BIOFIZICA SISTEMELOR

DISPERSE
Definiţia şi clasificarea sistemelor disperse

Soluţii moleculare. Proprietăţile soluţiilor

Fenomene de transport în soluţii

Difuzia

Osmoza

Rolul presiunii osmotice şi coloid-osmotice

în sistemele biologice
soluţii adevărate suspensii
coloizi
 Concentraţia
• parametru intensiv de stare

• se măsoară în Kmoli/m3 – concentraţie molară

CM = solvit/Vsoluţie
• Concentraţie molală
• Concentraţie procentuală
• Concentraţie normală
 Soluţie moleculară
• caz limită al unei dispersii în care componenta
dispersată ajunge la nivel molecular

• gradul de dispersie > 109 m-1

• amestec omogen monofazic de mai mulţi constituenţi:

– solvent

– solviţi

• apa este întotdeauna solvent

• Legea lui Henry: cantitatea de gaz ce se dizolvă
în unitatea de volum de lichid este proporţională cu
presiunea gazului

• Solubilitatea gazelor scade cu creşterea

temperaturii

• Coeficient de solubilitate

• CO2 - cea mai mare solubilitate

  Dizolvarea gazelor în sânge şi
ţesuturi
• hiperbarism
– solubilitatea gazelor în sânge creşte după o lege
exponenţială
– ţesuturi rapide şi ţesuturi lente

• disbarism între diferite ţesuturi, ca între sânge

şi ţesuturi

embolii gazoase
 Emboliile gazoase

•Decompresii rapide
•Degajarea bruscă a azotului din sânge
  Dizolvarea gazelor în sânge şi
ţesuturi

• hiperoxie (p > 1,7 atm): efecte toxice asupra SNC

• creşterea presiunii gazelor inerte – “beţia adâncurilor”
– simptome similare primelor stadii ale anesteziei generale

• creşterea presiunii CO2

– suprapresiuni mici – efect stimulator
– suprapresiuni mari – efect toxic - acidoza
 Proprietăţile coligative ale soluţiilor
solid în lichid
 scăderea presiunii vaporilor saturanţi

 scăderea punctului de congelare

legea lui Raoult

T =kcrcM - kcr constanta crioscopică

 creşterea punctului de fierbere keb constanta ebulioscopică (legea Raoult)

Proprietăţile electrice ale soluţiilor

n
 Grad de disociere  
N
1
 Conductivitate  


 Coeficient de activitate f

 Activitate a a = fc
1
 Tăria ionică I I   C i z i2
2 i
 Proprietăţi optice ale soluţiilor

Analiza calitativă şi cantitativă a substanţelor în soluţie:

 Refractometria n = f(c)

 Polarimetria  = lc

Sinteză chimică: amestec racemic

În organism: doar una din variante
(aminoacizii L, glucidele D)
Dispersia luminii
Spectrofotometria
• Spectrofotometria

I = I0e-lc
Linii spectrale - emisie

Spectru de absorbtie
 Spectrofotometria
– Analiză calitativă
• Identificarea substanţelor

• Natura legăturilor chimice

• Determinarea entropiei şi a capacităţii

calorice

– Analiză cantitativă
• Evaluarea concentraţiei

• Determinarea purităţii unei substanţe

Factori care influențează spectrul
de absorbție

• Natura solventului

• Valoarea pH-ului

• Concentrația soluției

• efecte inverse

• Temperatura

• Iradierea substanței
• forţe termodinamice  fluxuri termodinamice
• existenţa gradienţilor de concentraţie, potenţial

sau presiune  transport de substanţă

 echilibru termodinamic
• în cazul soluţiilor realizarea transportului de
substanţă

Difuzie Osmoză
gradient electrochimic gradient de presiune
 Difuzia simplă

Legile lui Fick

d dc dC d C 2
  DA  D 2
dt dx dt dx
Legea I Legea a II-a
Difuzie non - staţionară
Difuzie staţionară D – depinde de temperatură
macromolecule sferice, coloidale
D= kT/6r
 Membrane
– pelicule de grosime neglijabilă faţă de aria
suprafeţei

– despart două medii având caracteristici fizico-

chimice diferite
 permeabile
egal permeabile

inegal permeabile

 selectiv permeabile
 semipermeabile
 ireciproc permeabile
 Difuzia prin membrane permeabile

 - coeficient de partiţie
v c DA D
  DA   c2  c1    Ac
t x  

P
D
v
   PA c
P - coeficientul de permeabilitate a
membranei pentru solvit t
 Difuzia electroliţilor
Energia potenţială totală:

 Wp = 0 + RT ln c + zFV

Energia potenţială chimică Energia potenţială electrică

(potenţialul chimic)

Potenţial electrochimic
W p   0  RT ln c 2  zFV2 
c2
  0  RT ln c1  zFV1   RT ln  zFE
c1

La echilibru c2 RT c1
Wp = 0
 RT ln  zFE
c1 E ln
zF c 2
Membrană selectiv permeabilă

PNa  PCl RT c1
E ln
PNa  PCl F c2
 Osmoza

 difuzia solventului dinspre soluţia mai diluată spre cea

mai concentrată prin membrane semipermeabile

 se datorează agitaţiei termice

 presiune osmotică - presiunea mecanică necesară pentru

a împiedica osmoza
Osmometrul Dutrochet

 = gh Osmol / litru

 Legile presiunii osmotice
1. La T = ct.,  = kTc

2. La c = ct.,  = kcT
3. Presiunea osmotică a unei soluţii în care faza dispersată este
alcătuită din substanţe diferite = suma presiunilor osmotice ale
fiecărei soluţii în parte.
4. Presiunea osmotică a unei soluţii este independentă de natura
substanţei dizolvate, ea depinde numai de numărul moleculelor

din soluţie.

 = kcT
k  R, c = /V   = RT/V

V = RT legea Van’t Hoff

i
 Lucrul osmotic
• lucrul mecanic efectuat de solvent la traversarea unei membrane
semipermeabile

W = RT ln c1/c2
Măsurarea presiunii osmotice

 Metoda crioscopică
 kT
T = kcrc (legea Raoult) 
 = kTc
T k cr

 = 12 T atm
 Metoda ebulioscopică
T = kebc
 Serul sanguin uman se comportă ca o
soluţie apoasă de concentraţie 0,3 M

• Soluţia de NaCl în apă de concentraţie 9‰ produce o coborâre crioscopică de 0,56

(ca şi serul) şi are presiunea osmotică a serului uman (6,72 atm)

• Ser fiziologic (impropriu)

• Punctul de congelare a serului variază în anumite stări patologice (dacă rinichii

nu funcţinează normal, numărul de molecule de urină excretate se micşorează,
serul devine mai concentrat, coborând punctul de congelare)
 Transportul apei prin membrane
• Fluxul de apă Japa = - Papa (p -)

  = RTc   = RTc
 c diferenţa dintre concentraţiile osmolare  

Japa = -Papa (p - RTc)

• coeficientul de semipermeabilitate - fluxul osmotic real/fluxul osmotic
într-o membrană perfect semipermeabilă

• în soluţiile separate de membrană există i specii de solviţi cu i, ci:

Japa = -Papa (p - RTi ci)

  p - diferenţa dintre presiunile efective

de-o parte şi alta a membranei;

  - diferenţa dintre presiunile osmotice

ale soluţiilor aflate de-o parte şi alta a

membranei

 Dacă p >  are loc ultrafiltrarea

 separarea coloizilor şi a macromoleculelor de cristaloizi şi de moleculele mici

 Dacă p <  se produce osmoza

 în membranele biologice (selectiv permeabile) însoţită de difuzie
 Rolul presiunii osmotice în
sistemele biologice

• soluţie izotonică
(izoosmotică)

• soluţie hipotonică
(hipoosmotică)  <  plasmă

• soluţie hipertonică
(hiperosmotică)  >  plasmă
 Capilarul arterial p = 32 mmHg

Capilarul venos p = 12 mmHg

 = 28 mmHg

ultrafiltrarea osmoza
asigură schimbul de apă (împreună cu unele substanţe
dizolvate) între compartimentul vascular şi interstiţial
Eliminarea renală a apei şi a cataboliţilor toxici

ultrafiltrarea glomerulară reabsorbţia tubulară

p = 75mmHg
glomerul
 = 28 mmHg

capsula lui p' = 5 mmHg

Bowman  = 0 mmHg

corpusculul renal Malpighi

Ultrafiltrare la nivelul glomerulului

p = p -  - p‘ = 75 – 28 – 5 = 42 mmHg