Emoția

Def.:este un episod complex, multicomponent care creează o disponibilitate de acțiune. O emotie

are cel puțin 6 compnente .

Reacții emoționale

Relatia pers.-mediu -> 1. Evaluare cognitivă

2. Experiența (trăirea) subiectiva 6.Reactie la emotie

3. Tendinte de gandire/ actiune

4. Modificari (fiziologice) corporale interne

5. Expresie facială

Relația persoană-mediu se referă la situația obiectivă în care se găseste o persoană-situația ei actual

în lume sau în relație cu alte personae.

1.Evaloarea cognitivă –evaluarea unei persoane despre sensul personal al circumstanțelor sale
curente.

2.Experiența (trăirea) subiectivă –starea afectivă sau tonalitatea emoțională a trăirii care coloreză
experiența.

3.Tendințe de gândire / acțiune – impulsuri puternice de a gândi sau acționa în anumite feluri.

4. Modificari (fiziologice) corporale interne- reacțiile fiziologice mai ales cele care implica sitemul
nervos vegetativ, de ex. Modificarile în frecvența cardiacă și în activitatea glandelor sebacee.

5. Expresie facială - contracțiile muscular care mișca reperele faciale – obrajii buzele, nasul și
sprâncenele - și determină anumite configurații.

6.Reactie la emotie – felul în care oamenii fac fața sau reacționează la propiile lor emoții sau la
situația care le-a declanșat.

Emotiile diferă dispoziți.Emoțiile dureaza cateva sec sau minute iar dispozițile durează mai mult ore
sau chiar zile.

Dispozițiile sunt stări affective difuze și deseori variabile.

Teoria bifactorială = emoțiile rezultă din combinarea a doi factori – o stare inițială de activare
neexplicată și o explicație cognitivă(sau evaluare) pentru această activare.

Teoria bifactorială

Stimul == Activare fiziologică general == Evaluarea cognitivă a activarii ==Trăirea subiectivă a emoției

Atribuirea gresita a activării—acest efect înseamnă că activarea fiziologica prelungită --determinată

sa spune de urcarea a 4 etaje în fugă –poate fi atribuită greșit situaților care apar după aceea(ex.o
remarcă ambiguă ‘ce păr frumos’)intensficând reacțiile noastre la aceste cirumstanțe.
Teorii ale evaluarii minimale care reduc nurmarul de dimensiuni ale evaluarii la minimum,deseori
bazate pe teme fundamentale.

Teorii ale evaluarii dimensionale care identifica o gama larga de dimensiuni ale evaluarii considerate
suficiente pentru explicarea diferențelor dintre emoții.

O tema relațională reprezintă sensul personal care rezultă dintr-un anumit pattern de evaluari despre
un anumit tip de reacție persoană-mediu.

Evaluarile conștiente și inconștiente

Mascarea postexpunere in care imaginile au fost vizibile numai pentru 30 de milisecunde și apoi
mascate de o imagine neutră, astfel încât participanții nu au conștientizat conținutul imaginii.

Persoanle cu fobii au avut reacții fiziologice identice la imaginea obiectului fobiei indifferent daca au
recunoscut conștient un șarpe sau un păianjen sau nu.

Evaluarile în creier

Amigdala este o structura mica, de forma unei alone situate in partea inferioara a creierului despre
care se știe ca înregistrează reacțiile emoționale.

Teoria extinde-și-clădește afirmă ca emoțiile positive extend felurile noastre tipice de a gândi și
acționa și acestea la rândul lor dezvoltă resursele personale durabile,facând din noi personae mai
complexe ,capabile sa redreseze mai ușor după eșec.

Emoțiile si modificările corporale

Sistemul nervos simpatic pregătește corpul pentru o reacție rapida și este responsabil pentru
urmatoarele modificări (care nu se produc neapărat concomitant): 1.creșterea presiunii sanguine și a
frecvenței cardiace; 2.creșterea frecvenței respiratorii;3.dilatarea pupilelor;4.transpirația crește în
timp ce secreția salivară sau mucozitățile se reduc;5.nivelul zaharului din sânge crește pentru a oferi
mai multă energie;6.sângele se coagulează mai repede în cazul existenței unei răni în corp;7.sângele
este deviat de la stomac și intestine spre creier și mușchii scheletici;8.firele de păr de pe piele se
ridică și aveți o piele de găină.

Sistemul nervos simpatic activează organismul pentru a produce energie,pe masura ce intensitatea
emoției scade sistemul nervos parasimpatic – responsabil pentru conservarea energiei – preia
controlul și readuce organismul la starea sa normală.

Emoțiile pozitive pot fi extrem de potrivite pentru a ajuta oamenii să își revină din orice activare
prelungită care apare după emoțiile negative, o idee numită efectul de contracarare al emoților
pozitive.

Intensitatea emoțiilor

Perceăția noastră despre propia stare de activare – numită percepție viscerală.

Diferențierea emoților

William James autorul primului manual de psihologie publicat in 1890.Teoria James-Lange afirmă că
activarea sistemului nervos vegetativ diferențiază emoțiile.

Stimul == Activarea fizologică specifică unei emoții == Trăirea subiectivă a emoției

Emoțiile și expresiile faciale

Regurile exprimării emoțiilor variază de la o cultură la alta și specifică tipul de emoții pe care oamenii
trebuie să le experimenteze în anumite situații și comportamentele adecvate anumitor emoții.

Ex.:în unele culturi se așteaptă ca oamenii care pierd o persoana iubită se așteaptă să fie triști și să
își exprime tristețea jelind și plângând pe față dorind întoarcere persoanei iubite; in alte culturi,de la
oamenii îndoliați se așteaptă sa se cânte, să danseze și sa fie veseli.

Ipoteza feedback-ului facial

Primim feedback (sau percepem) despre activarea vegetativă, tot așa primim feedback și despre
expresiile noastre faciale și acest feedback poate produce sau intensifica trairea emoțiilor.

Expresia facială == Trăirea subiectivă a emoției