12-25.10.

2010

Penurie de taţi?

Tatăl nostru care nu eşti în ceruri, ci eşti

aici pe pământ, lângă noi, şi ne ocroteşti.
Sau ar trebui să o faci...

Pentru că aud foarte des în jurul meu

poveşti despre bărbaţi pentru care rolul de
tată nu presupune decât atribuţii biologice.

Acel model de autoritate, care oferea

copiilor confort şi siguranţă, care era stâlpul
familiei, punctul de sprijn care le oferea
încredere în ei înşişi doar privindu-l sau, şi
mai bine, doar simţindu-l aproape, ştiind că
îi susţine din umbră, să fie oare doar o
poveste care aparţine trecutului? Să fi
devenit doar o legendă?

Mi s-a întâmplat, din păcate, să îmi ajungă la urechi foarte multe

relatări despre taţi care nu erau acolo pentru copiii lor. Care nu au fost
disponibili din punct de vedere afectiv în copilăria timpurie. Care nu i-
au încurajat ulterior, arătându-le că aprobă şi apreciază ceea ce fac ei,
zdruncinându-le astfel încrederea în ei înşişi şi făcându-i să fie instabili
şi nesiguri. Care nu le-au oferit un model la care să se raporteze şi pe
care, după caz, fie să şi-l însuşească, fie să-l caute la partener; sau
care, mai rău, le-au furnizat un model indezirabil, pe care să îl
respingă complet. Care nu le-au furnizat copiilor lor confortul şi
siguranţa de care aveau nevoie pentru a deveni adulţi echilibraţi,
stabili, încrezători în ei înşişi şi în forţele lor.

Întâlnirea cu un terapeut poate fi benefică pentru mulţi dintre aceşti

copii, chiar dacă între timp au crescut; ar putea să nu fie prea târziu
nici pentru unii dintre taţi; foarte puţini ajung însă să se întâlnească cu
un psiholog.

Şi mă întreb dacă nu cumva mişcările feministe, care vor ca femeile să

fie egale cu bărbaţii, deşi suntem atât de diferiţi (dar şi
complementari, din fericire), mă întreb deci, dacă nu cumva aceasta ar
putea fi una dintre cauzele înstrăinării bărbaţilor din ziua de azi, una
dintre cauzele pentru care aceştia au uitat sau au abandonat profesia
de tată, lăsându-le pe femei să fie simultan şi mame, şi taţi?

Şi mă gândesc dacă nu ar fi util să înfiinţăm o „Şcoală a taţilor”, la

care bărbaţilor să li se amintească ce presupune această profesie, cea
mai importantă profesie din lume, alături de cea de mamă.

Până atunci însă, cel mai mult îmi doresc să fiu contrazis şi să mi se
spună că mai există încă taţi care „profesează”, că sunt dezinformat şi
că e doar o întâmplare că am auzit eu predominant poveşti negative.

<object width="320" height="240"><param name="movie"

value="http://www.youtube.com/v/EqiojZAlNt8?fs=1&amp;hl=ro_RO"></param><param
name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess"
value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/EqiojZAlNt8?
fs=1&amp;hl=ro_RO" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always"
allowfullscreen="true" width="320" height="240"></embed></object>