6 Tehnologii moderne de evaluare

EVALUAREA ONLINE A CUNOŞTINŢELOR:

ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE, METODOLOGICE ŞI PRACTICE

Mg. Aliona PALADI1, mg. Ludmila CROITOR2, conf. univ. dr. Florentin PALADI2,3
1
CATEDRA DE PSIHOLOGIE, UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
2
CATEDRA DE TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE, UNIVERSITATEA LIBERĂ
INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA
3
CATEDRA DE FIZICĂ TEORETICĂ, UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

REZUMAT
Lucrarea oferă o analiză a modalităţilor practice de utilizare a instrumentelor
informatice pentru elaborarea sistemelor de testare a cunoştinţelor într-o manieră modernă
şi eficientă. Tematica acestei lucrări este desfăşurată ca fiind parte a următoarelor trei
categorii esenţiale: psiho-pedagogică, metodologică şi de implementare sau practică.
Totodată, este prezentată o aplicaţie proprie elaborată pentru evaluarea online a
cunoştinţelor la fizică. Avantajele principale constau în administrarea sa centralizată prin
reţeaua globală Internet şi în universalitatea acestui sistem informatic sau produs soft care
poate fi uşor modificat intra- şi interdisciplinar.

The article presents an analysis of practical possibilities to use computer-based tools in

order to elaborate knowledge testing systems in a modern and efficient way. The topic of this
paper is developed as a part of the following three main categories: psychological-
educational, methodological and practical. At the same time, a personal application for the
online knowledge assessment in the field of physics is presented. The principal advantages
consist of its centralized web-based management and in the universality of this software
which can be easily modified intra- and interdisciplinary.
Cuvinte cheie: evaluare, sistem informatic, tehnologii web

INTRODUCERE
Învăţarea cu ajutorul calculatorului este o provocare în sensul bun al cuvântului la
adresa sistemului tradiţional de instruire de orice nivel: gimnazial, liceal, universitar şi
postuniversitar. Astăzi noţiunea de e-learning (engl. electronic learning) este folosită mereu
în contextul aplicării metodelor moderne de instruire, dar nu ar fi corect să o limităm doar la
aceasta. E-learning este o adevărată industrie a produselor soft relativ nouă şi încă insuficient
explorată, care presupune elaborarea unui set de aplicaţii pentru a distribui conţinutul
informaţiei pe cale electronică cu scopul învăţării cu ajutorul calculatorului. Însăşi învăţarea
cu ajutorul calculatorului a cunoscut în prezent o dezvoltare rapidă datorită extinderii
spectaculoase a posibilităţilor hardware, pe de o parte, şi a aplicării tehnologiilor de
programare web, care au permis crearea unor interfeţe prietenoase (user friendly), pe de altă
parte, precum şi a posibilităţilor oferite de aşa domenii noi, cum ar fi Intranetul, Internetul,
inteligenţa artificială etc.
E-learning are la bază o clasă virtuală, un instructor care planifică activitatea grupului
din clasa virtuală, iar materialul educaţional este accesibil pe Internet pe un site specializat,
unde utilizatorul se poate înscrie cu datele personale de identificare. Accesul ulterior se face
pe baza unui nume de utilizator şi parolă. În România există aproximativ 20 platforme e-
learning. Fiecare platformă e-learning are o ofertă de cursuri, specializări şi domenii. În SUA,
Canada, ţările Uniunii Europene, unde e-learning-ul are deja o vechime de peste 5 ani, un elev
îşi poate completa oferta educaţională din şcoală înscriindu-se în câteva clase virtuale.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Tehnologii moderne de evaluare 7
E-learning include următoarele componente educaţionale: conţinut, metodică,
interacţiune, suport şi evaluare. Acest învăţământ online este adaptat continuu, punându-se
accentul atât pe a învăţa şi a asimila, cât şi pe a aplica, îndeosebi în cadrul disciplinelor a
căror conţinut teoretic este în strânsă interdependenţă cu conţinutul unor culegeri de exerciţii
şi probleme sau cu anumite experimente ce pot fi modelate.
Există trei modele general acceptate în lumea e-learning, după cum au fost clasificate de
European Corporate e-learning, fiecare ocupând o cotă aproximativ egală pe această piaţă [1]:
• e-learning independent reprezintă modelul prin care utilizatorul individual descarcă
materialul de curs de pe Internet sau îl utilizează direct de pe CD, parcurgându-l de unul
singur. Acesta prezintă avantajul unei cantităţi de informaţie foarte mare, care poate fi
accesată într-un timp scurt, însă este foarte rigid în ceea ce priveşte comunicarea cu
instructorul;
• e-learning asincron permite doar unui singur utilizator să transmită informaţie la un
moment dat. Un astfel de exemplu este acela în care profesorul poate să furnizeze
informaţia elevilor sau studenţilor, dar ei nu pot interacţiona în timp ce primesc
informaţia. Avantajul major în acest caz este acela că utilizatorul îşi păstrează facilitatea
de a lucra în propriul său ritm, putând însă obţine şi răspunsuri la cererile sale într-un
interval de timp acceptabil;
• e-learning sincron permite transferul de informaţie cu orice alt utilizator în orice
moment. Un exemplu este acela în care profesorul şi elevii transferă informaţii în timpul
desfăşurării cursului în regim de timp real. Acesta este cel mai performant mod în ceea
ce priveşte gradul de facilitare a comunicării, capacităţile audio-video integrate creând o
“sală de curs virtuală”;
Astfel învăţământul online este într-o oarecare măsură diferit de învăţământul
tradiţional. Odată ce accesul la un calculator este rezolvat, cel ce doreşte să studieze online
trebuie să fie obişnuit cu căutarea pe Internet, expedierea şi primirea mesajelor prin e-mail,
procesarea textelor etc. Scrisul este metoda principală de comunicare în clasele online; în scris
se vor exprima gândurile, se vor împărtăşi idei şi se vor adresa întrebări colegilor din clasa
virtuală sau instructorului atunci când utilizatorul are nevoie de ajutor. Limbajul corpului nu
poate fi văzut de către colegi, decât doar dacă este suplimentar folosită şi o cameră web. Ca şi
în cadrul învăţământului tradiţional, utilizatorul trebuie să-şi rezerveze timp suficient pentru
studiu. În timp ce cursurile online oferă maximum de flexibilitate, ele totodată necesită
perseverenţă şi voinţă de a lucra independent din partea elevului sau studentului.
Aşadar, e-learning-ul se adresează tuturor celor ce doresc să înveţe, indiferent de vârstă
sau pregătire, deci atât elevilor şi studenţilor, cât şi dascălilor lor, fiind o variantă modernă a
instruirii continue într-o societate informatizată. Rolul actual al profesorului de intermediar al
cunoaşterii devine mult mai complex: profesorul asigură managementul clasei virtuale,
planifică activitatea grupului, supune dezbaterii aspecte ale lecţiei în forumuri de discuţii,
furnizează resurse informaţionale auxiliare pentru înţelegere, comentează temele, indicând
fiecărui membru al clasei unde trebuie să mai insiste ş.a.m.d. Transmiterea de informaţii şi
învăţarea într-un sistem educaţional deschis şi profesionist, susţinut constant prin metode şi
tehnici psiho-pedagogice speciale, devine astăzi o necesitate stringentă.

ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE ALE INSTRUIRII LA DISTANŢĂ

Societatea contemporană înaintează noi cerinţe de modernizare a domeniilor psiho-
pedagogice. În sens larg, prin aspectele psiho-pedagogice ale e-learning-ului se înţelege
totalitatea situaţiilor educaţionale în care se utilizează semnificativ mijloacele tehnologiilor de
informare şi comunicare. Termenul, preluat din literatura anglo-saxona, a fost extins de la
sensul primar, etimologic, de învăţare prin mijloace electronice, acoperind acum aria de

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

8 Tehnologii moderne de evaluare

intersecţie a acţiunilor educative cu mijloacele informatice moderne. Definit astfel, mai mult
ca e-education, aria semantică a conceptului e-learning interferează cu şi se suprapune pe o
multitudine de termeni ce surprind varietatea experienţelor didactice ce pot beneficia de
suport tehnologic: instruire asistată de calculator, instruire prin multimedia etc. Sub
denumirea de software (produs soft) educaţional sau didactic, sunt dezvoltate o gama larga de
materiale electronice (pe suport digital) pentru a simplifica procesul de educaţie: hărţi,
dicţionare, enciclopedii, filme didactice, prezentări în diverse formate, cărţi (e-books), teste,
tutoriale, simulări, software ce formează abilităţi, software de exersare, jocuri didactice etc.
Calculatorul şi materialele electronice sunt utilizate ca suport în predare, învăţare, evaluare
sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc.).
Prin raportare la educaţia tradiţională, se pot reliefa câteva avantaje ale educaţiei la
distanţa prin Internet, considerând-o aplicabilă, cel puţin deocamdată, la nivelul
învăţământului universitar şi în educaţia continuă (vezi, de exemplu, www.iic.md (Institutul
de Stat de Instruire Continuă)) după modelul universităţilor deschise şi la distanţă din ţările
tehnologizate:
• accesibilitatea tuturor resurselor care constituie obiectul cursului;
• scopul mai cuprinzător al curriculumului decât cel actual, curriculumul oferind modalităţi
multiple pentru achiziţii de cel mai înalt nivel în toate domeniile;
• audienţa considerabil mai numeroasă, educaţia la distanţă putând cuprinde şi studenţi care
nu au posibilitatea să frecventeze cursurile din sistemul tradiţional de învăţământ.
Accesul la reţele locale, regionale şi naţionale leagă studenţii din diferite medii sociale,
culturale, economice, precum şi studenţii cu experienţe variate;
• facilitarea învăţării în ritm propriu, în stil personal, posibilitatea de parcurgere sau audiere
treptată şi repetată a cursurilor. Calculatoarele încorporează variate pachete de produse
de program extrem de flexibile, utilizatorul având un control maxim al informaţiilor de
conţinut;
• posibilitatea de complementare a interacţiunilor sincrone şi asincrone dintre profesor şi
studenţi. Un corolar important l-ar constitui posibilitatea de constituire a unor echipe de
predare (team teaching) pentru transmiterea cunoştinţelor într-un anumit domeniu cu
antrenarea în activităţi a unor profesori care în mod curent nu sunt disponibili din variate
motive;
• tehnologii interactive care permit un feed-back total în timp real şi evaluări formative sau
sumative, cantitative sau calitative, realizate în mod facil de către evaluatorii cei mai
avizaţi.
Printre dificultăţile de implementare, care pot fi considerate şi limite ale noului sistem,
se numără:
• costurile ridicate ale dezvoltării sistemului, incluzând cheltuieli legate de tehnologii (hard
şi soft), transmiterea informaţiilor în reţea, întreţinerea echipamentului, producerea
materialelor necesare;
• dificultatea menţinerii unui efort consistent şi susţinut al studenţilor, profesorilor,
intermediarilor (ce oferă suport tehnic) şi al personalului administrativ în implementarea
sistemului;
• cerinţa ca utilizatorii să posede o experienţă elementară în domeniul calculatoarelor.
Întreţinerea propriului calculator ar fi una dintre responsabilităţile curente;
• necesitatea motivării serioase a studenţilor pentru participare. Fenomenul de „abandon
şcolar” este mult mai frecvent în educaţia la distanţă, decât în cadrul tradiţional al
educaţiei, pentru că relaţiile reciproce instituite fiind relativ impersonale, opţiunea de
abandon e mai uşoară pentru student;

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Tehnologii moderne de evaluare 9
• „dezumanizarea” relativă a cursurilor, prezentă până la dezvoltarea unor strategii optime
de interacţiune şi a focalizării pe student, nu pe sistem. Experienţa sistemelor deja
funcţionale ne arată că participanţii la educaţia prin intermediul noilor tehnologii se
familiarizează în scurt timp cu mediul virtual şi intră relativ curând în ritmul natural al
transmiterii şi, respectiv, însuşirii de cunoştinţe.
În sens restrâns, e-learning reprezintă un tip de educaţie la distanţă ca experienţă
planificată de predare-învăţare, organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o
ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în maniera proprie. Medierea se
realizează prin noile tehnologii de informare şi comunicare - în special prin Internet.
Internetul constituie atât mediul de distribuţie a materialelor, cât si canalul de comunicare
între persoanele implicate. Fiind funcţional deocamdată doar la nivelul învăţământului
superior şi în educaţia adulţilor, sistemul de instruire prin Internet replică şi adaptează
componentele demersului didactic tradiţional: planificare, conţinut specific şi metodologie,
interacţiune, suport şi evaluare: Caracteristicile specifice ale învăţării online sunt:
• învăţarea orientată către o persoană, permiţându-i să-şi aleagă conţinutul şi uneltele
corespunzătoare diferitelor interese, necesităţi şi niveluri de abilitate;
• învăţarea în ritm propriu, utilizatorul având posibilitatea de accelerare sau încetinire (în
cazul e-learning asincron);
• barierele geografice eliminate, deschizându-se astfel opţiuni mai largi de educaţie;
• schimbul mutual de informaţii între utilizatori, precum şi între profesor şi fiecare dintre ei
în parte; interacţiunea în perimetrul conţinutului specific mai mare decât în cadrul
învăţământului tradiţional;
• evaluarea obiectivă, realizată, de regulă, prin testarea asistată de calculator;
• aplicarea unei varietăţi de metode de predare, datorită cărora gradul de reţinere a
informaţiei este mai înalt decât într-o clasă tradiţională. Astfel, dacă persoana învaţă mai
bine prin citit, ea va căuta un curs cu e-books, manuale sau alte tipărituri; prin ascultat –
poate căuta un curs cu lecturi audio pentru a i se explica conceptele; vizual – va căuta un
curs cu demonstraţii grafice care ilustrează noile idei şi concepte; executând – poate
apela la un curs cu sarcini de efectuat, colocvii sau exemple de aplicaţii practice;
vorbind/comunicând – persoana va căuta un curs cu e-mail, forum de discuţii tematice
în grup, pentru a-şi împărtăşi impresiile şi pentru feed-back.
Astfel, avantajele unui sistem e-learning constau în posibilitatea utilizatorului de a-şi
gestiona singur timpul aferent studiului şi în flexibilitatea sistemului ce încurajează stilul
propriu de învăţare. Din această cauză, în ultima perioadă, învăţământul tradiţional începe să
piardă teren, lăsând loc învăţării cu ajutorul calculatorului, acest lucru datorându-se, în
principal, costului mic, flexibilităţii şi posibilităţii de a lăsa pe student să-şi împartă timpul
liber aşa cum doreşte.
Printre premisele de bază ale implementării acestei metode moderne de instruire şi în R.
Moldova pot fi menţionate următoarele:
• dinamica foarte mare a informaţiei în circuitul informaţional internaţional, fapt ce face
ineficientă instruirea doar pe baza lucrărilor tipărite;
• organizarea cursurilor într-o manieră modernă, racordată la standarde avansate de
predare-învăţare;
• accesul flexibil la un proces eficient de studiu oferit de către tehnologiile digitale într-
un context multimedia şi interactiv;
• necesitatea de învăţare foarte rapidă, ajustată la cerinţele curente ale persoanei;
• eficienţă din punctul de vedere al costurilor pentru grupuri distribuite geografic, aria de
distribuţie fiind extinsă considerabil datorită emigraţiei;

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

10 Tehnologii moderne de evaluare

• niveluri de pregătire variate cauzate atât de schimbările demografice, cât şi de prestaţia

diferită a instituţiilor de învăţământ preuniversitare.

ASPECTE METODOLOGICE ALE INSTRUIRII LA DISTANŢĂ

Reţeaua globală WWW (World Wide Web) gestionează pagini web, care sunt stocate pe
diverse servere din sistemul Internet şi care pot fi accesate printr-o adresa URL (Uniform
Resource Locators) de orice utilizator-client, în orice moment de timp şi din orice loc prin
intermediul unui calculator conectat la Internet. Adresa URL, numită locaţia uniformă de
resurse, este folosită de reţeaua WWW pentru a localiza fişierele ce conţin paginile web sau
diverse informaţii stocate pe un anumit server din reţea în vederea accesării lor de către
utilizatori. Orice adresă URL include tipul de resursă (de exemplu www, news, telnet etc.),
adresa serverului şi calea fişierului accesat. O pagină web – de fapt un document HTML /
HTM – poate fi accesată de orice persoană conectată la sistemul Internet prin intermediul
programelor de navigare / explorare web (web browsers), de exemplu Internet Explorer,
Netscape Communicator, Opera (pentru Windows), Lynx (pentru Linux/Unix) etc. Accesarea
paginilor web cu ajutorul unui browser se realizează prin intermediul protocolului http
(HyperText Transfer Protocol) care este implementat pe diverse servere, numite servere http.
Prin accesarea unei pagini web, programul browser utilizat deschide de fapt un fişier HTML.
Acesta conţine diverse formate de texte sau imagini, secvenţe video şi audio, precum şi
hiperlegături către alte documente. Astfel programul de navigare trimite mesaj către serverul
respectiv, prin care solicită ca anumite documente sau servicii să fie puse la dispoziţia
utilizatorului care a cerut aceste documente sau servicii. La rândul său, serverul accesat
răspunde cererilor prin transmiterea către calculatorul utilizatorului a documentului solicitat
utilizând protocolul http, iar programul de navigare îl recepţionează şi vizualizează. Calea
respectivă de comunicaţie dintre browser şi un server din sistemul Internet care găzduieşte
pagini web se numeşte interfaţa CGI (Common Gatway Interface).
Limbajul de programare HTML (HyperText Markup Language) este folosit la crearea
paginilor web şi se bazează pe limbajul de descriere a redactării programelor şi documentelor
SGML (Standard Generalized Markup Language). Un browser care accesează o pagină web
printr-o adresă URL deschide şi interpretează un fişier-text (ASCII) ce conţine un cod HTML
pentru a-l transmite tipului de media dorit de utilizator (ecran, imprimantă etc.). Un document
HTML este, prin urmare, un fişier-text care include elementele de descriere a unei pagini web.
Ele sunt compuse din etichete de marcare, pe care trebuie să le conţină orice fişier HTML.
Fiecare document este constituit din antet (head) si corp (body). De exemplu, în secţiunea
<body>...</body> putem scrie texte cât dorim. Dacă nu întâlnim nici un marcaj "<" sau ">",
atunci interpretatorul HTML le va lua ca texte simple şi le va afişa pe ecran. Antetul conţine
un titlu, iar corpul conţine diferite elemente: text, paragrafe, liste, tabele, imagini, secvenţe
audio-video, legături. O etichetă de marcare HTML este constituită dintr-o parte de început
(begin) şi o parte de sfârşit (end). Principalele nume de etichete de marcare utilizate în
limbajul HTML sunt: html – indică format de document HTML; head – identifică numele ce
apare în partea de sus a ferestrei browser-ului; title – indică numele documentului; body –
corpul documentului care interpretat de un browser va apărea în fereastra de afişare; hn –
indică un titlu de nivel n (1,2,3,4,5,6); p – indică un paragraf; ul – listă nenumerotată
(unnumbered list), marcată cu buline; se utilizează eticheta <li>, fără marcaj final, pentru
elementele listei (list item); ol – listă numerotată (ordered list), marcată cu numere arabe; se
utilizează eticheta <li>, fără marcaj final, pentru elementele listei (list item); dl – listă de
definiţie, care conţine mai multe descrieri ce utilizează eticheta <dt> pentru termen de definit,
şi <dd> pentru descrierea termenului, ambele etichete fiind fără marcaj de sfârşit; pre – text
preformatat, de exemplu un text de program; address – indică adresa e-mail a autorului; br –

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Tehnologii moderne de evaluare 11
delimitator de linii (forced break line); hr – linie orizontală; a – hiperlegătură, referinţă la un
alt document HTML (de la anchor – ancoră); pentru a preciza pagina indicată de legătură se
utilizează un atribut al etichetei <a>, numit "href", care ia ca valoare numele fişierului HTML;
table – includerea unei tabele; img – includerea unei imagini etc. Formatele acceptate de
browsere pentru fişierele cu imagini sunt: GIF (Graphics Interchange Format) cu extensia
.gif; JPEG (Joint Photographic Experts Group) cu extensia .jpeg sau .jpg; XPM (X PixMap)
cu extensia .xmp; XBM (X BitMap) cu extensia .xbm; BMP (BitMap) cu extensia .bmp
(numai cu Internet Explorer); TIFF (Tagged Image File Format) cu extensia .tif sau .tiff. Cele
mai răspândite însă formate sunt GIF (8 biţi pentru o culoare, 256 culori posibile) şi JPEG (24
biţi pentru o culoare, 16777216 de culori posibile). Legăturile (link-urile) reprezintă partea
cea mai importantă a unei pagini web. Ele transformă un text obişnuit în hipertext sau
hiperlegătură, care permite trecerea rapidă de la o informaţie aflată pe un anumit server la o
informaţie memorată pe un alt server aflat oriunde în lume. Legăturile sunt zone active într-o
pagina web, adică zone de pe ecran sensibile la apăsarea butonului stâng al mouse-ului.
Limbajul HTML oferă posibilitatea să se încorporeze în textul-sursă al unei pagini web
secvenţe scrise în limbajele de programare PHP, Java, JavaScript, Visual Basic etc. Astăzi
cele mai utilizate limbaje de programare web pentru server sunt [2]:
• PHP (iniţial, acronimul pentru Personal Home Page, ulterior – PHP: Hypertext
Processor). Limbajul este o combinaţie de C, Perl şi Java;
• JSP (JavaServer) este o platformă de programare web creată la începutul anului 1998
de Sun Microsystem, Inc., şi face parte din specificaţia J2EE (Java 2 Enterprise
Edition). Platforma JSP utilizează sintaxa XML şi o serie de clase şi funcţii Java;
• ASP (Active Server Page) este o platformă de programare web creată de Microsoft,
permiţând utilizarea unor scripturi scrise în limbajele VBScript (Microsoft Visual Basic
Script), Jscript (versiunea Microsoft a limbajului JavaScript) şi în PerlScript. Este
utilizată curent cu serverul Web IIS;
• Perl (Practical Extraction and Report language) este un limbaj de programare bazat
pe C, precum şi pe câteva utilitare UNIX.
De exemplu, PHP, ale cărui baze au fost puse de Rasmus Lerdorf în anul 1994,
reprezintă un pachet puternic care oferă un limbaj de programare accesibil din cadrul
fişierelor HTML, plus suport pentru manipularea bazelor de date într-un dialect SQL (dBase,
Informix, MySQL, mSQL, Oracle, PostgreSQL, Solid, Sybase, ODBC etc.) şi acces la
sisteme hipermedia precum Hyperwave. De asemenea, PHP suportă încărcarea fişierelor de pe
calculatorul client (upload) şi oferă suport pentru cookies (mecanism de stocare a datelor în
navigatorul client pentru identificarea utilizatorilor, propus de Netscape). Toate variabilele în
PHP sunt precedate de semnul “$”. Spre deosebire de alte limbaje, în PHP sunt utilizate des
metodele POST, PUT şi GET pentru a încărca fişierele pe server din calculatorul
utilizatorului. Astfel metoda GET se foloseşte pentru a încărca ferestrele web, dar nu pentru
fişiere de mari dimensiuni pentru care există metoda POST. Metoda PUT se utilizează pentru
a reînnoi informaţia pe server. Programele PHP pot fi reprezentate în două moduri: ca
aplicaţii ale paginii web şi ca programe console. Limbajul PHP are, de asemenea, suport
pentru diverse servicii pe server utilizând protocoale precum IMAP, SNMP, NNTP, POP3 şi
HTTP. Această aplicaţie este disponibilă gratuit pe Internet (http://PHP.net), pentru medii
UNIX şi mai nou pentru medii Windows (inclusiv sursele), integrându-se în popularul server
Apache.
Astăzi proiectarea şi elaborarea paginilor web pot fi realizate de utilizatori care au
cunoştinţe minime despre calculatoare şi mediul Internet, ţinând seama că produsele soft oferă
facilităţi moderne de utilizare, documentare şi învăţare. Textul-sursă pentru o pagina web este
un fişier ce conţine coduri şi care poate fi interpretat de un browser. Din acest punct de

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

12 Tehnologii moderne de evaluare

vedere, elaborarea unei pagini web ar însemna o activitate de programare ce ar necesita o

anumită pregătire. Însă experienţa obţinută în domeniul produselor soft a condus la
implementarea unor editoare (Netscape Navigator Gold, Microsoft FrontPage etc.), care
permit utilizatorului să ocolească operaţia de programare şi să genereze codul HTML în
funcţie de diversele sale opţiuni. De asemenea, unele procesoare de texte, ca de exemplu
Microsoft Word, oferă conversia unui document Word într-un document HTML.

SISTEM ONLINE DE EVALUARE A CUNOŞTINŢELOR LA FIZICĂ

Sistemul online de testare a cunoştinţelor reprezintă o bază de date, cu întrebări şi
variante de răspuns la ele. Variantele de răspuns corecte se introduc în primele coloane ale
tabelelor, iar cele incorecte – în ultimele. Conţinutul bazei` de date poate fi menajat cu
ajutorul unui modul special. El permite de a introduce date noi sau de a face schimbările
dorite în datele introduse în ea anterior. Introducerea datelor din paginile HTML este aproape
identică cu inserarea lor din script-uri PHP. Avantajul constă, însă, în faptul că nu apare
nevoia schimbării script-ului pentru fiecare câmp introdus. În plus, putem permite
"vizitatorilor" să introducă direct datele lor. În cazul testării corespunzătoare, datele din baza
de date se selectează şi se afişează pe ecran sub formă de chestionare în format HTML. După
colectarea răspunsurilor de la persoanele testate, ele se compară cu datele din aceeaşi bază de
date cu întrebări şi răspunsuri. Ştiind care este numărul de răspunsuri corecte, se calculează
procentajul reuşitei, iar rezultatele verificării la fel se vor stoca în baza de date. Pentru a avea
posibilitatea de a păstra pe server subiectele testelor într-o formă logică şi structurată,
întrebările referitoare la un anumit test şi variantele respective de răspuns se vor stoca în
tabele separate, ceea ce a şi fost realizat în sistemul prezentat în articol.
Sistemul online de testare a cunoştinţelor este reprezentat schematic în Figura 1.

Figura 1. Schema generală a sistemului online de testare.

Menţionăm, că sistemul reprezintă o aplicaţie web realizată cu ajutorul tehnologiilor HTML,

JavaScript, PHP şi SQL, fiind alcătuit din trei module – modulul de creare şi de actualizare a

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Tehnologii moderne de evaluare 13
bazei de date cu itemi, modulul de generare a chestionarului şi modulul de verificare. Toate
trei module se rulează pe serverul web Apache.
Elementul de bază al sistemului este modulul de creare şi actualizare a bazei de date cu
itemi. Cu ajutorul lui se poate gestiona baza de date, ale cărei elemente se folosesc pentru a
genera conţinutul chestionarelor. Interfaţa modulului de creare şi actualizare a bazei de date
cu itemi este reprezentată în Figura 2.

Figura 2. Interfaţa modulului de creare şi actualizare a bazei de date cu itemi.

În partea de sus din dreapta a interfeţei se află două meniuri de tipul „drop down box”
cu lista bazelor de date şi a tabelelor create anterior. Aceste elemente servesc pentru a
specifica tabelul (chestionarul) solicitat din baza de date selectată, al cărui conţinut se
redactează la moment. Programul este elaborat în aşa mod, încât conţinutul meniului tabelelor
se generează dinamic. La selectarea unei anumite baze de date, numele ei este citit de program
şi printr-o interogare către serverul My_Sql se determină tabelele bazei de date
corespunzătoare. În aşa fel, în meniul tabelelor se afişează nu toate tabelele, ci doar acelea
care aparţin bazei de date specificate în meniul bazelor de date.
În partea stângă a interfeţei modulului de creare şi actualizare a bazei de date cu itemi
este plasat un set de bare cu opţiuni, care reflectă felul în care modulul poate fi utilizat. După
cum s-a menţionat mai sus, Sistemul de testare a fost conceput în aşa fel, ca chestionarele
referitoare la fiecare din domeniile de testare să fie localizate în diferite baze de date. Astfel
opţiunea „Crează baza de date” ne permite să creăm o bază de date nouă. La alegerea acestei
opţiuni pe ecran apare o fereastră nouă în care putem specifica numele bazei de date care
urmează a fi creată. Opţiunea „Creează tabel” ne permite să creăm un tabel nou în baza de
date specificată în meniul bazelor de date. La alegerea acestei opţiuni pe ecran apare o
fereastră nouă în care putem specifica numele tabelului nou-creat. Numele real al tabelului
creat se va deosebi de numele specificat de utilizator. El va fi alcătuit din numele introdus în
fereastra „Crează tabel”, la care va fi anexată data la momentul creării tabelului, în formatul
„_DMY_HIS”, unde D – ziua (data) din lună (2 cifre de la 01 până la 31), M – primele trei
litere din numele lunii („Jan” – „Dec”), Y – anul (ultimele 2 cifre, de exemplu „07”), H – ora
(2 cifre de la 00 până la 23), I – minutele (2 cifre de la 00 până la 59), S - secundele (2 cifre
de la 00 până la 59). Asemenea procedeu este necesar pentru ca numele tabelului să fie unic şi

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

14 Tehnologii moderne de evaluare

să nu se repete. Totodată, data creării chestionarului serveşte drept indicator, care va permite
de a deosebi nişte versiuni mai vechi ale testelor de cele recent create.
Opţiunea „Înlătură tabel” permite, în caz de necesitate, să ştergem unele chestionare, iar
opţiunea „Înlătură baza de date” – înlăturarea bazei de date cu chestionare în întregime.
Opţiunea „Vezi conţinutul tabelului” vizualizează conţinutul tabelului. La selectarea
acestei opţiuni, conţinutul întregului tabel specificat în meniu va apărea pe ecranul
calculatorului într-o fereastră nouă.
Opţiunea „Editează chestionarul” permite de a trece la regimul de editare a
chestionarului. Atât modificarea datelor introduse anterior, cât şi introducerea datelor noi se
realizează prin intermediul formei din jumătatea de jos din dreapta a interfeţei Modulului de
creare şi actualizare a bazei de date cu itemi. Câmpurile formei reflectă structura tabelelor.
Sistemul este conceput în aşa fel, încât primele câmpuri cu variante de răspuns se completează
cu răspunsurile corecte, iar ultimele – cu cele incorecte. Este important de a nu schimba
ordinea menţionată, pentru că în caz contrar programul va identifica răspunsurile greşite ca
fiind corecte şi invers, deci nu se vor putea aprecia adecvat răspunsurile persoanelor testate.
Pentru a putea verifica chestionarele, trebuie de indicat şi numărul variantelor de răspunsuri
corecte. Pentru aceasta este alocat un câmp special „Nr. de variante de răspunsuri corecte la
întrebare”. O particularitate importantă a testelor generate este că atât întrebările din test, cât
şi variantele de răspuns la ele se afişează în chestionar nu în ordinea în care ele au fost
introduse în baza de date, dar la întâmplare. Aceasta oferă un şir de avantaje, de exemplu,
dacă în baza de date a fost introdus un număr suficient de mare de itemi, la fiecare adresare la
modulul de generare a testelor se vor obţine variante diferite de teste din acelaşi domeniu.
Astfel se evită copierea variantelor de răspuns. Aranjarea aleatoare a întrebărilor şi variantelor
de răspuns se realizează practic cu ajutorul funcţiei shuffle() din limbajul de programare
JavaScript. Această funcţie asigură permutarea aleatoare a elementelor unui masiv. Sistemul
respectiv permite crearea testelor de tip quiz cu întrebări scurte şi răspunsuri predefinite,
dintre care doar unul este corect; a testelor cu variante de răspuns „adevărat-fals”; a testelor cu
răspunsuri multiple, precum şi a testelor mixte. Pentru aceasta, la introducerea datelor în
chestionar, în câmpul „Nr. de variante de răspunsuri corecte la întrebare” trebuie introdusă
cifra corespunzătoare tipului de test.
Concomitent cu crearea unui chestionar nou se generează suplimentar încă două tabele
cu acelaşi nume ca şi numele chestionarului. Un tabel este creat în baza de date „Teste”, iar
celălalt – în baza de date „Rezultate”. Tabelele din baza de date „Teste” se creează odată cu
completarea sau modificarea conţinutului chestionarelor şi sunt folosite de către Modulul de
verificare pentru a depista variantele de răspunsuri corecte. Tabelele din baza de date
„Rezultate” servesc pentru stocarea rezultatelor verificării testelor şi conţin date despre
persoana testată (numele şi prenumele persoanei, grupa), numele chestionarului îndeplinit,
data susţinerii testării, precum şi punctajul acumulat. Bazele de date „Teste” şi „Rezultate” nu
sunt direct editabile. Deşi conţinutul lor nu poate fi modificat cu ajutorul Modulului de creare
şi actualizare a bazei de date cu itemi, el poate fi vizualizat de către profesor folosind opţiunea
„Vezi conţinutul tabelului” pentru a afişa, de exemplu, rezultatele testării.
Pentru a vizualiza chestionarele, persoanele testate trebuie să acceseze modulul de
generare a chestionarului. Acest modul reprezintă un set de programe generate automat în
momentul, când este creat chestionarul ce urmează a fi completat cu întrebări şi variante de
răspunsuri. Astfel, conţinutul acestor teste depinde direct de cel al bazelor de date cu itemi,
completate anterior de către profesor. Testul propriu-zis reprezintă o pagină web unde sunt
afişate denumirea testului şi întrebările cu variantele de răspunsuri la ele. Pentru a specifica
varianta de răspuns care în opinia persoanei testate este corectă, trebuie doar de marcat boxa
patrulater asociată variantei date de răspuns. Mai jos de întrebări se află o formă alcătuită din
4 câmpuri: primele 3 trebuie completate de către student cu datele sale personale (numele,

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Tehnologii moderne de evaluare 15
prenumele, grupa), iar în al patrulea câmp se afişează în mod automat data şi ora generării
testului. La apăsarea butonului „Am completat”, datele din test sunt expediate pentru
prelucrare la modulul de verificare. Un avantaj al testelor generate este că ele pot fi salvate şi
apoi utilizate din nou, fără adresarea la modulul de generare a testelor. Chiar şi în acest caz,
după tastarea butonului „Am completat testul”, datele vor fi direcţionate către modulul de
verificare şi vor fi analizate de către el. Acest modul serveşte pentru a depista care dintre
răspunsurile furnizate de persoanele testate sunt corecte, pentru a calcula procentajul
răspunsurilor corecte, pentru a afişa totalurile şi a stoca rezultatele testării. El se lansează
automat la tastarea butonului „Am completatat testul”. Algoritmul de verificare a testelor este
universal şi permite de a calcula rezultatul indiferent de tipul testului. Concomitent cu
generarea totalurilor testării are loc şi stocarea rezultatelor în baza de date „Rezultate”, care
este accesibilă doar pentru profesor.
CONCLUZII
Învăţământul trebuie să reprezinte o prioritate naţională, iar aplicarea de metode şi
mijloace moderne şi inovatoare în învăţământul de toate gradele se poate astăzi realiza prin
învăţământul deschis şi la distanţă.
Unde şi cum poate fi implementat sistemul de evaluare a cunoştinţelor?
Sistemul informatic respectiv permite testarea la distanţă, prin Internet, în învăţământul
de orice nivel – gimnazial, liceal, universitar şi postuniversitar – şi pune la dispoziţia
profesorilor care doresc să utilizeze tehnologii informaţionale în procesul de evaluare a
cunoştinţelor, un instrument comod ce poate fi uşor modificat sau actualizat şi care suportă
concomitent mai multe modalităţi de evaluare (vezi, de exemplu, [3], [4]). Evaluările realizate
cu ajutorul întrebărilor cu răspunsuri declarative sau variante cu rezolvări de exerciţii, de
asemenea, pot fi implementate utilizând sistemul în cauză. Astfel se asigură o evaluare
completă pe tot parcursul învăţării.
De ce avem nevoie pentru a implementa sistemul de evaluare propus în lucrare?
Sunt necesare trei componente pentru a putea rula scripturi PHP care să acceseze baze
de date cu MySQL. În primul rând, este nevoie de un server web. Acesta poate fi sau
calculatorul personal, sau o ”gazdă” web. Orice tip de server web care va lucra cu PHP şi
MySQL este acceptabil, dar cel mai recomandat este Apache, care e public şi gratis. Apoi
trebuie de instalat pe server limbajul PHP. Dacă nu este deja instalat, aceasta se poate face
personal sau se poate apela la administratorul serverului web. Pachetul de instalare poate fi
gratis descărcat la http://PHP.net. MySQL este pachetul de programe pentru gestiunea bazelor
de date care, de asemenea, este public, el putând fi preluat gratis din pagina oficială MySQL.
În final, dorim să menţionăm că sistemul informatic elaborat este fiabil sub aspect de
integritate (persoanele care utilizează sistemul pot fi sigure că datele sunt corecte),
confidenţialitate (informaţiile pot fi folosite numai de către persoanele autorizate) şi
valabilitate (datele stocate sunt disponibile oricând este nevoie de ele).

REFERINŢE
1. M. Brut, „Instrumente pentru e-learning. Ghidul informatic al profesorului modern”,
Polirom, 2006, 248 p.; M. Jalobeanu, „WWW în învăţământ. Instruirea prin Internet.
Cum publicăm si cum căutăm pe Web?”, Casa Corpului Didactic, 2001, 225 p.
2. W. K. Horton, „Designing web-based training”, John Wiley&Sons, 2000, 640 p.
3. V. Bocancea, V. Ciuvaga, „Vreau să ştiu ce am reuşit să învăţ la fizică. Teste de
autoevaluare pentru elevii claselor a VI-a – a IX-a”, Cartier, 2007, 64 p.
4. I. Guţu, V.Guţu, G. Rîbacova, „Concursul Internaţional de Matematică „Kangourou –
2007” în Republica Moldova”, Univers Pedagogic, 2007, 16 p.
Prezentat la redacţie: 20 septembrie 2007

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007