Sistemul investiţional

Sistemul investiţional în Republica Moldova este unul liberal. Legea despre Investiţii Străine permite
investiţii de capital în toate sectoarele economiei Republicii Moldova.

Legea despre Investiţii Străine reglementează activitatea investitorilor străini în Moldova. Legea garantează
repatrierea profiturilor şi protejează investiţiile străine. În toate sectoarele economiei investiţiile străine şi cele
naţionale sunt tratate în acelaşi mod, legislaţia curentă a Republicii Moldova fiind bazată pe ne-descriminarea
între investitorii naţionali şi cei străini.
Moldova se bucură de o climă de afaceri prielnică şi transparentă.

Politicile anti-monopoliste sunt guvernate de către “Legea despre Activitatea Monopolurilor şi Dezvoltarea
Concurenţei”. Legea stabileşte principiile fundamentale, bazate pe standardele UE, care reglementează
activitatea întreprinderilor monopoliste şi dezvoltarea concurenţei. Alte legi sunt: Legea despre Proprietate;
Legea despre antreprenoriat si întreprinderi; Legea despre Suportarea Business-ului Mic; Legea despre
Institutiile Financiare; Legea despre Franchising; Codul Fiscal.

Pentru stimularea investiţiilor şi promovării exporturilor, la nivelul Guvernului, s-au elaborat şi aprobat o
serie de strategii şi programe, care prevăd realizarea măsurilor ce pot contribui la creşterea economiei
naţionale.
Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale şi garantează respectarea drepturilor
şi intereselor lor legitime. Întreprinderile au dreptul să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor
interzise de lege, dar numai după ce au obţinut licenţa de stat pentru genul respectiv de activitate. Cetăţenii
străini care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii Moldova au aceleaşi drepturi ca şi
cetăţenii Republicii Moldova.
Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul să înfiinţeze filiale şi agenţii economice şi comerciale atât în
interiorul, cât şi în afara Republicii Moldova. Filialele şi agenţiile economice create în Moldova de
întreprinderile rezidente cu investiţii străine nu sunt considerate ca subiecte juridice.

Pe plan local, în oraşul Hînceşti în ultimii 5 ani, investiţiile străine au luat amploare. În aşa fel, avem
investitori străini în diverse domenii ale economiei: agricultură, industria prelucrătoare (industria vinului,
prelucrarea fructelor şi legumelor), investiţii pe piaţa imobiliară, etc.
Noţiunea de investiţie poate fi definita din punct de vedere lingvistic ca
fiind o alocare, plasare, dotare. Prin investiţie se înţelege la fel orice utilizare
a
unui activ în calitate de capital în scopul realizării de eficienţă economică şi
deci de profit. Datorită tocmai complexităţii acestui concept noţiunea de
investiţie este abordată din punct de vedere a gradului de cuprindere sub
două
aspecte: un înţeles „larg” şi altul „restrâns”.
În sens larg, noţiunea de investiţie cuprinde totalitatea cheltuielilor sau
alocărilor de fonduri de la care se anticipează că se vor obţine venituri
viitoare.
Investiţia într-o astfel de abordare reprezintă o plasare de fonduri băneşti
într-o
acţiune, într-un proiect sau operaţie pentru a crea un spor de avuţie atât la
nivelul individului, al firmei cât şi al societăţii în general.
În sens restrâns, investiţiile reprezintă „totalitatea cheltuielilor prin care
se creează, se achiziţionează noi fonduri fixe, se înlocuiesc mijloacele fixe
uzate, se dezvoltă, se modernizează şi se reutilează bunurile materiale
existente”
Dar indiferent cum abordăm conceptul de investiţie, în sens larg sau
restrâns precum şi al diversităţii de noţiuni şi opinii formulate, se desprind
totuşi câteva trăsături comune ce prezintă interes:
• Orice investiţie presupune transpunerea în cheltuieli a unor
disponibilităţi băneşti indiferent dacă efortul înseamnă realizarea unor
obiecte, bunuri concrete, echipamente sau dimpotrivă plasamentele în
acţiuni, obligaţiuni sau alte hârtii de valoare.
• Orice investiţie înseamnă efort, sub mai multe aspecte (material
financiar, uman), dar în urma cărora se scontează efecte diverse,
multiplicatoare, cel mai des sub forma unui spor de profit.
• Orice investiţie implică renunţarea temporară, dar certă a unor resurse
curente al căror cost urmează a fi suplinit de efectele nete viitoare.
Consideraţiile făcute ne permit să apreciem că investiţia reprezintă:
totalitatea resurselor (materiale, tehnice, umane, financiare etc.) alocate într-
un
anume moment de timp pentru dezvoltarea şi modernizarea forţei productive
a
societăţii, a întregii vieţi sociale, astfel încât să se creeze condiţiile necesare
obţinerii unor efecte utile în viitor.
În fundamentarea oportunităţilor cât şi a gestiunii activităţii de investiţie
se impune structurarea cheltuielilor investiţionale după diferite criterii
fiecare
dintre acestea răspunzând la anumite necesităţi de analiză, decizie sau
cerinţe
de ordin practic. În teoria economică sunt folosite o serie de criterii de
clasificare a investiţiilor, în această lucrare evidenţiind doar câteva
recunoscute
ca esenţiale:
1. Din punct de vedere al naturii investiţiilor se pot distinge:
- Investiţii în active materiale (numite şi reale sau fizice)
- Investiţii în active nemateriale
- Investiţii financiare
Investiţiile reale includ cheltuielile legate de crearea, reproducerea şi
procurarea fondurilor fixe (construcţia nouă, extinderea, reconstrucţia şi
reutilarea tehnică) numite pe scurt investiţii capitale, precum cheltuielile
legate de majorarea stocurilor de materiale a mijloacelor circulante.
Investiţiile în active nemateriale cuprind sumele alocate în active
necorporale sub forma unor drepturi de autor, mărci de comerţ, brevete,
embleme comerciale, licenţe, patente, programe informaţionale precum şi
cheltuieli legate de formarea personalului de exploatare şi cele de
constituire.
Investiţiile financiare reprezintă plasamente de capital efectuate de un
investitor, persoană fizică sau juridică în titluri şi instrumente financiare de
valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat, etc.)
În cadrul evidenţei statistice investiţiile sunt grupate doar în două grupe
mari: prima grupă - investiţii în active nefinanciare ce includ: investiţii în
capital fix, investiţii pentru majorarea stocurilor materiale a mijloacelor
circulante, investiţiile în active nemateriale, investiţii în alte active
nefinanciare (cheltuieli pentru procurare în proprietate a terenurilor, a
obiectelor de protecţie a mediului şi altor active nefinanciare) şi a doua
grupă -
investiţii financiare.
2. După sursa de finanţare se pot distinge:
Investiţii finanţate din contul mijloacelor proprii ale întreprinzătorilor
Investiţii finanţate din surse atrase care pot fi după caz:
- mijloacele bugetelor publice,
- mijloacele populaţiei
- mijloacele investitorilor străini
- creditele bancare
- împrumuturile de la alte organizaţii
- sursele obţinute prin emiterea şi/sau tranzacţionarea pe piaţă a
pachetelor de acţiuni sau obligaţiuni.
3. După destinaţie investiţiile, în o serie de lucrări de specialitate, sunt
clasificate în productive şi neproductive. Este o structurare greşită a
investiţiilor rămasă încă din cadrul sistemului centralizat în care erau
distinse
două sfere: sfera productivă şi cea neproductiva. Clasificarea după acest
criteriu ar trebui realizată divizând investiţiile în:
- Investiţii îndreptate în sectoare producătoare de bunuri (industrie,
agricultură şi silvicultură, construcţii etc.)
- Investiţii destinate sectoarelor ce prestează servicii de piaţă şi
nonpiaţă (comerţ, transporturi şi comunicaţii, sănătate, învăţământ,
administrare publică şi apărare, etc.)
Măsurarea şi caracteristica statistică a procesului investiţional presupune
calcularea şi analiza unor indicatori, ce ar permite evidenţierea mărimii,
structurii, dinamicii şi eficienţei utilizării resurselor investiţionale. Sistemul
de
agregate conceput trebuie să furnizeze date necesare pentru fundamentarea
politicilor şi adoptarea deciziilor la nivel micro sau macroeconomic.
Indicatorii activităţii investiţionale pot fi structuraţi în linii mari după
două nivele:
� indicatori calculaţi la nivel macroeconomic
� indicatori calculaţi la nivel microeconomic
Aceştia, la rândul lor, sunt grupaţi în indicatori de nivel care ar reprezenta
volumul sau valoarea investiţiilor la aceste nivele, indicatori ai structurii
investiţiilor, precum şi indicatori ai eficienţei activităţii investiţionale.

Ca indicatorii ce caracterizează eficienţa investiţiilor la micronivel

amintim: investiţia specifică, termenul de recuperare a investiţiei,
coeficientul
de eficienţă economică a investiţiilor, cheltuieli echivalente sau recalculate.
Un real interes îl prezintă şi indicatorii statistici ce caracterizează aportul
capitalului străin. Se are în vedere, pe de o parte, stocul de investiţii, iar pe
de
altă parte, fluxurile de investiţii. Astfel vom avea: stocul sau fluxul anual de
investiţii străine, stocul de investiţii străine pe locuitor, rata investiţiilor
străine brute şi nete, cota ISD în formarea brută de capital fix, elasticitatea
investiţiilor străine. Analiza structurii investiţiilor străine se realizează
grupându-le în funcţie de: ţara de origine a capitalului; sectorul şi/sau
activitatea în care sunt îndrepte; distribuţia pe zone sau regiuni
administrativteritoriale.
Un loc important în desfăşurarea procesului investiţional în republică îl
ocupă investiţiile în capital fix.
Analizând datele statistice recente spunem, ca în ultimii ani se conturează
o tendinţa de intensificare a activităţii investiţionale, influenţată fiind de
procesul decentralizării finanţării construcţiilor şi majorării rolului
mijloacelor
proprii în realizarea proiectelor investiţionale.
În evoluţia investiţiilor din perioada 1995-2004 putem delimita două
cicluri: un ciclu investiţional de 5 ani (1995-1999) cu faze ascendente şi
descendente şi un ciclu ce a început în anul 2000 cu faza ascendentă ce a
înregistrat două vârfuri ale indicilor în anii 2001 şi 2002. Având în vedere că
investiţiile sunt un indicator de lag al ciclului economic încetinirea ritmurilor
de creştere a investiţiilor în anii 2003 şi 2004 constituie premisă pentru
conturarea fazei descendente a PIB. Totuşi pe fondul încetinirii ritmurilor de
creştere a investiţiilor în capital fix are loc majorarea ponderii acestora în
PIB -
de la 11% în anul 2000 până la 16,1 % în 2004.
În perioada 2000-2004 investiţiile în capital fix au înregistrat o creştere
de 42,4 la sută sau altfel spus o majorare medie anuală de peste 9 %. În anul
2004 investiţiile în capital fix au însumat 5140,0 mil. lei, în creştere cu 8 la
sută faţă de nivelul anului anterior.
O problemă de primă importanţă în special la etapa decizională a
desfăşurării procesului investiţional o constituie găsirea surselor de
finanţare.
În condiţiile tranziţiei la economia de piaţă deciziile investiţionale se
plasează
tot mai mult pe seama agenţilor economici privaţi ponderea acestora la
suplinirea resurselor financiare necesare investiţiilor variind în diferiţi ani
între
47,7% şi 71,3%. În anul 2004 agenţii economici privaţi au investit 3151,9
mil.
lei sau peste 61 la sută din volumul total. Poziţia secundă este ocupată de
investitorii străini. Aportul acestora în perioada anilor 1995-1999 este într-o
creştere continuă, pentru ca în următorii 3 ani să se observe un declin.
Începând cu anul 2003, odată cu iniţierea reformelor constructive orientate
spre macrostabilizare şi integrare vest europeană, mijloacele investitorilor
străini îndreptate în fonduri fixe au sporit atingând în anul 2004 valoarea de
1056,9 mil. lei (circa 21% din volumul total). În acelaşi timp se reduce
aportul
populaţiei în cadru procesului de finanţare a investiţiilor. Dacă în anul 1995
ponderea mijloacelor populaţiei alcătuia circa 17,3%, atunci în anul 2004
doar
2,4 la sută. O sursă de finanţare a investiţiilor ar fi creditele acordate pe
termen
mediu şi lung, dar până în prezent acestea ocupă o pondere destul de redusă.
Creditele bancare îndreptate spre finanţarea investiţiilor în fonduri fixe au
însumat 179,5 mil. lei în anul 2002 (6,4 la sută din total), 206,4 mil. lei în
anul
2003 (5,7%) şi 319,9 mil. lei (6,2%) în 2004.
Analiza structurii investiţionale pe forme de proprietate ne conduce la
evidenţierea următoarelor aspecte: intensificarea activităţii investiţionale
este
determinată, în temei, de activitatea întreprinderilor şi organizaţiilor din
sectorul nestatal al economiei. Acestor agenţi economici le revine 67 % din
volumul total al investiţiilor în capital fix, 63% din lucrările de
construcţiimontaj
executate şi 95% din casele de locuit date în folosinţă.
Interesează şi orientarea investiţiilor pe profil de activitate. Aprecierile
sintetice, ce pot fi trecute în revistă, relevă faptul că investiţiile sunt
concentrate
cu precădere în transporturi; comunicaţii; industria prelucrătoare; energie
electrică, gaze şi apă; comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; tranzacţii
imobiliare.
Repartizarea investiţiilor pe elementele structurii tehnologice demonstrează
că, acestea sunt îndreptate în lucrări de construcţii montaj (ponderea medie
pe
parcursul ultimilor 10 ani fiind de 47%) şi pentru achiziţia de utilaje, unelte
şi
inventar (ponderea medie pentru aceiaşi perioadă fiind de circa 48%).
Capitalul străin este perceput ca un element important şi esenţial pentru
reforma economică din Republica Moldova. Influenţa acestuia asupra
economiei naţionale este dubla. Pe de o parte este vorba de fluxuri de
credite,
împrumuturi şi investiţii prin care capitalul străin poate completa resursele
financiare naţionale în aplicarea programului de macrostabilizare, iar pe e
altă
parte capitalul străin joacă un rol fundamental în restructurarea economiei şi
realizarea procesului reformei. Investiţiile sunt privite ca o mişcare a
capitalurilor a căror zonă de deplasare nu se mai opreşte la graniţele
naţionale,
devenind o activitate internaţională.
Un rol deosebit în acest context îl au investiţiile străine directe (în
continuare ISD). Investiţia străina directă reprezintă o relaţie economică
pe
termen lung care implică interesul de durată al unui investitor într-o unitate
economică situată în altă ţară decât cea a investitorului. ISD presupune în
acelaşi timp posibilitatea reală pentru investitorul străin de a controla şi de a
exercita un grad înalt de influenţă managerială în entitatea care face obiectul
investiţiei.
Analiza evoluţiei fluxurilor de ISD pe plan mondial ne conduce la
evidenţierea următoarelor trăsături esenţiale:
� Intensificarea într-un ritm major a fluxurilor internaţionale de
investiţii. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de transport precum şi
disponibilitatea unei varietăţi crescânde de instrumente financiare au fost
însoţite de desfiinţarea de bariere din calea comerţului, plaţilor şi fluxurilor
de
capital.
� Orientarea acestor fluxuri în zonele mai competitive. Astfel în anul
2000 nivelul investiţiilor străine directe a atins un nivel record de 1388
miliarde dolari. Cele mai semnificative investiţii se concentrau în SUA-(314
mld. USD) şi ţările Uniunii Europene (671,4 mld. USD). În următorii ani
influxurilor de ISD pe plan mondial scad dramatic, în anul 2003 acestea
însumând doar 560 miliarde dolari sau 40 la sută din cele realizate în anul
2000. În acelaşi timp se observă o orientare clară a fluxurilor de capital
străin
spre China şi statele noi integrate în U.E.
� Liberalizarea politicilor privind investiţiile străine şi iniţierea de
măsuri şi reglementări multilaterale privind atragerea fluxurilor de ISD.
� Intensificarea fuziunilor şi achiziţiilor transnaţionale.
Intrări majore de ISD au avut loc în anii 2000-2002. Sporirea
considerabila a acestora a fost condiţionată în primul rând de desfăşurarea
procesului de privatizare a complexului energetic şi dezvoltarea
comunicaţiilor. În anul 2004 investiţiile străine intrate în economia republicii
au crescut de peste 2,3 ori înregistrând nivelul de 240 mil. dolari. Ponderea
majoră revenind investiţiilor în capitalul social – 53,6% (128,82 mil. dolari).
Doar în acest an este consemnată o creştere atât de majoră a venitul
reinvestit
(de 2,2 ori faţă de anul precedent). E un argument în plus pentru a afirma că
investitorii străini doresc să-şi menţină poziţia şi, mai mult, să-şi dezvolte
activitatea pe plan local. Luând în consideraţie capitalul subscris retras şi
rambursarea împrumuturilor primite anterior, volumul net al investiţiilor
străine directe în economia naţională a alcătuit 143,9 mil. dolari.
Către sfârşitul anului 2004 stocul cumulat de investiţii străine directe în
economia naţională a constituit 902,1 mil. dolari, fiind de 2 ori mai mare
decât
nivelul consemnat la finele anului 2000. Capital subscris a alcătuit 677,3
mil.
dolari, venitul reinvestit – 70,3 mil. dolari şi creditele de la firme-mamă
consemnate sub denumirea de alt capital – 154,47 mil. dolari. Trebuie
menţionat faptul că componenta esenţială a ISD ce duce la o creştere a
întreprinderilor prin investiţii ulterioare în modernizare sau retehnologizare,
adică – venitul reinvestit rămâne a avea o pondere catastrofal de mică.
Aceasta
a alcătuit la sfârşitul anului 2003 doar 1,5 %, iar în 2004 – 7,8%.
În anul 2004 în republică au fost înregistrate 437 întreprinderi cu capital
străin, faţă de 393 – în 2003, iar numărul total al companiilor a atins cifra de
3621 întreprinderi. Cele mai mari companii cu capital străin înregistrate în
2004 în Moldova sânt „Metro Cash&Carry Moldova” SRL (comerţul cu
ridicata) şi „Azpetrol” SRL (importul şi comerţul cu ridicata şi cu amănuntul
a
benzinei, motorinei şi a gazului lichefiat).
Federaţia Rusă este în continuare cel mai mare investitor al Moldovei.
Astfel, către începutul anului 2004 volumul total al investiţiilor ruseşti în
Moldova a constituit 158,2 mil. dolari. Rusiei i-au revenit 24,9% din
volumul
total al investiţiilor străine, atrase în Moldova în perioada 1994-2003, fiind
urmată de Spania – cu 16,1% (102,7 mil. dolari), SUA – 15,9% (101,2 mil.
dolari), Olanda – 8% (50,6 mil. dolari), Elveţia – 5,3% (33,7 mil. dolari),
Germania – 3,8% (24 mil. dolari), România – 3% (18,8 mil. dolari), Franţa –
2,8% (18,02 mil. dolari).
Din punct de structural aceste ţări au efectuat investiţii preponderent în
energia electrică, gaze şi apă, transporturi, depozitare şi comunicaţii,
industria
prelucrătoare, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, tehnologii
informaţionale.
Abordarea fenomenului investiţiilor străine directe din unghiul de vedere
al ţărilor gazdă presupune, cu necesitate, evaluarea impactului şi al efectelor
pe
care le induc în economie ISD şi operaţiunile firmelor cu capital străin.
Un prim efect direct şi evident al influxului de ISD constă în însăşi
volumul efectiv al capitalului străin ca sursă externă de investiţii. Investiţiile
într-un domeniu de activitate pot, la rândul lor, să atragă investiţii ale unor
firme străine asociate cu genul concret de activitate sau investiţii ale unor
firme concurente.
Investiţiile străine directe reprezintă nu numai o sursă de capital, ci şi o
metoda de atragere a tehnologiilor avansate. Transferul de tehnologie
generează efecte pozitive prin stimularea inovării şi difuzarea respectivelor
tehnologii la nivelul firmelor locale.
Transferul de competenţe manageriale, organizaţionale şi de marketing
reprezintă o altă componentă importantă a pachetului investiţional, aceste
aspecte fiind decisive pentru punerea în valoare a factorilor de producţie
existenţi pe plan local şi a sporirii competitivităţii internaţionale a
producţiei.
Un rol deosebit de important al investiţiilor este acela de regulator al
gradului de ocupare a forţei de muncă. Atragerea ISD conduce ulterior la
deschiderea de noi pieţe de desfacere, iar prin aceasta şi la sporirea
exporturilor. Pe de altă parte ISD constituie o modalitate de a compensa
unele
deficienţe pe piaţa locală şi de substituire a importurilor.
Înţelegând prea bine eventualele efecte pozitive ale investiţiilor străine şi
punând la bază inclusiv analizele de mai sus putem afirma că suntem mult
prea
în urmă comparativ cu performanţele înregistrate deja de ţările vecine.
Cauzele
ce au determinat o performanţă şi o competitivitate redusă în ceea ce
priveşte
atragerea de investiţii străine în economia naţională sunt:
• Percepţia externă a climatului intern de afaceri
• Instabilitatea cadrului juridic, instituţional şi fiscal
• Condiţiile de operare pe piaţă
• Oferta redusă şi ritmul lent al procesului de privatizare
• Nu s-a dispus de o strategie, de un scenariu clar, de genul unei analize
profunde, pe termen mediu şi lung prin care să se stabilească priorităţile şi
direcţiile de dezvoltare, inclusiv pe domenii şi sectoare de activitate, care să
dea investitorilor o perspectivă clară a pieţei pe care se pregătesc să intre.
• Piaţa internă cu o capacitate de absorbţie şi putere de cumpărare
foarte redusă.
• Lipsa unui puternic sistem privat.
• Prezenţa unui sistem birocratic de dirijare.
• Insuficienta promovare a ofertei, a posibilităţilor şi a potenţialului de
realizarea a investiţiilor în Republicii Moldova.
• Existenţa unei pieţe de capital nedezvoltate şi slab reglementate
Accelerarea procesului de integrare economică precum şi relansarea
economică a Republicii poate fi obţinută numai în urma unui proces de
atragere masivă de investiţii atât de origine internă cât şi externă în
infrastructura economiei. Guvernul ar trebui să asigure îndeplinirea unor
măsuri şi acţiuni concrete în vederea creşterii volumului de investiţii străine
în
republică în special a celor directe. Printre acestea vom numi:
• dezvoltarea şi perfecţionarea cadrului legislativ-normativ;
• asigurarea unui sistem judiciar credibil şi transparent în aplicarea
acestei legislaţii, armonizarea legislaţiei, garantarea stabilităţii şi coerenţei
cadrului legislativ, inclusiv a inviolabilităţii investiţiilor străine;
• asigurarea transparenţei în demararea şi derularea investiţiilor străine
prin perfecţionarea procedurilor de administrare publică, eliminarea
barierelor
administrative, simplificarea procesului de înregistrare a societăţilor;
• definirea clară a domeniilor prioritare şi identificarea proiectelor de
investiţii strategice, care vor duce la modernizarea, reabilitarea şi
dezvoltarea
infrastructurii, la crearea unui efect pozitiv de antrenare în economie.
• e necesară o inversare a trendului economiei necontabilizate, ordonarea
stabilă a sistemului fiscal, atenuarea constrângerilor birocratice şi stoparea
migraţiei agenţilor economici spre sectorul necontabilizat. Întărirea
instituţiilor
publice şi combaterea sistematică şi tenace a corupţiei, fără discriminări
politice, va amplifica fireşte o astfel de evoluţie;
• extinderea dialogului cu asociaţiile investitorilor străini din republică
prin organizarea de târguri şi forumuri investiţionale;
• acordarea serviciilor pre şi post investiţionale investitorilor potenţiali şi
a celor actuali (asigurarea informaţională, asistenţă de specialitate,
înlăturarea
şi soluţionarea operativă a problemelor întâmpinate de investitorii străini în
Republica Moldova);
• crearea unui sistem echitabil de impozitare inclusiv prin reducerea
presiunii fiscale, crearea condiţiilor în vederea diminuării ratelor dobânzilor
la
creditele bancare, la fel şi a condiţiilor pentru sporirea creditării pe termen
lung, în special, în sectorul real al economiei;
• dezvoltarea pieţei de capital ca mecanism viabil şi principal de
finanţare a economiei. O buna funcţionare a pieţei de capital va contribui şi
la
dezvoltarea în ansamblu a structurilor integrate în economie;
Concluzii şi recomandări
În baza investigaţiilor efectuate privind analiza statistică a procesului
investiţional pot fi formulate următoarele concluzii:
1. În condiţiile actuale ale trecerii la economia de piaţă şi în cadrul
conjuncturii economice interne o atenţie tot mai deosebită este acordată
procesului investiţional. Acest domeniu ocupă un loc central în strategia de
dezvoltare durabilă a ţării condiţionând creşterea şi modernizarea
economică,
cât şi majorarea nivelului de trai al populaţiei.
2. Constatăm că studierea sub aspect statistic a procesului investiţional
necesită utilizarea pe larg a unor calcule empirice, calcule realizate, în
exclusivitate, pe baza unor indicatori statistici primari şi derivaţi. Indicatorii
statistici utilizaţi în cadrul analizei activităţii investiţionale răspund unor
necesităţi de mare importanţă în vederea cunoaşterii nivelului, structurii,
evoluţiei şi eficienţei activităţii investiţionale, precum şi fundamentării unor
măsuri în cadrul politicilor investiţionale.
3. Ca rezultat sa ajuns la concluzia că evidenţa şi astfel exprimarea
cantitativă a acestui proces întâmpină mari dificultăţi. E necesară
implementarea unui clasificator al investiţiilor ce ar asigura efectuarea
corectă
a unor comparaţii internaţionale. Astfel după criteriul de bază investiţiile
trebuie separate în investiţii în active nefinanciare şi investiţii în active
financiare. La nivelul economiei naţionale este dusă evidenţa doar a
investiţiilor în capital fix şi a investiţiilor străine directe şi de portofoliu.
Evidenţa investiţiilor nemateriale precum şi a celor financiare la nivel intern
ar
completa neajunsurile din acest domeniu. Investiţiile financiare trebuie
descrise pe activităţi, inclusiv divizându-le pe termen scurt şi pe termen
lung.
4. Caracterizarea procesului investiţional în dinamică necesită evaluarea
volumului de investiţii în preţuri comparabile. Eventual numai astfel trebuie
argumentată modificarea reală în timp a acestui indicator. Vorbind doar
despre dinamica investiţiilor în capital fix avem nevoie de un indice agregat
al
preţurilor ce ar caracteriza dinamica preţurilor elementelor componente
(lucrări de construcţie-montaj, maşini şi instalaţii, alte lucrări şi cheltuieli
capitale). În Republica Moldova este calculat în baza raportului statistic
”Preţurile în construcţii” indicele preţurilor în construcţii – raportul
preţurilor
curente la lucrările de construcţii-montaj, înregistrate trimestrial în 100
organizaţii reprezentative, către preţurile de deviz ale anului 1991 sau
preţurile
anului precedent. Sigur este necesară lărgirea ariei de investigaţie privind
colectarea informaţiei despre preţurilor în construcţie. Ca rezultat vom avea
o
imagine mult mai reală a dinamicii preţurilor în acest domeniu, iar asta va da
posibilitatea calculării corecte a indicelui volumului fizic, indice ce reflectă
dinamica reală a investiţiilor în capital fix.
5. În cadrul investigaţiilor efectuate, sunt de părerea că dinamizarea
procesului investiţional atât la nivel de agent economic, cât şi la nivel de
economie, este premisa strategică de redresare economică, în funcţie de care
ar
fi necesar de stabilit şi politica economică în ţară. Problema relansării
economice prin investiţii presupune inclusiv, înregistrarea unor parametri
competitivi pe scară naţională.
6. Un aport deosebit, în acest sens, le au investiţiile în capital fix. În
ultimii 8 ani ponderea majoră a investiţiilor în capital fix este îndreptată spre
reutilarea tehnică a întreprinderilor în funcţiune (42%), în construcţii noi
23%,
iar pentru extinderea sau pentru întreţinerea capacităţilor în funcţiune câte
17%. Domeniile de activitate prioritare ce concentrează cele mai majore
investiţii fiind: transporturi, depozitare şi comunicaţii, industria
prelucrătoare,
comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, energie electrică, gaze şi apă. Totuşi
analiza datelor privind sumele efectiv investite în capital fix în Republica
Moldova mă determină să le apreciez ca fiind insuficiente cu ceea ce se
apreciază ca fiind necesarul. Capitalul privat, care îşi ia amploare începând
cu
1991, cu toate că astăzi ocupă o pondere majoră, nu a putut acoperi nici
golul
lăsat de încetarea activităţilor investiţionale din firmele de stat, nici
necesarul
de fonduri pentru restructurare, retehnologizare şi constituirea de investiţii
noi.
7. Una din problemele majore ce condiţionează dezvoltarea activităţii
investiţionale este găsirea surselor de finanţare a acestora. Identificarea şi
stimularea noilor forme de finanţare a investiţiilor pe termen lung, inclusiv a
celor existente, prin majorarea indicatorilor de nivel ai creditelor acordate,
dezvoltarea pieţei de capital, dezvoltarea sistemului de credit ipotecar şi a
creditării prin leasing vor stimula şi cu siguranţă vor mobiliza activitatea
investiţională.
8. Ca completare la punctul anterior trebuie menţionat faptul că un rol
deosebit în cadrul dezvoltării activităţii investiţionale este jucat de piaţa de
capital. Scopul principal al pieţii de capital este dirijarea capitalului real sau
potenţial existent către finanţarea activităţilor economico-sociale.
Tranzacţionarea pe piaţă a titlurilor mobiliare oferă posibilitatea reală de
atragere a capitalului bănesc liber şi de acoperire a unor necesităţi financiare
curente sau de lungă durată. Cu părere de rău acest segment este de o
eficienţă
practic invizibilă şi scopul enunţat mai sus rămâne practic neatins.
9. E necesară consolidarea sistemului bancar şi financiar, precum şi
dezvoltarea pieţei de capital, întărirea disciplinei financiare în circuitele
economiei reale, dezvoltarea bursei de valori pentru a conferi funcţionalitate
economiei de piaţă, pentru a atrage şi a mobiliza resurse disponibile în
vederea
desfăşurării unui amplu program de investiţii.
Consolidarea sistemului bancar va avea ca consecinţă reducerea treptată a
ratei dobânzii la depozitele bancare şi astfel la credite acordate, iar acest fapt
real va stimula emiterea şi lansarea pe piaţă a obligaţiunilor corporative.
Funcţionarea pieţii de capital şi creşterea investiţiilor de portofoliu va duce
la
creşterea investiţiilor reale inclusiv în infrastructura economiei naţionale.
10. Având în vedere ramificaţiile, condiţionările şi efectele foarte
complexe ce au loc în economie analiza procesului investiţional nu este
completă fără o tratare a influenţelor din exterior. Fără a neglija şi a
subestima
locul şi aportul capitalului autohton în acest amplu proces constructiv
investiţiile străine reprezintă unul din factorii hotărâtori ai progresului şi
creşterii eficienţei economice. Republica Moldova aflată în plin proces de
tranziţie la economia de piaţă are nevoie de un substanţial ajutor
investiţional
extern, de resurse străine de capital pentru a construi din temelii sistemul
economiei de piaţă.
11. Existenţa unui potenţial impact pozitiv al investiţiilor străine directe
asupra bunăstării şi creşterii competitivităţii ţărilor receptoare este pe deplin
recunoscută. Investiţiile străine reprezintă nu numai o sursă de capital, ci şi o
metoda de atragere în economiile receptoare şi a tehnologiilor avansate, a
unor
noi forme şi competenţe manageriale, organizaţionale şi de marketing,
condiţionând şi gradul de ocupare a forţei de muncă şi sporirea exporturilor
şi
substituirea importurilor.
12. Putem spune că economiile ce primesc mai multe investiţii străine
directe au şi o creştere economică mai rapidă. Această relaţie dintre ISD şi
creşterea economică nu poate fi relevantă la nivelul indicatorilor
macroeconomici, dacă rolul sectorului străin în economie este foarte mic.
Există şi ţări ca Ungaria, Polonia care demonstrează faptul că ISD pot
constitui
motorul creşterii economice în acelaşi an sau după o perioada de 2-3 ani şi
Republica Moldova trebuie să urmeze aceste exemple.
13. Rolul statului în procesul de relansare a activităţii investiţionale
trebuie să devină mult mai esenţial. Instabilitatea cadrului legislativ,
prezenţa
unui sistem birocratic şi corupt în dirijarea mecanismelor de piaţă, absenţa
unei
strategii clare în definirea priorităţilor de dezvoltare a sectoarelor productive,
iată câteva aspecte negative ce au condiţionat şi au făcut dificilă relansarea
economică.
14. Atragerea investiţiilor străine directe, ca activitate coerentă, şi bine
definită presupune utilizarea diverselor tehnici şi acţiuni vizând sporirea
gradului
de competitivitate a economiilor gazdă. În cazul Republicii Moldova
stimulentele nu sunt suficiente şi probabil nici alte componente ca, legislaţie,
disciplină contractuală, regimul de proprietate, jurisdicţie. Capitalul străin
doreşte certitudinea că investiţiile actuale vor fi validate în perspectivă, iar
cursul
de dezvoltare spre U.E. reprezintă un punct de referinţă, o garanţie esenţială
faţă
de riscul de ţară în luarea deciziei de a investi în economia naţională
Fără investiţii străine nu vom putea depăşi criza economică amplă şi nici
nu ne vom putea înscrie pe traiectoria unui nou mod de producţie bazat pe
tehnologii absolut moderne. Numai pe baza acestor tehnici moderne
susţinute
şi de un program investiţional stabil şi coerent este posibilă creşterea
competitivităţii economiei naţionale, a produselor sale pe arena
internaţională
pe temelia căreia se poate realiza integrarea eficientă şi demnă a Republicii
Moldova în Uniunea Europeană.