Fundaţia Horia Rusu

Comisia pentru o nouă Constituţie:

Puterea judecătorească şi reforma Constituţiei

Dinu Zamfirescu, vicepreşedinte Fundaţia Horia

Rusu: Într-un proces penal, procurorul trebuie să
aibă acelaşi statut cu al judecătorului
Fiecare dintre cele puteri în stat trebuie să se reprezinte o
contrapondere faţă de celelalte două. Instrumentul principal în această
privinţă îl constitutie puterea judecătorească. Este imperios necesar ca
acesteia să i se asigure o totală independenţă şi libertate de acţiune.
Oricare dintre autorităţile publice trebuie să acţioneze numai în
conformitate cu legea şi orice încălcare a legii trebuie să fie
sancţionată(...)Într-un stat de drept, judecătorul nu este decât
servantul ordinii de drept institutită democratic. El nu va urmări
obiective particulare, sau în folosul unei persoane şi nici nu se va
conforma dorinţei guvernului. El trebie să ramână obiectiv şi să
servească numai legea, servindu-se de lege. Este necesar sa se
analizeze cu atenţie rolul Ministerului Public în cadrul Justiţiei. Acesta
se află sub autoritatea judecătorului de instrucţie, ca o garanţie
suplimentară a dreptului de apărare. Noi susţinem că, în procesul
penal, rolul procurorului nu trebuie să-l exceadă pe cel al avocatului.
Ambii vor trebui să aibă un statut de egalitate. Sugerăm, totodată,
revenirea la Curtea cu Juri în procesul penal. Ne întrebăm dacă, într-un
stat de drept, este necesar să existe forme juridice de excepţie, aşa
după cum există actualmente în România. Tot ce atentează la
independenţa puterii judecătoreşti este un atac împoriva libertăţii, care
trebuie sever sancţionat, de oriunde ar veni. Încălcarea Constituţiei,
de către orice autoritate publică, trebuie să fie sever sancţionată de
Justiţie, iar această prevedere trebuie să fie înscrisă în noul text
constituţional.

Simina Tănăsescu, profesor universitar doctor,

Universitatea Bucureşti: Deciziile CSM nu se iau în
plen, se iau în comisii, iar deliberările sunt secrete.
Controlul opiniei publice este anulat
Sunt unul unul dintre cei doi reprezentanți ai societății civile în cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii. Experienţa din cadrul CSM mi-a determinat să am o
privire net diferită faţă de modul în care priveam anterior activitatea acestei instituţii şi
mi-a schimbat net perspectiva.
Rolul CSM este de a asigura independenţa justiţiei faţă de ingerinţele
politice. După cel de-al doilea Război Mondial, doar 10% dintre state
aveau consilii judice, iar acum sunt 60%, dar gradul de satisfacţie faţă
de justiţie nu a crescut. Pe toate scalele de măsurare, percepţia
modului în care funcţionează consiliile juridice nu este foarte bună. Ce
determină un astfel de sentiment? Am încercat să văd din interior ce
determină acest sentiment. Modul în care funcţionează CSM în
România este sursa multor tensiuni. Deciziile nu se iau în plen, se iau
în comisii, iar deliberările sunt secrete. Prin secretul deliberării, forma
de control a opiniei publice este, astfel, anulată. CSM îşi doreşte astăzi
să devină unicul gestionar al resurselor materiale şi umane şi umane
din sistemul judiciar, fiind complet rupt de realitate. Concluzia mea
este că forma CSM înainte de revizuirea Constituţiei din 2003 nu era
complet depăşită.

Georgiana Iorgulescu, Centrul de resurse juridice:

România încalcă cu brio dreptul la un proces echitabil.
Transmiterea stenogramelor în presă este ilegală
Garantarea independenței justiţiei nu ține de modificarea Constituției, ci de
spiritul civic și de gradul de implicare a magistraților. În Constituție nu există
reglementată, în mod separat, puterea judecătorească. De asemenea,
statutul procurorului este unul ambiguu. Trebuie modificat, în primul
rând, Codul de procedură penală. În ceea ce privește transcripturile care
apar în presă, ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme este de o gravitate
deosebită. România încalcă cu brio dreptul la un proces echitabil.
Transmiterea stenogramelor în presă este complet ilegală. Este foarte
grav acest lucru. Dacă persoanele vizate de stenograme s-ar adresa
Curții Europene ar avea câștig de cauză, încălcându-se art. 6 și 8 din Convenția
Europeană. Există o grămadă de plângeri la CEDO în ceea ce priveşte imixtiunea în viaţa
privată, dar România nu face ceea ce trebuie să facă în urma unei condamnări CEDO.

Victor Babiuc, fost ministru al justiţiei: Procurorul

este magistrat doar 5%
Dacă ne punem în gând să discutăm toate nemulţumirile din justiţie,
nu ne ajunge ziua de azi. V-aş propune să limităm discuţia la chestiuni
care ţin de Constituţie. Ce alegem? Putere sau autoritate
judecătoreacă? Ne trebuie un Consiliu Superior al Magistraturii şi cum
trebuie să fie el? Ne trebuie Curtea Constituţională sau doar Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie? Apoi, organizarea Parchetului, o chestiune
extrem de importantă, a rămas la jumătatea drumului. Procurorul este
magistrat doar 5%. Ce facem cu el? Îl punem sub autoritatea
ministrului justiţiei şi îi dăm ministrului dreptul de ingerință pozitivă?
Procurorul ar trebui să execute ordinul ministrului, dar în instanță să pună
concluziile în raport cu conștiința sa.
Valentin Constantin, profesor universitar doctor,
Universitatea de Vest, Timişoara: Într-un stat de
drept, indivizii nu au nevoie de un terţ ca să îşi apere
interesele
În ce priveşte Consiliului Superior al Magistraturii, caracterul
corporatist era inevitabil. Grupurile de interese mici (i.e. aici
judecătorii) au o capacitate disproporţionată de a-şi urmări interesele
speciale. Statutul judecătorului din România conţine privilegii jenante,
imitându-le pe cele ale corporaţiilor. În ceea ce priveşte statutul
procurorului, procurorul are obligaţii prea mari. Trebuie să menţinem
distincţia între judecător ca putere și judecător ca prestator de servicii. Nu
trebuie să existe o separație netă între puterea judecătorească și celelalte două. Trebuie
asigurat echilibrul între puteri, de aceea nu trebuie să ne mire că instanțele suspendă legi
sau OUG. Sarcina procurorului nu este de a apăra drepturile, aceasta este o prevedere
textuală iliberală. Într-un stat de drept, indivizii nu au nevoie de un terţi ca să îşi
apere interesele. Constituţia Republicii Italiene, cel mai frumos text cu
privire la rolul procurolului: are dreptul să declanşeze procese penale.
Ingerinţa unei puteri în alta este un clişeu; ea este normală, căci
tocmai aceasta înseamnă separaţia puterilor.

Ideea de a desființa Curtea Constituțională este una foarte pericuoasă. Nu trebuie

confundată ÎCCJ cu Curtea Supremă a SUA, care este alcătuită numai din nouă
judecători. La noi, ÎCCJ este formată din 192 de persoane. Problema noastră cu
CCR este lipsa de autoritate epistemică a deciziilor.
Grupurile de interese mici au o capacitate deosebită de a-și apăra
privilegiile și interesele. Statutul judecătorului din România conține privilegii jenante.
În ceea ce privește statutul procurorului, procurorul are obligații prea mari. Trebuie
să menținem distincția între judecător ca putere și judecător ca prestator de servicii. Nu
trebuie să existe o separație netă între puterea judecătorească și celelalte două. Trebuie
asigurat echilibrul între puteri, de aceea nu trebuie să ne mire că
instanțele suspendă legi sau OUG.

Mircea Ionescu Quintus, fost ministru al Justiţiei:

Prima îndatorire a unui magistrat este să fie moral
Apelul la justiţie este un drept esenţial al cetăţenilor. Pentru a putea
apela la justiţie, trebuie să existe justiţie. Ca să existe justiţie, trebuie
să existe persoane pregătite să facă acest lucru. Prima calitate este ca
judecătorul să fie independent. Când s-a făcut Constituţia, unul dintre
amendamentele pe care le-am propus şi care mi-a fost respins a fost
cel legat de independenţa justiţiei, care spunea că judecătorii se supun
legii. Eu am propus să adăugăm că judecătorii se supun şi propriei
conştiinţe. Indiferent cât de clară ar fi legea, judecătorii trebuie să o
treacă prin propria conştiinţă. Prima îndatorire a unui magistrat este să
fie moral, să aibă un raport corect cu societatea. Din păcate, în foarte
multe din hotărârile judecătoreşti nu se mai reflectă moralitatea.
Nimeni nu e mai presus de lege. Dacă acest principiu s-ar respecta
măcar în parte. Sunt foarte mulţi deasupra legii. Legea nu este
cunoscută, nu este clară şi nu este respectată. Nu o aplică nici măcar
cei chemaţi să aplice.

Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiţei: CSM a

devenit un al doilea minister al justiţiei. Este o
concurenţă neproductivă
Discuţia noastră trebuie să fie legată de independenţă,
responsabilitate şi eficienţă. Nu avem o problemă de independență, ci
mai degrabă una de responsabilitate, pentru că nu avem mecansime de
tragere la răspundere. Nu avem posibilitatea să sancţionăm judecătorii
sau procurorii care greşesc. Eficiența serviciului public de justiție este
responsabilitatea Guvernului şi a Ministerului Justiției, care trebuie să asigure
predictibilitatea legii.
În ceea ce privește consiliile judiciare, CSM a devenit în zilele noastre un al doilea
minister al justiției. Este o concurenţă neproductivă. Avem o problemă şi în zona
Parchetului, în sensul că trebuie reglementată constituțional modalitatea de numire
a procurorilor. Astfel, nu va mai putea fi schimbată conducerea parchetelor la fiecare
schimbare de guvern.

Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiţiei: Avem legi şi

reglementări, dar nu se aplică corect. Trebuie să ne
hotărâm la o reglementare clară a modului de numire
a procurorului
Legiferarea nu este un exercițiu de imaginație dus dincole de limitele realității.
Avem legi, avem reglementări aproape pentru tot. Nu este vina legiuitorului că toate
aceste reglementări nu se aplică corect. Nici Constituția nu trebuie
modificată ori de câte ori ea este încălcată. Trebuie să ne hotărâm însă cu privire la
reglementarea clară a modului de numire a procurorului în România.

Gheorghe Piperea, profesor universitar doctor,

Universitatea din Bucureşti: Procesele colective s-au
constituit într-o adevărată mişcare civică
Instanțele care au anulat Legea privind reducerea salariilor au fost îndreptățite să
dea sentințele pe care le-au dat, fiind puse la adăpost de art. 20 din Constituție:
„Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin
dispoziţii mai favorabile”.
Potrivit art. 148, alineat 2 din Constituție, prioritatea la aplicare o au
reglementările din dreptul comunitar.
În dreptul privat, judecătorul nu aplică numai legea, ci și principiul
echității: în noul Cod civil, uzul și principiul echității sunt izvor de drept. De
asemenea, instanțele au început să aplice precedentul judiciar. Nu cumva
precedentul judiciar poate fi luat ca model de legiuitor pentru a-și
modifica legislația? CEDO a început să pronunțe hotărâri-pilot în materie de imobile
naționalizate. Statul va rezolva cele două cauze în care s-a pronunțat CEDO. Dar ce se
întâmplă cu celelalate 1000 de cauze asemănătoare? Ce pot să facă cetățenii în această
situație? Soluția o reprezintă procesele colective. În fața unui legiuitor care nu poate
rezolva prin lege problemele colective ale unei categorii, în fața unor sindicate lipsite de
credibilitate, ce să faci? Soluția ar fi aceste procese colective. În faţa unui legiuitor care
nu este capabil să rezolve drepturile, nu ai altă soluţie decât să apelezi la un proces
colectiv. Este o adevărată mişcare civică. În practică, văd că cetăţenii au
început să considere că sin gurul loc unde-şi pot găsi dreptatea este în
justiţie. Cetățenii au început din nou să aibă încredere în justiție.