DINAMICA INTEGRARII DISCIPLINELOR

OBLIGATORII SI OPTIONALE
IN CLASELE I – IV

Noul curriculum pentru invatamantul primar constituie un bun exemplu de

abordare sistematica si coerenta a ofertei educationale in cadrul invatamantului
preuniversitar, valorificand, pe de o parte, traditiile si standardele inalte ale
invatamantului romanesc si sincronizandu-se, pe de alta parte, cu sisteme de
invatamant din tarile dezvoltate.

Realizarea curriculum-ului national porneste de la obiective, in functie de care

se prevad continuturile, se organizeaza si se dozeaza efortul elevilor in activitati de
invatare, se asigura elementele necesare pentru o evaluare continua si sistematica,
tinzand catre o evaluare standard, la nivel national, cu preocupare pentruo tratare
diferentiata a elevilor, avand in atentie nu numai gradul de indeplinire a obiectivelor,
cat si dezvoltarea capacitatilor copiilor capabili de performante, posibil de stimulat
prin extinderile (neobligatorii) prevazute de programele analitice.
Concepute in acest mod, programele analitice de tip curricular constituie ghidul
pentru autorii de manuale alternative si instrumente foarte utile pentru cadrele
didactice, in activitatea concreta de la clasa.
Invatamantul modern trebuie sa fie eficient si centrat pe elev, sa aiba multiple
valente formative, utilizand strategii activ-participative, cu elemente de evaluare si
autoevaluare care sa permita reglarea procesului de invatamant, atat pentru dascalii
care asigura oferta pentru educatie, cat si pentru elevii care devin constienti si
reflecteaza la propria evolutie.
In aceste conditii, dinamica integrarii disciplinelor obligatorii si optionale in
clasele primare nu trebuie doar asigurata, ci in primul rand urmarita, in evolutia sa
ascendenta, in fiecare din cei patru ani de studiu si, daca se impune, modificata ,,din
mers”, in functie de specificul grupului educat.
Ca noi forme de organizare ale invatamantului nostru, pot fi considerate
ciclurile si ariile curriculare, a caror aplicare critica ar trebui sa aiba mare succes in
fluxul educational.
Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au obiective
specifice comune.
 La nivelul prevederilor actuale, ele sunt urmatoarele pentru clasele I – IV:
a) ciclul achizitiilor fundamentale (de la grupa pregatitoare in gradinita
si, curand, in scoala, la clasele primare I – II) are ca obiective majore:
acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala, cu
stimularea potentialului creativ si a motivatiei pentru invatare.
b) Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a si a IV-a) vizeaza formarea
capacitatilor de baza pentru continuarea studiilor (gimnaziale,
liceale…) cu dezvoltarea gandirii si a folosirii limbii, cu abordarea
pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii, cu incurajarea si dezvoltarea
abilitatilor in diferite arte si in sfera educatiei fizice si sportului.
Planul-cadru este acela care integreaza disciplinele obligatorii si optionale,
precum si numarul minim si maxim de ore aferente fiecaruia dintre acestea.
Planul-cadru reprezinta, asadar, un document reglator esential, apt sa jaloneze
resursele de timp ale intregului proces de predare – invatare, pentru ca numai el poate
asigura: egalitatea sanselor, selectia de ierarhizare, functionalitatea coerenta,
flexibilitatea si parcursul individual si/sau de grup, precum si integrarea sociala
optima.
Se poate spune ca actualele programe cadru asigura, mai intai, un nucleu al
programului scolar pentru toti elevii, pentru ca gruparea si ierarhizarea disciplinelor
scolare sa vizeze sistemul optional functional.
Dinamica integrarii disciplinelor obligatorii si optionale in ciclul primar
ilustreaza faptul ca principiul functionalitatii si cel al coerentei se raporteaza la
flexibilitatea trecerii de la ,,invatamantul pentru toti”, la ,,invatamantul pentru
fiecare”.
In acest sens, planurile-cadru prevad, pentru fiecare disciplina de studiu, o
plaja orara care presupune un numar de ore, intre un minim si un maxim admis.
Rezulta ca, in planul cadru, se impune un trunchi comun (in masura sa asigure
elevilor accesul la nucleul fiecarei componente a parcursului scolar), alaturi de
curriculum-ul la decizia scolii (CDS)/optional.
PLANUL-CADRU DE INVATAMANT PENTRU CLASELE I-IV are urmatoarea
configuratie:

ARIA CURRICULARA/ DISCIPLINA Cl. Cl. Cl. Cl. Cl.

I-IV I a-II a-IIIa
a
a-IVa
1. LIMBA SI COMUNICARE 28-34 7-8 7-8 7-9 7-9
 Limba si literatura romana 24-30 7-8 7-8 5-7 5-7
 Limba moderna 1 4-6 - - 2-3 2-3
2. MATEMATICA SI STIINTELE NATURII 16-22 4-5 4-5 4-6 4-6
 Matematica 12-16 3-4 3-4 3-4 3-4
 Stiintele naturii 4-6 1 1 1-2 1-2
3. OM SI SOCIETATE 8-9 1 1 2-3 4-6
 Educatie civica 1-2 - 1-2 1-2
 Istorie 1-2 - - 1-2
 Geografie 1-2 - - 1-2
 Religie 4 1 1 1 1
4. ARTE 8-12 2-3 2-3 2-3 2-3
 Educatie muzicala 4-6 1-2 1 1-2 1-2
 Educatie plastica 4-6 1-2 1 1-2 1-2
5. EDUCATIE FIZICA SI SPORT 8-12 2-3 2-3 2-3 2-3
 Educatie fizica 8-9 2-3 2 2-3 2-3
6. TEHNOLOGII 4-8 1-2 1-2 1-2 1-2
 Educatie tehnologica / Activitati practice 4-6 1-2 1 1-2 1-2
7. CONSILIERE SI ORIENTARE 0-3 0-1 - 0-1 0-1
8. NUMARUL TOTAL DE ORE IN 63 17 18 18 20
TRUNCHIUL COMUN
9. CURRICULUM LA DECIZIA SCOLII 4-14 1-3 1-3 1-4 1-4
(optional)
- NUMAR MINIM DE ORE PE 76 18 18 19 21
SAPTAMANA
- NUMAR MAXIM DE ORE PE 86 20 20 22 24
SAPTAMANA
 Inovatia si reformele din invatamant, din educatie, trebuie sa reflecte, in ordine
functionala, obiectivele urmatoare:
1. Schimbarea orientarii sistemului de invatamant, respectiv a
finalitatilor pedagogice/educationale de maxima generalitate.
2. Schimbarea structurii acestui sistem
3. Schimbarea continutului procesului de invatamant.
Primul obiectiv trebuie sa vizeze atat idealul pedagogic (educational), cat si
scopurile pedagogice (educationale), urmarindu-se cointeresarea elevilor in raporturi
sociale varite, prin utilizarea tuturor resurselor (materiale si umane) si, cu deosebire, a
celor stimulatoare pentru creativitate.
Schimbarea structurii sistemului de invatamant romanesc vizeaza ameliorarea
(pana la disparitie) a dezechilibrelor pedagogice si a starilor de criza (afluxul elevilor,
penuria resurselor, cresterea costurilor, inertia scolii).
Solutiile trebuie sa fie de tip reformator si sa tina neaparat cont de resursele
sistemului (umane, materiale, financiare), de structura relationala specifica (cu
mediul, cu familia, cu scoala, cu comunitatea…), dar si de structura de adaptare
interna (relatiile dintre ciclurile curriculare).
La randul sau, schimbarea continutului procesului de invatamant angajeaza
intersectia unor concepte dinamice, aflate intr-o permanenta evolutie ascendenta.
- abordarea sistematica a continutului procesului de invatamant;
- implicarea reformei curriculare.
Or, dinamica integrarii disciplinelor obligatorii si optionale la clasele I – IV
presupune si promoveaza doua principii de tip operational:
- educatia permanenta;
- interdisciplinaritatea.
Ea introduce, totodata noi criterii, de rigoare si de tehnicitate in activitatea de
proiectare didactica a activitatilor, in cea de invatare/educare, fiind extrem de atenta si
la nivelul evaluarii mereu prospective si asiguratoare de progres scolar.
Sporirea dinamicii, dar si a eficientei invatamantului primar se realizeaza si
prin introducerea noilor tipuri de aducatie, mai ales gratie oportunitatilor oferite
prin ,,optionalele” proiectate si desfasurate la nivelul mai multor arii curriculare,
tipuri de educatie prezentate in programul UNESCO:
- Educatia economica si antreprenoriala (in legatura cu economia de piata);
- Educatia pentru participarea la democratie (prin integrarea in fluxul social,
sub semnul aplicarii principiilor democratice);
- Educatia ecologica / educatia pentru sanatate;
- Educatia pentru pace si cooperare;
- Educatia pentru comunicare si timp liber (cu folosirea mass-media si
internetului precum cultura generala, pentru formarea si perfectionarea
personalitatii);
 - Educatia interculturala (atat la nivelul comunitatilor etnice, cat si in plan
interstatal).
Asemena tipuri noi de educatie trebuie sa se raporteze totdeauna la perspectiva
educatiei permanente si a autoeducatiei, sub semnul dorintei de a-I invata pe copii sa
invete si a dorintei de perfectionare continua.
Pornind de la ideea ca elevul ramane subiect activ in procesul de invatamant,
iar procesul activizarii sale trebuie fundamentat psihologic, dinamica integrarii
disciplinelor obligatorii si optionale in cursul primar pune in evidenta interdependenta
principiilor didactice. Aceasta fiindca aceste principii alcatuiesc un sistem unitar si se
presupun, logic, unele pe altele. Respectarea unuia dintre ele nu numai ca atrage
respectarea celorlalte, dar asigura, in acelsai timp, teren favorabil pentru realizarea
cerintelor acestora.
Insusirea constienta si activa presupune intelegerea si prelucrarea informatiilor,
pregatind premisele sistematizarii si temeiniciei celor asimilate.
Unitatea dintre senzorial si logic stimuleaza activitatea gandirii, deschizand
camp larg de actiune legarii teoriei cu practica.
Numai prin respectarea unitara a acestor principii se poate imprima un caracter
functional, dinamic, procesului instructiv-educativ.
Privite in mod analitic, disciplinele obligatorii si optionale, guvernate,
obligatoriu de principiile didactice, se refera la o multitudine de aspecte ale
cunoasterii, corelandu-le intr-un tot echilibrat, dar oferindu-le si o anume
independenta care stimuleaza aptitudinile elevilor si le dezvolta priceperile.
In totalitatea lor, disciplinele de inavatamant si cursurile optionale imprima o
traiectorie ascendenta procesului de invatamant in ansamblu, ajutandu-l pe elev sa
treaca lin, aproape pe nesimtite, de la o clasa la alta, de la un ciclu scolar la altul.
Continutul lor concret se realizeaza in functie de o serie de factori si de conditii care
intervin la un moment dat, ca si de starile anterioare ale procesului instructiv-
educativ.
Valoarea lor imediata si de perspectiva rezulta din modul in care profesorul
reuseste sa coordoneze toti factorii evocati mai sus, astfel incat progresul si succesul
scolar sa fie asigurate.

STUDENT ANUL I:
TOMA (MANEA) MARIA GIANINA