CLAUDIA CIORTEA, Dimitrie Cantemir.

Influente în fraza “Divanului…”

DIMITRIE CANTEMIR – INFLUENTE ÎN FRAZA DIVANULUI...

Lector univ. drd. MARCELA-CLAUDIA CIORTEA

Colegiul Universitar de Institutori “Gh. Sincai”, Blaj
Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia

The present paper deals with Dimitrie Cantemir’s image which is deeply rooted in a historical
and geographical space of interference, thus leaving to the posterity a work that synthetizes both the
Western and the Oriental cultures.
Being in a priviliged position, at the crossroads of all influences, the Moldavian Principle’s
personality is an outstanding landmark in the old Romanian Culture, which has been defined by the
fusion of the European spirit with the Asian spirit.

1. Tematica, structura si stilul Divanului...

Abordând tema disputei dintre suflet si trup, îndelung cecetată în literatura evului mediu,
Divanul sau gâlceava înteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul este prima carte din
seria scrierilor lui Cantemir, concepută de autor în prima sa tinerete, si se bucură de o structură
tripartită, cuprinzând, pe lângă corpul propriu-zis al lucrării, cele zece porunci ale stoicilor si „a altuia
învătătură“ în care se recomandă câteva reguli de viată.
Partea întâi este aceea în care înteleptul si lumea tin divan, pe tema imperfectiunii acesteia din
urmă, înteleptul reprosând, iar lumea replicând acuzelor. Partea a doua se bazează pe capetele de
învinuire ale înteleptului, sustinute prin citate din „Biblie“ si din filosofii antici. Partea a III-a explică
temeiurile pe care se poate realiza 6l... oglindeste un Cantemir în perioada unor căutări, un autor încă
neformat, dar meritul lui este acela de a fi scris româneste, pentru cititorii români, într-o vreme când, pe
teritoriul românesc, comentariile religioase circulau în slavonă, greacă sau în traduceri românesti din
scriitori străini. Scriind Divanul... la numai 25 ani (cu scopul evident de a scrie o carte), Cantemir dă
neamului său „o carte de morală crestină pentru mireni, pentru credinciosi în general, care trebuie să
biruiască ispitele lumii, trăind în mijlocul ei“i.

39
CLAUDIA CIORTEA, Dimitrie Cantemir. Influente în fraza “Divanului…”

S-a spus deseori despre Divanul... lui Cantemir că este o operă fără cap si fără coadă, o
încâlceală de vorbe fără noimă, deloc originală, care dă cititorului multă bătaie de cap, obligându-l la o
lectură greoaie.
Ne-am propus asadar să-l studiem; fiind o operă filosofică, iar autorul ei fiind un
gânditor de orientare clasicistă, ne-am gândit că în această lucrare am putea descoperi abateri
de la norma lingvistică sau, dimpotrivă, exprimări elegante, în functie de legile limbii literare. Se stie că
în limbile cunoscute de principele moldovean verbul acceptă o gamă largă de combinatii (lucru care ar
putea uimi orice vorbitor de limbă modernă) si de aceea ne-am propus să urmărim în ce măsură acest
scriitor, care a gândit si a scris latineste, greceste, turceste, a păstrat influenta acestor limbi, într-un text
de limbă română. Dacă aceste influente lipsesc, ceea ce este greu de crezut, vom încerca să explicăm
acest lucru; însă avem convingerea că Divanul... aduce cu sine ceva din limba nenumăratelor sale
izvoare.

2. Perioada cantemiriană, o constructie neromânească?

Primul care a crezut că poate recunoaste amprenta orientală a corelatiei dintre tipul de gândire si
tipul de expresie la Dimitrie Cantemir a fost Lazăr Seineanu care scria: „Literatura orientală a
influentat profund spiritul domnescului scriitor: sintaxa turcească, cu perioadele-i enorme si cu verbul
final...“ii. C. Săineanu sustine într-o recenzie teoria fratelui său, considerând că „prezenta verbului la
final“ aduce frazei cantemiriene „ceva din coloritul oriental“iii. I. Minea îsi explica factura stilului lui
Cantemir printr-o îndelungată influentă musulmană pe care acesta o suferise: „S-ar putea numi
orientalism constructia labirintică: de abia astepti să ajungi la sensul frazei cantemiriene...“iv. Si Ovid
Densusianu admite influenta orientală, însă, mai rezervat, o consideră ca termen al sintezei: „S-ar putea
spune că Dimitrie Cantemir e un european de un europenism aparte, în sensul că la dânsul se îmbină
Orientul cu Apusul“v.
Alexandru Rosetti este de părere că nota lui Lazăr Seineanu poate fi explicată prin „influenta
limbii turcesti si ordinea nefirească a cuvintelor“vi. Într-un volum scris în colaborare cu Boris Cazacu,
Al. Rosetti îsi reia ideile, apreciind că o puternică influentă turcă se remarcă în sintaxa Divanului... si a
Istoriei ieroglifice, „pe când în Hronic se observă influenta constructiei latine a frazei“vii.
Sub influenta studiilor lui Al. Rosetti, Dan Bădărău nu exclude posibilitatea ca scriitorul „să fi
folosit si întâlnirea accidentală a unor tipicuri de sintaxă latină cu tipicuri turcesti“ viii, iar I. Verdes
admite că „fraza lui suferă o triplă influentă: latină, greacă si turcă“ix. I. D. Lăudat sustine că „o

40
CLAUDIA CIORTEA, Dimitrie Cantemir. Influente în fraza “Divanului…”

influentă sigură“x în sintaxa lui D. Cantemir este si aceea a limbii turcesti, iar Serban Cioculescu îsi
explică „excesele stilului periodic“ al lui Cantemir prin cultura lui orientală, care ar fi fost „dominantă
în mediul constantinopolitan“xi. Pentru Manuela Tănăsescu „exotismul ... porneste de la ciudatele forme
sintactice – se pare obtinute sub influenta turcă - , de la plăcerea de a aglomera proverbe, zicători,
multe de origine orientală, si a ajunge până la fantasticul gratios al unor povestiri care par desprinse din
«1001 de nopti »“xii.
Comparând textul latin al lui Wissowatius cu traducerea lui Cantemir din cea de-a treia carte a
Divanului, Virgil Cândea a observat folosirea unor procedee sintactice latine atât în traducere, cât si în
partea originală; totusi, autorul nu se pronuntă împotriva influentei turcesti, câtă vreme, formal,
„sintaxa turcă nu le contrazicea“xiii, renuntând abia mai târziu la această teorie.
Dumitru Micu afirmă că în Divan există „constructii sintactice fortate, proprii limbii latine,
celei grecesti si celei turce“xiv.
În fine, Dragos Moldovanu reexaminează într-un cadru mai general problema acestor
împrumuturi, cercetând dacă la sfârsitul secolului al XVII-lea achizitiile românesti din limba si cultura
turcă ar fi fost suficiente pentru a-i permite cuiva un maxim împrumut sintactic.
Autorul consideră că, într-un mediu românesc cult refractar unei influente turcesti – în primul
rând datorită influentelor de religie, mai apoi datorită faptului că limba turcă nu se bucura de un
prestigiu suficient în fata societătii românesti culte, fiind aproape ignorată – „elementele literare
specifice orientale pătrunseseră în literatura română indirect, prin filiera slavonă si greacă, de obicei în
forme impure, cenzurate si chiar asimilate de spiritul grec“xv.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere orientarea activă a mediului moldovenesc spre cultura
clasică si occidentală, în general. În sprijinul acestei afirmatii vine o scrisoare către papă (1693) a
călugărului misionar franciscan Francesco Renzi care spunea: „Acum 15 ani am venit în Moldova si
am fost repartizat la Iasi, si în toată tara, pe-atuncea, nu era altcineva ca să vorbească sau să stie limba
latinească, afară de Mironasco Costin [...]. Astăzi toată floarea nobilimei vorbeste latineste si multi
dintr-însii chiar sunt foarte învătati“xvi.
Asadar, afectati de insuficientele de comunicare si expresie ale limbii române, cărturarii
moldoveni întrevăd o perfectionare a acesteia prin imitarea limbilor clasice.
Cantemir nu a întrerupt niciodată practica limbii române în favoarea frecventării continue a
vreunei singure limbi orientale, datorită activitătii sale de scriitor si a relatiilor strânse cu grupul
românesc de la Constantinopol, iar bogătia lexicului românesc din scrierile sale este o dovadă că îsi

41
CLAUDIA CIORTEA, Dimitrie Cantemir. Influente în fraza “Divanului…”

cunostea în profunzime limba maternă, întru slefuirea căreia a depus eforturi istovitoare. Prin urmare,
este greu de explicat cum un scriitor a folosit alternativ două tipuri de constructie frazeologică, asa cum
sunt perioada clasică si perioada turcă, în aceeasi operă sau chiar în opere diferite.
Serban Cioculescu este de părere că acest amestec este o particularitate a gândirii principelui
moldovean: „Cantemir era un poliglot, iar savantul gândea ca un umanist de tip mixt, la răscrucea
civilizatiilor“xvii.
Mircea Muthu vede în această mixtură indiciul caracterologic al balcanismului: „Făcând
trecerea de la balcanitate la balcanism, Dimitrie Cantemir realizează – la nivelul întregii sale opere – o
sinteză evidentă si în aliajele lingvistice [...]. Vocabule latine si grecesti fuzionează în perioade
lingvistice, multe dintre ele cu o topică specifică limbii turcesti. Împreună cu cele de origine slavonă
alcătuiesc o adevărată broderie de un baroc sui generis, explicându-se, si pe această cale, sinteza din
gândirea principelui“xviii.

3. Schema generală a propozitiei cantemiriene

Vorbind despre influenta limbii turcesti asupra perioadei lui Cantemir si de ordinea nefirească a
cuvintelor, Alexandru Rosetti îsi argumentează teoria prin topica consecvent ascendentă din propozitia
turcă, de tipul: subiect + complement indirect + complement direct + predicat.
Există , desigur, în Divanul..., nenumărate constructii de acest tip: „asa a sufletului stat si
podoabă îti privind socoteste“, în care elementul secundar precede elementul principal. Având în
vedere faptul că propozitia se compune din două sintagme determinative, a subiectului si a predicatului,
schema generală ar fi aceasta:

determinările subiectului + subiect determinările predicatului + predicat

+
grupul subiectului grupul predicatului

Dragos Moldovanu însă, apelând la relativa libertate a topicii limbii române, îl combate pe
Alexandru Rosetti care aduce în discutie caracterul neromânesc al unor constructii.
Ex.: „Al idolilor preot cu magice cuvinte
Multimei adunate oracole-mpărtea“
(Gr. Alexandrescu – O impresie)
În concluzie, „o bună parte din constructiile lui Cantemir pot fi comparate, formal, cu schema topică
turcă în aceeasi măsură în care poate fi comparat si distihul lui Alexandrescu“xix.

42
CLAUDIA CIORTEA, Dimitrie Cantemir. Influente în fraza “Divanului…”

BIBLIOGRAFIE

1. Bădărău, Dan – Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Buc., 1964

2. Cantemir, Dimitrie – Divanul, editie îngrijită, studiu introductiv si comentarii de Virgil Cândea,
în Opere complete, I, Buc., 1974
3. Cândea, Virgil – Studiu introductiv la Dimitrie Cantemir, Opere complete, I, Buc., 1974
4. Cioculescu, Serban – Varietăti critice, Buc., 1966
5. Densusianu, Ovid – Evolutia estetică a limbii române (curs litografiat), I, Buc., 1930
6. Lăudat, I.D. – Dimitrie Cantemir, Iasi, 1973
7. Micu, Dumitru – Scurtă istorie a literaturii române. I. Dela începuturi până la primul război
mondial., Buc., 1974
8. Minea, I. – Despre Dimitrie Cantemir. Omul, scriitorul, domnitorul., Iasi, 1926
9. Moldovanu, Dragos – Dimitrie Cantemir între Orient si Occident, Buc., 1997
10. Muthu, Mircea – Literatura română si spiritul sud-est european, Buc., 1976
11. Panaitescu, P.P.; Verdes, I. – Introducere la Istoria Ieroglifică, I, Buc., 1965
12. Rosetti, Alexandru – Observatii asupra limbii lui Dimitrie Cantemir în Istoria ieroglifică, în
„Academia RPR, Buletin stiintific, sectia de stiinta limbii, literaturii si artei“, I, 1951, nr. 1-2
13. Rosetti, Alexandru; Cazacu, Boris – Istoria limbii române literare, I, Buc., 1961
14. Săineanu, C. – Noui recenzii, 1926-1929, Buc., 1930
15. Săineanu, Lazăr – Influenta orientală asupra limbii si culturii române. I. Introducere, Buc.,
1900
16. Tartler, Grete – Proba orientului, Buc., 1991
17. Tănăsescu, Manuela – Despre „Istoria ieroglifică“, Buc., 1970
18. Vaida, Petru – Dimitrie Cantemir si umanismul, Buc., 1972

43
CLAUDIA CIORTEA, Dimitrie Cantemir. Influente în fraza “Divanului…”

Note:

44
i
P. Vaida – Dimitrie Cantemir si umanismul, Buc., 1972, pag. 55
ii
L. Săineanu – Influenta orientală asupra limbii si culturii române, Buc., 1900, pag. LXXXVI, nota
iii
C. Săineanu – Noui recenzii, Buc., 1930, pag. 297
iv
I. Minea – Despre Dimitrie Cantemir. Omul, scriitorul, domnitorul, Iasi, 1926, pag. 294
v
O. Densusianu – Evolutia estetică a limbii române, Buc., 1930, pag. 243-244
vi
Al. Rosetti – Observatii asupra limbii lui Dimitrie Cantemir în „Istoria ieroglifică“, Buc., 1951, pag. 22
vii
Al. Rosetti, B. Cazacu – Istoria limbii române literare, Buc., 1961, pag. 303-304
viii
D. Bădărău – Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Buc., 1964, pag. 211
ix
P.P. Panaitescu; I. Verdes – Introducere la „Istoria Ieroglifică“, Buc., 1965, pag. XC
x
I.D. Lăudat – Dimitrie Cantemir, Iasi, 1973, pag. 53
xi
Serban Cioculescu – Varietăti critice, Buc., 1966, pag. 53
xii
Manuela Tănăsescu – Despre „Istoria ieroglifică“, Buc, 1972, pag. 77
xiii
Virgil Cîndea – Studiu introductiv la Divanul., pag. LXVII
xiv
Dumitru Micu – Scurtă istorie a literaturii române, Buc., 1974, pag. 73
xv
Dragos Moldovanu – Dimitrie Cantemir între Orient si Occident, Buc., 1997, pag. 11
xvi
Apud V.I. Ghica – Spicuiri istorice, Iasi, 1936, pag. 35-36, citat de Dragos Moldovanu – op. cit., pag. 11
xvii
S. Cioculescu – op. cit., pag. 56
xviii
Mircea Muthu – Literatura română si spiritul sud-est european, Buc., 1976, pag. 91
xix
Dragos Moldovanu – op. cit., pag. 19