Joc

Pirghire Cosmin

Intriga unui cuvant

Decade dintr-un sens,
Purificat in gand,
Si editat in vers.

Catrene de lumini,
Joc secund pe-un portativ,
Scene de faclii,
Sunt toate rand pe rand,
Idile ce se pot elogia,
Un joc de cuvinte,
Si toata greutatea sa
Ne-astupa-n citire.

O picatura de cerneala
Pe o bucata de hartie,
Si-o jucarie de copil
Se-amesteca-n nestire,
Pana ce autorul
Devine cititorul
Si omul simplu
E-n mintea mea,naratorul,
Care lelateaza defaimand realitatea.

Sublimul e loc insingurat.

Doi copii ca un joc se lasa
Prinsi de propria viata.

E totul un joc,
O lume de cuvinte.
In stil imbietor,
O carte fara minte.