Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUZA”
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
POLITICI SI MANAGEMENT IN EDUCATIE
INTERCULTURALITATE
IN STUDIEREA LIMBILOR STRAINE
Concept si problematica
Problematica interculturalitatii a fost cercetata inca de prin anii 1970-1980 ( SUA,
Canada, Australia, Regatul Unit- ’70; Franta-’75 ; Finlanda-’90 ).In perioada vizata
obiectul discutiilor era orientat spre valorificarea pedagogiei interculturale si formarea
caddrelor didactice, insa fundamentarea stiintifica a pedagogiei interculturale s-a realizat
abia in anii 1990.
Educatia este , in principal, o activitate de transmitere si difuzare a culturii. Gratie
acesteia, cultura este transmisa de la o generatie la alta, imbogatindu-se si dezvoltandu-se
continuu.
Intalnirea si dialogul culturilor, in pofida distantelor care le separa in timp si spatiu,
sunt inevitabile si , in multe cazuri, problematice si complexe. Se pot constata numeroase
efecte disfunctionale precum esecul in adaptarea mutuala, ambiguitati identitare sau de
comportament, refuzul si perceptia slaba a alteritatii.
Cand un individ se situeaza intre doua culturi , exista riscul aparitiei unui
dezechilibru transcultural, din cauza ca apare o tensiune intre valorile specifice celor
doua sisteme culturale. In acest tranzit cultural , individul risca sa se “rataceasca”,
deoarece valorile “ vechi” nu sunt inca validate si confirmate in cultura noua.
Persoana care patrunde intr-un orizont cultural nou se va vedea confruntata cu un alt
sistem de perceptie a realului, cu un ansamblu de viziuni specifice asupra timpului si
spatiului, cu un mod diferit de relationare cu altul . In situatia creata , trebuie sa se
exploateze simbolurile commune, elementele culturale asemanatoare care fac” trecerea”
dintr-o lume in alta.
Prin termenul interculturalitate se intelege o relatie intre culturi fara precedent in
istoria civilizatiilor.Nevoia de a se identifica simbolurilor unui sistem sociocultural mai
larg sta la la baza experientelor culturale. Acestea din urma sunt spontan favorizate de
performanta noilor tehnologii, de declansarea globalizarii, de intensificarea mijloacelor
1
de comunicare.
Primele manifestari ale contactului intercultural constau in interpretari, in
interferente, interactiuni, dar care se suprapun interogatiilor asupra propriei culturi,
reactiilor pozitive si negative.
In prezent, in contextul plurietnic, multilingvistic, culturile nu mai pot fi intelese ca
apartenenta, este necesara disparitia punctului de vedere traditional ; individul nu mai
este produsul “ apartenentei “ sale ci , pe rand, autor, actor. De aici rezulta o relatie , o
interactiune intre indivizi.Esential nu este sa descrii culturile ci sa analizezi ceea ce se
petrece intre indivizii sau grupurile care apartin unor culturi diferite.
Culturile sunt incomensurabile dar nu sunt “ necomunicabile” intre ele. Dupa
Baddhaline, interculturalitatea se gaseste la jumatatea drumului dintre absolutizarea unei
culturi si comunicabilitatea absoluta dintre ele.
In contextul international si intercultural, studierea limbilor straine a devenit o
aptitudine esentiala, o conditie indispensabila descoperirii unor culturi si mentalitati
diferite, un atu care permite facilitatea comunicarii.
Limbajul este suportul cel mai evident al ansamblului de semnificatii ale fiecarei
culturi. Nu exista nici o cultura care sa nu adopte acest mod de comunicare. Comunicarea
intre indivizi, intre grupuri, colectivitati presupune ,de asemenea, dimensiunile verbala si
nonverbala, explicita si implicita, vizibila si invizibila. Limba este o expresie a acestei
comunicari ce nu se poate realiza decat prin prisma contextului socio-cultural. Ea
necesita achizitia unui sistem de referinta propriu culturii straine.
Deoarece comunicarea este pluridimensionala, “competenta comunicarii’ trebuie
perceputa ca invatare a unui complex de competente socioculturale ( savoir et savoir
faire ) care implica insusirea unor :
Competente sociolingvistice;
Competente referentiale;
Competente discursive;
Competente semiotice;
Competente comportamentale si strategice.
Abordarea interculturala refuza tentative folclorica si caricaturala de apropiere a
2
unei culturi, stigmatizarea valorica a culturilor. In tarile in care fenomenul migratiei este
o problema , interculturalismul poate fi un instrument efficient pentru a lupta impotriva
intolerantei si a xenofobiei. Aceasta perspectiva poate evita tendintele de dispret si de
aneantizare a unor culturi minoritare, dar deosebit de interesante pentru zestrea culturala
a umanitatii.
Principiul abordarii interculturale poate fi aplicabil in cel putin doua cazuri:
- pe plan sincronic , pentru o intelegere adecvata a indivizilor ce apartin unor
culturi diferite si care traiesc in acelasi present istoric.
- Pe plan diacronic , ca parghie catalizatoare a intalnirii mai multor culturi ce
apartin unor perioade de timp diferite.
Multiculturalitate / interculturalitate
Multiculturalitatea reprezinta convietuirea diverselor grupuri socio-culturale intr-un
spatiu social dat, coexistenta istoric determinata, care nu-si propune realizarea de
schimburi culturale, ci interactioneaza firesc in contextual coexistentei de dezvoltare
sociala.
Interculturalitatea reprezinta relatia de interactiune si cooperare continua a
diverselor grupuri culturale, entice, religioase. Intercuturalitatea este rezultatul dezirabil
al procesului intern de autoajustare a comunitatii multiculturale.
Ca si concept, multiculturalismul este adesea perceput ca un fenomen asociat
emigrarii, insa ,astazi, alte tipuri de mobilitati creeaza oportunitati de comunicare si
cooperare intre persoane de origine culturala diferita.
Interculturalismul are aspect pedagogic. Educatia multiculturala sustine ameliorarea
educatiei tinerilor emigranti si a altor grupuri minoritare, pe cand interculturalismul este
asociat educatiei. Educatia interculturala este o miscare pedagogica ce pune accentul pe
justitie, echitate si intelegerea culturilor democratice multiculturale. Educatia
interculturala are la baza termeni precum dialog intercultural, comunicare interculturala,
competenta interculturala etc.
Educatia multiculturala pregateste elevii pentru a se adapta, trai si munci in
mijlocul unor comunitati multiculturale.
3
Educatia interculturala pregateste elevii sa devina mediatori intre diferite culturi.
Competenta multiculturala se refera la capacitatea unui expert de a adopta politici si
strategii, de a lua decizii privitoare la grupurile minoritare.
Competenta interculturala se refera la capacitatea unui expert de a munci intr-o
societate internationala si multiculturala promovand diversitatea unor culturi diferite.
Traducere si interculturalitate
Traducerea este un domeniu care oscileaza intre stiinta si arta. Ea reprezinta o punte
intre culturi. Jean Dutourd, membru al Academiei Franceze considera traducerea lui
Eminescu ( Sonete) , drept un frumos cadou oferit literaturii franceze. Din aceasta
perspectiva , traducerea este un don de soi ( un gest de daruire de sine), de abnegatie
pentru a reda cu fidelitate ideea cuprinsa in textul de baza.
Inca din 1812, in studiul Despre traducere , Marie- Claude Frederic Vaultier
considera ca utilitatea traducerii rezida, inainte de toate, in imbogatirea limbii tinta,
deoarece frecventarea unei limbi favorizeaza cunoasterea noilor idei.
De la interculturalitate la pluralismul culturilor, de la uniformizare la punerea in
evidenta a diferentelor nu este decat un pas, dar de aceasta depinde coexistenta pasnica in
familia Europei.. Procesul intensificat al globalizarii a intarit importanta dialogului
intercultural in care traducerea joaca rolul de mijloc de expresie. Ea asigura transferurule
culturale care deschid calea liberei circulatii a textelor intre culturi. Trecand peste
frontierele nationale si lingvistice, traducerea creeaza cadrul favorabil aprecierii unei
opere intr-un context cultural diferit de cel pentru care a fost conceputa initial..
Traducerea reprezinta un proces complex prin intermediul caruia traducatorul trece
de la simpla transpunere a unui text in limba rinta ; el recreeaza un intreg univers,
transmite o experienta culturala intr-un alt context.
Procesul traducerii presupune un complex de operatii care necesita mai multe
competente: cunoasterea limbii de baza si a limbii tinta, cunoasterea limbajului si a
stilului autorului de tradus, cunoasterea spatiului literar national al autorului si a locului
pe care literatura respectiva il ocupa la nivel mondial.
In aceasta era a globalizarii unde diferentele culturale fac parte din cotidian,
4
traducerea implineste o functie importanta , asigura dialogul dintre spatii culturale,
repozitioneaza raporturile intre interculturalitate si globalizare. Aceasta din urma poate
conduce la uniformizarea limbilor si a culturilor. In fata acestui pericol, traducerea este
unul din mijloacele prin care se poate promova diversitatea lingvistica si culturala.
Potrivit autorilor Silvia Constanza si Linda Vignac la cel de-al VIII-lea Congres al
Asociatiei pentru Cercetare Interculturala de la Geneva pedagogia interculturala
urmareste urmatoarele obiective:
Depasirea gandirii lineare si binare ,dihotomiile deformatoare si antagonismele
aparenta ale paradoxurilor;
Acceptarea si integrarea unei reflexii asupra complexitatii culturilor si fiecarei
finite umane, renuntand la dorinta “de a intelege totul “;
Adoptarea unei perspective pluridisciplinare;
Recunoasterea ca noi suntem toti “ pluriculturali”;
Sa interogam presupunerile noastre de baza si influenta lor asupra practicilor
noastre educative;
Sa luam cunostinta despre propriile noastre valori si credinte, pentru a le
relativiza, intr-o incercare de descentralizare;
Depasirea rezistentei la schimbare, vazuta ca “ amenintare identitara’, amintindu-
si ca “ stabilitatea si schimbarea” sunt cei doi poli indispensabili insasi existentei
vietii;
Aprecierea si respectarea diferentelor;
Admiterea valorii celorlalte viziuni ale lumii;
Dezvoltarea unei priviri critice fata de sine insusi;
Recunoasterea puterii creatoare a conflictului;
Asumarea responsabilitatii pentru libertatea noastra si pentru realitatea ca noi
contribuim activ la crearea schimburilor noastre cu aproapele;
5
Dezvoltarea unei atitudini de toleranta;
Aajuta trecerea de la etnocentrism spre etnorelativism.
Sarcina scolii de azi este da forma la elevi o constiinta europeana, inca din clasele
primare este de dorit sa se cultive respectful si solidaritatea fata de cultura altor popoare.
Cateva valori cheie trebuie sa-si faca loc, fie in curriculum, fie in procesele de invatare:
aspiratia catre democratie, respectarea drepturilor omului, al drepturilor copiilor, justitia
sociala, echilibrul ecologic, toleranta si pacea, traditiile culturale etc.
Invatarea simultana a macar doua limbi straine, difuziunea simbolurilor general
umane, accentuara valorilor care mai degraba unesc oamenii decat ii divizeaza, integrarea
scolilor in relatii de infratire la nivel European sunt mijloace de sporire a valentelor
culturale ale activitatilor educative.
8
PROIECT DE INTERVENTIE LA NIVELUL
ARIEI CURRICULARE “ LIMBA SI COMUNICARE”
Justificarea proiectului . Dimensiunea schimbarilor care se petrec in societatea
contemporana reprezinta o provocare serioasa pentru cei a caror sarcina este sa-I
pregateasca pe copii pentru secolul XXI. Cadrele didactice se confrunta cu problema de
a-I pregati optim pentru a reusi, pentru a fi productivi in orice mediu cultural. Pentru a
servi acestui scop ne vom concentra atentia pe transformarea politicilor de lucru la clasa ,
mai ales din perspectiva interculturalitatii.
Obiective:
Sa recunoasca , din unghi didactic, diverse acceptiuni ale terminologiei
interculturale;
Sa analizeze diferitele componente- competente , valori, atitudini – ale
reprezentarilor culturale, lingvistice la care se raporteaza intelegerea lumii
postmoderne prin ideologii si mentalitati, indivizi si comunitati in relatie cu sine
si cu ceilalti;
Sa evidentieze valoarea eminamente dinamica si metodologica a alegerii
terminologice in triada “ intercultural- multicultural- pluricultural”;
Sa descrie principalele coordonate ale unui proiect de educatie interculturala;
Sa recunoasca natura diversitatii reprezentarilor, referintelor si valorilor in
perimetru intercultural;
Sa recunoasca necesitatea si valoarea interogatiei in reciprocitate;
Sa distinga modalitati de interactiune si modele de exprimare specifice diverselor
9
culturi si comunitati din perspectiva actiunii didactice interculturale;
Sa identifice si sa analizeze principii referitoare la problema identitatii si
alteritatii, la cooperarea interdisciplinara;
Sa distinga principalii parametrii ai relatiei de context interlingvistic dintre
predarea / invatarea limbilor moderne si educatia intercuturala;
Sa indice efectele diversitatii strategiilor lingvistice de predare/ invatare ,
incepand cu efectele cognafective ale sensibilizarii timpurii la pluralitatea
lingvistica;
Sa prezinte modalitati de interactiune si modele de exprimare lingvistica;
Sa desemneze modalitati de transfer al competentelor lingvistice si al strategiilor
de invatare de la o limba la alta.
11
Activitatea 2 “ Blocaje ale comunicarii inteculturale”
- identificarea principalelor blocaje ale comunicarii interculturale ( egocentrism,
etnocentrism,de structura a personalitatii); jocuri de rol;
- participanti: profesori , elevi;
- responsabil : profesorul de romana;
- termen: martie 2008.
Anexa
Exercitiu de “ interculturalitate”