Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Neo Recormon Carte
Neo Recormon Carte
1
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NeoRecormon Multidoză 50000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă (5000 UI/ml)
Un flacon conţine 500000 unităţi internaţionale (UI), corespunzând la 415 micrograme epoetină beta*
(eritropoetină umană recombinantă).
O fiolă conţine 10 ml solvent (apă pentru preparate injectabile cu alcool benzilic şi clorură de
banzalconiu cu rol de conservanţi).
Un ml soluţie reconstituită conţine epoetină beta 5000 UI.
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 5,0 mg/flacon)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol pe doză)
Alcool benzilic (până la 40 mg pe fiola de solvent multidoză)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
2
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
3
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după
8 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
4
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg pe săptămână pentru administrarea intravenoasă sau
1200 UI/kg pe săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
5
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
6
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 5,0 mg /flacon. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
7
NeoRecormon multidoză în soluţie reconstituită conţine alcool benzilic care poate determina reacţii
toxice şi reacţii anafilactoide la sugari sau copii cu vârsta până la trei ani.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe doză, adică practic este “fără sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
8
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate cu tratamentul cu epoetină
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
9
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
10
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Liofilizat:
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
11
L-Fenilalanină.
Solvent:
Alcool benzilic
Clorură de banzalconiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
3 ani.
Stabilitatea chimică şi fizică a soluţiei reconstituite pentru utilizare a fost demonstrată pentru o lună la
2°C - 8°C. Din punct de vedere microbiologic, o dată reconstituită poate fi păstrată timp de maxim o
lună la 2°C - 8°C. Păstrarea timp de alte perioade şi în condiţii diferite intră în responsabilitatea
utilizatorului.
Liofilizat (50000 UI) pentru soluţie injectabilă în flacon (sticlă tip I) cu dop (cauciuc teflonizat) şi
10 ml solvent în fiolă (sticlă tip I), cu un dispozitiv de reconstituire şi extragere cu un ac (21G2), şi o
seringă de unică folosinţă din prolipropilenă şi polietilenă (10 ml).
NeoRecormon Multidoză este livrat ca liofilizat pentru soluţie injectabilă în flacoane. Aceasta se
dizolvă cu conţinutul solventului din fiola însoţitoare cu ajutorul unui dispozitiv de reconstituire şi
extragere conform instrucţiunilor de mai jos. Nu se pot injecta decât soluţiile limpezi sau uşor
opalescente, incolore şi practic fără particule vizibile. A nu se utiliza materiale din sticlă pentru
injectare, a se utiliza doar matriale din plastic.
Aceasta este un preparat multidoză din care pot fi extrase doze unice pentru o perioadă de până la o
lună după reconstituire. Pentru a evita riscul de contaminare a conţinutului, controlaţi intotdeauna
tehnicile de asepsie (de exemplu utilizarea de seringi şi ace de unică folosinţă pentru fiecare doză
administrată) şi urmariţi strict instrucţiunile de utilizare de mai jos. Înainte de extragerea fiecărei doze,
dezinfectaţi capacul de cauciuc al dispozitivului de extragere cu alcool pentru a evita contaminarea
conţinutului prin introducerea repetată a acului.
12
(3) Dezinfectaţi sigiliul de cauciuc cu alcool.
(4) Scoateţi din blister dispozitivul pentru reconstituire şi extragere (care permite schimbul de aer
steril) şi îndepărtaţi învelişul protector de pe vârf.
(5) Ataşaţi dispozitivul la flacon până când sistemul de închidere face clic.
(6) Atasaţi acul verde la seringa din pachet şi îndepărtaţi învelişul acului.
(7) Ţineţi fiola OPC (One-Point-Cut) cu punctul albastru în sus. Aduceţi tot lichidul din gâtul fiolei în
interiorul acesteia, prin agitare sau bătăi uşoare. Ţineţi gâtul fiolei şi rupeţi fiola, cât mai departe de
dumneavoastră. Extrageţi tot solventul în seringă. Dezinfectaţi sigiliul de cauciuc al dispozitivului cu
alcool.
(8) Introduceţi acul prin sigiliu, aproximativ 1 cm şi injectaţi încet solventul în flacon. Apoi
desprindeţi seringa (cu ac) de la dispozitiv.
(9) Rotiţi uşor flaconul până la dizolvarea liofilizatului. Nu agitaţi. Verificaţi dacă soluţia este clară,
incoloră şi fără particule. Acoperiţi dispozitivul cu capacul protector.
(10) Înainte şi după reconstituire, NeoRecormon Multidoză trebuie păstrat la frigider la 2°C-8°C.
Pentru injecţiile subcutanate, curăţaţi locul de injectare cu alcool. Formaţi un pliu cutanat prinzând
tegumentul între degetul mare şi arătător. Ţineţi seringa în apropiere de ac şi introduceţi acul în pliul
cutanat cu o mişcare fermă şi rapidă. Injectaţi soluţia de NeoRecormon. Retrageţi repede acul şi
apăsaţi locul injectării cu un tampon steril, uscat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
EU/1/97/031/019
13
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
14
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NeoRecormon Multidoză 100000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă (20 000 UI/ml)
Un flacon conţine 100 0000 unităţi internaţionale (UI), corespunzând la 830 micrograme epoetină
beta* (eritropoetină umană recombinantă).
O fiolă conţine 5 ml solvent (apă pentru preparate injectabile cu alcool benzilic şi clorură de
banzalconiu cu rol de conservanţi).
Un ml soluţie reconstituită conţine epoetină beta 20000 UI.
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 5.0 mg/flacon)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol pe doză)
Alcool benzilic (până la 20 mg pe fiola de solvent multidoză)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
15
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
16
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după 8
săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
17
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg pe săptămână pentru administrarea intravenoasă sau
1200 UI/kg pe săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
18
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
19
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
20
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 5,0 mg /flacon. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
NeoRecormon multidoză în soluţie reconstituită conţine alcool benzilic care poate determina reacţii
toxice şi reacţii anafilactoide la sugari sau copii cu vârsta până la trei ani.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe doză, adică practic este “fără sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
21
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate cu tratamentul cu epoetină
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
22
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
23
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Liofilizat:
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
24
L-Fenilalanină.
Solvent:
Alcool benzilic
Clorură de banzalconiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
3 ani.
Stabilitatea chimică şi fizică a soluţiei reconstituite pentru utilizare a fost demonstrată pentru o lună la
2°C - 8°C. Din punct de vedere microbiologic, o dată reconstituită poate fi păstrată timp de maxim o
lună la 2°C - 8°C. Păstrarea timp de alte perioade şi în condiţii diferite intră în responsabilitatea
utilizatorului.
Pentru condiţiile de păstrare ale produsului medicamentos reconstituit, vezi pct. 6.3.
Liofilizat (100 000 UI) pentru soluţie injectabilă în flacon (sticlă tip I) cu dop (cauciuc teflonizat) şi 5
ml solvent în fiolă (sticlă tip I), cu un dispozitiv de reconstituire şi extragere cu un ac (21G2), şi o
seringă de unică folosinţă din prolipropilenă şi polietilenă (5 ml).
NeoRecormon Multidoză este livrat ca liofilizat pentru soluţie injectabilă în flacoane. Aceasta se
dizolvă cu conţinutul solventului din fiola însoţitoare cu ajutorul unui dispozitiv de reconstituire şi
extragere conform instrucţiunilor de mai jos. Nu se pot injecta decât soluţiile limpezi sau uşor
opalescente, incolore şi practic fără particule vizibile. A nu se utiliza materiale din sticlă pentru
injectare, a se utiliza doar matriale din plastic.
Aceasta este un preparat multidoză din care pot fi extrase doze unice pentru o perioadă de până la o
lună după reconstituire. Pentru a evita riscul de contaminare a conţinutului, controlaţi intotdeauna
tehnicile de asepsie (de exemplu utilizarea de seringi şi ace de unică folosinţă pentru fiecare doză
administrată) şi urmariţi strict instrucţiunile de utilizare de mai jos. Înainte de extragerea fiecărei doze,
dezinfectaţi capacul de cauciuc al dispozitivului de extragere cu alcool pentru a evita contaminarea
conţinutului prin introducerea repetată a acului.
25
(2) Îndepărtaţi capacul de plastic al flaconului.
(3) Dezinfectaţi sigiliul de cauciuc cu alcool.
(4) Scoateţi din blister dispozitivul pentru reconstituire şi extragere (care permite schimbul de aer
steril) şi îndepărtaţi învelişul protector de pe vârf.
(5) Ataşaţi dispozitivul la flacon până când sistemul de închidere face clic.
(6) Atasaţi acul verde la seringa din pachet şi îndepărtaţi învelişul acului.
(7) Ţineţi fiola OPC (One-Point-Cut) cu punctul albastru în sus. Aduceţi tot lichidul din gâtul fiolei în
interiorul acesteia, prin agitare sau bătăi uşoare. Ţineţi gâtul fiolei şi rupeţi fiola, cât mai departe de
dumneavoastră. Extrageţi tot solventul în seringă. Dezinfectaţi sigiliul de cauciuc al dispozitivului cu
alcool.
(8) Introduceţi acul prin sigiliu, aproximativ 1 cm şi injectaţi încet solventul în flacon. Apoi
desprindeţi seringa (cu ac) de la dispozitiv.
(9) Rotiţi uşor flaconul până la dizolvarea liofilizatului. Nu agitaţi. Verificaţi dacă soluţia este clară,
incoloră şi fără particule. Acoperiţi dispozitivul cu capacul protector.
(10) Înainte şi după reconstituire, NeoRecormon Multidoză trebuie păstrat la frigider la 2°C-8°C.
Pentru injecţiile subcutanate, curăţaţi locul de injectare cu alcool. Formaţi un pliu cutanat prinzând
tegumentul între degetul mare şi arătător. Ţineţi seringa în apropiere de ac şi introduceţi acul în pliul
cutanat cu o mişcare fermă şi rapidă. Injectaţi soluţia de NeoRecormon. Retrageţi repede acul şi
apăsaţi locul injectării cu un tampon steril, uscat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
EU/1/97/031/020
26
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
27
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NeoRecormon 10000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (10000 UI/ml)
Un cartuş conţine 10000 unităţi internationale (UI), corespunzând la 83 micrograme epoetină beta*
(eritropoetină umană recombinantă) şi 1 ml solvent (apă pentru preparate injectabile cu alcool benzilic
şi clorură de benzalconiu cu rol de conservanţi).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 10000 UI.
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0,5 mg/cartuş)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/cartuş)
Alcool benzilic (până la 4 mg/cartuş)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
28
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu câte
3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
Doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
Doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în trei sau şapte prize săptămânale.
Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe săptămână, pot fi trecuţi la o
administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
29
Tratamentul anemiei simptomatice induse de chimioterapie la pacienţii cu cancer:
NeoRecormon trebuie să fie administrat subcutanat pacienţilor cu anemie (de ex. concentraţia
hemoglobinei ≤ 10g/dl (6,2 mmol/l)). Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi
starea generală a bolii; este necesară o evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după 8
săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
30
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg pe săptămână pentru administrarea intravenoasă sau
1200 UI/kg pe săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
NeoRecormon în cartuş conţine alcool benzilic cu rol de conservant şi de aceea nu trebuie administrat
la sugari sau copii cu vârsta până la trei ani.
31
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
32
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,5 mg /flacon. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
NeoRecormon în cartuş conţine până la 4 mg alcool benzilic care poate determina reacţii toxice şi
reacţii anafilactoide la sugari sau copii cu vârsta până la 3 ani.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe cartuş, adică practic este “fără
sodiu”.
33
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
34
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
35
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxice pentru epoetina
beta asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
36
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Liofilizat:
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină.
Solvent:
Alcool benzilic
Clorură de banzalconiu
Apă pentru preparate injectabile.
37
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Stabilitatea chimică şi fizică a soluţiei reconstituite pentru utilizare a fost demonstrată pentru o lună la
2°C -8°C. Din punct de vedere microbiologic, o dată reconstituită poate fi păstrată timp de maxim o
lună la 2°C -8°C. Păstrarea timp de alte perioade şi în condiţii diferite intră în responsabilitatea
utilizatorului.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate cartuşul care nu a fost încă inserat în RecoPen de
la frigider şi îl poate păstra la temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 5
zile. După inserţia cartuşului în Reco-Pen, păstrarea la frigider poate fi întreruptă doar pentru
administrarea medicamentului.
Liofilizat (10000 IU) şi solvent (1 ml) pentru soluţie injectabilă în cartuş cu două camere pentru Reco-
Pen (sticlă tip I) cu discul frontal din material cauciucat de calitate farmaceutică şi cu capace (cauciuc
teflonizat). Cutie cu 1 sau 3 cartuşe.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Această formă farmaceutică de NeoRecormon este disponibil ca un cartuş cu două camere care conţin
liofilizat pentru soluţie injectabilă şi solvent. Solutia gata pentru folosire se reconstituie prin inserţia
cartuşului în Reco-Pen. Înainte de aceasta, trebuie să se ataşeze un ac la Reco-Pen. Nu se pot injecta
decât soluţiile limpezi sau uşor opalescente, incolore şi practic fără particule vizibile.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
38
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/021-022
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
39
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NeoRecormon 20 000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (20 000 UI/ml)
Un cartuş conţine 20 000 unităţi internationale (UI), corespunzând la 166 micrograme epoetină beta*
(eritropoetină umană recombinantă) şi 1 ml solvent (apă pentru preparate injectabile cu alcool benzilic
şi clorură de benzalconiu cu rol de conservanţi).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 20 000 UI.
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.5 mg/cartuş)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/cartuş)
Alcool benzilic (până la 4 mg/cartuş)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
40
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu câte
3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
Doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
Doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în trei sau şapte prize săptămânale.
Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe săptămână, pot fi trecuţi la o
administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
41
Tratamentul anemiei simptomatice induse de chimioterapie la pacienţii cu cancer:
NeoRecormon trebuie să fie administrat subcutanat pacienţilor cu anemie (de ex. concentraţia
hemoglobinei ≤ 10g/dl (6,2 mmol/l)). Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi
starea generală a bolii; este necesară o evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după
8 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
42
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
NeoRecormon în cartuş conţine alcool benzilic cu rol de conservant şi de aceea nu trebuie dat la sugari
sau copii cu vârsta până la trei ani.
43
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
44
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,5 mg /flacon. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
NeoRecormon în cartuş conţine până la 4 mg alcool benzilic care poate determina reacţii toxice şi
reacţii anafilactoide la sugari sau copii cu vârsta până la 3 ani.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe cartuş, adică practic este “fără
sodiu”.
45
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
46
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
47
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxice pentru epoetina
beta asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
48
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Liofilizat:
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Solvent:
Alcool benzilic
Clorură de banzalconiu
Apă pentru preparate injectabile.
49
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Stabilitatea chimică şi fizică a soluţiei reconstituite pentru utilizare a fost demonstrată pentru o lună la
2°C -8°C. Din punct de vedere microbiologic, o dată reconstituită poate fi păstrată timp de maxim o
lună la 2°C -8°C. Păstrarea timp de alte perioade şi în condiţii diferite intră în responsabilitatea
utilizatorului.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate cartuşul care nu a fost încă inserat în RecoPen de
la frigider şi îl poate păstra la temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 5
zile. După inserţia cartuşului în Reco-Pen, păstrarea la frigider poate fi întreruptă doar pentru
administrarea medicamentului.
Pentru condiţiile de păstrare ale produsului medicamentos reconstituit, vezi pct. 6.3.
Liofilizat (20 000 IU) şi solvent (1 ml) pentru soluţie injectabilă în cartuş cu două camere pentru
Reco-Pen (sticlă tip I) cu discul frontal din material cauciucat de calitate farmaceutică şi cu capace
(cauciuc teflonizat). Cutie cu 1 sau 3 cartuşe.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Această formă farmaceutică de NeoRecormon este disponibil ca un cartuş cu două camere care conţin
liofilizat pentru soluţie injectabilă şi solvent. Solutia gata pentru folosire se reconstituie prin inserţia
cartuşului în Reco-Pen. Înainte de aceasta, trebuie să se ataşeze un ac la Reco-Pen. Nu se pot injecta
decât soluţiile limpezi sau uşor opalescente, incolore şi practic fără particule vizibile.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
50
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/023-024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
51
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NeoRecormon 60 000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (60 000 UI/ml)
Un cartuş conţine 60 000 unităţi internationale (UI), corespunzând la 498 micrograme epoetină beta*
(eritropoetină umană recombinantă) şi 1 ml solvent (apă pentru preparate injectabile cu alcool benzilic
şi clorură de benzalconiu cu rol de conservanţi).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 60 000 UI.
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.5 mg/cartuş)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/cartuş)
Alcool benzilic (până la 4 mg/cartuş)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
52
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu câte
3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
Doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
Doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în trei sau şapte prize săptămânale.
Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe săptămână, pot fi trecuţi la o
administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
53
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după
8 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
54
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
NeoRecormon în cartuş conţine alcool benzilic cu rol de conservant şi de aceea nu trebuie dat la sugari
sau copii cu vârsta până la trei ani.
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
55
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
56
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,5 mg /flacon. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
NeoRecormon în cartuş conţine până la 4 mg alcool benzilic care poate determina reacţii toxice şi
reacţii anafilactoide la sugari sau copii cu vârsta până la 3 ani.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe cartuş, adică practic este “fără
sodiu”.
57
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
58
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
59
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxice pentru epoetina
beta asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
60
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Liofilizat:
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină.
Solvent:
Alcool benzilic
Clorură de banzalconiu
Apă pentru preparate injectabile.
61
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Stabilitatea chimică şi fizică a soluţiei reconstituite pentru utilizare a fost demonstrată pentru o lună la
2°C -8°C. Din punct de vedere microbiologic, o dată reconstituită poate fi păstrată timp de maxim o
lună la 2°C -8°C. Păstrarea timp de alte perioade şi în condiţii diferite intră în responsabilitatea
utilizatorului.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate cartuşul care nu a fost încă inserat în RecoPen de
la frigider şi îl poate păstra la temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 5
zile. După inserţia cartuşului în Reco-Pen, păstrarea la frigider poate fi întreruptă doar pentru
administrarea medicamentului.
Pentru condiţiile de păstrare ale produsului medicamentos reconstituit, vezi pct. 6.3.
Liofilizat (60 000 IU) şi solvent (1 ml) pentru soluţie injectabilă în cartuş cu două camere pentru
Reco-Pen (sticlă tip I) cu discul frontal din material cauciucat de calitate farmaceutică şi cu capace
(cauciuc teflonizat). Cutie cu 1 sau 3 cartuşe.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Această formă farmaceutică de NeoRecormon este disponibil ca un cartuş cu două camere care conţin
liofilizat pentru soluţie injectabilă şi solvent. Solutia gata pentru folosire se reconstituie prin inserţia
cartuşului în Reco-Pen. Înainte de aceasta, trebuie să se ataşeze un ac la Reco-Pen. Nu se pot injecta
decât soluţiile limpezi sau uşor opalescente, incolore şi practic fără particule vizibile.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
62
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/039-040
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
63
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă preumplută cu 0,3 ml soluţie injectabilă conţine 500 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 4,15 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 1667 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0,3 mg/ seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
64
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
65
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după
8 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
66
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
67
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
68
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
69
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
70
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
71
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
72
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
73
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,3 ml soluţie injectabilă în seringă preumplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston din cauciuc teflonizat, însoţită de un ac 30G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
74
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/025 - 026
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
75
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,3 ml soluţie injectabilă conţine 1000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 8,3 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 3333 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
76
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
77
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după
8 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
78
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
79
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
80
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
81
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
82
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
83
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
84
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
85
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,3 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston din cauciuc teflonizat, însoţită de un ac 30G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
86
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/027 - 028
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
87
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,3 ml soluţie injectabilă conţine 2000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 16,6 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 6667 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
88
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
89
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după
8 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
90
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
91
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
92
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
93
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
94
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
95
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
96
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
97
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,3 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston din cauciuc teflonizat, însoţită de un ac 30G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
98
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/029 - 030
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
99
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,3 ml soluţie injectabilă conţine 3000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 24,9 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 10 000 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
100
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
101
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după
8 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
102
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
103
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
104
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
105
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
106
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
107
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
108
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
109
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,3 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston din cauciuc teflonizat, însoţită de un ac 30G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
110
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/031 - 032
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
111
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,3 ml soluţie injectabilă conţine 4000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 33,2 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 13 333 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
112
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
113
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după 8
săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
114
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
115
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
116
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
117
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
118
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
119
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
120
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Lleucină,
121
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,3 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston din cauciuc teflonizat, însoţită de un ac 30G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
122
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/041 - 042
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
123
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,3 ml soluţie injectabilă conţine 5000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 41,5 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 16 667 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
124
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
125
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după 8
săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
126
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
127
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
128
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
129
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
130
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
131
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
132
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
133
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,3 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston din cauciuc teflonizat, însoţită de un ac 30G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
134
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/033 - 034
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
135
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,3 ml soluţie injectabilă conţine 6000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 49,8 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 20 000 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
136
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
137
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după
8 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
138
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
139
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
140
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
141
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
142
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
143
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
144
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
145
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,3 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston din cauciuc teflonizat, însoţită de un ac 30G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
146
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/043 - 044
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
147
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,6 ml soluţie injectabilă conţine 10 000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 83 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 16 667 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
148
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
149
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după 8
săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
150
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
151
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
152
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
153
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
154
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
155
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
156
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
157
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,6 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston (cauciuc teflonizat), însoţită de un ac 27G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
158
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/035 - 036
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
159
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,6 ml soluţie injectabilă conţine 20 000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 166 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 33 333 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
160
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
161
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după 8
săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
162
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
163
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
164
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
165
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
166
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
167
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
168
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
169
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,6 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston (cauciuc teflonizat), însoţită de un ac 27G1/2.
Cutie cu 1 sau 6 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
170
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/037 - 038
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
171
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
O seringă pre-umplută cu 0,6 ml soluţie injectabilă conţine 30 000 unităţi internationale (UI),
corespunzând la 250 micrograme epoetină beta* (eritropoetină umană recombinantă).
Un ml soluţie injectabilă conţine epoetină beta 50 000 UI
* produsă pe linii de celule de Ovar de Hamster Chinezesc (OHC) prin tehnologia AND-ului
recombinant.
Excipient(ţi):
Fenilalanină (până la 0.3 mg/seringă)
Sodiu (mai puţin de 1 mmol/seringă)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab opalescentă.
4. DATE CLINICE
172
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi şi copii cu insuficienţă renală cronică:
Simptomele şi sechelele anemiei pot varia cu vârsta, sexul şi starea generală a bolii; este necesară o
evaluare medicală a stării clinice şi afecţiunii fiecărui pacient. NeoRecormon trebuie administrat fie
subcutanat, fie intravenos pentru a creşte hemoglobina nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). La
pacienţii nedializaţi este preferabilă utilizarea subcutanată, pentru a se evita puncţia venelor
periferice.În cazul administrării intravenoase, soluţia trebuie injectată pe o perioadă de aproximativ
2 minute, de exemplu, la pacienţii hemodializaţi prin fistulă arterio-venoasă, la sfârşitul dializei.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o periodă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
O creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pentru o perioadă de patru săptămâni
trebuie evitată. Dacă aceasta apare, trebuie făcută ajustarea corespunzătoare a dozei, conform
ghidurilor furnizate. Dacă rata de creştere a hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe
lună sau dacă valoarea hemoglobinei creşte şi se apropie de 12 g/dl (7,45 mmol/l), doza trebuie redusă
cu aproximativ 25%. Dacă valoarea hemoglobinei continuă să crească, tratamentul trebuie întrerupt
până când valoarea hemoglobinei începe să scadă, moment în care tratamentul trebuie reînceput cu
aproximativ 25% din doza administrată anterior.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
1. Faza de corecţie
- Administrarea subcutanată:
Doza iniţială este de 3 x 20 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută la fiecare 4 săptămâni cu
câte 3 x 20 UI/kg şi săptămână, dacă creşterea valorii Hb nu este adecvată (<0,25 g/dl pe
săptămână).
Doza săptămânală poate fi de asemenea divizată în doze zilnice.
- Administrarea intravenoasă:
Doza iniţială este de 3 x 40 UI/kg şi săptămână. Doza poate fi crescută după 4 săptămâni, la
80 UI/kg - de trei ori pe săptămână - şi dacă sunt necesare creşteri ulterioare, acestea vor fi cu
20 UI/kg de 3 ori pe săptămână la intervale lunare.
Pentru ambele căi de administrare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI/kg şi săptămână.
2. Faza de întreţinere
Pentru a menţine o valoare a Hb între 10 şi 12 g/dl doza este iniţial redusă la jumătate din cantitatea
administrată anterior. Ulterior, doza se ajustează la intervale de una - două săptămâni, individual
pentru fiecare pacient (doza de întreţinere).
În cazul administrării subcutanate, doza săptămânală poate fi injectată fie ca doză unică, fie divizată în
trei sau şapte prize săptămânale. Pacienţii care sunt stabilizaţi cu schema de administrare de o dată pe
săptămână, pot fi trecuţi la o administrare o dată la două săptămâni. În acest caz poate fi necesară
creşterea dozei.
Rezultatele studiilor clinice la copii au arătat că, în general, pacienţii mai tineri necesită doze mai mari
de NeoRecormon. Cu toate acestea, trebuie urmată schema de administrare recomandată, deoarece
răspunsul individual la tratament nu poate fi prevăzut.
173
Tratamentul cu NeoRecormon este de obicei unul de lungă durată. Cu toate acestea, tratamentul poate
fi întrerupt în orice moment, dacă acest lucru este necesar. Datele despre schema de administrare de o
dată pe săptămână se bazează pe studii clinice cu o durată de tratament de 24 săptămâni.
Doza săptămânală poate fi administrată sub forma unei singure injecţii pe săptămână sau în doze
divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână.
Datorită variabilităţii intraindividuale, se pot observa valori ocazionale individuale ale hemoglobinei
pentru un pacient, peste sau sub concentraţia plasmatică ţintă a hemoglobinei. Variabilitatea
hemoglobinei trebuie tratată prin ajustarea dozei, luând în considerare valoarea ţintă a hemoglobinei
cuprinsă între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Menţinerea pentru o perioadă lungă de timp
a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l) trebuie evitată; ghidurile pentru ajustarea
corespunzătoare a dozei când se observă valori ale hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l)
sunt descrise mai jos.
Dacă, după 4 săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl
(0,62 mmol/l), administrarea dozei stabilite trebuie continuată. Dacă, valoarea hemoglobinei nu a
crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), trebuie luată în considerare dublarea dozei. Dacă, după 8
săptămâni de tratament, valoarea hemoglobinei nu a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l), este
puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul trebuie continuat până la 4 săptămâni după încheierea ciclurilor de chimioterapie.
Odată ce s-a atins obiectivul terapeutic pentru pacient, doza trebuie redusă cu 25 până la 50% pentru a
menţine hemoglobina la acest nivel. Trebuie luată în considerare ajustarea corespunzătoare a dozei.
Dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie scăzută cu aproximativ 25 până la
50 %. Tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt temporar dacă valorile hemoglobinei depăşesc
13 g/dl (8,1 mmol/l). Tratamentul trebuie reînceput cu aproximativ 25 % mai puţin decât doza
anterioară dacă valorile hemoglobinei scad până la 12 g/dl (7,5 mmol/l) sau mai mult.
Dacă creşterea valorii hemoglobinei este mai mare de 2 g/dl (1,3 mmol/l) în 4 săptămâni, doza trebuie
redusă cu 25 până la 50%.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză aprobată de
NeoRecormon pentru a se obţine controlul adecvat al simptomelor anemiei.
174
NeoRecormon se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. În acele situaţii în
care valorile hematocritului pacientului permit donarea de sânge, de exemplu hematocrit ≥ 33%,
NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Pe timpul întregii perioade de tratament, nu trebuie depăşită o valoare a hematocritului de 48%.
Doza trebuie determinată de către echipa de chirurgi, individual pentru fiecare pacient, în funcţie de
cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii:
1. Cantitatea necesară de sânge pre-donat depinde de pierderea de sânge anticipată, de utilizarea
procedurilor de conservare a sângelui şi de condiţia fizică a pacientului.
Această cantitate trebuie să fie suficientă pentru evitarea transfuziilor de sânge autolog.
Cantitatea necesară de sânge pre-donat este exprimată în unităţi, o unitate din nomogramă fiind
echivalentă cu 180 ml celule roşii.
2. Capacitatea de a dona sânge depinde predominant de volumul sanguin al pacientului şi de
valoarea de bază a hematocritului. Ambele variabile determină rezerva endogenă de celule roşii,
care poate fi calculată conform următoarei formule:
Rezerva endogenă de celule roşii = volumul sanguin [ml] x (hematocrit - 33) ÷ 100
Femei: volumul sanguin [ml] = 41 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1200 [ml]
Bărbaţi: volumul sanguin [ml] = 44 [ml/kg] x greutatea corporală [kg] + 1600 [ml]
(greutatea corporală ≥ 45 kg)
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon şi doza unică, dacă există, trebuie determinate în funcţie
de cantitatea necesară de sânge pre-donat şi de rezerva endogenă de celule roşii în funcţie de graficele
următoare.
Rezerva endogenă de celule roşii [ml] Rezerva endogenă de celule roşii [ml]
Doza unică astfel determinată se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4 săptămâni. Doza
maximă nu trebuie să depăşească 1600 UI/kg şi săptămână pentru administrarea intravenoasă sau 1200
UI/kg şi săptămână în cazul administrării subcutanate.
4.3 Contraindicaţii
175
În cazul indicaţiei de “creştere a disponibilului de sânge autolog”: infarct miocardic sau accident
vascular cerebral în luna precedentă tratamentului, angină pectorală instabilă sau risc de tromboză
venoasă profundă, cum este cazul celor cu antecedente de boală tromboembolică venoasă
Înainte şi în timpul tratamentului, la toţi pacienţii, trebuie evaluat status-ul fierului pentru a asigura o
eritropoeză eficace şi poate fi necesară administrarea terapiei suplimentare cu fier, tratament ce va fi
efectuat conform ghidurilor terapeutice.
Supraîncărcarea severă cu aluminiu, din cauza tratamentului insuficienţei renale, poate compromite
eficacitatea medicamentului NeoRecormon.
Indicaţia pentru tratamentul cu NeoRecormon la pacienţii cu nefroscleroză care nu au fost încă supuşi
dializei trebuie evaluată individual, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere a tensiunii arteriale sau agravarea
hipertensiunii arteriale existente, în special în cazurile creşterii rapide a valorii hematocritului. Aceste
creşteri ale tensiunii arteriale pot fi tratate cu medicamente. Dacă creşterea tensiunii arteriale nu poate
fi controlată cu terapie medicamentoasă, se recomandată întreruperea temporară a terapiei cu
NeoRecormon. În special la începutul tratamentului, se recomandă monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale, inclusiv între şedinţele de dializă. Pot să apară crize hipertensive cu simptome asemănătoare
encefalopatiei, necesitând atenţie imediată din partea medicului şi îngrijire medicală intensivă. Trebuie
acordată atenţie deosebită migrenei brusc apărute, cu manifestări violente, asemănătoare cefaleei, ca
un posibil semnal de alarmă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a
numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale, în timpul tratamentului cu NeoRecormon, în
special după administrarea intravenoasă. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. Se
recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de
tratament.
176
Epoetinele sunt factori de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoetină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale. Ca şi în cazul tuturor factorilor
de creştere, există îngrijorarea că epoetina poate stimula creşterea tumorilor. În câteva studii clinice
controlate, epoetinele nu au demonstrat îmbunătăţirea supravieţuirii globale sau scăderea riscului de
progresie a tumorii la pacienţii cu anemie asociată cu cancer.
În studiile clinice controlate utilizarea NeoRecormon şi a altor factori de stimulare ai eritropoezei
(FSE) au demonstrat:
- scurtarea timpului până la progresia tumorii la pacienţii cu cancer de cap şi gât în stadiu avansat
care primesc radioterapie, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei mai
mare de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- scăderea supravieţuirii globale şi creşterea deceselor datorate progresiei bolii la 4 luni, la
pacienţii cu cancer de sân metastatic care primesc chimioterapie, când s-a administrat pentru a
atinge o valoare a hemoglobinei de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l),
- creşterea riscului de deces, când s-a administrat pentru a atinge o valoare a hemoglobinei de
12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţii cu boală malignă activă care nu primesc nici chimioterapie nici
radioterapie. FSE nu sunt indicaţi pentru a se utiliza la aceste grupe de pacienţi.
Ca urmare a celor de mai sus, în unele situaţii clinice, transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul
preferat pentru anemie la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra eritropoietine recombinante
trebuie să se bazeze pe evaluarea raportului beneficiu-risc cu participarea fiecărui pacient, care trebuie
să ia în considerare contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare în această
evaluare trebuie să includă tipul tumorii şi stadiul acesteia, gradul anemiei, speranţa de viaţă, mediul în
care este tratat pacientul şi preferinţa pacientului (vezi pct. 5.1).
Pot apare creşteri ale tensiunii arteriale care pot fi tratate medicamentos. În special în faza iniţială a
tratamentului, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu cancer.
La pacienţii planificaţi pentru program de pre-donare a sângelui autolog, numărul trombocitelor poate
fi crescut, cel mai adesea în intervalul valorilor normale. De accea, la aceşti pacienţi se recomandă
determinarea numărului de trombocite cel puţin o dată pe săptămână. Dacă există o creştere a
numărului de trombocite mai mare de 150 x 109/l sau peste limita superioară a valorilor normalului,
tratamentul cu NeoRecormon trebuie întrerupt.
Frecvent, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară creşterea dozei de heparină în timpul
hemodializei pe tot parcursul tratamentului cu NeoRecormon, ca rezultat al creşterii hematocritului.
Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea apariţiei ocluziei sistemului de dializă.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu risc de tromboză a şuntului, trebuie luate în considerare
controlul precoce al şuntului şi profilaxia trombozei cu acid acetilsalicilic, de exemplu.
Concentraţiile plasmatice ale potasiului şi valorile fosfatemiei trebuie monitorizate periodic în timpul
tratamentului cu NeoRecormon. Creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului s-a raportat la câţiva
pacienţi uremici care au utilizat NeoRecormon, deşi relaţia de cauzalitate nu a fost stabilită. Dacă se
observă valori crescute sau în creştere ale concentraţiei plasmatice a potasiului, trebuie luată în
considerare întreruperea administrării de NeoRecormon până la corectarea valorilor.
177
Tratamentul trebuie rezervat pacienţilor la care se consideră că evitarea transfuziilor cu sânge autolog
are importanţă specială, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu pentru transfuziile autologe.
Utilizarea nerecomandată de către persoane sănătoase poate determina creşterea excesivă a valorii
hematocritului. Aceasta poate fi asociată cu complicaţii cardiovasculare care pot pune viaţa în pericol.
NeoRecormon conţine ca excipient fenilalanină până la 0,3 mg/seringă. Prin urmare, aceasta trebuie
avută în vedere la pacienţii cu forme severe de fenilcetonurie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă, adică practic este “fără
sodiu”.
Rezultatele clinice obţinute până în prezent nu indică interacţiuni ale medicamentului NeoRecormon
cu alte medicamente.
În studiile la animale s-a demonstrat că epoetina beta nu creşte mielotoxicitatea citostaticelor cum sunt
etopozida, cisplatina, ciclofosfamida şi fluorouracilul.
Pentru epoetina beta nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Studiile la
animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă
Pe baza rezultatelor din studiile clinice efectuate la 1725 pacienţi, aproximativ 8% din pacienţii trataţi
cu NeoRecormon au prezentat reacţii adverse.
Pot să apară tromboze ale şuntului, în special la pacienţii cu tendinţă la hipotensiune arterială sau ale
căror fistule arteriovenoase prezintă complicaţii (de exemplu stenoze, anevrisme), vezi pct. 4.4. În
majoritatea cazurilor, se observă o scădere a concentraţiei plasmatice de feritină simultan cu creşterea
valorii hematocritului (vezi pct.4.4). În plus, creşteri tranzitorii ale valorilor potasemiei şi fosfatemiei
au fost observate în cazuri izolate (vezi pct.4.4).
În cazuri izolate, a fost raportată apariţia anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază
aplazia pură a celulelor roşii (APCR), asociată tratamentului cu NeoRecormon. În cazul diagnosticării
anticorpilor neutralizanţi anti-eritropoetină care mediază APCR, tratamentul cu NeoRecormon trebuie
întrerupt şi pacienţii nu trebuie trecuţi pe o altă eritropoetină (vezi pct. 4.4).
178
Aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Incidenţă
Medicament
Tulburări vasculare Criză hipertensivă Mai puţin frecvente (>0,1%, <1%)
Hipertensiune arterială Frecvente (>1%, <10%)
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente (>1%, <10%)
nervos
Tulburări hematologice şi Tromboza şuntului Rare (>0,01%, <0,1%)
limfatice Trombocitoză Foarte rare (<0,01%)
- Pacienţi cu cancer
Cefaleea asociată tratamentului cu eritropoetină şi hipertensiunea arterială, care poate fi tratată
medicamentos, sunt raportate frecvent (>1%, <10%) (vezi pct. 4.4).
La unii pacienţi, s-a observat o scădere a parametrilor fierului plasmatic (vezi pct.4.4).
Studiile clinice au arătat o frecvenţă mai mare a evenimentelor tromboembolice la pacienţii cu cancer
trataţi cu NeoRecormon comparativ cu grupurile de control fără tratament sau placebo. La pacienţii
trataţi cu NeoRecormon, incidenţa este de 7 % comparativ cu 4 % în grupurile de control; aceasta nu
este asociată cu creşterea mortalităţii tromboembolice comparativ cu grupurile de control.
În studiile clinice controlate cu placebo, deficitul tranzitoriu de fier a fost mai pronunţat la pacienţii
trataţi cu NeoRecormon decât la pacienţii din grupurile de control (vezi pct.4.4).
- Nou-născuţi prematur
Scăderea valorilor feritinei plasmatice este foarte frecventă (>10%) (vezi pct.4.4)
- Toate indicaţiile
Rar (≥ 1/10000 până la ≤1/1000), pot să apară reacţii cutanate cum sunt erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, urticarie sau reacţii la nivelul locului de administrare, asociate cu tratamentul cu epoetină beta.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), s-au raportat reacţii anafilactoide asociate tratamentului cu epoetină
179
beta. Cu toate acestea, în studiile clinice controlate nu s-a observat creşterea incidenţei reacţiilor de
hipersensibilitate.
În cazuri foarte rare (≤1/10000), în special la începutul tratamentului, s-au raportat simptome
asemănătoare gripei, asociate tratamentului cu epoetină beta, cum sunt febră, frisoane, cefalee, durere
la nivelul membrelor, stare generală de rău şi/sau dureri osoase. Aceste reacţii au fost de intensitate
uşoară până la moderată, şi s-au ameliorat după câteva ore sau zile.
4.9 Supradozaj
Limitele terapeutice ale NeoRecormon sunt foarte largi. Nu s-au observat simptome de supradozaj
chiar la concentraţii plasmatice foarte mari.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Epoetina beta este identică cu eritropoetina izolată din urina pacienţilor anemici, din punct de vedere
al compoziţiei în aminoacizi şi hidrocarbonaţi.
Eritropoetina este o glicoproteină care stimulează formarea eritrocitelor din precursorii aflaţi în
compartimentul celulelor stem. Ea acţionează ca un factor stimulator al mitozei şi ca hormon al
diferenţierii celulare.
După incubare cu epoetină beta, s-a observat in vitro, o creştere a încorporării H3-timidinei în celulele
eritroide nucleate din splină (culturi de celule de splină de şoarece).
Studiile realizate pe culturi de celule din măduva osoasă umană au indicat că epoetina beta stimulează
specific eritropoeza, fără afectarea leucopoezei. Nu s-au detectat acţiuni citotoxicepentru epoetina beta
asupra măduvei osoase şi asupra celulelor cutanate umane.
După administrarea unei doze unice de epoetină beta, nu s-au observat efecte asupra
comportamentului sau activităţii locomotorii la şoarece şi nici asupra funcţiei respiratorii sau a celei
circulatorii la câine.
Eritropoetina este un factor de creştere care stimulează primar producţia de celule roşii. Receptorii de
eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa diferitelor celule tumorale.
Rata de supravieţuire şi progresia tumorii au fost analizate în cinci mari studii clinice controlate care
au inclus un total de 2833 pacienţi, dintre care patru au fost studii clinice dublu-orb, controlate placebo
şi unul a fost un studiu clinic deschis. Două dintre studii au înrolat pacienţi care erau trataţi cu
chimioterapie. În două studii clinice, ţinta a fost concentraţia hemoglobinei >13 g/dl iar în celelalte trei
studii clinice a fost de 12-14 g/dl. În studiul clinic deschis nu a fost nicio diferenţă în supravieţuirea
globală între pacienţii trataţi cu eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control. În cele
patru studii clinice controlate placebo, ratele riscului de supravieţuire globală au fost cuprinse între
1,25 şi 2,47 în favoarea grupelor de control. Aceste studii au arătat o creştere importantă,
inexplicabilă, semnificativă statistic a mortalităţii la pacienţii care au anemie asociată cu diferite forme
frecvente de cancer care au primit eritropoetină umană recombinantă comparativ cu grupele de
control. Criteriul supravieţuirea globală din studiile clinice nu poate fi satisfăcător explicat prin
diferenţele în incidenţa trombozei şi complicaţiilor asociate, între cei care primesc eritropoetină umană
recombinantă şi cei din grupul de control.
180
O meta-analiză a bazei de date a fiecărui pacient, care a inclus datele din cele 12 studii clinice
controlate la pacienţi cu cancer şi anemie trataţi cu NeoRecormon (n=2301), a arătat un punct al ratei
de risc globale estimat la 1,13 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,87 - 1,46). La pacienţii cu
hemoglobina iniţială ≤ 10 g/dl (n=899), punctul ratei de risc estimat pentru supravieţuire a fost 0.98
(IÎ95 %: 0,68-1,40). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice în populaţia
globală (RR 1,62, IÎ 95 %: 1,13 - 2,31).
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică care a inclus mai mult de 9000 pacienţi cu cancer care
participă în 57 studii clinice. Meta-analiza datelor supravieţuirii globale a produs un punct al ratei de
risc estimat la 1,08 în favoarea grupului de control (IÎ 95 %: 0,99-1,18; 42 studii clinice şi 8167
pacienţi). S-a observat un risc relativ crescut de evenimente tromboembolice (RR 1,67, IÎ 95 %: 1,35 -
2,06, 35 studii clinice şi 6769 pacienţi) la pacienţii trataţi cu eritropoetină umană recombinantă. De
aceea, există dovezi importante pentru a sugera că eritropoetina umană recombinantă poate fi
semnificativ nocivă la pacienţii cu cancer. Gradul în care aceste criterii se pot aplica administrării de
eritropoetină umană recombinantă pacienţilor cu cancer trataţi cu chimioterapie, pentru a atinge
concentraţii ale hemoglobinei mai mici de 13 g/dl nu este clar, deoarece în analiza datelor au fost
incluşi puţini pacienţi cu aceste caracteristici.
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu eritropoetină umană recombinantă (rHuEPO) au apărut
anticorpi neutralizanţi anti-eritropoetină cu sau fără aplazia pură a celulelor roşii (APCR).
După administrarea subcutanată de epoetină beta la pacienţi cu uremie, absorbţia prelungită determină
o concentraţie plasmatică în platou, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o medie de
12-28 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este mai mare decât cel corespunzător
administrării intravenoase, cu o medie de 13 - 28 ore.
Biodisponibilitatea epotinei beta după administrare subcutanată este cuprinsă între 23 şi 42%
comparativ cu administrarea intravenoasă.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Un studiu de carcinogenitate la şoarece realizat cu eritropoetină autoloagă nu a evidenţiat nici un semn
de potenţial proliferativ şi carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Uree,
Clorură de sodiu,
Polisorbat 20,
Dihidrogenofosfat de sodiu,
Hidrogenofosfat disodic,
Clorură de calciu,
Glicină,
L-Leucină,
181
L-Izoleucină,
L-Treonină,
Acid L-Glutamic,
L-Fenilalanină,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
2 ani.
Pentru utilizarea în ambulator, pacientul poate scoate medicamentul de la frigider şi îl poate păstra la
temperatura camerei (sub 25°C), timp de o singură perioadă de maxim 3 zile.
0,6 ml soluţie injectabilă în seringă pre-umplută (din sticlă tip I) prevăzută cu capac de protecţie şi
piston (cauciuc teflonizat), însoţită de un ac 30G1/2.
Cutie cu 1 sau 4 seringi pre-umplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Acest medicament este destinat unei singure administrări. Orice produs neutilizat sau material rezidual
trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
182
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/97/031/045 - 046
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http:// www.emea.europa.eu/
183
ANEXA II
184
A. PRODUCĂTORUL(II) SUBSTANŢEI(LOR) BIOLOGIC ACTIVE ŞI
DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU
ELIBERAREA SERIEI
Nu este cazul.
• ALTE CONDIŢII
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă va continua să depună anual Raporul Periodic Actualizat
privind Siguranţa, cu excepţia cazurilor în care este altfel specificat de către Comitetul pentru
Medicamente de uz Uman.
185
ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL
186
A. ETICHETAREA
187
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
NeoRecormon Multidoză 50000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă (5000 UI/ml)
Epoetină beta
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 flacon conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic şi L-
Fenilalanină.
1 fiolă conţine solvent (alcool benzilic şi clorură de benzalconiu în apă pentru preparate injectabile).
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodium, iar solventul conţine alcool benzilic, vezi prospectul
pentru informaţii suplimentare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Soluţia reconstituită este stabilă timp de 1 lună, dacă este păstrată la 2°C – 8°C (la frigider)
188
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton, pentru a fi protejat de lumină
EU/1/97/031/019
Lot
15 INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
189
Eticheta standului (cutie)
NeoRecormon Multidoză 50000 UI
5000 UI/ml
A se păstra între + 2°C şi + 8°C
Respectaţi întotdeauna tehnicile de asepsie
Utilizaţi seringi şi ace sterile pentru fiecare doză
5000 UI/ ml
500 UI 1000 UI 1500 UI 2000 UI 2500 UI 3000 UI 3500 UI 4000 UI 4500 UI 5000 UI
0,1 ml 0,2 ml 0,3 ml 0,4 ml 0,5 ml 0,6 ml 0,7 ml 0,8 ml 0,9 ml 1,0 ml
190
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETA/FLACON
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
Reconst. ⏐ ⏐ ⏐ ⏐
EXP ⏐ ⏐ ⏐ ⏐ ⏐ ⏐ ⏐
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5000 UI/1 ml
6. ALTE INFORMAŢII
191
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETA/FIOLĂ
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
6. ALTE INFORMAŢII
192
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
NeoRecormon Multidoză 100000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă (20000 UI/ml)
Epoetină beta
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 flacon conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic şi L-
Fenilalanină.
1 fiolă conţine solvent (alcool benzilic şi clorură de benzalconiu în apă pentru preparate injectabile).
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodium, iar solventul conţine alcool benzilic, vezi prospectul
pentru informaţii suplimentare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Soluţia reconstituită este stabilă timp de 1 lună, dacă este păstrată la 2°C – 8°C (la frigider)
193
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
EU/1/97/031/020
Lot
194
Eticheta standului (cutie)
NeoRecormon Multidoză 100000 UI
20000 UI/ ml
A se păstra între + 2°C şi + 8°C
Respectaţi întotdeauna tehnicile de asepsie
Utilizaţi seringi şi ace sterile pentru fiecare doză
20000 UI/ ml
2000 UI 4000 UI 6000 UI 8000 UI 10000 UI 12000 UI 14000 UI 16000 UI 18000 UI 20000 UI
0,1 ml 0,2 ml 0,3 ml 0,4 ml 0,5 ml 0,6 ml 0,7 ml 0,8 ml 0,9 ml 1,0 ml
195
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETA/FLACON
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
Reconst. ⏐ ⏐ ⏐ ⏐
EXP ⏐ ⏐ ⏐ ⏐ ⏐ ⏐ ⏐
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Serie/Lot
20000 UI/1 ml
6. ALTE INFORMAŢII
196
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETA/FIOLĂ
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
6. ALTE INFORMAŢII
197
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
NeoRecormon 10000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (10000 UI/ml)
Epoetină beta
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 flacon conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic şi L-
Fenilalanină.
Solventul conţine alcool benzilic şi clorură de benzalconiu în apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină, alcool benzilic şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii
suplimentare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Perioada de valabilitate după introducerea în Reco-Pen: 1 lună
198
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton, pentru a fi protejat de lumină
EU/1/97/031/021
Lot
neorecormon 10000 UI
199
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
NeoRecormon 10000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (10000 UI/ml)
Epoetină beta
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 flacon conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic şi L-
Fenilalanină.
Solventul conţine alcool benzilic şi clorură de benzalconiu în apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină, alcool benzilic şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii
suplimentare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Perioada de valabilitate după introducerea în Reco-Pen: 1 lună
200
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton, pentru a fi protejat de lumină
EU/1/97/031/022
Lot
neorecormon 10000 UI
201
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETA
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
6. ALTE INFORMAŢII
202
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
NeoRecormon 20000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (20000 UI/ml)
Epoetină beta
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 flacon conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic şi L-
Fenilalanină.
Solventul conţine alcool benzilic şi clorură de benzalconiu în apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină, alcool benzilic şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii
suplimentare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Perioada de valabilitate după introducerea în Reco-Pen: 1 lună
203
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
EU/1/97/031/023
Lot
neorecormon 20000 UI
204
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
NeoRecormon 20000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (20000 UI/ml)
Epoetină beta
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 flacon conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic şi L-
Fenilalanină.
Solventul conţine alcool benzilic şi clorură de benzalconiu în apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină, alcool benzilic şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii
suplimentare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Perioada de valabilitate după introducerea în Reco-Pen: 1 lună
205
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
EU/1/97/031/024
Lot
neorecormon 20000 UI
206
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETA
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
6. ALTE INFORMAŢII
207
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
NeoRecormon 60000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (60000 UI/ml)
Epoetină beta
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 flacon conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic şi L-
Fenilalanină.
Solventul conţine alcool benzilic şi clorură de benzalconiu în apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină, alcool benzilic şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii
suplimentare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Perioada de valabilitate după introducerea în Reco-Pen: 1 lună
208
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
EU/1/97/031/039
Lot
neorecormon 60000 UI
209
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
NeoRecormon 60000 UI liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş (60000 UI/ml)
Epoetină beta
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 flacon conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic şi L-
Fenilalanină.
Solventul conţine alcool benzilic şi clorură de benzalconiu în apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină, alcool benzilic şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii
suplimentare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Perioada de valabilitate după introducerea în Reco-Pen: 1 lună
210
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
EU/1/97/031/040
Lot
neorecormon 60000 UI
211
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
6. ALTE INFORMAŢII
212
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,3 ml) şi 1 ac (30G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton, pentru a fi protejat de lumină
213
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/025
Lot
neorecormon 500 UI
214
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,3 ml) şi 6 ace (30G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton, pentru a fi protejat de lumină
215
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/026
Lot
neorecormon 500 UI
216
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
217
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,3 ml
6. ALTE INFORMAŢII
218
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,3 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
219
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/027
Lot
neorecormon 1000 UI
220
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,3 ml) şi 6 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
221
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/028
Lot
neorecormon 1000 UI
222
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
223
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,3 ml
6. ALTE INFORMAŢII
224
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,3 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
225
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/029
Lot
neorecormon 2000 UI
226
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,3 ml) şi 6 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
227
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/030
Lot
neorecormon 2000 UI
228
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
229
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,3 ml
6. ALTE INFORMAŢII
230
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,3 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
231
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/031
Lot
neorecormon 3000 UI
232
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,3 ml) şi 6 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
233
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/032
Lot
neorecormon 3000 UI
234
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
235
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,3 ml
6. ALTE INFORMAŢII
236
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,3 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
237
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/041
Lot
neorecormon 4000 UI
238
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,3 ml) şi 6 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
239
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/042
Lot
neorecormon 4000 UI
240
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
241
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,3 ml
6. ALTE INFORMAŢII
242
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,3 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
243
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/033
Lot
neorecormon 5000 UI
244
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,3 ml) şi 6 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
245
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/034
Lot
neorecormon 5000 UI
246
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
247
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,3 ml
6. ALTE INFORMAŢII
248
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,3 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
249
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/043
Lot
neorecormon 6000 UI
250
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,3 ml) şi 6 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
251
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/044
Lot
neorecormon 6000 UI
252
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
253
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,3 ml
6. ALTE INFORMAŢII
254
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,6 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
255
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/035
Lot
neorecormon 10000 UI
256
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,6 ml) şi 6 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
257
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/036
Lot
neorecormon 10000 UI
258
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
259
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,6 ml
6. ALTE INFORMAŢII
260
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,6 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
261
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/037
Lot
neorecormon 20000 UI
262
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
6 seringi pre-umplute (0,6 ml) şi 6 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
263
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/038
Lot
neorecormon 20000 UI
264
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
265
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,6 ml
6. ALTE INFORMAŢII
266
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
1 seringă pre-umplută (0,6 ml) şi 1 ac (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
267
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/045
Lot
neorecormon 30000 UI
268
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE DE CARTON
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
1 seringă conţine: Uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de sodiu, hidrogenofosfat
disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-Treonină, acid L-Glutamic, L-
Fenilalanină şi apă pentru preparate injectabile.
Medicamentul conţine fenilalanină şi sodiu, vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
Soluţie injectabilă
4 seringi pre-umplute (0,6 ml) şi 4 ace (27G1/2)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
A se păstra la frigider
A se păstra în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină
269
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
EU/1/97/031/046
Lot
neorecormon 30000 UI
270
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
271
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
ETICHETE
2. MODUL DE ADMINISTRARE
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
0,6 ml
6. ALTE INFORMAŢII
272
B. PROSPECTUL
273
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie
adversǎnemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului
Această formă de prezentare de NeoRecormon conţine liofilizat alb şi solvent. După dizolvare,
NeoRecormon se administrează în injecţii sub piele (subcutanat) sau în venă (intravenos).
Medicamentul conţine un hormon numit epoetină beta, care stimulează producerea de globule roşii în
sânge. Epoetina beta este produsă prin tehnologie genetică specializată şi acţionează în exact acelaşi
mod ca şi hormonul natural eritropoetină.
Nu utilizaţi NeoRecormon:
• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la epoetină beta sau la oricare dintre celelalte componente
ale NeoRecormon sau la acidul benzoic, un metabolit al alcoolului benzilic
• dacă aveţi probleme cu tensiunea arterială, care nu pot fi controlate medicamentos
• dacă donaţi sânge înainte de intervenţia chirurgicală, şi:
- aţi suferit un infarct miocardic sau accident vascular cerebral în luna anterioară
tratamentului
274
- dacă aveţi angină pectorală instabilă - dureri în piept nou apărute sau care se intensifică
- dacă prezentaţi risc de apariţie a cheagurilor de sânge în vene (tromboză venoasă
profundă) - de exemplu dacă aţi mai avut cheaguri de sânge.
• la nou-nascuţi şi copii cu vârsta sub 3 ani, deoarece solventul de NeoRecormon Multidoză
conţine alcool benzilic cu rol de conservant.
Dacă oricare dintre acestea se aplică sau s-ar putea aplica în cazul dumneavoastră, informaţi-vă
imediat medicul.
Dacă sunteţi un pacient cu cancer, trebuie să ştiţi că NeoRecormon poate acţiona ca un factor de
creştere a celulelor sanguine şi în unele circumstanţe poate avea un impact negativ asupra cancerului
dumneavoastră. În funcţie de situaţia dumneavoastră, poate fi de preferat o transfuzie de sânge. Vă
rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră acest aspect.
Dacă aveţi nefroscleroză şi nu aţi fost supus dializei, medicul dumneavoastră decide dacă tratamentul
este potrivit pentru dumneavoastră sau nu, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
Dacă aveţi o afecţiune renală şi sunteţi tratat prin hemodializă, medicul dumneavoastră vă poate
modifica doza de heparină. Modificarea dozei este necesară pentru a evita blocajul în tubulatura
sistemului de dializă.
Dacă aveţi o afecţiune renală, sunteţi tratat prin hemodializă şi există risc de formare a unor
cheaguri de sânge (trombi) în şunt (vas utilizat pentru conectarea la sistemul de dializă). Medicul
dumneavoastră vă poate prescrie acid acetilsalicilic sau poate modifica şuntul.
Dacă donaţi sânge înainte de intervenţia chirurgicală, medicul dumneavoastră trebuie să verifice:
• dacă aveţi capacitatea să donaţi sânge, în special dacă aveţi greutatea sub 50 kg
• dacă aveţi o cantitate suficientă de celule roşii în sânge (hemoglobina de cel puţin 11 g/dl)
• ca volumul extras o singură dată să nu depăşească aproximativ 12% din volumul de sânge.
275
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv din plante, vitamine sau medicamente eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina şi alăptarea
Nu există suficientă experienţă cu NeoRecormon la femeile gravide sau care alăptează.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Ulterior, injecţiile cu NeoRecormon pot fi administrate de o asistentă medicală, un medic sau alt
personal specializat.
Preparatul multidoză poate fi utilizat pentru mai mulţi pacienţi intr-o perioada de 1 lună după
reconstituire. Pentru a evita riscul infecţiilor încrucişate, respectaţi întotdeauna regulile de asepsie şi
folosiţi seringi şi ace de unică folosinţă pentru fiecare doză administrată. Vă rugăm să verificaţi ca în
acelaşi interval de timp să fie în uz un singur flacon de NeoRecormon Multidoză (reconstituit).
Nu amestecaţi NeoRecormon cu alte soluţii injectabile sau perfuzabile.
Folosiţi numai materiale plastice pentru injectare.
Instrucţiuni de utilizare:
În primul rând spălaţi-vă pe mâini!
276
Prepararea unei singure injecţii (personal medical)
(1) Înainte de extragerea fiecărei doze, dezinfectaţi sigiliul de cauciuc al dispozitivului cu alcool.
(2) Ataşaţi un ac 26G la o seringă adecvată (max. 1 ml).
(3) Îndepărtaţi învelişul acului şi introduceţi acul prin sigiliul de cauciuc al dipozitivului. Extrageţi
soluţia de NeoRecormon, eliminaţi aerul din seringă în flacon şi ajustaţi cantitatea de soluţie de
NeoRecormon din seringă la doza prescrisă. Apoi deconectaţi seringa (cu ac) de la dispozitiv.
(4) Înlocuiţi acul cu unul nou (acul nou trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni ca acele pe care le folosiţi
în mod obişnuit pentru injectare).
(5) Îndepărtaţi învelişul acului şi eliminaţi cu grijă aerul din ac, ţinând seringa vertical şi apăsând
pistonul în sus.
Pentru injecţiile subcutanate, curăţaţi locul de injectare cu alcool. Formaţi un pliu cutanat prinzând
tegumentul între degetul mare şi arătător. Ţineţi seringa în apropiere de ac şi introduceţi acul în pliul
cutanat cu o mişcare fermă şi rapidă. Injectaţi soluţia de NeoRecormon. Retrageţi repede acul şi
apăsaţi locul injectării cu un tampon steril, uscat.
Doza de NeoRecormon
Doza de NeoRecormon depinde de starea bolii dumneavoastră, de modul de administrare (injecţie
subcutanată sau intravenoasă) şi de greutate. Medicul stabileşte doza potrivită pentru dumneavoastră.
a) Corectarea anemiei:
Doza iniţială pentru injectare subcutanată este de 20 UI pe injecţie şi pentru fiecare kg de greutate
corporală, administrată de trei ori pe săptămână.
După 4 săptămâni, medicul vă va face teste şi dacă răspunsul la tratament nu este suficient, doza
poate fi crescută la 40 UI/kg şi injecţie, de trei ori pe săptămână. Dacă este necesar, medicul poate
continua să vă crească doza la intervale de o lună.
De asemenea, doza săptămânală poate fi divizată în doze zilnice.
Doza iniţială pentru injectare intravenoasă este de 40 UI pe injecţie şi pentru fiecare kg de greutate
corporală, administrată de trei ori pe săptămână.
După 4 săptămâni, medicul vă va face teste şi dacă răspunsul la tratament nu este suficient, doza
poate fi crescută la 80 UI/kg şi injecţie, de trei ori pe săptămână. Dacă este necesar, medicul poate
continua să vă crească doza la intervale de o lună.
Pentru ambele tipuri de injectare, doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI pentru fiecare kg
de greutate corporală, pe săptămână.
Săptămânal sau la fiecare două săptămâni, medicul vă poate modifica doza pentru a stabili doza
individuală de întreţinere.
Copiii încep tratamentul urmând aceleaşi reguli. În studiile clinice, copiii au necesitat doze mai mari
de NeoRecormon (cu cât copilul este mai mic, cu atât doza este mai mare).
277
Tratamentul cu NeoRecormon este, de regulă, de lungă durată. Cu toate acestea, dacă este necesar,
poate fi întrerupt în orice moment.
Medicul dumneavoastră poate iniţia tratamentul cu NeoRecormon dacă valoarea hemoglobinei este de
10 g/dL sau mai mică. După iniţierea tratamentului, medicul dumneavoastră va menţine valoarea
hemoglobinei între 10 şi 12 g/dL.
Doza săptămânală iniţială este de 30000 UI. Aceasta poate fi administrată sub forma unei singure
injecţii pe săptămână sau în doze divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână. Medicul dumneavoastra
vă va recolta în mod regulat, probe de sânge. El sau ea pot creşte sau scădea doza, sau întrerupe
tratamentul în funcţie de rezultatele testelor. Valoarea hemoglobinei nu trebuie să depăşească 12g/dL
Doza stabilită de către medicul dumneavoastră se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4
săptămâni. Când donaţi sânge, NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Ca toate medicamentele, NeoRecormon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
278
• Rar, au apărut alergii sau afecţiuni ale pielii cum sunt erupţii pe piele sau urticarie,
mâncărimi sau reacţii la nivelul locul de injectare.
• Foarte rar au apărut forme severe de reacţii alergice, de obicei imediat după injecţie.
Acestea trebuie tratate imediat. Dacă apar dificultăţi de respiraţie sau respiraţie şuierătoare
neobişnuită; umflarea limbii, a feţei sau a gâtului, sau în jurul locului de injectare; dacă
aveţi senzaţie de leşin sau leşinaţi, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
• Foarte rar, apar simptome asemănătoare gripei, în special la începutul tratamentului.
Acestea includ febră, frisoane, dureri de cap, dureri la nivelul membrelor, dureri osoase şi/sau
stare generală de rău. Aceste reacţii au fost de intensitate mică până la moderată şi au dispărut
după câteva ore sau zile.
• Ocazional, pot să apară creşterea tensiunii arteriale şi dureri de cap. Medicul dumneavoastră
vă poate trata hipertensiunea arterială cu medicamente.
• S-a observat o creştere a apariţiei cheagurilor de sânge.
Reacţii adverse suplimentare la pacienţii care donează sânge înainte de intervenţia chirurgicală
• S-a observat o creştere uşoară a apariţiei cheagurilor de sânge.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
279
• Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor
ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine NeoRecormon
- Substanţa activă este epoetină beta. Un flacon conţine 50000 UI sau 100000 UI (unităţi
internaţionale) epoetină beta.
- Celelalte componente sunt: uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de
sodiu, hidrogenofosfat disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-
Treonină, acid L-Glutamic şi L-Fenilalanină.
- Solventul conţine alcool benzilic si clorură de benzalconiu cu rol de conservanţi în 10 ml (pentru
NeoRecormon Multidoză 50000 UI) sau 5 ml (pentru NeoRecormon Multidoză 100000 UI) apă
pentru preparate injectabile.
NeoRecormon Multidoză este furnizat ca flacon cu liofilizat şi fiolă cu solvent pentru preparate
injectabile. Cutie cu 1 flacon şi o fiolă.
Producǎtorul
Roche Diagnostics GmbH
Sandhofer Street 116
D-68305 Mannheim
Germania
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locaiă ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.
België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg
N.V. Roche S.A. (Voir/siehe Belgique/Belgien)
Tél/Tel: +32 (0) 2 525 82 11
България Magyarország
Рош България ЕООД Roche (Magyarország) Kft.
Тел: +359 2 818 44 44 Tel: +36 - 23 446 800
280
Danmark Nederland
Roche a/s Roche Nederland B.V.
Tlf: +45 - 36 39 99 99 Tel: +31 (0) 348 438050
Deutschland Norge
Hoffmann-La Roche AG Roche Norge AS
Tel: +49 (0) 7624 140 Tlf: +47 - 22 78 90 00
Eesti Österreich
Roche Esti OÜ Roche Austria GmbH
Tel: + 372 - 6 177 380 Tel: +43 (0) 1 27739
Ελλάδα Polska
Roche (Hellas) A.E. Roche Polska Sp.z o.o.
Τηλ: +30 210 61 66 100 Tel: +48 - 22 345 18 88
España Portugal
Roche Farma S.A. Roche Farmacêutica Química, Lda
Tel: +34 - 91 324 81 00 Tel: +351 - 21 425 70 00
France România
Roche Roche România S.R.L.
Tél: +33 (0) 1 46 40 50 00 Tel: +40 21 206 47 01
Ireland Slovenija
Roche Products (Ireland) Ltd. Roche farmacevtska družba d.o.o.
Tel: +353 (0) 1 469 0700 Tel: +386 - 1 360 26 00
Italia Suomi/Finland
Roche S.p.A. Roche Oy
Tel: +39 - 039 2471 Puh/Tel: +358 (0) 10 554 500
Kύπρος Sverige
Γ.Α.Σταμάτης & Σια Λτδ. Roche AB
Τηλ: +357 - 22 76 62 76 Tel: +46 (0) 8 726 1200
Lietuva
UAB “Roche Lietuva”
Tel: +370 5 2546799
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/.
281
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
NeoRecormon 10000 UI
NeoRecormon 20000 UI
NeoRecormon 60000 UI
Liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă în cartuş
Epoetină beta
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie
adversǎnemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului
Cartuşul NeoRecormon este un cartuş bicompartimentat, care conţine liofilizat alb şi solvent. După
dizolvare se administrează în injecţii sub piele (subcutanat).
Medicamentul conţine un hormon denumit epoetină beta, care stimulează producerea de globule roşii
în sânge. Epoetina beta este produsă printr-o tehnologie genetică specializată şi acţionează în exact
acelaşi mod ca şi hormonul natural eritropoietină.
Nu utilizaţi NeoRecormon:
• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la epoetină beta sau la oricare dintre celelalte componente
ale NeoRecormon sau la acidul benzoic, un metabolit al alcoolului benzilic.
• dacă aveţi probleme cu tensiunea arterială, care nu pot fi controlate medicamentos
• dacă donaţi sânge înainte de intervenţia chirurgicală, şi:
282
- aţi suferit un infarct miocardic sau accident vascular cerebral în luna anterioară
tratamentului
- dacă aveţi angină pectorală instabilă - dureri în piept nou apărute sau care se intensifică
- dacă prezentaţi risc de apariţie a cheagurilor de sânge în vene (tromboză venoasă
profundă) - de exemplu, dacă aţi mai avut cheaguri de sânge.
• la nou-nascuţi şi copii cu vârsta sub 3 ani, deoarece NeoRecormon în cartuşe conţine alcool
benzilic cu rol de conservant
Dacă oricare dintre acestea se aplică sau s-ar putea aplica în cazul dumneavoastră, informaţi-vă
imediat medicul.
Dacă sunteţi un pacient cu cancer, trebuie să ştiţi că NeoRecormon poate acţiona ca un factor de
creştere a celulelor sanguine şi în unele circumstanţe poate avea un impact negativ asupra cancerului
dumneavoastră. În funcţie de situaţia dumneavoastră, poate fi de preferat o transfuzie de sânge. Vă
rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră acest aspect.
Dacă aveţi nefroscleroză şi nu aţi fost supus dializei, medicul dumneavoastră decide dacă tratamentul
este potrivit pentru dumneavoastră sau nu, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
Dacă aveţi o afecţiune renală şi sunteţi tratat prin hemodializă, medicul dumneavoastră vă poate
modifica doza de heparină. Modificarea dozei este necesară pentru a evita blocajul în tubulatura
sistemului de dializă.
Dacă aveţi o afecţiune renală,sunteţi tratat prin hemodializă şi există risc de formare a unor
cheaguri de sânge (trombi) în şunt (vas utilizat pentru conectarea la sistemul de dializă). Medicul
dumneavoastră vă poate prescrie acid acetilsalicilic sau poate modifica şuntul.
Dacă donaţi sânge înainte de intervenţia chirurgicală, medicul dumneavoastră trebuie să verifice:
• dacă aveţi capacitatea să donaţi sânge, în special dacă aveţi greutatea sub 50 kg.
• dacă aveţi o cantitate suficientă de celule roşii în sânge (hemoglobina de cel puţin 11 g/dl)
• ca volumul extras o singură dată să nu depăşească aproximativ 12% din volumul de sânge.
283
Nu utilizaţi greşit NeoRecormon
Utilizarea greşită de către persoane sănătoase poate determina creşterea globulelor roşii şi în
consecinţă sângele devine vâscos. Aceasta poate determina complicaţii ale inimii sau vaselor de sânge,
care pot pune viaţa în pericol.
Sarcina şi alăptarea
Nu există suficientă experienţă cu NeoRecormon la femeile gravide sau care alăptează.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Ulterior, injecţiile cu NeoRecormon pot fi administrate de o asistentă medicală, un medic sau alt
personal specializat. Odată ce vi s-a arătat cum se procedează, vă puteţi face injecţia singur.
Instrucţiuni de utilizare
În primul rând spălaţi-vă pe mâini!
5. Eliminaţi aerul din seringă şi ac. Faceţi aceasta prin bătăi uşoare pe jumătatea superioară a
Reco-Pen, ce va duce la ridicarea bulelor de aer. Apoi, ţinând RecoPen vertical, cu acul în sus
apăsaţi uşor pistonul. Apăsaţi în continuare pistonul până ce cantitatea de NeoRecormon din
RecoPen este cea prescrisă.
284
6. Curăţaţi tegumentul la locul de injectare cu alcool. Formaţi un pliu cutanat prinzând
tegumentul între degetul mare şi arătător.
7. Tineţi Reco-Pen în apropiere de ac, introduceţi acul în pliul cutanat cu o mişcare fermă şi
rapidă. Injectaţi soluţia de NeoRecormon. Retrageţi repede acul şi apăsaţi locul injectării cu un
tampon steril, uscat.
Doza de NeoRecormon
Doza de NeoRecormon depinde de starea bolii dumneavoastră, de modul de administrare (injecţie
subcutanată) şi de greutate. Medicul stabileşte doza potrivită pentru dumneavoastră.
a) Corectarea anemiei:
Doza iniţială este de 20 UI pe injecţie şi pentru fiecare kg de greutate corporală, administrată de 3 ori
pe săptămână.
După 4 săptămâni, medicul vă va face teste şi dacă răspunsul la tratament nu este suficient, doza
poate fi crescută la 40 UI/kg şi injecţie, de trei ori pe săptămână. Dacă este necesar, medicul poate
continua să vă crească doza la intervale de o lună.
De asemenea, doza săptămânală poate fi divizată în doze zilnice.
Doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI pentru fiecare kg de greutate corporală, pe săptămână.
Săptămânal sau la fiecare două săptămâni, medicul vă poate modifica doza pentru a stabili doza
individuală de întreţinere.
Copiii încep tratamentul urmând aceleaşi reguli. În studiile clinice, copiii au necesitat doze mai mari
de NeoRecormon (cu cât copilul este mai mic, cu atât doza este mai mare).
Tratamentul cu NeoRecormon este, de regulă, de lungă durată. Cu toate acestea, dacă este necesar,
poate fi întrerupt în orice moment.
Medicul dumneavoastră poate iniţia tratamentul cu NeoRecormon dacă valoarea hemoglobinei este de
10 g/dL sau mai mică. După iniţierea tratamentului, medicul dumneavoastră va menţine valoarea
hemoglobinei între 10 şi 12 g/dL.
Doza săptămânală iniţială este de 30000 UI. Aceasta poate fi administrată sub forma unei singure
injecţii pe săptămână sau în doze divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână. Medicul dumneavoastra
vă va recolta în mod regulat, probe de sânge. El sau ea pot creşte sau scădea doza, sau întrerupe
tratamentul în funcţie de rezultatele testelor. Valoarea hemoglobinei nu trebuie să depăşească 12g/dL
285
Doza de NeoRecormon depinde de afecţiunea dumneavoastră, de valoarea globulelor roşii şi de cât
sânge urmează să donaţi înainte de intervenţia chirurgicală.
Doza stabilită de către medicul dumneavoastră se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4
săptămâni. Când donaţi sânge, NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Ca toate medicamentele, NeoRecormon poate provoca reacţii adverse , cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţii adverse suplimentare la pacienţii care donează sânge înainte de intervenţia chirurgicală
• S-a observat o creştere uşoară a apariţiei cheagurilor de sânge.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine NeoRecormon
- Substanţa activă este epoetina beta. Un cartuş conţine fie 10000 UI, 20000 UI sau 60000 UI
(unităţi internaţionale) epoetină beta.
- Celelalte componente sunt: uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de
sodiu, hidrogenofosfat disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-
Treonină, acid L-Glutamic şi L-Fenilalanină.
- Solventul conţine alcool benzilic şi clorură de benzalconiu cu rol de conservanţi în 1 ml apă
pentru preparate injectabile.
NeoRecormon este furnizat ca liofilizat şi solvent pentru preparate injectabile, în cartuş. Cutie cu 1 sau
3 cartuşe.
287
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul
Producǎtorul
Roche Diagnostics GmbH
Sandhofer Street 116
D-68305 Mannheim
Germania
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.
België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg
N.V. Roche S.A. (Voir/siehe Belgique/Belgien)
Tél/Tel: +32 (0) 2 525 82 11
България Magyarország
Рош България ЕООД Roche (Magyarország) Kft.
Тел: +359 2 818 44 44 Tel: +36 - 23 446 800
Danmark Nederland
Roche a/s Roche Nederland B.V.
Tlf: +45 - 36 39 99 99 Tel: +31 (0) 348 438050
Deutschland Norge
Hoffmann-La Roche AG Roche Norge AS
Tel: +49 (0) 7624 140 Tlf: +47 - 22 78 90 00
Eesti Österreich
Roche Esti OÜ Roche Austria GmbH
Tel: + 372 - 6 177 380 Tel: +43 (0) 1 27739
Ελλάδα Polska
Roche (Hellas) A.E. Roche Polska Sp.z o.o.
Τηλ: +30 210 61 66 100 Tel: +48 - 22 345 18 88
España Portugal
Roche Farma S.A. Roche Farmacêutica Química, Lda
Tel: +34 - 91 324 81 00 Tel: +351 - 21 425 70 00
France România
Roche Roche România S.R.L.
Tél: +33 (0) 1 46 40 50 00 Tel: +40 21 206 47 01
288
Ireland Slovenija
Roche Products (Ireland) Ltd. Roche farmacevtska družba d.o.o.
Tel: +353 (0) 1 469 0700 Tel: +386 - 1 360 26 00
Italia Suomi/Finland
Roche S.p.A. Roche Oy
Tel: +39 - 039 2471 Puh/Tel: +358 (0) 10 554 500
Kύπρος Sverige
Γ.Α.Σταμάτης & Σια Λτδ. Roche AB
Τηλ: +357 - 22 76 62 76 Tel: +46 (0) 8 726 1200
Lietuva
UAB “Roche Lietuva”
Tel: +370 5 2546799
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/.
289
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
NeoRecormon 500 UI
NeoRecormon 1000 UI
NeoRecormon 2000 UI
NeoRecormon 3000 UI
NeoRecormon 4000 UI
NeoRecormon 5000 UI
NeoRecormon 6000 UI
NeoRecormon 10000 UI
NeoRecormon 20000 UI
NeoRecormon 30000 UI
Soluţie injectabilă în seringă pre-umplută
Epoetină beta
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului
NeoRecormon este o soluţie limpede, incoloră, care se administrează în injecţii sub piele (subcutanat)
sau în vene (intravenos). Medicamentul conţine un hormon numit epoetină beta, care stimulează
producerea de globule roşii în sânge. Epoetina beta este produsă prin tehnologie genetică specializată
şi acţionează în exact acelaşi mod ca şi hormonul natural eritropoetină.
290
2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI NEORECORMON
Nu utilizaţi NeoRecormon:
• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la epoetină beta sau la oricare dintre celelalte componente
ale NeoRecormon.
• dacă aveţi probleme cu tensiunea arterială, care nu pot fi controlate medicamentos
• dacă donaţi sânge înainte de intervenţia chirurgicală, şi:
- aţi suferit un infarct miocardic sau accident vascular cerebral în luna anterioară
tratamentului
- dacă aveţi angină pectorală instabilă - dureri în piept nou apărute sau care se intensifică
- dacă prezentaţi risc de apariţie a cheagurilor de sânge în vene (tromboză venoasă
profundă) - de exemplu dacă aţi mai avut cheaguri de sânge.
Dacă oricare dintre acestea se aplică sau s-ar putea aplica în cazul dumneavoastră, informaţi-vă
imediat medicul.
Dacă sunteţi un pacient cu cancer, trebuie să ştiţi că NeoRecormon poate acţiona ca un factor de
creştere a celulelor sanguine şi în unele circumstanţe poate avea un impact negativ asupra cancerului
dumneavoastră. În funcţie de situaţia dumneavoastră, poate fi de preferat o transfuzie de sânge. Vă
rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră acest aspect.
Dacă aveţi nefroscleroză şi nu aţi fost supus dializei, medicul dumneavoastră decide dacă tratamentul
este potrivit pentru dumneavoastră sau nu, deoarece nu poate fi eliminată cu certitudine posibilitatea
accelerării evoluţiei insuficienţei renale.
Dacă aveţi o afecţiune renală şi sunteţi tratat prin hemodializă, medicul dumneavoastră vă poate
modifica doza de heparină. Modificarea dozei este necesară pentru a evita blocajul în tubulatura
sistemului de dializă.
Dacă aveţi o afecţiune renală, sunteţi tratat prin hemodializă şi există risc de formare a unor
cheaguri de sânge (trombi) în şunt (vas utilizat pentru conectarea la sistemul de dializă). Medicul
dumneavoastră vă poate prescrie acid acetilsalicilic sau poate modifica şuntul.
291
Dacă donaţi sânge înainte de intervenţia chirurgicală, medicul dumneavoastră trebuie să verifice:
• dacă aveţi capacitatea să donaţi sânge, în special dacă aveţi greutatea sub 50 kg.
• dacă aveţi o cantitate suficientă de celule roşii în sânge (hemoglobina de cel puţin 11 g/dl)
• ca volumul extras o singură dată să nu depăşească aproximativ 12% din volumul de sânge.
Sarcina şi alăptarea
Nu există suficientă experienţă cu NeoRecormon la femeile gravide sau care alăptează.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Ulterior, injecţiile cu NeoRecormon pot fi administrate de o asistentă medicală, un medic sau alt
personal specializat. Odată ce vi s-a arătat cum se procedează, vă puteţi face injecţia singur.
Instrucţiuni de utilizare
În primul rând spălaţi-vă pe mâini!
2. Scoateţi acul din cutie, ataşaţi-l la seringă şi îndepărtaţi capacul protector al acului.
292
3. Eliminaţi aerul din seringă şi ac. Faceţi aceasta lovind uşor cu degetul jumătatea superioară a
seringii, ceea va duce la ridicarea bulelor de aer. Apoi, ţinând seringa vertical şi cu acul în sus,
apăsaţi uşor pistonul. Apăsaţi în continuare pistonul până ce cantitatea de NeoRecormon din
seringă este cea prescrisă.
Doza de NeoRecormon
Doza de NeoRecormon depinde de starea bolii dumneavoastră, de modul de administrare (subcutanat
sau intravenos) şi de greutate. Medicul stabileşte doza potrivită pentru dumneavoastră.
a) Corectarea anemiei:
Doza iniţială pentru injectare subcutanată este de 20 UI pe injecţie şi pentru fiecare kg de greutate
corporală, administrată de trei ori pe săptămână.
După 4 săptămâni, medicul vă va face teste şi dacă răspunsul la tratament nu este suficient, doza
poate fi crescută la 40 UI/kg şi injecţie, de trei ori pe săptămână. Dacă este necesar, medicul poate
continua să vă crească doza la intervale de o lună.
De asemenea, doza săptămânală poate fi divizată în doze zilnice.
Doza iniţială pentru injectare intravenoasă este de 40 UI pe injecţie şi pentru fiecare kg de greutate
corporală, administrată de trei ori pe săptămână.
După 4 săptămâni, medicul vă va face teste şi dacă răspunsul la tratament nu este suficient, doza
poate fi crescută la 80 UI/kg şi injecţie, de trei ori pe săptămână. Dacă este necesar, medicul poate
continua să vă crească doza la intervale de o lună.
Pentru ambele tipuri de injectare doza maximă nu trebuie să depăşească 720 UI pentru fiecare kg de
greutate corporală, pe săptămână.
293
Doza iniţială este de 250 UI pe injecţie şi pentru fiecare kg de greutate corporală, administrată de 3
ori pe săptămână.
Tratamentul cu NeoRecormon trebuie iniţiat cât mai curând posibil, de preferinţă în ziua a 3-a de
viaţă.
Sugarii prematuri la care s-au efectuat transfuzii sanguine înaintea iniţierii tratamentului cu
NeoRecormon, probabil, nu beneficiază de tratament la fel de mult ca cei netransfuzaţi.
Medicul dumneavoastră poate iniţia tratamentul cu NeoRecormon dacă valoarea hemoglobinei este de
10 g/dL sau mai mică. După iniţierea tratamentului, medicul dumneavoastră va menţine valoarea
hemoglobinei între 10 şi 12 g/dL.
Doza săptămânală iniţială este de 30000 UI. Aceasta poate fi administrată sub forma unei singure
injecţii pe săptămână sau în doze divizate de 3 până la 7 ori pe săptămână. Medicul dumneavoastra
vă va recolta în mod regulat, probe de sânge. El sau ea pot creşte sau scădea doza, sau întrerupe
tratamentul în funcţie de rezultatele testelor. Valoarea hemoglobinei nu trebuie să depăşească 12g/dL
Doza stabilită de către medicul dumneavoastră se administrează de două ori pe săptămână, timp de 4
săptămâni. Când donaţi sânge, NeoRecormon se administrează la sfârşitul donării de sânge.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
294
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, NeoRecormon poate provoca reacţii adverse cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţii adverse suplimentare la pacienţii care donează sânge înainte de intervenţia chirurgicală
• S-a observat o creştere uşoară a apariţiei cheagurilor de sânge.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului
295
5. CUM SE PĂSTREAZĂ NEORECORMON
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine NeoRecormon
- Substanţa activă este epoetină beta. O seringă pre-umplută conţine 500, 1000, 2000, 3000, 4000,
5000, 6000, 10000, 20000 sau 30000 UI (unităţi internaţionale) epoetină beta în 0,3 ml sau
0,6 ml soluţie injectabilă.
- Celelalte componente sunt: uree, clorură de sodiu, polisorbat 20, dihidrogenofosfat de
sodiu, hidrogenofosfat disodic, clorură de calciu, glicină, L-Leucină, L-Izoleucină, L-
Treonină, acid L-Glutamic şi L-Fenilalanină.
NeoRecormon este furnizat ca soluţie injectabilă în 1, 4 sau 6 seringi pre-umplute cu 1, 4 sau 6 ace.
Cutie cu 1, 4 sau 6 seringi pre-umplute.
Producǎtorul
Roche Diagnostics GmbH
Sandhofer Street 116
D-68305 Mannheim
Germania
296
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.
België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg
N.V. Roche S.A. (Voir/siehe Belgique/Belgien)
Tél/Tel: +32 (0) 2 525 82 11
България Magyarország
Рош България ЕООД Roche (Magyarország) Kft.
Тел: +359 2 818 44 44 Tel: +36 - 23 446 800
Danmark Nederland
Roche a/s Roche Nederland B.V.
Tlf: +45 - 36 39 99 99 Tel: +31 (0) 348 438050
Deutschland Norge
Hoffmann-La Roche AG Roche Norge AS
Tel: +49 (0) 7624 140 Tlf: +47 - 22 78 90 00
Eesti Österreich
Roche Esti OÜ Roche Austria GmbH
Tel: + 372 - 6 177 380 Tel: +43 (0) 1 27739
Ελλάδα Polska
Roche (Hellas) A.E. Roche Polska Sp.z o.o.
Τηλ: +30 210 61 66 100 Tel: +48 - 22 345 18 88
España Portugal
Roche Farma S.A. Roche Farmacêutica Química, Lda
Tel: +34 - 91 324 81 00 Tel: +351 - 21 425 70 00
France România
Roche Roche România S.R.L.
Tél: +33 (0) 1 46 40 50 00 Tel: +40 21 206 47 01
Ireland Slovenija
Roche Products (Ireland) Ltd. Roche farmacevtska družba d.o.o.
Tel: +353 (0) 1 469 0700 Tel: +386 - 1 360 26 00
Italia Suomi/Finland
Roche S.p.A. Roche Oy
Tel: +39 - 039 2471 Puh/Tel: +358 (0) 10 554 500
Kύπρος Sverige
Γ.Α.Σταμάτης & Σια Λτδ. Roche AB
Τηλ: +357 - 22 76 62 76 Tel: +46 (0) 8 726 1200
297
Latvija United Kingdom
Roche Latvija SIA Roche Products Ltd.
Tel: +371 - 7 039831 Tel: +44 (0) 1707 366000
Lietuva
UAB “Roche Lietuva”
Tel: +370 5 2546799
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/.
298