Demostene (384 – 322 i.e.n.

)
noiembrie 1, 2005 – 3:45 pm

Demostene (384-322 i.e.n.) a fost cel mai mare orator al Greciei antice si unul din cei mai de
seama oratori ai tuturor timpurilor. Date biografice

Demostene (384-322 i.e.n.) a trait in aceeasi perioada cu Aristotel si a fost cel mai mare orator
al Greciei antice. Dar, spre deosebire de Aristotel, care s-a aflat in preajma lui Filip al II-lea,
regele Macedoniei si a fiului sau Alexandru cel Mare, (caruia i-a fost profesor), Demostene s-
a ridicat cu deosebita energie impotriva macedonenilor agresori, mobilizand poporul atenian
contra lor.

Demostene s-a nascut in demosul Paiana din Atica, fiind fiul unui bogat armurier. Tatal sau
moare cand el are 7 ani si ramane in grija unor tutori care ii vor fura averea.

Studiaza la Academia lui Platon si ia lectii de la Euclid din Megara. Pentru a-i da in judecata
pe tutori sa-si recupereze bunurile, se pregateste trei ani cu oratorul Isaios, reputat pentru
cunoasterea dreptului si pentru succesele pledoariilor pe care le-a rostit.

Cariera politica a lui Demostene a fost stralucita, intr-o epoca nesigura in care grecii se
straduiau sa faca fata amenintarilor tot mai periculoase ale macedonenilor. In prima perioada
a activitatii sale politice (351 – 340), in calitate de sef al opozitiei, Demostene combate
partidul aflat la putere si incearca sa-i mobilizeze pe greci impotriva lui Filip. Din aceasta
perioada dateaza marile discursuri politice, Filipicele (Philippikos) si Olintienele
(Olynthiakoi). In cea de-a doua perioada (340 – 338), ca sef al partidului aflat la putere,
pregateste lupta impotriva lui Filip. Timp de 14 ani Filip l-a avut permanent adversar pe
Demostene. Proiectele lui abia infiripate, erau denuntate grecilor de la tribuna politica de
marele patriot atenian. Dar, in perioada urmatoare, in lupta de la Cheroneea (338 i.e.n.) alianta
tebano-ateniana este infranta de macedonieni. Revine la Atena, fiind chemat printr-un decret
al poporului. Reintoaarcerea lui este un adevarat triumf (323 i.e.n.)). Insa in anul urmator (322
i.e.n.), armata ateniana a fost din nou zdrobita la Crannon, de succesorul lui Alexandru cel
Mare, Antipatros, si intreaga Atica a cazut in mainile macedonenilor. Demostene, urmarit de
invingatori, s-a refugiat in insulele Calauria, adapostindu-se in templul lui Poseidon, unde se
sinucide (avea 62 de ani). A disparut astfel un mare orator care a iubit cu forta Atena si
libertatea.

Demostene – orator

Demostene reprezinta un exemplu graitor al adevarului ca oratoria se dobandeste prin munca;

ea nu este numai un har. La inceput, Demostene nu a avut succes: de la tribuna politica a fost
respins cu huiduieli de mai multe ori.

Desi natura nu-l dotase cu toate calitatile unui mare orator (avea un defect la pronuntare,
vorbea incet, isi misca mereu un mar), prin straduinta si o vointa iesita din comun, a reusit sa-
si infranga aceste scaderi.

Plutarh, marele istoric, povesteste ca pentru a-si corija defectele de vorbire lua pietricele in
gura; pentu a elimina ticul nervos de miscare a umarului, isi agata o sabie care il intepa la
orice atingere; impotriva vorbirii prea incete si pentru a se obisnui cu zgomotul multimii,
declama discursurile in fata marii; se inchidea intr-o pestera ca sa studieze cu tencitate. La 25
de ani si-a incercat din nou puterile si a avut succes. De aici incolo avea sa triumfe
intotdeauna in fata altor vorbitori si va deveni unul din cei mai de seama oratori ai lumii.

Discursurile lui nu erau un joc de figuri de stil, o broderie de argumente si contraargumente,

dar cuvintele lui aveau forta, vehementa, aveau un ritm secret, erau impetuoase, pline de foc,
demne. In caracteriza o mare energie in exprimare care reusea sa incalzeasca inimile si sa
mobilizeze la actiune.

Isi pregatea auditoriul cu o fraza sau doua si apoi ataca din plin subiectul care il preocupa. I se
putea reprosa lipsa de dulceata, dar nu i se putea nega forta superioara a elocventei sale,
barbateasca, irezistibila, capabila sa trezeasca cele mai vii emotii.

Celebrul scriitor si prelat francez, precursor al iluminismului, autor al “Aventurilor lui

Telemac” si al “Dialogurilor asupra elocventei”, Fenelon scria: “Demostene pare a se depasi
pe sine insusi, nu vede decat patria. Nu cauta frumosul, dar o face fara macar sa gandeasca. El
este deasupra admiratiei… El tuna si fulgera; este un torent care ia cu el totul… Te gandesti la
sensul celor spuse de el, nu la cuvinte. Aproape il pierzi din vedere. Nu se ocupa decat de
Filip, care supune totul. Sunt cucerit de acesti doi oratori (Demostene si Cicero). Dar trebuie
sa marturisesc: sunt mai putin impresionat de arta infinita si de magnifica elocventa a lui
Cicero decat de mareata simplitate a lui Demostene”.

De la Demostene ni s-au pastrat 61 de discursuri, atat politice cat si juridice.

Cele mai importante discursuri politice sunt cele trei “Filipice” (denumirea vine de la Filip al
II-lea, regele Macedoniei), tot atatea “Olintiene” (denumirea vine de la cetatea greceasca
Olint), precum si cel asupra situatiei din Chesones (cetate greceasca). Prin aceste discursuri,
Demostene dorea sa trezeasca unui popor vestit pentru cultura si umanismul lui, curajul de a
se opune dusmanului. Marele orator si om politic incerca sa constietizeze pe atenieni; el le
reprosa ca erau prea toleranti cu dusmanul (macedonenii) si ca prin o asemenea atitudine isi
tradeaza patria. Discursurile mentionate au fost rostite in perioada 351 – 341 i.e.n..

Cele mai importante discursuri juridice sunt “Impotriva legii Leptines”, “Impotriva lui
Midias”, “Asupra ambasadei necredincioase” si “Pentru coroana” (Peri Stephanon), acesta din
urma rostit in anul 330 i.e.n.

Vom reda in continuare doua dintre discursurile lui Demostene: Filipica a treia, unul dintre
cele mai frumoase discursuri politice si Pentru coroana, unul dintre cele mai frumoase
discursuri juridice, dar care graviteaza tot in jurul pericolului macedonean.