Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Educatia Intercultural A Seminar
Educatia Intercultural A Seminar
Argument: În prezent, nu există niciun stat în Europa, în care locuitorii săi să vorbească o
singură limbă maternă, chiar dacă există o singură limbă oficială. Societăţile contemporane
sunt societăţi multiculturale, în care, în ciuda drepturilor oficiale obţinute în ultimele decenii,
încă mai persistă atitudini de intoleranţă faţă de cei consideraţi diferiţi din punct de vedere
cultural, social, etnic. Oamenii nu sunt pregătiţi întotdeauna să valorizeze aceste diferenţe, să
relaţioneze cu ceilalţi în mod egal, să respecte reciproc valorile şi modul de viaţă.
Scopul proiectului: Crearea în spaţiul şcolii a unui Centru de educaţie interculturală, care să
permită mai buna cunoaştere a celor care trăiesc în acelaşi spaţiu, şi care au obiceiuri, tradiţii,
moduri de viaţă diferite.
Obiective
Rezumatul proiectului
Realizarea de către un grup de elevi şi profesori, în şcoală, a unui spaţiu în care sunt
prezentate comunităţile etnice care trăiesc pe teritoriul localităţii. În acest spaţiu al
interculturalităţii se vor putea desfăşura diferite activităţi care îşi propun realizarea cunoaşterii
interculturale.
Public ţintă:
Elevi, profesori, membrii comunităţii locale
Plan de acţiune
1. Identificarea spaţiului disponibil în cadrul şcolii şi schiţarea proiectului de realizare a
Centrului.
2. Prezentarea proiectului şi obţinerea acordului conducerii şcolii.
3. Constituirea echipelor de lucru şi stabilirea precisă a sarcinilor.
4. Identificarea eventualilor colaboratori (autorităţi locale , asociaţii, ONG-uri, mediator
şcolar, lideri ai comunităţilor etnice ş.a).
5. Identificarea eventualilor sponsori( agenţi economici, organizaţii non-guvernamentale,
persoane fizice ş.a).
6. Prezentarea proiectului în comunitatea locală în vederea obţinerii sprijinului acesteia
(sponsorizări, disponibilitatea membrilor acesteia de a dona fotografii, îmbrăcăminte
care să exemplifice portul tradiţional , obiecte, unelte tradiţionale; popularizarea
proiectului prin afişe realizate de elevi, prezentarea în mass-media locală, judeţeană).
Resurse umane: un profesor coordonator al proiectului, 15-20 elevi, cel puţin 3 profesori
(un profesor de cultură civică, un profesor de literatură, un profesor de istorie sau alţi
profesori interesaţi în implicarea în cadrul proiectului).
Resurse materiale:
- un spaţiu disponibil în incinta şcolii;
- mobilier adecvat;
- cărţi de specialitate, dicţionare bilingve;
- calculator, CD-uri, televizor, DVD, alte mijloace tehnice.
Resurse de timp: 1 an
REALLIZAREA PROIECTULUI
Fiecare grup etnic (de exemplu, dacă în localitate sau zonă locuiesc români, romi, maghiari
ş.a) va fi reprezentat în cadrul spaţiului Centrului prin :
• imagini din viaţa comunităţii care redau ocupaţii, obiceiuri, tradiţii;
• articole de îmbrăcăminte specifice fiecărei comunităţi, costume tradiţionale;
• obiecte, uneltele caracteristice modului de viaţă tradiţional;
• creaţii literare specifice (culegeri folclorice, creaţii culte);
• lucrări realizate de elevi care să reflecte istoria comunităţilor etnice de pe teritoriul
localităţii şi evenimente ale istoriei comune);
• portofolii ale elevilor care includ prezentarea unor obiceiuri, sărbători;
• filme documentare şi muzică soecifică fiecărei comunităţi etnice;
• alte materiale care includ diferite informaţii referitoare la educaţie, relaţii de familie,
aspecte culinare , specifice fiecărei comunităţi.
Rezultate aşteptate:
- realizarea Centrului în perioada proiectată ;
- cunoaşterea de către elevi a modului de viaţă şi a istoriei comunităţilor etnice care
convieţuiesc pe teritoriul propriei localităţi;
- promovarea şi asumarea unor valori şi atitudini, precum egalitatea, demnitatea,
toleranţa, solidaritatea, valori specifice unei societăţi interculturale.
Evaluarea proiectului
Puncte tari:
*grad ridicat de susţinere din partea elevilor, profesorilor, conducerii şcolii şi comunităţii
locale;
*interes mare acordat proiectului din partea unor organizaţii neguvernamentale;
*grad mare de utilizare a spaţiului amenajat, prin desfăşurarea de diferite activităţi dedicate
educaţiei interculturale şi inclusive.
Puncte slabe:
*lipsa de experienţă a celor implicaţi în realizarea unor proiecte educaţionale;
*dificultăţi în găsirea sponsorilor, fonduri insuficiente;
*dificultăţi în realizarea colaborării, nerespectarea termenului stabilit;
* număr insuficient de materiale colecţionate.
La finalizarea proiectului pot fi aplicate chestionare participanţilor, sub diferite forme,
numărul de copii, tineri şi adulţi, care aparţin diferitelor comunităţi etnice, participanţi la
realizarea centrului (cabinetului) de educaţie interculturală.
La finalizarea proiectului pot fi aplicate chestionare participanţilor direct implicaţi în
proiectare şi realizare.
Chestionarele pot urmări determinarea tipului de relaţii care s-au realizat între dei implicaţi în
cadrul proiectului, numărul de activităţi desfăşurate , pe o perioadă de timp determinată, dar şi
indicatori calitativi care au în vedere creşterea gradului de cunoaştere şi realţionare
interculturală.
NU DISCRIMINĂRII!
Argument
În viziunea UNESCO, unul dintre cei patru piloni ai învăţării este acela de „ a învăţa să
trăieşti împreună cu alţii”, ceea ce înseamnă că educaţia are şi rolul de a forma şi consolida
deprinderi, abilităţi de relaţionare pozitivă cu ceilalţi, de respectare a pluralismului şi
diversităţii.
Deşi diferitele instrumente internaţionale şi naţionale interzic discriminarea pe motive de rasă,
origine etnică, religie, gen, orientare sexuală, diferite grupuri minoritare, în unele cazuri, încă
se află în situaţia de a nu fi discriminate.
Discriminarea se poate manifesta ca respingere (refuzul de a te împrieteni cu o persoană de o
anumită religie), ca restricţie (conducerea unui club nu permite intrarea romilor) sau ca
excludere (refuzul de a angaja) lucrători de o anumită etnie într-o fabrică).
Materiale utilizate: flip-chart sau tablă, markere, coli format A3, coli format A4, buline de
culoare roşie, verde şi galbenă, computer, CD-uri cu muzică, filme.
Desfăşurarea activităţii
La începutul activităţii lipiţi pe fruntea fiecărui elev câte o bulină, fie de culoare roşie, fie
verde, fie galbenă, astfel încât cei care poartă bulina galbenă să fie mult mai numeroşi decât
cei care au lipită bulina roşie sau verde.
Elevilor li se cere să se grupeze în funcţie de culoarea bulinei, în orice parte a sălii doresc. Pe
cei care au bulina galbenă îi vom ruga însă să se grupeze în colţul cel mai izolat al sălii.
Elevii sunt anunţaţi că, în prima parte a activităţii, cu condiţia de a respecta un set de reguli
stricte, vor avea libertatea să stabilească o temă de discuţie (aceeaşi pentru toţi), legată de un
subiect preferat, din muzică, sport, film , teatru etc. Elevilor li se explică faptul că vor avea la
dispoziţie câteva minute în care fiecare grupă pregăteşte prezentarea formaţiei de muzică sau
a echipei de fotbal, urmate de alte câteva minute în care un reprezentant al grupei va face
publică prezentarea.
Pe peretele din faţa fiecărei grupe va fi afişată o foaie cu reguli care trebuie respectate, care
sunt văzute numai de membrii grupei respective şi care sunt comune pentru grupele cu
bulinele roşii şi verzi şi diferite numai pentru grupa cu buline galbene.
Anexa 2
Deschiderea curriculumului şcolar către diversitate
Pentru a satisface cu succes scopurile unei şcoli interculturale, curriculumul trebuie să
asigure un loc cert diversităţii în structurile sale, să-i facă vizibili pe minoritari şi să dezvolte
capacităţi interculturale în rândul tuturor.În acest sens, educatorii apelează la diverse strategii
de redimensionare interculturală a şcolii. Uneori însă, demersurile acestora se opresc la
jumătatea drumului, diversitatea devenind doar o prezenţă adăugată, o cosmetizare a unui
curriculum care în esenţă rămâne o oglindă a fondului cultural majoritar.
Aria curriculară „ Limbă şi comunicare”
Prin specificul lor, prin obiectivele stabilite , disciplinele încadrate în aria curriculară „ Limbă
şi comunicare” pot oferi în mod evident multiple repere pentru construcţii pluriculturale.
• ilustrare a acestor deziderate poate fi găsită cu succes în zona limbilor moderne spre
exemplu, pentru predarea cărora documentele Curriculumului Naţional fac precizări
ca:
Disciplina Obiectiv cadru Obiectiv de Exemple de activităţi de învăţare
referinţă
Limbi 5. Dezvoltarea Clasa a III-a - colecţii de obiecte culturale
moderne aptitudinilor de - să manifeste (insigne, timbre, vederi,
empatie culturală curiozitate pentru ambalaje)
şi intelectuală descoperirea unor - realizarea unui album cu
aspecte legate de imagini
viaţa copiilor din
ţara de origine a
limbii studiate
La rândul său, programa şcolară pentru Limba romani (clasele I-IV, destinată elevilor care
studiază limba romani câte 3-4 ore pe săptămână ca limbă maternă) îşi propune :
- dezvoltarea progresivă la elevi a competenţelor esenţiale ale comunicării orale şi
scrise;
- cunoaşterea de către copii a valorilor spirituale roma;
- oferirea unor deschideri spre interculturalitate.
Să reflectăm...
• Care sunt etniile menţionate în text ?Ce tip de comunitate descrie Slavici din punct de
vedere cultural ? Cum putem interpreta din acest punct de vedere citatul : „ Nu trăiau
românii împreună, ci alăturea cu ceilalţi, ce-i drept în bună pace, dar nu împreună”.
• Fragmentul descrie segregarea şcolilor (româneşti şi nemţesti). Există aceste segregări
şi astăzi? Comentaţi avantajele şi dezavantajele acestei forme de organizare a
învăţământului.
De asemenea, o lectură posibil utilă poate fi şi următorul fragment din „ Descrierea
Moldovei”, de Dimitrie Cantemir ( Capitolul al XVI-lea- Despre ceilalţi locuitori ai
Moldovei), sugerată în manualul de literaturi balcanice :
„ Nu cred să mai fie vreo altă ţară de mărimea Moldovei, în care să întâlneşti neamuri atât
de multe şi atât de deosebite. Afară de moldoveni, ai căror strămoşi au venit îndărăt din
Maramureş, mai locuiesc în Moldova şi greci, albanezi, sârbi, bulgari, leşi, cazaci, ruşi,
unguri, nemţi, armeni, evrei şi ţiganii cei cu mulţi copii. Grecii, albanezii, sârbii şi bulgarii
trăiesc slobozi în Moldova şi parte se îndeletnicesc cu negustoria, parte slujesc cu leafă
domniei. Nemţii, leşii şi cazacii sunt puţini, fie oşteni, fie slujitori la curte; dintre leşi,
câţiva au fost ridicaţi în rândul boierilor. Armenii se socotesc supuşi, la fel ca şi târgoveţii
şi negustorii din alte cetăţi şi târguri ale Moldovei şi plătesc domnului aceeaşi dajdie....
Ţiganii sunt împrăştiaţi ici şi colo în toată Moldova şi nu afli boier care să nu aibă în
stăpânirea sa câteva sălaşe de-ale lor. De unde şi când au venit acest neam în Moldova?
Nu ştiu nici ei înşişi şi nici nu se găseşte nimic despre dânşii în cronicele noastre. Toţi
ţiganii, din toate ţinuturile, au acelaşi grai, care este amestecat cu multe cuvinte greceşti şi,
pesemne, şi persieneşti. Ei nu au altă îndeletnicire afară de fierărie şi zlătărie. Au aceeaşi
înfăţişare şi aceleaşi năravuri ca şi ţiganii din alte ţări; însuşirile lor cele mai de seamă şi
ceea ce îi deosebeşte de alţii sunt trândăvia şi furtişagul. Asemenea în Iaşi, şi în alte
târguri trăiesc mulţi turci, care fac neguţătorie...”
Iată că astfel de texte – cărora li se pot adăuga multe altele – pot constitui reale incursiuni
interculturale. Ele nu sunt întotdeauna comode, aşa cum nu nici educaţia interculturală în
general. Ele pot aduce în discuţie teme ca segregarea etnică, inegalităţile sociale,
etichetările, aspecte care uneori pot crea tensiuni în clasă.Aceste provocări lansate de
unele texte nu trebuie ocolite de cadrele didactice, ci abordate cu tact pedagogic. Iată deci
argumente care să pledeze pentru importanţa rolului cadrului didactic, acesta fiind
„ cureaua de transmisie” între curriculum formal, „ de predat” şi ceea ce se realizează
efectiv în clasă. Mai mult, cadrul didactic este chemat să adauge secvenţe interculturale
acolo unde curriculumul şi auxiliarele nu le conţin , dar şi să atenueze unele note prea
etnocentriste sau patriotarde existente in unele manuale.
Dacă în cazul istoriei sau literaturii prilejurile pentru abordare interculturală sunt
considerate mai facil de descoperit, alăturarea imperativelor de valorificare a diversităţii
culturale cu profilul unor discipline ca matematica, fizica sau chimia pare mai dificilă şi, cu
siguranţă, mai inedită. Se naşte în acest cadru o întrebare : putem face educaţie interculturală
în cadrul orelor de matematică, spre exemplu? Este matematica doar un obiect neutru, rece,
fără nicio valoare estetică sau legătură cu viaţa reală, cu societatea sau cultura? Evident că nu.
Matematica poate fi cu succes multiculturală, atunci când include şi elemente ca:
• istoria conţinuturilor matematice (referiri la originea conceptelor, a proceselor, la
contribuţiile diferitelor culturi la constituirea conţinuturilor matematice);
• personalităţile domeniului (pe lângă unele nume clasice ale domeniului, cel mai
frecvent menţionate în combinaţii ca „ Teorema lui Pitagora „, „Teorema lui Tales”
sau „ coordonate carteziene”, pot fi adăugate şi alte referiri semnificative, relevante
pentru diferite spaţii culturale);
• valorile presupuse de limbajul domeniului (explicitarea scopurilor şi precizări
terminologice detaliate);
• viaţa cotidiană ( nu sunt exploatate exemplele practice, reflecţii asupra rolului
matematicii în activităţile curente).
Pentru a ilustra aceste idei de „multiculturalizare a matematicii” cu un exemplu concret,
Anca Nedelcu citează un document oficial de politică educaţională editat de
Departamentul australian de educaţie şi formare în 1997.Documentul accentuează vizibil
elementele interculturale incluse matematicii, ceea ce justifică spaţiul larg de prezentare
acordat în continuare:
„ Matematica modernă este produsul mai multor culturi. Ca atare, profesorii vor discuta originea diferitelor
cunoştinţe matematice astfel încât elevii să nu presupună că acestea sunt derivate dintr-o singură cultură.
Astfel se va dezvolta o imagine pozitivă despre culturile diverse – de exemplu originea arab-hindusă
a sistemului de numerotaţie, contribuţiile Chinei prin 3x3 –Pătratul magic al lui Lo Shu sau a Italiei
prin secvenţa lui Fibonacci.”
„ deşi matematica este adesea numită un limbaj universal, conţinuturile sale reflectă de fapt valorile
predominante ale unei culturi. Toate culturile numără, localizează, măsoară , desenează, explică idei-
clasificând, validând. Conceptele de timp sau accentul pe cantitate sau acurateţe sunt înrădăcinate în cultura
vestică, în timp ce alte culturi nu le acordă o valoare atât de mare.”
Observaţii similare pot fi făcute şi pentru predarea unor ştiinţe ca fizica sau chimia.
Astfel, elevii vor încerca să înţeleagă faptul că nicio cultură nu are monopol asupra
cuceririlor ştiinţifice şi vor cunoaşte diferite căi în care ideile ştiinţifice s-au schimbat de-a
lungul timpului şi modul în care aceste idei au fost influenţate de contextele sociale,
morale, spirituale, culturale în care s-au dezvoltat.