Raport Oxford Analytica - 21 octombrie 2010

EVENIMENT: Săptămâna viitoare Parlamentul va dezbate o moţiune de cenzură

împotriva guvernului.

IMPORTANŢA: Din cauza crizei financiare globale, precum şi din cauza proastei
gestionări a efectelor sale asupra ţării, măsurile de austeritate ale guvernului au
afectat majoritatea populaţiei şi au provocat tulburări sociale. Acum este timpul ca
Opoziţia sa arate dacă îşi poate asuma responsabilitatea pentru guvernarea unei ţări
aflate într-o profundă criză economică.

ANALIZA: Protestele de la Ministerul Finanţelor reprezintă o amplificare a revoltelor

sociale din ţară. Sute de angajaţi au început un protest spontan, pe 13 octombrie, la
sediul ministerului din Bucureşti. Ei şi-au încheiat protestul în seara următoare, pe
baza promisiunilor că vor primi înapoi bonusurile, care reprezintă o mare parte din
plata muncii lor.

Protestele de vârf. Deşi slabe la începutul crizei, protestele sociale au atins un vârf
în luna trecută, în principal din cauza efectelor directe ale reducerilor salariale
impuse la sfârşitul verii. Într-o ţară care are un foarte slab simţ civic (a se vedea
ROMÂNIA: Sistemul îi exclude pe energici şi pe idealişti - analiza OXAN din 16
septembrie 2010), protestele din ultimele săptămâni au venit ca o surpriză, mai ales
din cauza grupurilor sociale care şi-au arătat nemulţumirea:

• Pe 24 septembrie, circa 6.000 de poliţişti şi gardieni din penitenciare au protestat

în afara palatul prezidenţial împotriva reducerii salariilor cu 25%.

• Incidentul de la Ministerul de Finanţe a dus la un val de proteste fără precedent în

întreaga ţară. Salariaţii ministerului au obiectat faţă de suspendarea bonusurilor,
precum şi faţă de reducerea salariilor.
Ambele cazuri au demonstrat o pierdere de autoritate a statului ca urmare a punerii
în aplicare a măsurilor drastice de austeritate. Ambele ar putea avea consecinţe
grave:

• Poliţia. Preşedintele Traian Băsescu a renunţat la escorta sa oficială asigurată de

poliţie şi ministrul de Interne Vasile Blaga a demisionat. Oamenii care ar trebui să
susţină legea au ieşit să demonstreze pe străzi; ruptura dintre ei şi preşedinţie are
potenţialul de a deteriora asigurarea securităţii naţionale. Preşedintele, care ar
trebui să acţioneze ca mediator între instituţiile statului, nu a reuşit să rămână
obiectiv şi a adâncit tensiunile atunci când a refuzat orice dialog cu protestatarii.

• Funcţionarii publici. Ministerul de Finanţe este instituţia crucială când vine vorba
de finanţele statului şi de operaţiunile financiare. Protestul de la minister a venit in
contextul în care personalul aştepta proiectul bugetului de stat pentru 2011 şi o
nouă vizită de lucru de la FMI. El ar putea adânci neîncrederea populaţiei în
instituţiile statului, prin riscul de a fi stopată plata salariilor în instituţiile de stat, dar
şi colectarea taxelor în ţară.

Oportunitatea opoziţiei. Starea dezastruoasă a economiei şi punerea în aplicare a

măsurilor de austeritate au reuşit să unifice opoziţia, în ciuda luptei pentru
supremaţie dintre liderii celor două partide principale. Moţiuni împotriva guvernului
prim-ministrului Emil Boc au mai fost depuse în Parlament până acum:

• Cu un an în urmă, guvernul minoritar Boc a fost primul guvern de după 1989 care
a căzut printr-un vot parlamentar de neîncredere (a se vedea ROMÂNIA: Criza
dezvăluie baze slabe pentru creşterea recentă - analiza OXAN din 14 octombrie
2009). Cu toate acestea, preşedintele l-a numit din nou Boc pentru a forma un nou
guvern, care, destul de surprinzător, a primit un vot de încredere din partea corpului
legislativ, acelaşi care l-a respins cu câteva săptămâni înainte, fapt ce a deziluzionat
şi mai mult populaţia cu privire la politică.

• În luna iunie, guvernul Boc reformat a supravieţuit unui vot de neîncredere faţă de
propunerea sa de a reduce salariile din sectorul public cu 25% şi pensiile cu 15% (a
se vedea ROMÂNIA: măsurile de austeritate în faţa unor puternice provocări - analiza
OXAN din 03 iunie 2010).

Cu toate acestea, pe fondul turbulenţelor sociale, vocile opoziţiei au devenit mai

clare şi mai unite. Partidul Social Democrat (PSD) şi Partidul Naţional Liberal (PNL)
au elaborat împreună o moţiune menită să dărâme guvernul. Ambele partide de
opoziţie au creat propriile lor documente de politică, care ar intra în vigoare în cazul
preluării puterii. În plus, liberalii au nominalizat un cabinet din umbră, format din
unsprezece membri, deşi acest lucru a generat unele tensiuni între cele două
partide, social-democraţii acuzându-i pe liberali că nu joacă corect. Cu toate
acestea, tulburările sociale au intensificat colaborare dintre cele două partide. PSD şi
PNL au decis - în mod oficial, cel puţin - să guverneze împreună, într-un cabinet cu
un prim-ministru comun.

Anti-Băsescu. Ambele părţi îl văd pe preşedinte drept factorul principal al crizei

politice şi au stabilit două obiective principale pentru viitorul apropiat:

• demiterea guvernului;

şi

• suspendarea preşedintelui, pe baza unor alegaţii de tendinţe dictatoriale şi

încălcare a Constituţiei.

Atât partidele de opoziţie cât şi părţi importante din mass-media îl văd pe Băsescu
ca principala sursă de conflict în politica românească. În cei şase ani de preşedinţie,
relaţiile lui cu Parlamentul nu au fost deloc bune, fapt ce a condus la un război al
declaraţiilor între cele două instituţii şi acuzaţii reciproce de lipsă de respect faţă de
constituţie. Din cauza crizei financiare, Băsescu a pierdut cel mai mult din sprijinul
lui popular, din moment de opinia publică îl vede astăzi ca pe o sursă de stres în
viaţa politică. De asemenea, relaţia preşedintelui cu mass-media a facut prima
pagina a ziarelor, cu Băsescu insultându-i pe jurnalişti şi dezvăluindu-şi public
neîncrederea în mass-media. Toate aceste tensiuni s-au intensificat în ultimele
săptămâni, cu protestele de la Ministerul de Finanţe ca vârf al aisbergului.

Previziuni. Opoziţia vede acum momentul său prielnic de a dovedi că poate

reprezenta o soluţie pentru toate problemele din România. Moţiunea împotriva
guvernului va fi prezentată Parlamentului săptămâna viitoare. Textul va include o
serie de măsuri pe care partidele din opoziţie ar dori să le aplice în cazul în care
guvernul ar cădea. Deşi opoziţia are doar 213 de locuri în parlament şi are nevoie de
236 de voturi, speranţa sa de a trece de moţiunea prin cele doua Camere vine din
tensiunile evidente în cadrul coaliţiei de guvernământ şi din presiunea exercitată de
opinia publică.

În cazul în care guvernul ar cădea, opoziţia ar putea să îşi dovedească doar

incapacitatea de a-şi asuma puterea. Liberalii şi social-democraţii au diferenţe
ideologice şi ar trebui să treacă peste ele ca să guverneze în interesul superior al
ţării. În plus, orice nou guvern ar trebui să continue măsurile de austeritate şi
acordul cu FMI. Prin urmare, Opoziţia ar putea sa vrea doar să facă impresie şi să
puncteze electoral în contul alegerilor din 2012, fără să vrea să-şi asume
responsabilitatea de-a guverna o ţară în plină criză.

CONCLUZIE: Situaţia actuală nu poate să mai dureze. Guvernul nu a reuşit să se

impună asupra populaţiei, dar a reuşit să creeze o debandadă socială de tipul celei
care a marcat începutul anilor 1990.