Chimioterapice sintetice

Din enunţurile de mai jos alegeţi.le pe cele corecte, folosind cheia următoare:

1. CM. Determinaţi sulfamidele cu acţiune sistemică de scurtă durată: B E

A. sulfacetamida D. sulfametoxazol
B. sulfaetidol E. sulfatiazol
C. sulfalen
2. CM. Determinaţi sulfamidele cu acţiune sistemică combinate: C E
A. sulfacetamida D. sulfametoxazol
B. sulfaton E. co-trimazina
C. co-tromoxazol
3. Determinaţi sulfamidele cu acţiune intestinală: DCE
A. sulfaguanina C. ftalilsulfatiazol
B. sulfaetidol D. ftalilsulfadiazina
E. sulfatiazol
4. CM. Care este mecanismul de acţiune a co-trimoxazolului: AC
A. inhibă dihidropteroatsintetaza cu împiedicarea sintezei acidului folic
B. dereglează permeabilitatea membranei citoplasmatice
C. inhibă dihidrofolat reductaza cu dereglarea sintezei acidului tetrahidrofolic
D. inhibă sinteza acizilor micolici
E. inhibă ADN-giraza
5. CM. Care protozoare sunt influenţate de suulfamide: AC
A. plasmodiul malariei D. Trichomonadele
B. balantidiul E. Leişmaniile
C. toxoplasmele
6. CM. Care virusuri sunt influenţate de sulfamide: BCE
A. gripei D. hepatitic
B. ornitozei E. psitacozei
C. trachomei
7. CM. Care sunt indicaţiile sulfamidelor cu acţiune intestinală: BD
A. infecţii biliare D. colite
B. enterite E. infecţii respiratorii
C. infecţii urinare
8. CM. Care sunt indicaţiile azo-compuşilor: AC
A. colita ulceroasă nespecifică D. Conjunctivite
B. infecţii biliare E. infecţii urinare
C. boala Chron

9. CM. Care reacţii alergice provocate de sulfamide prezintă un pericol mai mare:
BCE
A. erupţiile cutanate D. Pruritul
B. edemul angioneurotic E. sindromul Lyela
C. sindromul Stevens-Johnson
10. CM. Care pot fi cauzele hiperbilirubinemiei sau icterului nuclear: BD
A. formarea excesivă de acizi biliari
B. deplasarea de pe proteinele plasmatice
C. creşterea permeabilităţii barierei hematoencefalice
D. competiţie în procesul de conjugare
E. reducerea eliminării bilirubinei
11. CM. Care reacţii adverse sunt relativ frecvent întâlnite la utilizarea sulfamidelor:
ABD
A. alergice B. hematologice
 C. digestive E. neurologice
D. renale
12. CM. Care derglări hematologice se pot întâlni la utilizarea sulfamidelor: BCE
A. anemia feriprivă D. leucocitoza
B. anemia hemolitică E. anemia aplastică
C. trombocitopenia
13. CM. Care reacţii adverse ale sulfamidelor se dezvoltă rar, dar au un caracter grav:
AB
A. sindromul Lyela D. anorexia
B. edemul Quinke E. dereglările spermatogenezei
C. urticaria
14. CM. Care pot fi/sunt metodele de profilaxie a cristaluriei provocate de sulfamide:
BD
A. sucuri de fructe D. hidrocarbonat de sodiu
B. volume de lichide mari E. acid ascorbic
C. volume mici de lichide
15. CM. Care parametri farmacocinetici sunt caracteristici pentru sulfamidele cu
acţiune sistemică: ACD
A. absorbţie rapidă şi bună în intestinul subţire
B. biodisponibilitate de 20-40%
C. distribuţie largă în organism
D. metabolizarea prin glucuronoconjugare şi acetilare
E. metabolizare prin oxidare şi hidroliză
16. CM. Ce este caracteristic pentru absorbţia sulfamidelor sistemice: BCE
A. absorbţie proporţională cu gradul C. biodisponibilitatea 70-90%
de hidrosolubilitate D. biodisponibilitatea 20-40%
B. absorbţie proporţională cu gradul E. se pot supune acetilării la nivelul
de lipofilitate intestinului subţire
17. CM. Care sunt căile de metabolizare a sulfamidelor sistemice: AC
A. acetilare D. oxidare
B. reducere E. metilare
C. glucuronoconjugare
18. CM. Prin ce efecte hidrocarbonatul de sodiu preîntâmpină cristaluria provocată de
sulfamide: BC
A. micşorarea solubilităţii D. micșorarea ionizării
B. creşterea ionizării E. creşterea solubilităţii
C. alcalinizarea urinei

19. CM. Determinaţi derivatul nitrofuranului cu acţiune intestinală: CD

A. nitrofurantoina D. nifuroxazida
B. furazolidona E. nifuratel
C. furazidina
20. CM. Determinaţi derivatul nitrofuranului cu acţiune topică: BD
A. nitrofurantoina D. furazidina
B. nitrofural E. nifuratel
C. nifuroxazida
21. CM. Determinaţi derivatul nitrofuranului cu acţiune resorbtivă: AE
A. nitrofurantoina D. nifuroxazida
B. nitrofural E. nifuratel
C. furazidina
22. CM. Efectul bactericid al nitrofuranilor este determinat de următoarele mecanisme:
AC
 A. Formează substanţe toxice ce afectează peretelui celular
B. inhibă sinteza acizilor nucleici
C. inhibă procesele biochimice cu dereglarea permeabilităţii membranei citoplasmatice
D. manifestă antagonism cu acidul paraaminobenzoic
E. inhibă sinteza acizilor micolici
23. CM. Efectul bacteriostatic al nitrofuranilor este determinat de următorul mecanism:
BD
A. dereglarea sintezei peretelui celular
B. inhibă sinteza proteinelor
C. inhibă sinteza ergosterolilor din membrana citoplasmatică
D. formează complexe cu acizii nucleici şi inhibă sinteza lor
E. inhibă sinteza acizilor micolici
24. CM. Care derivaţi ai nitrofuranului se indică preponderent în infecţiile urinare:
bcde
A. nifuroxazida D. furazolidona
B. nifuratel E. furazidina
C. nitrofurantoina
25. CM. Determinaţi derivaţii chinolonelor nefluorate: BD
A. ciprofloxacina D. acidul pipemidic
B. acidul nalidixic E. lomefloxacina
C. gatifloxacina
26. CM. Determinaţi derivaţii chinolonelor monofluorate a II-a generaţie: BCE
A. ciprofloxacina D. pefloxacina
B. moxifloxacina E. levofloxacina
C. gatifloxacina
27. CM. Care este spectrul de acţiune al chinolonelor nefluorate:BD
A. chlamidii D. bacilii gram-negativi
B. cocii gram-negativi E. cocii gram-pozitivi
C. micobacterii
28. CM. Care este mecanismul de acţiune al fluorchinolonelor: BD
A. dereglează permeabilitatea membranei citoplasmatice
B. blochează ADN-topoizomerazele II şi IV
C. inhibă sinteza acidului dihidrofolic
D. inhibă sinteza ARN şi proteinelor
E. inhibă sinteza acidului tetrahidrofolic
29. CM. Indicaţiile fluorchinolonelor sunt: ABDE
A. Infecţii atipice (micoplasme, C. Infecţii micotice
chlamidii etc.) D. Infecţii provocate de protozoare
B. Infecţii urinare E. Infecţii gastrointestinale
30. CM. Acidul nalidixic nu se asociază cu: BCDE
A. penicilinele D. aminoglicozidele
B. cloramfenicolul E. polimexinele
C. nitrofurantoina
31. CM. Fluorchinolonele sunt contraindicate în/la: ABE
A. deficit de glucozo-6- C. colita pseudomembranoasă
fosfatdehidrogenază D. afecţiuni digestive
B. copii până la pubertate E. epilepsie
32. CM. Preparatele combinate ale derivaţilor nitroimidazolului sunt: BCE
A. co-trimoxazol D. micozolon
B. clion-D E. helicocina
C. ginalgin
33. CM. Spectrul de acţiune al derivaţilor nitroimidazolului include: AC
 A. bacterii anaerobe D. bacterii aerobe
B. fungi E. micobacterii
C. protozoare
34. CM. Derivaţii nitroimidazolului acţionează asupra următoarelor protozoare: ABE
A. A.Gardenerella vaginalis D. Plasmodium malariae
B. Entamoeba hystolitica E. Balantidium coli
C. Toxoplasma gondii
35. CM. Derivaţii nitroimidazolului acţionează asupra următoarelor bacterii anaerobe
gram-negative: ABE
A. Fusobacterium D. Peptococcus
B. Helicobacter pylori E. Bacteroides fragiles
C. Clostridium dificile
36. CM. Derivaţii nitroimidazolului acţionează asupra microbilor prin următoarele
mecanisme: BD
A. dereglează sinteza ergosterolului şi permeabilitatea membranei citoplasmatice
B. formează NO şi lezează ADN şi alte macromolecule intracelulare
C. inhibă ADN-giraza
D. reduce formarea ionilor de hidrogen cu blocarea proceselor metabolice
E. inhibă sinteza acidului folic
37. CM. Derivaţii nitroimidazolului se utilizează în următoarele patologii ale tubului
digestiv: BCE
A. trichomonază D. gardenereloză
B. colita pseudomembranoasă E. lamblioză
C. infecţii anaerobe
38. CM. Derivaţii nitroimidazolului se utilizează în următoarele infecţii protozoice:
ACD
A. trichomonază D. gardenereloză
B. malarie E. toxoplasmoză
C. lamblioză
39. CM. Derivaţii nitroimidazolului se utilizează în: CD
A. infecţii mixte aerobe şi anaerobe D. infecţii anaerobe
B. infecţii aerobe E. infecţii micotice
C. infecţii protozoice
40. CM. Derivaţii nitroimidazolului se caracterizează prin următorii parametri
farmacocinetici: ABE
A. absorbţie bună şi biodisponibilitate înaltă
B. cuplare slabă cu proteinele
C. cuplare intensă cu proteinele
D. volum mic de distribuţie
E. volum mare de distribuţie

41. CM. Metronidazolul se metabolizează prin următoarele căi: BD

A. hidroliză D. oxidare
B. conjugare cu acid glucuronic E. conjugare cu acid sulfuric
C. metilare
42. CM. Derivaţii nitroimidazolului sunt contraindicaţi în: ACD
A. afecţiuni cerebrale organice D. afecţiuni hepatice grave
B. afecţiuni renale E. afecţiuni cardiovasculare
C. asocierea cu disulfiram
43. CM. Cele mai frecvente reacţii ale metronidazolului sunt: ABCE
A. neuropatii sensoriale C. cefalee
B. gust metalic D. encefalopatie
 E. anorexie
44. CM. Manifestările reacţiei de tip antabus la utilizarea metronidazolului cu alcoolul
sunt: ACDE
A. cefalee D. dureri abdominale
B. encefalopatie E. parestezii
C. bufeuri
45. CM: Care sunt derivaţii chinoxalinei: BD
A. metronidazol D. chinoxidina
B. dioxidina E. nitroxolina
C. clorchinaldol
46. Care sunt agenţii patogeni influenţaţi de derivaţii chinoxalinei/Spectrul de acțiune al
derivaților chinoxalinici: ABDE
A. stafilococi D. bacteroizi
B. streptococi E. colibacili
C. protozoare
47. CM. Care sunt reacţiile adverse ale derivaţilor chinoxalinei: BCE
A. ototoxicitate D. hepatotoxicitate
B. fibrilaţii musculare E. frisoane
C. dereglări dispeptice
48. CM. Care sunt indicaţiile derivaţilor chinoxalinei: ACD
A. A.empiem pulmonar D. procese purulente abdominale
B. meningite E. dizenterie bacteriană
C. pielicistite
49. CM. Care sunt derivaţii 8-oxichinolinei cu acţiune intestinală: AC
A. cliochinol D. chinoxidina
B. dioxidina E. nitroxolina
C. clorchinaldol
50. CM. Care sunt derivaţii 8-oxichinolinei cu acţiune topică: AC
A. cliochinol D. chinoxidina
B. dioxidina E. nitroxolina
C. clorchinaldol
51. CM. Care sunt componentele efectului antibacterian al derivaţilor 8-oxichinolinei:
BCD
A. dereglează sinteza peretelui C. se complexează cu ionii
celular metalelor
B. dereglează sinteza ADN D. inhibă sinteza proteinelor
bacterian E. se cuplează cu ergosterolul

52. CM. Care sunt indicaţiile nitroxolinei: BD

A. infecţii intestinale acute şi cronice
B. infecţii urinare acute şi cronice
C. profilaxia infecţiilorintestinale după intervenţii chirurgicale, proceduri diagnostice
D. profilaxia infecţiilor urinare după intervenţii chirurgicale, proceduri diagnostice
E. profilaxia infecţiilor biliare după intervenţii chirurgicale, proceduri diagnostice
53. CM. Care sunt contraindicaţiile nitroxolinei: ABCD
A. polinevrite D. deficit de glucozo-6-
B. afecţiuni neurologice fosfatdehidrogenază
C. afecţiuni hepatice grave E. afecţiuni cardiace
54. CM. Care sunt reacţiile adverse ale nitroxolinei: BCE
A. ototoxicitate D. colită pseudomembranoasă
B. afecctarea nervului oculomotor E. micşorarea apetitului
C. colorarea urinei în oranj-galben
55.A.
CM.eperesolid
Care sunt derivaţii oxazolidindionelor: AC D. clorchinaldol
B. cliochinol E. clorhexidina
C. linesolid
56. CM. Care sunt componentele mecanismului de acţiune al derivaţilor
oxazolidindionelor: BD
A. dereglează activitatea enzimelor microorganismelor
B. dereglează sinteza proteinelor la procesul de translare
C. se complexează cu ionii metalelor
D. se fixează cu subunităţile 30S şi 50S ale ribozomilor
E. se cuplează cu ergosterolul
57. CM. Care sunt indicaţiile oxazolidindionelor: BCE
A. Infecţiile nozocomiale cu bacilul piocianic
B. Infecţiile nozocomiale cu streptococi
C. Infecţiile nozocomiale cu stafilococi
D. Infecţiile nozocomiale cu colibacili
E. Infecţiile nozocomiale cu enterococi
58. CM. Care sunt contraindicaţiile oxazolidindionelor: AC
A. afecţiuni hemopoietice D. afecţiuni renale
B. afecţiuni neurologice E. afecţiuni intestinale
C. graviditatea şi lactaţia
59. CM. Care sunt reacţiile adverse ale oxazolidindionelor: ABE
A. candidoza bucală D. insuficienţă hepatică
B. trombocitopenie E. dereglări dispeptice
C. ototoxicitate
60. CM. Care sunt parametrii farmacocinetici ai oxazolidindionelor: BCE
A. biodisponibilitate mică
B. biodisponibilitate mare
C. distribuţie largă în ţesuturi
D. cuplare intensă cu proteine
E. cuplare slabă cu proteinele