mis- ter suprem, ca Bisericd. Toti cei ce se pun in comunicare cu Hristos ca Persoand divino-uman4, devin trupul Lui in sens’ extins, sau mddularele Lui, atragind si lumea obiectelor de care se folosesc in aceasta legitura cu El, «lar voi sinteti trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte» (I Cor. 12, 27). mY Hristos este misterul culminant central in continua iradiere de pu- tere si de atractie la unirea cu Sine a oamenilor,'facind din aceasta unire, al cdérei focar este; misterul largit al Bisericii./El este izvorul con- tinuu curgdtor de putere in Bisericd, intretinind neincetat viata dum-ORTODOXIA 417 nezeiasci in ea.’ Prin aceasta cei ce primesc din puterea Lui devin tot mai intim unifi’nu numai cu El, ci si intreolalta. Viafa curg&toare din Hristos fiind o viat& a iubirii, patrunde in ei ca o alt&’Persoand dum- nezeiascdé, adic ca Duhul Sfint, Duhul Sfint fi inc&lzeste pe oameni de dragostea fata de Hristos7i!-face s& simt& dragostea Lui de Frate cen- tral al lor si le insufla dragostea Lui filialé fata de Tat&l. Simtindu-se lofi frafi ai aceluiasi Hristos si fii‘ ai aceluiasi Parinte al Lui; se simt si intre ei frati. Ei intra prin aceasta intr-o viafa de comuniune tot mai deplind, insufletit’ tot mai mult de Hristos, articulindu-se spiritual ca madulare ale trupului Lui, «C&ci precum trupul este unul, dar are multe madulare, iar toate m&dularele trupului fiind multe sint totusi un trup, aga $i Hristos. Pentru c& noj toti intr-un Duh ne-am botezat ca s& fim un singur trup.., Si tofi la un Duh ne-am addpat» (I Cor, 12,°12—13). Dar Hristos care ne comunicé viata umanitatii Sale desivirsit in- dumnezeite este Hristos cel inviat. El ne comunicd viata umanitdfii Sale inviate, pregdtindu-ne si pe noi pentru inviere. In felul acesta Biserica este locul spiritual in care Hristos comunic& treptat prin Duhul Sau cel Sfint si de viafa Facdtor umanitatii noastre umanitatea Sa inviata si deci viata ei netrecdtoare, Biserica.este locasul in care sintem pregatiti spre invierea si viafa de veci. Este laboratorul in care sintem readusi la inaintarea spre finta proprie firii noastre, . 4, Caci omul este creat pentru viata de veci, ca viat& de vesnicé relatie rubitoare cu Dumnezeu ca Tat& si ca Frate in Duhul cel Sfint, care ne uneste cu Ei in iubire si ne umple de viata Lui. Fiecare om e creat spre viata de veci, pentru ca fiecare este unic in modul stu de‘a infelege existenta, de ao trdi si de a se comunica prin iubire lui Dum- nezeu cel vesnic 1 semenilor s&i, ca si de a primi comunicarea viefii de la ei. Nici unul nu poate fi inlocuit cu vreun altul. Nici unul nu se repetaé, Dumnezeu n-a creal aceast’ bogdtie de moduri personale ale exislentei si ale infelegerii ei si ale comunicérii iubitoare pentru a le ldsa sd se piardd, ci pentru ca sd se imbogajeascé fiecare fn relatie cu toate modurile de intelegere si comunicare iubitoare deosebite intre ele. Si fiecare persoand e chemati sd creasca la nesfinsit prin cunoaSte~- rea si primirea bog&tiei spirituale infinite a lui Dumnezeu, pulsim co- municare cu noi in Hristos, comunicare de care depinde puterea sa inepuizabila de a se comunica mereu altfel si altfel celorlalfi si de a primi comunicarea lor. , Si fiecare om este unic in capacitatea sa de imbogdfire spirituala si de comunicare inepuizabili si mereu noua ca o fiins& intreag’, formata din suflet si trup. Pe fafa vGzula a fiecdrui om se reflecté unicitatea lui oricite miliarde de fiinje umane au existat pind acum, si vor exista. Fie- care fata araté prin aceasta un alt mod de spiritualizare a a materiei din trupul sdu, un_alt mod de a se comunica spiritual’ prin’materie, un alt mod de a-i da im sens si o frumusete spirituala. Dar “comunicarea aceasta e cu atit mai bogata si mereu noua si plind de atentie fata de ceilalti cu cit omul e mai putin preocupat de grija de a satisface in mod egoist pla- cerile oarbe ale trupului. Cind se intimpla aceasta, comunicarea lui spi- rituala si imprimarea fefei lui de un sens luminos e impiedicata de grija egoista de sine, de intenfiile de a atrage la sine in mod lacom mai multe