Sunteți pe pagina 1din 2

Informaţii necesare pentru învingerea stărilor de frică iraţională

Frica este o emoţie normală pe care o simte orice om, copil sau adult, atunci când simte că este
ameninţat sau în pericol. Frica este un fel de semnal care ne „trezeşte” pentru a lua măsuri să ne
apărăm de un pericol real, concret. Aşadar frica este o emoţie folositoare. Este bine că suntem
capabili să simţim frică, atunci când e cazul.

Uneori însă, frica este exagerată şi iraţională. Adică este prea intensă şi nu e legată de un pericol real
ci de pericole imaginate, fictive. Când ne imaginăm că ceva rău se poate întâmpla, noi fabricăm în
mintea noastră o îngrijorare. Ne imaginăm deja într-o situaţie proastă. Deoarece Subconştientul
nostru nu face diferenţa între real şi imaginar, între trecut, prezent şi viitor, el va crede ca lucrurile
imaginate sunt trăite în realitate în momentul prezent. Ca urmare, se generează parcă „fără motiv”, o
frică intensă, o numim anxietate.

Ne vine greu să stăpânim prin voinţă o asemenea emoţie intensă şi iraţională. Există însă anumite
lucruri pe care le putem face pentru a readuce frica în limite normale.

Mai întâi, trebuie să înţelegem că noi contribuim la fabricarea anxietăţii prin faptul că dăm frâu liber
imaginaţiei să scornească orice tip de scenariu. Unii oameni se trezesc dimineaţa cu zâmbetul pe
buze pentru că s-au obişnuit să-şi imagineze că li se vor întâmpla numai lucruri bune şi frumoase.
Alţii, mai nefericiţi, sunt asemenea personajelor din „Povestea prostiei omeneşti” de Ion Creangă,
care plângeau cuprinse de spaimă şi văietându-se că dacă se va sui mâţa pe horn, va cădea drobul de
sare drept în capul copilului şi-l va omorî. Mintea noastră este locul în care putem să facem din rai
iad şi din iad, rai.

Această conştientizare este foarte necesară. Felul în care gândim ne influenţează dispoziţia şi
comportamentul. Dacă lăsăm la voia întâmplării tot ce se întâmplă în mintea noastră, nu participăm
cu nimic la maturizarea şi îmbunătăţirea vieţii noastre. Dacă ne resemnăm să gândim „eu aşa sunt”
şi nu pot să mă schimb”, ne condamnăm singuri la eşec, frustrare şi insatisfacţie. Cu alte cuvinte:
„ce seamănă omul, aceea culege”. Orice om este dator să supravegheze direcţia în care se îndreptă
gândurile sale. O minte sănătoasă se cultivă. Când mintea este educată să gândească sănătos şi să
iubească adevărul, binele şi frumosul, tot trupul va fi sănătos, personalitatea şi comportamentul vor
fi armonioase şi echilibrate iar faptele sale vor fi adecvate. Emoţiile, sentimentele, dorinţele vor fi
pozitive şi constructive iar entuziasmul de a trăi, energia şi puterea vor fi suficiente.

Dorinţa de aţi vrea binele este şi legată de gândire. Pot să cred că merit sau nu merit să am parte de
bine. Mintea noastră e obişnuită cu astfel de decizii, ea e pusă mereu să hotărască între „da” sau
„nu”, între „bine” sau „rău”. Suntem fiinţe umane şi suntem înzestrate ci LIBER ARBITRU. Adică
putem să alegem pe ce cale vrem să mergem. În Biblie citim următoarele „Iată, îţi pun azi înainte
viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli
pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui... Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei
lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, vă spun astăzi că veţi pieri…Ţi-am
pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi
sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El"
(Deuteronom 30:15-20). Biblia afirmă limpede şi clar libertatea pe care omul o are să aleagă ceea ce
vrea în viaţă şi apoi să suporte consecinţele propriei alegeri.

Fiind conştienţi de această responsabilitate, iată ce poate face o persoană prinsă în capcana anxietăţii
/atacurilor de panică.

1. Observă ce tip de gânduri îţi trec prin minte, chiar ţine la îndemână o hârtie şi un pix pentru a
le nota. Aceste gânduri au tendinţa să se repete, vei observa că ai un TIPAR propriu de a
gândi. Acest „program” este ca un soft de calculator, pe care tu l-ai creat cu mintea începând
din copilărie. Sunt lucruri auzite, citite, trăite, învăţate sau inventate de tine. Sunt idei, opinii,
1
păreri, teorii, explicaţii, concluzii, convingeri, credinţe etc. pe care tu le-ai acceptat în forul
tău interior, le-ai „adoptat” şi le-ai asimilat, ele s-au imprimat în caracterul tău, în
personalitatea ta, în mintea ta. Din păcate, nu toate ideile pe care le cuibărim în mintea
noastră reflectă corect realitatea şi ne sunt benefice. Unele convingeri ne pot sta de-a dreptul
împotrivă. Un om poate gândi ca „nu merită să fie iubit” sau că „nu are noroc”, ori că „nu
poţi reuşi în viaţă dacă nu ai bani” sau că „toţi oamenii caută numai să profite de tine” şi alte
asemenea afirmaţii pe care el le crede adevărate. Cu cât le gândeşte mai mult, cu atât i se par
mai adevărate şi mai de nezdruncinat. Un om poate ajunge să sufere foarte mult de pe urma
propriei gândiri (ideile obsesive, ideile paranoice sau ideile delirante sunt astfel de exemple).

2. Nu fi supărat pe tine şi nu te dispreţui pentru că ai o grămadă de gânduri care deformează


realitatea. E posibil ca aceste gânduri să le ai de la vârsta de 1 an sau 2 când o minte de copil
nu poate aprecia corect realitatea aşa cum o face un adult. Ai nevoie să fii blând cu tine şi să
ai răbdare, deoarece durează ceva vreme ca să schimbi un obicei „înrădăcinat”. Dacă încerci
doar o dată sau de două ori şi te laşi păgubaş nu se schimbă nimic. Trebuie să insişti cât timp
e nevoie. Rămâi calm, încrezător şi liniştit în timp ce lucrezi la reînnoirea sau „up-datarea”
minţii tale. Gândeşte-te de câte beneficii te vei bucura când vei reuşi.

3. Gândeşte-te la ceea ce crezi. Este acel gând corect? Este adevărat? Este bun? Îţi aduce acel
gând o stare de pace şi linişte? Sau îţi aduce tulburare şi frică? Unul dintre criteriile de a tria
gândurile pozitive de cele negative este după efectul pe care îl produc, deci după „roadele”
lor. Există două tipuri de gândire: de bine şi de rău. Binecuvântarea (bene-diction = a vorbi
de bine) şi Blestemul (male-diction = a vorbi de rău). Îndemnul este să nu păstrezi în mintea
ta decât gândurile care sunt aducătoare de pace, de bunăstare şi de viaţă. Doar lor să le acorzi
atenţie şi pe ele să insişti, să te focalizezi, de ele să te „lipeşti”. Pe celelalte să le refuzi, să le
desconsideri, să nu le acorzi importanţă, să nu te laşi amăgit de ele şi să nu „le slujeşti”.
Gândurile iraţionale sunt „fără raţiune”, adică nerezonabile, sunt în dezacord cu realitatea,
altfel spus, sunt MINCIUNI. Ţine de tine dacă vrei sau nu vrei să continui să crezi o
minciună.

4. Gândeşte-te şi la scenariile pe care le imaginezi în mintea ta. Să nu-ţi imaginezi scenarii


catastrofice, să nu „ciopleşti” în mintea ta un viitor sumbru pe care să te focalizezi, sau mai
bine zis să-l „adori” precum păgânii îşi adorau idolii ciopliţi în lemn sau piatră şi de la care
nu puteau primi nici un ajutor.

5. Învaţă să te relaxezi câte 10 minute folosind o înregistrare audio. Aceasta relaxare este un
veritabil antidot pentru emoţia numită anxietate.

6. Foloseşte respiraţia pentru a dizolva anxietatea atunci când se iveşte. Respiră lent şi
superficial (nu adânc şi repede).

7. În paralel cu exerciţiul de relaxare şi cel de respiraţie lucrează la corectarea tiparului de


gândire, altfel nu se rupe cercul vicios şi continui să rămâi prizonierul atacurilor de panică.

8. Fii statornic şi consecvent în acest demers, doar astfel te vei bucura de rezultate bune.
Maeştrii spirituali şi-au făcut din atitudinea de desăvârşire a minţii o îndeletnicire pe viaţă,
acest proces fiind cunoscut în cultura creştină drept „convertire” (metanoia).

9. Deprinderea de a verifica „aluatul” gândurilor şi al imaginaţiei şi a „pieptăna” mintea de


gândurile şi imaginile „toxice” este o obişnuinţă a oamenilor sănătoşi care cultivă fericirea,
este un stil de viaţă, nu doar o terapie pentru anxietate şi atacurile de panică. Orice om poate
să înveţe şi să practice această abilitate precum a învăţat să scrie şi să citească sau să se spele
pe mâini ori să conducă maşina.