MANAGEMENT – Lecţia 4

FUNCŢIA DE ORGANIZARE

DEFINIRE

Un rol important în realizarea obiectivelor firmei îl are unirea şi orientarea potenţialului uman,
corelarea şi armonizarea ansamblului de relaţii ce se stabilesc între oameni în procesul muncii,
toate acestea implicând un cadru organizatoric bine definit. Funcţia de organizare include
acţiunile managerilor prin care se determină ce posturi şi compartimente, precum şi relaţiile de
autoritate şi colaborare dintre ele, sunt necesare pentru a implementa planurile şi a realiza
obiectivele.

Gruparea, ierarhizarea şi coordonarea activităţilor şi personalului în cadrul unei unităţi

economice, constituie esenţialul organizării acesteia, soluţiile alese concretizându-se în structura
organizatorică.

Structura organizatorică (SO) reprezintă ansamblul persoanelor şi compartimentelor de muncă,

grupate după criterii de omogenitate şi ierarhie, cărora le-au fost stabilite atribuţii, competenţe,
autoritate şi responsabilitate, precum şi ansamblul relaţiilor dintre acestea determinate de
mecanismul de conducere al unităţii.

În ansamblul ei, SO prezintă două mari părţi: structura de conducere (sau funcţională – reuneşte
ansamblul persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor dintre ele menite să asigure condiţiile
economice, tehnice şi de control cerute de desfăşurarea integrală a proceselor manageriale şi de
execuţie); şi structura de producţie (sau operaţională - reuneşte ansamblul persoanelor,
compartimentelor şi relaţiilor dintre ele menite să asigure realizarea directă a produselor şi/sau
serviciilor care intră în obiectul de activitate al organizaţiei).

ELEMENTELE STRUCTURII ORGANIZATORICE:

 Posturile
 Compartimentele
 Niveluri ierarhice
 Delegarea de autoritate
 Relaţiile organizatorice
 Aria de control

Postul – este elementul primar al SO, fiind definit prin ansamblul obiectivelor, sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor ce revin unei persoane în mod organizat, pe anumite perioade
de timp, la un anumit loc de muncă.

Numărul posturilor se identifică cu numărul locurilor de muncă.

Obiecitivele postului justifică crearea şi funcţionarea postului în structura organizatorică pe o

anumită perioadă de timp.

Pentru realizarea obiectivelor titularului de post îi sunt atribuite anumite sarcini.

Competenţa sau autoritatea exprimă limitele în cadrul cărora titularii de posturi au dreptul de a
acţiona în vederea realizării obiectivelor individuale şi a sarcinilor atribuite. Autoritatea poate fi:
(1) formală: ierarhică - se exercită asupra persoanelor; şi funcţională - se exercită asupra unor
activităţi; şi
(2) profesională exprimată prin nivelul de pregătire şi experienţa de care dispun şi prin care
dobândesc recunoaşterea meritelor şi a contribuţiilor personale atât din partea şefilor, cât şi din
partea celorlalţi membri ai organizaţiei.

Responsabilitatea este obligaţia de a îndeplini sarcini ce derivă din obiectivele fiecărui post. Ea
caracterizează atitudinea ocupantului de post faţă de modul de realizare al sarcinilor şi
obiectivelor individuale.

Analizate după natura competenţelor, responsabilităţilor şi sarcinilor, posturile pot fi grupate în:
posturi de conducere şi posturi de execuţie.

Fişa postului (FP) reprezintă descrierea elementelor prezentate mai sus, iar întocmirea ei este
sarcina managementului. FP trebuie înmânată ocupantului postului pentru a lua la cunoştinţă şi a
se conforma, fiind totodată instrumentul pe baza căruia se face şi evaluarea periodică a
angajatului. Un model general de FP conţine:

• Denumirea instituţiei
• Denumirea compartimentului
• Denumirea postului
• Obiective/ Scop/ Standarde de performanţă
• Descrierea activităţilor corespunzătoare postului: atribuţii/sarcini generale şi specifice
• Responsabilităţi
• Limite de autoritate
• Subordonare şi relaţii: ierarhice, funcţioanale interne şi externe, colaborare şi
reprezentare
• Pregătire profesională şi experienţa necesare
• Aptitudini necesare

Compartimentul este rezultatul agregării unor posturi cu conţinut similar şi/sau complementar.
Se defineşte ca ansamblul persoanelor care desfăşoară activităţi omogene şi/sau complementare
în vederea realizării aceloraşi obiective derivate şi subordonate nemijlocit unui manager.

Compartimentele pot fi: operaţionale – contribuie direct la realizarea produselor şi/sau serviciilor
care fac obiectul de activitate al organizaţiei (ateliere şi secţii de producţie şi service, întreţinere
şi reparaţii a utilajelor, compartimentele de control tehnic de calitate, cele de aprovizionare,
desfacere, depozitare, transport intern, etc.; şi funcţionale – cu o contribuţie indirectă la
realizarea produselor/serviciilor (direcţiile, serviciile sau birourile în domeniile de concepţie
tehnică, personal, comercial, marketing, financiar-contabilitate, etc.).

Există mai multe modalităţi de a combina, de a pune împreună sub aceeaşi comandă managerială
mai multe posturi. Managerul trebuie mai întâi să-şi stabilească criteriile după care doreşte să
realizeze această combinare numită în termeni manageriali compartimentare. Deci,
compartimentarea presupune stabilirea criteriilor şi modului de grupare a posturilor pentru a fi
coordonate de un manager. Aceste criterii pot fi: tehnice, economice, sociale, geografice, mixte,
ş.a. Astfel, se poate face o compatimentare funcţională urmărind funcţiile organizaţiei,
compartimentare pe produs sau proiect, compartimentare teritorială (dacă firma are sucursale sau
divizii amplasate în diverse zone geografice). Utilizarea criteriilor mixte sau combinate conduce
la compartimentarea cu bază multiplă şi cea matriceala; Exemple anexate.

Delegarea autorităţii presupune înzestrarea deţinătorilor unor posturi cu dreptul şi libertatea de

a lua decizii în anumite domenii aferente activităţii desfăşurate, fără a lua aprobarea managerului
ierarhic imediat superior.
Nivelurile ierarhice se definesc ca ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii
orizontale la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al organizaţiei.

Relaţiile organizatorice sunt alcătuite din ansamblul legăturilor dintre componentele structurii
stabilite prin regulament. Relaţiile organizatorice pot fi:

 relaţii de autoritate – care pot fi ierarhice ce se stabilesc între posturile de conducere şi cele
de execuţie, şi relaţii de stat major care iau naştere ca urmare a delegării de autoritate, şi se
manifestă între cel care a primit delegarea şi colegii acestuia din cadrul compartimentului
respectiv;

 relaţii de cooperare – se stabilesc între posturile situate pe acelaşi nivel ierarhic, dar în
compartimente diferite, ca urmare a necesităţii de a realiza în comun unele sarcini sau
activităţi;

 relaţii de control – apar şi funcţionează între compartimentele specializate şi cele care deţin
atribuţii în efectuarea controlului (Controlul Financiar Intern – CFI şi Controlul Tehnic de
Calitate – CTC);

Aria de control (sau ponderea ierarhică) presupune şi reprezintă determinarea numărului de

persoane care se subordonează direct unui manager.

În scopul de a identifica şi proiecta o structură care se potriveşte cel mai bine cererilor şi
diverselor situaţii ce pot apare, principiile care se urmăresc la proiectarea unei structuri
organizatorice sunt:

1. Structura trebuie să fie adecvată mediului exterior

2. Structura trebuie să fie concordantă cu strategia urmată
3. Structura trebuie să fie adaptată la tehnologia utilizată
4. Structura trebuie să fie adecvată staff-ului din organizaţie
5. Structura trebuie să fie în concordanţă cu mărimea organizaţiei
 Anexă

Diverse tipuri de structuri organizatorice

Compartimentarea funcţională

Director General

Financiar –
Marketing Producţie Personal Calitate Comercial
Contabilitate

Compartimentarea teritorială

Director General

Manager
Manager Manager Manager Zona 4
Zona 1 Zona 2 Zona 3

Compartimentarea pe produs

Director General

Manager
Manager Manager Manager Produs D
Produs A Produs B Produs C
 Compartimentarea cu bază multiplă

Director General

Director Director Director

Produs A Produs B Produs C

Economic Calitate
Personal Marketing Producţie Comercial

Compartimentarea matriceală

Preşedinte

Vicepreşedinte Vicepreşedinte Vicepreşedinte

Producţie Marketing Financiar-contabil

Vicepreşedinte
proiect/produs A Managerul de aici
raportează
Vicepreşedinţilor B şi
de Marketing

Vicepreşedinte
proiect/produs B

Vicepreşedinte
proiect/produs C