Farcas Ioana-Simona

An II, grupa 125b

Smaraldul

Smaraldul este un mineral care cristalizeaza in sistem hexagonal; Culoarea lui, verde
este data de ionii de crom si vanadiu. Este un alumosilicat de beriliu din grupa pietrelor
pretioase.
Formula chimica este urmatoarea: Al2Be3Si6O18 cu ioni Cr3+ și V.
Clasa din care face parte acest mineral este silicat calcic sau inelar.
Denumirea de „smarald” provine din latina: smaragdus preluat din greaca smáragdos.
Smaraldele brute clare sunt in general taiate fatetat, cel mai adesea in forma
caracteristica de smarald, in timp ce smaraldele cu mai multe incluziuni, sau cu unele
crapaturi, fiind mai fragile, se taie in forme de caboson, sau chiar de sfere. Smaraldele fara
incluziuni sunt destul de rare si mult mai scumpe, majoritatea avand incluziuni vizibile.
Datorita duritatii sale mai scazute nu este indicat sa fie modificata o bijuterie cu smarald.
Minerale asemanatoare: olivina, verdelit, apatit, dioptaz.
Pe scara Mohs, duritatea smardului este de 7.5-8, chiar mai putin atunci cand contine
multe incluziuni. Luat ca reper, diamantul are duritatea de 10, insa smaraldul poate fi mai
scump, in anumite conditii, decat diamantul. Dat fiind faptul ca se gasesc bucati de smarald
brut mai mari decat orice diamant brut, valoarea celor mai mari smaralde a intrecut, de-a
lungul timpului, toate diamantele, insa bucatile mari de roca sunt tot mai rare si tot mai pline
de impuritati. De fapt, un smarald consistent, complet lipsit de intruziuni, este mai rar decat
un diamant pur, dat fiind ca, de-a lungul formarii sale, smaraldul se imbogateste si cu uleiuri
vegetale fosile.
Smaraldele fara nici o imperfectiune sunt rare pentru ca majoritatea smaraldelor contin
mici impuritati minerale. Un smarald perfect, fara impuritati, este considerat mult mai valoros
decat un diamant de aceeasi greutate tocmai din cauza raritatii acestor tipuri de pietre.
Smaraldele egiptene au fost prima data se pare mentionate, cu circa 4.000 de ani in
urma, in timpul Cleopatrei, fiind extrase de langa Asuan, dar aceste smaralde sunt de un verde
pal si nu sunt considerate de calitate dupa standardele de azi. Unele mumii erau adesea
ingropate cu smaralde. Smaraldele erau cunoscute si pe vremea Romei antice.
Mai este numit si regele pietrelor pretioase. Smaraldul a fost cunoscut, extras si folosit
pentru bijuterii, amulete si obiecte religioase inca de la inceputul istoriei, iar multe dintre
smaraldele exceptionale sunt pastrate in tezaure si colectii muzeistice. Culoarea de
neconfundat a pietrei este general acceptata ca definitie pentru una din nuantele de verde
(verde-smarald).
In prezent smaraldele columbiene, ce se extrag din aproape 100 de mine, sunt
considerate cele mai frumoase din lume, datorita culorii verzi intense, ca si culoarea ierbii,
uneori cu tuseuri de albastru. Smaralde de calitate se gasesc insa si in India, Africa de Sud,
Afganistan, Pakistan, Rusia si Zimbabwe. Recent au fost descoperite zacaminte de smarald si
in S.U.A., in statul Carolina de Nord.
Unul dintre cele mai rare tipuri de smaralde din lume se gaseste in Columbia: trapiche -
un smarald care include o stea cu sase raze, de obicei o intruziune de carbune cristalizat.
Numele de trapiche i-a fost dat de bastinasi, pentru ca semana cu roata de macinat utilizata la
procesarea trestiei de zahar.
Din cauza fragilitatii extrem de mari, smaraldul trebuie protejat de socuri termice si
presiuni ridicate. Nu se curata decat cu apa si sapun.
Valoarea sa sta mai ales in culoarea sa absolut speciala si foarte rara care i-a adus
mare faima. Regele Solomon a oferit reginei din Saba, un smarald pentru a o feri de serpi,
ganduri si vise urate. Medicii il recomandau pentru marirea imaginii, de aceea s-a spus ca
imparatul Nero folosea un smarald urias sub forma de lentila, ca monoclu.
Cele mai frumoase smaralde se gasesc si acum in minele din Columbia, de unde se
extrageau smaralde chiar de dinainte de cucerirea spaniola. Grecii amntici il considerau piatra
zeitei Afrodita, iar in Evul mediu era socotit o piatra aducatoare de noroc, fiind un simbol al
nemuririi si credintei, ca asigura o viata buna si bunatate.
Rocile de asociație sunt pegmatitele, granitul, roci sedimentare și roci metamorfice ca:
gnaisuri. Mărimea cristalelelor rareori depășește câțiva centimetri, având frecvent incluziuni
de biotită sau alte minerale ce scad valoarea smaraldului. Cantități mai importante s-au găsit
în Brazilia și Columbia, mai reduse în sudul Africii, Ural "Valea Habah", Austria și Norvegia.
Cel mai mare smarald din lume (16.300 carate) se află în muzeul Topkapi-Serail din Istanbul.
Cea mai frecventă utilizare a sa este de piatră prețioasă.
Smaraldul are o culoare stabilă; numai la o temperatură de 700-800 °C, își schimbă
temperatura. Din cauza fisurilor din cristal culoarea devine neuniform repartizată, ceea ce a
determinat pe producătorii de giuvaeruri să acopere cristalul cu un strat de rășină sintetică
incoloră pentru stabilzarea culorii cristalului.
Smaraldul este frecvent imitat prin smaralde artificiale, turmalina verde, dioptaz sau
varietăți de granat ca: demantoid și grosular sau sticlă colorată.

Bibliografie:
 www.wikipedia.ro
 www.referatonline.ro
 „Minerale si roci” – Monica Mirea, 2007, Editura Politehnica