Capitolul IX SISTEMUL IMUN $I INTERACTIUNILE CELULARE IN RE- ACTHLE IMUNE. CARACTERISTICA GENERALA. DEFINITIA NOTIUNILOR Imunitatea reprezinta protectia organismu- lui de tot ce este genetic heterogen— microbi, virusi, de celule straine sau de celule proprii, modificate genetic Sistemul imun intruneste organele si {esuturile, unde are loc for- marea si interactiunea celulelor — imunocitelor, care indeplinese func- tia de recunoastere a substantelor genetic heterogene (antigeni) si realizeaza reactia specifica. Sistemul imun asigura mentinerea integritafii genetice si constanta mediului_ intern al organismului, indeplinind functia de recunoastere apropriu si ,strain". In organismul omului adult ef este reprezentat Ge: maduoa Fosie a oasetor — sursa de celule-stem pentru imunocite ; organele centrale ale limfocitopoieze! (timusul) ; organele periferice ale Linfocitopoieze! (splina, ganglion limfatil, aglomer ri de jesut limfoid in organe} ; fimfocitele din singe si limfa si de populatia lim- focitelor gi plasmocitelor, care patrund in toate tesuturile conjunctive si epiteliale. Toate organele sistemului imun-functioneaza ca un sistem integral datorita mecanismului de reglare neurohuinoral si proceselor lente de migrare si recirculare, care au loc in sistemul sanguin si limfatic, Celulele principale, care realizeaza controlul si protectia imu- fn organism, sint limpocitele, celulele plasmatire si marrofage- Limfocitele, deplasindu-se permanent, realizeaz ,controlul imun™ Ele au capacitatea de a ,recunoaste" macromoleculele straine ale bac- teriilor si ale celulelor din diferite fesuturi ale organismelor pluricelula- re si de a realiza reactia de protectie specifica, Pentru a infelege rolul acestor celule in reactitle imunologice este necesar a se da definitia unor nofiuni ale imunitatii Antigenti reprezinta substante organice compuse care, patrunzind in organismul omului gi al animalului, au capacitatea de a provoca ras- puns imun specific. Proprietatile anfigenilor le au bacterile, viru parazitii, celulele si tesuturile heterogene, celulele proprii ale corpul modificate mutant (de exemplu cancerigene), produsele activitatil Vitale ale celulelor heterogene — proteinele, poliz aharidele, polipeptide- le gi compusii macropolimeri artificial. “Anticorpi reprezinta proteine compuse, care se afla in fractia imu noglobulina din plasma singelui la om si la animalele homeoterme ; sint sintetizate de celulele plasmatice sub influenja diferitilor antige Anticorpii au capacitatea de a se uni specific cu antigenii corespunza: tori, Astiel de reactie se observa, de exemplu, la patrunderea in orga- nism a majoritatii antigenilor bacteriali, Izolarea anticorpilor in frac- {ia globulin a proteinelor din singe a determinat denumirea lor de imunoglobuline (Ig). Au fost studiate citeva clase de imunoglobuline (IgG, IgM, IgA, IgE, 1gD}. Imunoglobulina G (IgG) este principala airin plasma singelui uman. Anticorpii IgG sint foarte eficienti la ney: tralizarea toxinelor bacteriale gi protectia’ organismului de virusi, insa sint slab eficienti 1a activarea complementului (sistemele de proteine ale plasmei, necesare pentru liza corpilor heterogenij. Anticorpii IgG se produc la réspunsul imun primar mai tirziu decit alte imuno globuline. Imunoglobulina M (IgM) nu este atit de specifica 1a determi- nantii antigeni ca IgG, insa este foarte eficienta la neutraliz: genilor toxici. IgM este eficienté 1a activarea complementului, 1a cclulclor hetcrogene, este mai activa la aglutinarea antigenului_ si la opsonizare (facilitatea inglobarii si digestiei bacteriilor de catre fa- fecite), Imunoglobulina A (IgA) se afld in diferite secrelt (secre facrimard, salivara), in mucina cailor respiratorii, in lumenul intestinu- lui, IgA se caracterizeaza printr-o cantitate abundenta de glucide si este rezistenta la ac{iunea fermentilor proteolitici. Ea asigura protectia sup- rafelelor epiteliale ale tunicilor mucoase. /munoglobulina E (IgE) pro- voacé eliminarea histaminei de catre labrocite si este responsabila de unele reactii alergice. Functia imunoglobulinei D (IgD) e studiata insuficient si este inclusa in grupul embrionar de globulina. Ea se gases- te pe supratata limfocitelor la nou-nascuti: 1a adulti [gD s-a observat cuplata cu IgM pe suprafata a 20% din toate limfocitele Complementul reprezinta un grip de proteine, pe care le contine se- rul proaspat al singelui uman si animal gi se activeaza atunci cind anti- corpul se uneste cu: antigenul. Acest proces provoaca liza anumitor ti puri decelule (liza conditional’ de complement) sau formarea substan {elor biologie active din proteinele complementului, care, fixindu-se de bacterii, usureazd fagocitarea lor de catre neutrofile. Aceste substante poarta denumirea de opsonine. In organism, conform teoriei clonale-selective a imunitatii, exista numeroase grupe (cloni) de limfocite, care sint_programate genetic de a reactiona la unul sau [a mai mulfi antigeni. De aceea fiecare anti- gen concret exercita 0 actiune selectiva de stimulare numai a acelor limfocite, care au afinitate 1a determmantit lut superfictal La prima intilnire cu antigenul (rdspunsul primar) limfocitele se stimuleazé sise transforma informele blaste, care au capacitatea de proliferare si diferentiere in imunocite. Tn urma prolife. rari se mareste numarul limfocitelor din clonul corespunzitor, care -recunosc* antigenul. Datorita diferentierii apar dowd tipuri de’ celu- ie—celulele efectoare si celule cu memorie Celu- lele efectoare particips nemijlocit la lichidarea sau inactivarea mate- rialului heterogen. La celulele efectoare se reiera limfocitele activate ‘elulele plasmatice. Celulele cu memorie reprezint limfocitele, care Tevin in stare inactiva, ins poarta informatia (memoria) la intilnirea eu antigenul coneret. La repetarca administrarii acestui antigen ele asigura rapid réspunsul imun cu o intensitate accentuata (raspunsul secu), datortaprolferdrit intense « limfoeteor 3 formal imunoe- telor. ‘In dependenta de mecanismul distrugerii at imunitatea celulara gi imunitatea humoral igenului se deosebeste aisLaimunitatea celular celulele efectoare sint reprezen tate de limfocitele T citotoxice, sau limfocitele killeri (ucigase), care participa nemijlocit la distrugerea celulelor heterogene ale altor organe sau a celulelor patologice proprii (de exemplu cancerigene} i elimina substante litice. O asemenea reactie sta la baza eliminarii {esuturilor heterogene in cazurile de transplantare sau la actiuned asupra pielii a substantelor chimice (sensibilizante), care provoaca hipersensibili tatea intirziata. La imunitatea humorala celulele efectoare sint repre- zentate de celulele plasmatice, care sintetizeaza i elimina in singe anti- CARACTERISTICA CELULELOR IMUNOCOMPETENTE Limfocitele. Se deosebese doua varietifi principale de limfocite : limfocitele B gi limfoeitele T. Celulele-stem si celutele-precursoare ale limfocitelor B se formeaz’ in maduva osoasa. La mamifere si la om tot aici are loc diferentierea limfocitelor B care se caracterizeaza prin aparitia la celule a receptori lor de imunoglobuline. Utterior celulele B diferenfiate migreaza in orga- nele limfoide periferice : splind, ganglionii limfatici, nodulii limfoizi tractului digestiv. In aceste organe sub actiunea antigenilor are loc proliferarea si specializarea de mai departe a limfocitelor B cu formarea celulelor efectoare — plasmocitelor si celulelor B cu memorie. Limfocitele T se dezvolta tot din celulele-stem, de provenien{a hema- togend. Ultimele se transport cu torentul sanguin in timus, se transforma in blaste, care se Inmulfese gi se diferentiaza in doua direc- tii. Unele blaste formeaz populatia de limfocite, care posed receptori speciali de a percepe antigenii heterogeni. Diferentierea acestor celule are loc sub influenta inductorului de diferentiere, care este produs si eliminat de elementele epitetiale ale timusului. Formate in rezultatul acesta, limfocitele T populeaz zone T speciale (timodepen- dente) in organele limfoide periferice. In aceste organe sub influenta antigenilor ele se pot transforma in blaste T, ultimele prolifereaza si se diferentiaza in celule efectoare, care participa la imunitatea de trans- plantare (T — ucigase-killeri) si la imunitatea humorala (Iimfocite T ajut&toare-helper si limfocite T supresoare), iin celule T cu memorie O alta parte de blaste T descendente se diferentiaza la formarea celule lor, care poarta receptori pentru antigenii organismului propriu, Aceste celle se distrug. Astfel e necesar a se deosebi proliferarea, diferentie: rea si specializarea antigenindependenta si an. tigendependenta a limfocitelor B si T (des. 90) Proliferarea si diferentierea antigenindependentii Aceste procese sint genetic programate la formarea celulelor capa- bile de a da un raspuns imun de tip specific ta intilnirea cu antigenul coneret, datoritd aparitiei pe plasmalema limfocitelor @ ,receptorilor™ 219